Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din or.

Chișinău
Facultatea Biologie și Chimie

SUBIECTUL:
PARTICULARITĂȚILE UNUI
ELEMENT BIOGEN
TEMA: FOSFOR
Realizat:
Studenta grupei MCc-II
Ardelean Liudmila
Verificat:
Melentev E.dr.prof.universitar

2023
FOSFORUL - COMPONENTUL
PRINCIPAL DIN ORGANISMUL UMAN
Fosforul este un element chimic esențial în dieta fiecăruia și se găsește sub
formă de fosfați. El este de asemenea o componentă majoră a fracțiunii
minerale a oaselor și este implicat în aproape toate procesele metabolice din
organism, de asemenea jucând un rol important în metabolismul celular.
Acesta se găsește în primul rând în țesutul scheletic și într-o mai mică măsură
în țesutul muscular și în sânge. Fosforul este, în principal, responsabil pentru
stocarea și transferul de energie în organism, contribuie la producerea de
țesut osos și la metabolizarea lipidelor și a glucozei (sursa de energie utilizată
de corp pentru funcțiile de zi cu zi). Nivelurile de fosfor din sânge depind de
mai mulți factori, cum ar fi aportul prin alimentație, absorbția adecvată a
fosforului din intestin, funcția renală adecvată și metabolismul osos. Acesta
este obținut in general în organism din produse lactate, cereale, carne si pește,
iar utilizarea acestuia de către organism este controlata de vitamina D si
calciu si se face in general sub forma de fosfați atunci când aceștia sunt
consumați in regimul nostru. Fosforul este esențial pentru formarea oaselor și
a dinților noștri; aproximativ 85% din fosforul și fosfații din organism sunt
depozitați în os și reprezintă 1% din greutatea corporală a unei persoane
 CONȚINUTUL FOSFORULUI ÎN
BIOSFERĂ ȘI GEOSFERĂ
Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare afinitate pentru
oxigen. Se găsește numai sub formă de compuși, mai ales fosfați.
Fosforul apare in natura in compusi ai acidului ortofosforic:

Fosforitul sau difosfat tricalcic Ca3(PO4)2-este un amestec de:

 hidroxil-apatita: 3Ca3(PO4)2 *Ca(OH)2
 carbonato-apatita: 3Ca3(PO4)2*Ca(HCO3)2OH (Are culoarea cenusie,
galbuie sau uneori neagra care indica prezenta substantelor bituminoase.)
 Apatit: Ca3(PO4)2 *Ca(F,Cl)2 mineral format din cristale ce contin anioni
sulfat(cel mai important mineral, Totodată se află în corpul plantelor și
animalelor sub formă de combinații anorganice(carapacea scoicilor,
oasele vertebratelor) și sub formă de compuși organici(sânge, creier, păr,
fibre musculare, gălbenuș de ou, lapte).
 Se gaseste și ca :
Fosfati de Fier:Vivianita Fe3(PO4)2*8H2O

Fosfati de Aluminiu:Wowelita 4AlPO4*2Al(OH)3*9H2O

Fosfati de Magneziu:-Wagnerita Mg3(PO4)3*MgF2

-Stuvita NH4MgPO4*6H2O

Fosfati ai Pamanturilor rare:-Monazita (La,Ce)PO 4

-Xenotina YPO4

Fosfatii naturali se clasifica in 3 categorii :

