Primele mine de argint au apărut mai înainte de perioada 3000 î.Hr.

Argintul a fost un metal cunoscut de toate

civilizațiile antice, însă spre deosebire de aur, este foarte rar găsit în stare naturală, lucru care explica faptul că
dacă ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a apărut prima oară
în Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.[1]
Argintul a fost rafinat prin cupelație, proces inventat de caldeeni în jurul lui 2500 î.Hr și descris în Biblie
(Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta în încălzirea metalului topit într-o cupă poroasă și îngustă, numită
"cupel", peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru și fier,
lăsând doar argintul (și aurul dacă era prezent) în stare globulară de metal topit. [1]
Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de
către localnici în zona Laurium, unde au operat din perioada 600-300 î.Hr., producând în jur de 30 de tone de
metal pe an. Minereul era în principal galenă, însă cu un conținut de argint de câteva procente; acesta era ușor
de extras prin cupelație. Minele ateniene au continuat să fie operate și de către Imperiul roman, deși cea mai
mare cantitate de argint roman provenea din Spania. În Evul Mediu, minele germanice au devenit cel mai
important furnizor de argint din Europa.[1]
Și civilizațiile antice ale Americii Centrale și Sudice au exploatat argintul, însă schimbul cu acest metal s-a făcut
după cucerirea spaniolă. Depozite importante s-au descoperit în anul 1535 d.Hr. la Charcas (Peru), Potosi
(Bolivia) în anul 1545 și la Zacatenas (Mexic) în 1548. Producția din aceste surse era în total de peste 500 de
tone pe an.[2]
În secolul al XIX-lea, argintul a fost descoperit în SUA, în statul Nevada, iar în anul 1870 producția mondială a
ajuns la 3.000 de tone pe an.[2]
Descoperirile mari de argint din ultimele secole au modificat cursul natural de schimb dintre aur si
argint, bimetalismul nemaifiind posibil, datorită încercării prin dictat a statului, de a menține o paritate ce
favoriza argintul față de aur și, conform Legii lui Gresham, banii de aur au dispărut din teritoriile ce impuneau
un curs neconforom cu paritatea reală.[3]
Date chimice[modificare | modificare sursă]
Argintul este un element chimic. În tabelul periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47. Este
un metal tranzițional, având configurația electronică a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6,
4s2 3d10 4p6) la care se adaugă un electron s pe stratul al cincilea (5s1) și substratul 4d complet (4d10).
Proprietăți fizice si chimice[modificare | modificare sursă]

Argint metalic de mare puritate obținut prin metoda

electrolitică, se poate observa structura cristalină dendritică
Este un metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă, are o culoare
ușor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor prețioase. Este
moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică.
Argintul este metalul care posedă cea mai bună conductivitate electrică și termică. Ca urmare, față de celelalte
metale, prezintă cea mai scăzută rezistivitate electrică (la 20 °C de 0,015 mΩmm) și cea mai mare valoare a
conductibilității termice (la 20 °C de 4,186 J/cm.s.°C). Dintre metalele care conduc foarte bine curentul electric
și a căror rezistivitate electrică este apropiată cu cea pe care o are argintul se menționează: cuprul (0,0172
mΩmm), cromul (0,026 mΩmm) și aluminiul (0,027 mΩmm).
Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri.
Întrebuințări[modificare | modificare sursă]
Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub
formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subțiri, iar
prin turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu ușurință, stratul
de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate
acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau
argint aurit.
Se mai întrebuințează si ca bani,[4] în giuvaergerie, precum și în medicină. Deoarece eliberează
spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat la confecționarea de
instrumente medicale și proteze. În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți endodontici. Nu
poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze dentare, ci numai în aliaje, împreună cu celelalte metale
nobile.
Producția[modificare | modificare sursă]
În anul 2009, producția mondială de argint a fost estimată la 688 milioane de uncii, adică circa 21.400 tone. [5]
Prețul argintului
În decembrie 2010, argintul a atins cel mai ridicat preț înregistrat din 1980 încoace, fiind cotat la 49,5 de dolari
americani uncia.[6] Recordul absolut este de 30,7 dolari uncia și a fost atins în ianuarie 1980. [5]
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 393
2. ^ a b Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 394
3. ^ Murray Rothbard. A History of Money and Banking in the United States.
4. ^ „Solving A Serious Mystery: Why Don't Gold And Silver Coins Circulate?”. Accesat în 17 februarie 2017.
5. ^ a b Prețul argintului, cel mai ridicat din ultimii 30 de ani, 27 septembrie 2010, Dinu Dragomirescu, romania-
actualitati.ro
6. ^ Argintul, la maximul ultimilor 30 de ani, 30 decembrie 2010, Bogdan Cojocaru, Ziarul financiar, accesat la 19 mai
2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 M. Petrescu (coord.), Tratat de știința și ingineria materialelor metalice, vol. 3: Metale. Aliaje. Materiale
speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009
 D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974,
p. 80
Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de argint

 Argintul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.

