Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
qalyah „cenușă de plante”[2]) este elementul chimic cu numărul atomic 19. Are masa atomică de 39,0983 u.a.m.
Acest element chimic a fost izolat prima dată din potasă[2]. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie,
maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer[3]. Reacționează violent cu apa, generând
suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat[3]; poate reacționa și cu gheața până la
temperatura de -100 °C[4].
În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică[5], este prezent în concentrație semnificativă, în stare
dizolvată, în apa de mare, de asemenea este întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent al
unor minerale. Ionul de potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este un oligoelement indispensabil în
metabolismul celulelor vii[6]. Cea mai ridicată concentrație de potasiu o au celulele plantelor, fiind aglomerat în
special în fructul lor[7].
Concentrația mare de potasiu din plante, asociat cu cantitățile foarte scăzute de sodiu din acestea, conduce la
izolarea potasiului din cenușa de plante, fiind din punct de vedere istoric factorul care a condus la numele de
potasă. Agricultura intensă privează solul de potasiu, iar fertilizatorii agricoli consumă 93% din producția
chimică a potasiului la nivel de economie globală modernă.
Potasiul și sodiul sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere chimic[8], acesta fiind un motiv
pentru care sărurile acestora nu au fost diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar
în momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul secolului 19.
Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în special, folosesc sodiul și
potasiul diferit pentru a genera potențial electric în celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu
la animale, inclusiv omul, conduce la numeroase disfuncții neurologice.
Potasiul în feldspat
Potasiul nu este răspândit în stare nativă deoarece reacționează violent cu apa.[9] La fel ca și alți compuși,
potasiul are un procentaj de 1,5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire
pe planetă.[9][10][11] Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale.
[9]
Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30 din cea
existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților.[12] Ca rezultat, nu
este eliberat imediat în ocean și este prezent și în biosferă.[12]
Forma stabilă a potasiului este creată în supernove[13], în urma procesului-r.[14]
nivelul K: 1s2
nivelul L: 2s2p6
nivelul M: 3s2p6
nivelul N: 4s1
Referințe pentru testele de sânge, arătând cantitatea de potasiu din sânge (3.6 spre 5.2 moli/l)
în albastru, în partea dreaptă a spectrului.
Potasiul este pompat pasiv prin peretele celular. Când ionii se mișcă prin pompe, acestea au anumite
spații pe fiecare parte a peretelui celular și doar un singur spațiu poate fi deschis. Ca rezultat, sunt forțați
să intre 100 de ioni pe secundă. Porii au doar un singur spațiu, iar acest tip de ioni pot trece de la un
număr de 10 milioane la 100 de milioane de ioni pe secundă.[85] Porii au nevoie de calciu pentru a se putea
deschide[86] deși se crede că acesta acționează în mod revers, blocând cel puțin unul din pori.[87] Grupările
carbonil din interiorul porilor aminoacizilor mimetizează hidratarea apei ce are loc în soluțiile apoase[88] prin
natura încărcărilor electrostatice a celor patru grupări carbonil din interiorul porilor.[89]
Potasiul în dietă și ca supliment alimentar[modificare | modificare sursă]
Aportul adecvat[modificare | modificare sursă]
[90]
Un aport adecvat de potasiu pentru a susține viața este garantat prin consumarea unor alimente variate,
în special legume. Cazurile clare de deficiență de potasiu sunt rare la indivizii care au o dietă echilibrată.
Alimentele cu un conținut ridicat de potasiu includ sucul
de portocale[91], cartofii[92], bananele[93], roșiile[94], broccoli[95], soia[96], orezul brun[97], usturoiul[98], caisele[99] și
avocado[100], potasiul fiind des întâlnit în majoritatea fructelor, legumelor și cărnurilor.[101]