 Fosforiti adica fosfati impuri de origine minerala, de compozitie apropiata de a apatitei.
 Guoanoul, care provine din putrefactiile dejectiilor si a cadavrelor pasarilor marine care
contin fosfat de calciu , de magneziu si acid oxalic.
 Caprolitele de origine animala provenite din excrementele unor reptile. Recoltele
successive saracacesc solul. Din pacate fosforul trece la animale si la om. Acidul fosforic
se gaseste in roci in cantitate mica. In cuptoarele inalte fosforul pus in libertate modifica
proprietatile produselor.
ALOTROPIA FOSFORULUI
 Fosforul prezinta mai multe modificatii alotropice:alb,rosu,violet si negru.
 Fosforul alb este toxic,are un miros neplacut(asemanator usturoiului),se prezinta sub
forma unei mase alb-galbuie de consistenta cerii,este insolubil in apa,alcool si este
solubil in eter,benzen si CS2.
 Fosforul rosu poate fi obtinut prin incalzirea la o temperatura de 400°C a fosforului
alb,in prezenta luminii.Structura posibila a fosforului rosu ar putea fi considerata ca
fiind alcatuita din doua tuburi tetragonale unite intre printr-un atom de
fosfor .Fosforul rosu are densitatea 2,31 g/cm3,este insolubil in sulfura de carbon CS 2
nu are miros si nu este toxic.Temperatura de sublimare la presiune atmosferica a
fosforului rosu este de 699 K.
 Fosforul violet a fost obtinut prin dizolvarea fosforului alb in plumb topit si lasandu-l
sa cristalizeze.Se dizolva apio metalul in acid azotic sau se separa prin electroliza.
 Forma alotropica cea mai stabila termodinamic este cea a fosoforului negru.Aceasta
se obtine din fosfor alb la temperatura si presiune inalta in prezenta
catalizatorilor.Este dur si casant insolubil in sulfura de carbon CS 2 dar prezinta o
reactivitate mai mare decat fosforul rosu.
 CONȚINUTUL ÎN PRODUSE
ALIMENTARE
Cele mai multe alimente contin acest mineral. Produsele bogate in proteine reprezinta, de
asemenea, surse de fosfor excelente. Printre acestea se numara: carnea, pestele, laptele si
alte produse lactate, ouale, nucile, semintele si fasolea.
Daca dieta ta include suficiente surse de calciu si proteine, cel mai probabil asimilezi
suficient fosfor. Acest lucru se explica prin faptul ca multe dintre alimentele care sunt
bogate in calciu ofera si concentratii mari de fosfor.
Fosforul se regaseste si in cateva dintre alimentele lipsite de proteine, si anume: cerealele
integrale, cartofii, usturoiul, fructele uscate, bauturile carbonatate (acidul fosforic este
folosit in procesul de carbonatare).
Painea din cereale integrale contine mai
mult fosfor decat painea obtinuta din faina
alba. Totusi, organismul uman nu poate
asimila fosforul din produsele obtinute din
cereale.
ROLUL BIOLOGIC AL FOSFORULUI
Organismul uman are nevoie de fosfor pentru mentinerea sanatatii si
rezistentei oaselor, pentru producerea energiei si utilizarea muschilor.
In plus, fosforul ajuta la:
 Mentinerea sanatatii dintilor

 Filtrarea toxinelor la nivelul rinichilor

 Gestionarea modului in care organismul stocheaza si foloseste energia

 Cresterea, mentinerea si remedierea tesuturilor si celulelor

 Producerea acidului dezoxiribonucleic (ADN) si a acidului ribonucleic

(ARN) – blocurile genetice care stau la baza organismului uman
 Echilibrarea si utilizarea vitaminelor in organism, cum ar fi vitaminele D
si B, precum si minerale cum ar fi iodul, magneziul si zincul
 Realizarea contractiei musculare

 Mentinerea unui nivel regulat al batailor inimii

 Transmiterea impulsurilor nervoase

 Reducerea durerii musculare dupa antrenamente

COMBINATIILE FOSFORULUI
 Compusii fosforului cu Hidrogenul
 Se cunosc doua combinatii ale fosforului cu hidrogenul:

-Hidrogenul fosforat gazos PH3(fosfina)

-Hidrogenul fosforat lichid(Difosfina)

 Combinatiile fosforului cu halogenii

 Fosforul formeaza :-halogenuri de tipul:

-Pentahalogenurile : PF5-gaz,PCl5 si PBr3 –sunt solide

-Trihalogenurile :PF3 este un gaz,PCl3 si PBr3-lichide,iar PI3-solid cu punct de topire
coborat.
 Halogenuri mixte
 PFCl

 PCl Br
3 2
 PBr Cl
3 2
 Oxihalogenuri mixte
 Oxifluorura de fosfor POF3
 Oxitriclorura de fosfor este POCl3
 Oxitribromura de fosfor POBr3.
CONCENTRATIA ZILNICA DE CARE ARE
NEVOIE ORGANISMUL DEPINDE DE
VARSTĂ

