Castravete

Cucumis sativus
Огурец
Cucumber
Fam. Cucurbitaceae

A realizat: Vîzîi Ana

 Denumiri populare

• Castravete
• Cucumar
• Crastavete
• Scartavete
• Cistraveti
• Ogarcau
 Descrierea botanică
Castravetele este o planta anuala, erbacee.
Sistemul radicular este ramificat dar slab dezvoltat, avand tendinta
de a creste la suprafata solului.
Tulpina este erbacee, ramificata, acoperita de perisori aspri si este
prevazută cu cârcei. Poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar in
contact cu solul, emite radacini adventive.
Pe tulpina, la subsuoara frunzelor se formeaza lastari.
Frunzele sunt mari,
pentagonale, mai rar
trilobate, dintate pe margini
si acoperite cu perisori
aspri. Ele au dimensiuni
diferite in functie de soi.
Astfel, hibrizii cu fructe
lungi au frunze mult mai
mari comparativ cu soiurile
cu fructe mici.

Florile sunt unisexuat

monoice, dispuse cate 3-5
la subsuoara frunzelor. Ele
sunt mari, de culoare
galbena si au forma de
palnie.
Fructul este de tip
melonida avand forme si
marimi diferite in functie de
soi. Suprafata fructului
poate fi neteda sau
prevazuta cu ridicaturi
semisferice, broboane, cu
tepi la unele soiuri.

Semintele sunt alungit-

ovoidale, turtite, ascutite
spre extremitati, de
culoare alba sau alb-
galbuie, de marime
mijlocie.
 Răspîndire geografică
Castravetele se regaseste
printre primele plante cultivate
ca legume inca de acum 3.000
de ani. Originile castravetelui
sunt in speciile spontane ce se
regasesc pe continente ca: Asia
(India-partea de Est a muntilor
Himalaya, China), Africa,
Australia. Castravetele facea
parte din legumele cultivate de
catre egipteni,iar in Europa încă
de acum 2000 de ani s-a cultivat
de către greci și a trecut la
romani care au contribuit la
răspîndirea acestuia pe întreg
continentul European.
 Compoziţia nutrițională
(Castravete Cucumis sativus), Proaspete,
Valori nutritive per 100 g

Procent DZR
Principiu activ Valoare nutrient
(doza zilnica recomandata)