 Argintul, metalul cel mai bun conductor, 28 noiembrie 2014, Altin, Altin Romania

[ascunde]
v•d•m
 Elemente chimice
Metale alcaline Litiu (3) • Sodiu (11) • Potasiu (19) • Rubidiu (37) • Cesiu (55) • Franciu (87) • Ununenniu (119)

Metale alcalino-
Beriliu (4) • Magneziu (12) • Calciu (20) • Stronțiu (38) • Bariu (56) • Radiu (88) • Unbinilium (120)
pământoase

Scandiu (21) • Titan (22) • Vanadiu (23) • Crom (24) • Mangan (25) • Fier (26) • Cobalt (27) • Nichel (28) • Cupru (29) •
• Ytriu (39) • Zirconiu (40) • Niobiu (41) • Molibden (42) • Technețiu (43) • Ruteniu (44) • Rodiu (45) • Paladiu (46) • Ar
Metale tranziționale • Cadmiu (48) • Hafniu (72) • Tantal (73) • Wolfram (74) • Reniu (75) • Osmiu (76) • Iridiu (77) • Platină (78) • Aur (79)
• Mercur (80) • Rutherfordiu (104) • Dubniu (105) • Seaborgiu (106) • Bohriu (107) • Hassiu (108) • Meitneriu (109)
• Darmstadtiu (110) • Roentgeniu (111) • Coperniciu (112) • Nihoniu (113) • Fleroviu (114) • Moscoviu (115) • Livermor

Metale post-tranziționale Aluminiu (13) • Galiu (31) • Indiu (49) • Staniu (50) • Taliu (81) • Plumb (82) • Bismut (83) • Poloniu (84)

Metaloizi Bor (5) • Siliciu (14) • Germaniu (32) • Arsen (33) • Stibiu (51) • Telur (52)

Nemetale Hidrogen (1) • Carbon (6) • Azot (7) • Oxigen (8) • Fosfor (15) • Sulf (16) • Seleniu (34)

Halogeni Fluor (9) • Clor (17) • Brom (35) • Iod (53) • Astatin (85) • Tennessin (117)

Gaze nobile Heliu (2) • Neon (10) • Argon (18) • Kripton (36) • Xenon (54) • Radon (86) • Oganesson (118)

Lantan (57) • Ceriu (58) • Praseodim (59) • Neodim (60) • Promețiu (61) • Samariu (62) • Europiu (63) • Gadoliniu (64) T
Lantanide
• Disprosiu (66) • Holmiu (67) • Erbiu (68) • Tuliu (69) • Yterbiu (70) • Lutețiu (71)

Actiniu (89) • Thoriu (90) • Protactiniu (91) • Uraniu (92) • Neptuniu (93) • Plutoniu (94) • Americiu (95) • Curiu (96)
Actinide
• Berkeliu (97) • Californiu (98) • Einsteiniu (99) • Fermiu (100) • Mendeleviu (101) • Nobeliu (102) • Lawrenciu (103)

Unbiunium (121) • Unbibium (122) • Unbitrium (123) • Unbiquadium (124) • Unbipentium (125) • Unbihexium (126)
• Unbiseptium (127) • Unbioctium (128) • Unbiennium (129) • Untrinilium (130) • Untriunium (131) • Untribium (132)
• Untritrium (133) • Untriquadium (134) • Untripentium (135) • Untrihexium (136) • Untriseptium (137) • Untrioctium (1
Superactinide • Untriennium (139) • Unquadnilium (140) • Unquadunium (141) • Unquadbium (142) • Unquadtrium (143)
• Unquadquadium (144) • Unquadpentium (145) • Unquadhexium (146) • Unquadseptium (147) • Unquadoctium (148)
• Unquadennium (149) • Unpentnilium (150) • Unpentunium (151) • Unpentbium (152) • Unpenttrium (153)
• Unpentquadium (154) • Unpentpentium (155)
[arată]
v•d•m
Elemente native
BNE: XX526371

BNF: cb11959564p (data)

GND: 4133759-1
Control de
autoritate LCCN: sh85122588

NARA: 10641526

NDL: 00562453

NKC: ph126252
Categorii:
 Elemente chimice
 Conductoare electrice
 Elemente native (minerale)
 Metale de tranziție
 Minerale cubice (cristalizare)
 Eponime ale mineralelor