Mazărea (Pisum sativum) este o plantă ierboasă, cultivată.

Face parte din

familia leguminoaselor,fiind dicotiledonată. Rădăcina sa este pivotantă, cu
nodozități. Tulpina este aeriană, ierboasă și volubilă, însă fără țesut de susținere.
Frunzele sunt compuse și se termină cu cârcei. Florile sunt pe tipul 5 pedunculi,
5 sepale verzi, 5 petale inegale, 9 stamine unite și un pistil. Fructul se
numește păstaie.

Cuprins

 1Specii și varietăți
 2Caractere morfologice
 3Însușiri fiziologice
 4Istoric
 5Importanță
 6Cultura mazărei
 7Tratamente naturale cu ajutorul mazărei
 8Note
 9Bibliografie
 10Legături externe

Specii și varietăți[modificare | modificare sursă]

Câteva soiuri de mazăre cu bobul neted

 Fina verde ,- este un soi semitimpuriu, boabele sunt fine și extrafine.

 Alaska ,- este un soi de mazăre timpuriu, boabele sunt fine și extrafine.

 Prima, - este un soi de mazăre timpuriu, boabele sunt fine și extrafine.

Câteva soiuri de mazăre cu bobul zbârcit

 Mingomark, - este un soi de mazăre timpuriu, rezistent la secetă.

 Vidra 187,- este un soi semitârziu, cu boabe fine și foarte fine.

 Gotinga, - este un soi târziu, boabele de mazăre sunt mijlociu de fine.

Mazărea, este o plantă nepretențioasă fața de solul unde este cultivată, dar este
sensibilă la condițiile climaterice, în special la secetă, este recomandată udarea
culturilor, pentru a obține producții optime.

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

 Rădăcina nu prezintă rizodermă

Însușiri fiziologice[modificare | modificare sursă]

Mazărea, Pisum sativum, posedă numeroase varietăți și forme.
Rădăcina este pivotantă și puternic dezvoltată, cu numeroase ramificații laterale
pe care se găsesc nodozitațiile. Zona perilor radiculari are o mare capacitate de
solubilizare, ceea ce permite plantei să folosească fosforul și alte substanțe
nutritive din compușii greu solubili.
Tulpina are o lungime de 35 – 200 cm și poate fi simplă sau ramificată de la
bază.
Frunzele sunt paripenate, cu 2-3 perechi de foliole alungit-ovoide sau rotunde. La
baza frunzei se află două stipele mari, amplexicaule, de formă semi-cordată. Are
foliolele din vârful frunzei compuse transformate în cârcei.
Florile, de culoare albă sau puțin violet-roșcată, sunt dispuse la sub-suoara
frunzelor, câte una la soiurile timpurii și câte 2-5 la cele tardive. Corola are formă
papilionată. Staminele - organele de reproducere mascule – la mazăre sunt în
număr de 9 concrescute prin filamentele lor și cea de-a 10-a liberă. În mijlocul
florii se află gineceul care este monocarpelar – carpelele sunt frunze modificate
și adaptate la funcția de înmulțire.
Este o plantă autogamă, la care polenizarea se face direct, polenul ajungând pe
stigmatele aceleiași flori, însă nu este exclusă și polenizarea incrucișată, când
polenul trece dintr-o floare într-alta, prin mijlocirea vântului, a insectelor, a apei și
sub acțiunea omului.
Fructul este o păstaie dehiscentă, cu 3-7 semințe globuloase, netede, de culoare
galbenă, verzuie sau brună.
După fecundație, din ovule se formează semințele. Integumentele ovulului se
transformă în tegumentul seminței, din celula ou se dezvoltă embrionul, iar din
celula secundară se formează endospermul, un țesut cu substanțe de rezervă,
necesare pentru hrana embrionului. Forma semințelor la mazăre este sferică.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Originară din Asia Mica și Asia Centrală, mazărea a fost cultivată în antichitate
de greci și romani în sudul Europei, de unde apoi s-a răspândit în tot continentul;
în România este adusă în secolul al XVII-lea.

Importanță[modificare | modificare sursă]

Nu are o importanță foarte mare, dar este comercializată în foarte multe țări
pentru gustul său deosebit.
Mazărea, fasolea, lintea sunt folosite la prepararea unor
mâncăruri. Leguminoasele sunt importante și pentru refacerea structurii și
fertilității solurilor. Semințele leguminoaselor sunt bogate în substanțe
dulci, proteine,grăsimi,iar din unele se extrag uleiuri.

Cultura mazărei[modificare | modificare sursă]

 Cerințe față de climă și sol.
Mazărea nu este foarte pretențioasă față de sol, dar față de climă nu se poate
spune același lucru; dacă este secetă nu se va obține aceeași producție ca
atunci când plouă, deci este recomandată irigarea culturilor respective.

 Zone ecologice.

 Soiuri de mazăre.

 Asolament.

 Sistemul de îngrășare.

 Lucrări de îngrijire.

 Boli și dăunători.

Tratamente naturale cu ajutorul mazărei[modificare | modificare

sursă]
Pe lângă utilizarea mazărei în preparatele culinare, se cunoaște și întrebuințarea
acesteia ca remediu natural, ajutând în vindecarea și tratarea numeroaselor
afecțiuni. Mazărea contribuie la tratamentul osteoporozei, hipertensiunii arteriale,
constipației, diabetului etc.
Mazărea verde mai este recomandată a fi utilizată și în tratarea bolilor renale sau
stărilor de epuizare atât fizică cât și psihică. Mazărea uscată este și ea
importantă, deoarece asigură organismului necesarul de energie.