Energie 15 Kcal <1%

Carbohidrati 3.63 g 3%
Proteine 0.65 g 1%

Grasime totala 0.11 g 0.5%

Colesterol 0 mg 0%

Fibre alimentare 0.5 g 1%

 Vitamine

Acid folic 7 µg 2%

Niacina 0.098 mg <1%

Acid pantotenic 0.259 mg 5%

Piridoxina (B6) 0.040 mg 3%

Riboflavina 0.033 mg 3%

Tiamina 0.027 mg 2%

Vitamina C 2.8 mg 4.5%

Vitamina A 105 IU 3.5%

Vitamina K 16.4 µg 13.6%

Electroliti

Sodiu 2 mg 0%

Potasiu 147 mg 3%

Minerale

Calciu 16 mg 1.6%

Curu 0.045 mg 5%

Fier 0.28 mg 3.5%

Magneziu 13 mg 3%

Mangan 0.079 mg 3.5%

Zinc 0.20 mg 2%

Fosfor 24 mg 3%

Seleniu 0 mcg 0%
 Fitonutrienti

Beta-caroten 45 mcg –

Lutein-zeaxanthin 23 mcg –

Alfa- caroten 30 mcg –

Beta- criptoxantina 26 mcg

Sursa: USDA – baza de data nationala

pentru nutrienti din SUA .
 Utilizare în medicina stiinţifică

În fruntea listei substanţelor nutritive din castravete se află

cucurbitacina, lignanii şi flavonoidele. Aceste trei tipuri
de fitonutrienţi care se regăsesc în castraveţi ne oferă
beneficii importante, în special antioxidante,
antiinflamatorii şi anticancerigene.
 Beneficii ale castraveţilor:
1. Castravetele ne hidratează. Dacă eşti prea ocupat să bei apă
îndeajuns, ronţăie un castravete răcoritor, care este format din
96% apă. Vei compensa cu succes lipsa apei din organismul tău.
2. Castravetele luptă cu arsurile, şi interne şi externe. Dacă
mănânci castravete, organismul tău va scăpa de nesuferitele
arsuri la stomac. Mai mult, dacă aplici castravete pe piele când
este arsă de soare, durerea se va diminua.
3. Castravetele elimină toxinele. Toată apa din castravete se
comportă ca un fel de mătură virtuală care va curăţa toxinele din
sistemul tău. Dacă mănânci regulat castravete, e posibil chiar să
dizolve şi pietrele la rinichi.
4. Castravetele e plin de vitamina A, B şi C, întărind sistemul
imunitar, dându-ţi energie şi oferindu-ţi un ten luminos. Dă-i mai
multă putere castravetelui şi combină-l într-un „smoothie“ (suc de
legume) cu morcovi şi spanac.
5. Castravetele întăreşte articulaţiile. Silica din castravete ajută la
întărirea ţesuturilor de legătură din jurul muşchilor şi articulaţiilor.
 6. Castravetele este plin de minerale bune pentru piele, cum ar fi
magneziul, potasiul şi siliciul. Acesta este motivul pentru care această
legumă se foloseşte foarte mult în tratamentele din spa-uri. Vitamina K,
fierul şi calciul contribuie la un ten strălucitor şi la un plus de energie.
7. Castravetele este un ajutor în eliminarea kilogramelor în plus.
Adaugă castravete la salate şi la supe sau pentru a mânca humus, în loc
de pâine, foloseşte o felie de castravete.
8. Castravetele întinereşte ochii. Feliuţele de castravete răcite în
prealabil sunt deja un clişeu în tratamentele cosmetice, dar nu degeaba:
castravetele ajută la reducerea pungilor de sub ochi.
9. Castravetele reduce şi riscul de cancer. Câteva studii au descoperit
puterile castravetelui de a reduce riscul incidenţei mai multor tipuri de
cancer.
10. Castravetele stabilizează tensiunea sanguină. Pacienţii cu probleme
de tensiune, şi mare şi mică, îşi reduc simptomele mâncând castravete.
11. Castravetele împrospătează respiraţia. Sucul de castravete ajută la
vindecarea gingiilor şi împrospătează respiraţia.
12. Castravetele ajută la digestie, fibrele din el fiind un aliat de nădejde.
13. Castravetele este bun pentru păr şi unghii. Silica, mineralul minune
din castravete, va conferi strălucire şi va întări părul şi unghiile.
14. Castravetele alcalinizează organismul. Castravetele îţi va aduce
organismul într-o stare mai alcalină, fapt care înseamnă mai puţine boli.
15. Castravetele vindecă mahmureala. Câţiva castraveciori proaspeţi
înainte de a te băga în pat vor oferi organismului cu zaharurile
necesare, vitamina B şi electroliţi. Astfel, intensitatea mahmurelii de a
doua zi va fi mult redusă. 16. Castravetele alină durerile musculare şi
de articulaţii. Toate acele vitamine şi minerale din castravete îl
transformă într-un inamic de temut pentru durerile musculare sau cele
de încheieturi.
17. Castravetele ţine rinichii în formă, scăzând nivelul acidului uric din
organism.
18. Castravetele este bun pentru diabetici. Cei care suferă de diabet se
pot bucura de un castravete şi să beneficieze şi de ce are el mai bun:
conţine un hormon de care celulele pancreasului au nevoie pentru a
produce insulină.
19. Castravetele reduce stresul. Aroma unei infuzii de castravete te va
calma.
20. Castravetele reduce colesterolul. Un compus numit „sterol“ din
castravete ajută la reducerea colesterolului „rău“, adică LDL –
lipoproteinele cu densitate mică.
Mei
Panicum miliaceum
Пшено
Fam. Poaceae
 Denumiri populare
• malai marunt
• mei comun
• mei lung
• mei cu lumanari
• meiul africanilor
 Descrierea botanică
Meiul (Panicum miliaceum) este o plantă
erbacee din familia gramineelor
Rădăcina este fasciculată, puternic dezvoltată
pe orizontală, dar cu o slabă pătrundere în
adâncime.

Tulpina este erectă, de 70-90 cm înălţime,

păroasă, plină cu măduvă.

Frunzele, aşezate altern, sunt liniare, cu limbul

lat de 10-20 mm, acoperite cu perişori pe faţa
superioară.

Inflorescenţa este un panicul lung, răsfirat, cu

ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsă,
de culoare gălbuie.

Perioada de vegetaţie, în funcţie de soi, este

cuprinsă între 60-90 de zile.
 Răspîndire geografică
Rezistent la secetă, meiul are o perioadă de vegetație cuprinsă între 60-90 de
zile (în funcție de soi și zona de cultură).[1]

Este cultivat încă extensiv în India, Rusia, Orientul Mijlociu, Turcia și România.

În Statele Unite, meiul este folosit drept hrană pentru păsări. Este de asemenea
vândut pe post de aliment dietetic și, datorită lipsei sale de gluten, poate fi inclus
în dieta persoanelor care nu pot tolera grâul.
 Compoziţia nutrițională

Meiul are in compozitia sa cantitati

importante de lipide, protide, acid salicilic,
fosfor, magneziu si vitaminele A si cele din
complexul B. De asemenea, meiul constituie
o sursa excelenta de fier si fibre.
 Utilizare în medicina populară
In traditia populara meiul a avut
variate intrebuintari in medicina
populara. In Bucovina daca il
durea pe cineva abdomenul i
se punea turta de malai pe
abdomen sau pe locul dureros.
Turta din faina de mei, cu
hrean ras, miere si sare se
folosea la galci. Meiul
amestecat cu otet si descantat
se punea la infectarea ranilor.
De asemenea, malaiul marunt
s-a mai folosit la tulburari
digestive la copiii mici.
 Beneficiile consumului de mei:
Meiul conţine substanţele nutritive care permit aparatului digestiv să-şi
îndeplinească funcţiile în condiţii optime. Indigestia cronică, gazele,
balonările, greaţa, ulceraţiile stomacale şi hiperaciditatea sunt probleme
care se pot rezolva cu ajutorul consumului de mei. Datorită conținutului
mare de magneziu este recomandat persoanelor care suferă de
probleme cardiace; magneziul ajută la reducerea presiunii arteriale și a
infarcturilor, alină atacurile severe de astm și migrenele.

Cantitatea mare de magneziu şi siliciu conferă meiului proprietatea de a

proteja ţesuturile pentru a avea piele, buze, păr şi unghii sănătoase, în
timp ce niacinul din mei (vitamina B3) ajută la reducerea colesterolului.
Conține și acid folic, necesar în producerea de noi celule, ca urmare
esențial pentru gravide și pentru copiii mici tocmai pentru ca în cazul lor
celulele noi se produc într-un ritm mai alert. Este totodată bogat în fier și,
alături de fasole și soia, este recomandat în regimul vegetarienilor.
Printre alte beneficii enumerăm:
– oferă un plus de energie
– conţine compuşi antifungici și antimicotici, capabili să oprească
extinderea ciupercilor și micozelor
– proprietățile diuretice sunt de ajutor la tonifierea rinchilor
– este foarte benefic dacă este inclus în alimentația zilnică în cazurile
de greață din primele luni de sarcină
– este folositor în cazurile de diaree (prăjit înainte de a fi gătit),
indigestie, stări de vomă
– îndepărtează mirosul neplacut al gurii datorită proprietăților
bactericide (respirația urât mirositoare este semnul unei digestii slabe
şi al înmulţirii bacteriilor)
 Scurt istoric al meiului
Meiul este originar din Africa de Nord , mai precis din Etiopia , unde a
fost consumat încă din vremuri preistorice. Meiul este menționat chiar și
în Biblie ca ingredient pentru pâinea nedospită. Astăzi încă este un
aliment foarte mult consumat în multe țări din Africa. Din cele mai vechi
timpuri, meiul a fost consumat pe scară largă și în Asia și India. Roti,
pâinea indiană, este făcută din semințe măcinate de mei. În Evul Mediu,
înainte de a fi introduși în alimentaţie cartofii și porumbul, meiul a fost
aliment de bază în Europa, în special în țările din Europa de Est.
Majoritatea culturilor de mei comercializate în lume astăzi sunt produse
în India, China și Nigeria.