Varsta Doza recomandata

Adulti (incepand cu varsta de 19 ani) 700 mg

Copii (9-18 ani) 1250 mg

Copii (4-8 ani) 500 mg

Copii (1-3 ani) 460 mg

Sugari (7-12 luni) 275 mg

Sugari (0-6 luni) 100 mg

METABOLISMUL FOSFORULUI ÎN
ORGANISMUL UMAN.
 REACȚIA ORGANISMULUI LA
INSUFICINȚA
 S. neurologice: confuzie, iritabilitate, anorexie, ataxie, disartrie, convulsii, coma
 S.cardiovasculare: cardiomegalie, depresie miocardica

 S.osteomusculare: astenie, rabdomioliza, fragilitate osoasa, fracturi

 S.hematologice: hemoliza (↓2,3 DPG, ↓ATP),fagocitoza, imunosupresie, trombocitopenie

 S.metabolice: alterarea met Glucidic, insulinirezistenta

 M.renale: ↓FG, calciurie, magneziurie

 M.respiratorii: oboseala musculara, afectare diafragm, sevraj

Simptome:
- probleme de respiratie
- iritabilitate
- pierderea poftei de mancare
- dureri articulare
- confuzie
- oboseala
- dureri osoase
- dezechilibre electrolitice
In cazuri rare, fosforul in cantitati extrem de mici poate duce la coma sau la alte complicatii
PERICOLELE EXCESULUI DE
FOSFOR
 Excesul de fosfor în organism are:
Efecte directe asupra nivelului de calciu din oase, împiedicând
fixarea acestuia.
Creste nivelul hormonului FGF-23, cu rol in reglarea concentratiei de
fosfor in organism si un indicator precis al echilibrului acestui
mineral. In cantitati mari, hormonul FGF-23 poate provoca probleme
cardiovasculare, calcifiere crescuta si rigiditatea vaselor sanguine.
Induce schimbari adverse la nivelul functiilor celulare. Cât despre
sanatatea osoasa, unele demersuri stiintifice stabilesc o legatura intre
fosforul preluat din aditivii alimentari si susceptibilitatea la
osteoporoza.
Excesul de fosfor poate contribui la instalarea altor boli cronice,
precum diabetul de tip 2, obezitatea si chiar unele forme de cancer.
 CONȚINUTUL FOSFORULUI DIN
PLANTE.
Fosforul este unul din elementele fundamentale nutritiei plantelor. In
organismele vegetale el este raspandit in intregul aparat vegetativ, dar
cu deosebire in tesuturile de crestere, seminte si in substantele
hotaratoare proceselor vitale.
 Rolul esential al lui consta in participarea la edificarea substantelor
cu rol energetic si la arhitectura moleculara a acizilor nucleici. In
plante fosforul se gaseste sub doua forme de compusi:
- Organici (fitina, fosfatidele si acizii nucleici)

- Anorganici (fosfatii alcalini de calciu (Ca3(PO4)2), Mg si K)

.
Compuși organici
Fitina este una din substantele de rezerva
cu rol important fiind prezente in seminte,
tuberculi si rizomi, ea participand la pornirea
in vegetatie a tinerelor plante.
Fosfatidele sunt esteri fosforici cu lipidele
formate dintr-un alcool, o baza azotata, acizi
grasi superiori si acid fosforic. Cele mai
cunoscute si raspandite fosfatide vegetale
sunt lecitina si cefalina. Acestea se
acumuleaza indeosebi in embrionul semintei.
Acizii nucleici reprezinta compusii cei mai
importanti, ei fiind considerati suportul
vietii. Au un continut de 8-14% acid fosforic
care le imprima caracterul de aciditate si
capacitatea de a forma cu baze saruri.
Compuși anorganici
 Prezenta fosforului anorganic in frunze,
lastari si tulpini indica o buna aprovizionare
a plantelor cu fosfor, lucru pe care se
bazeaza metodele expeditive de diagnoza
foliara.
 Fosforul influenteaza favorabil procesul de
fructificare la pomi, vita de vie si legume,
oarecum si acumularea zaharurilor in fructe.
El mareste rezistenta plantelor la ger, caderi
si boli, precum si pastrarea legumelor si
fructelor, scurteaza perioada de vegetatie si
grabeste maturarea. In primele faze de
vegetatie, stimuleaza dezvoltarea sistemului
radicular.
 Carenta fosforului in nutritia
plantelor stanjeneste dezvoltarea normala a
acestora, iar fructificarea poate sa nu aiba
loc.
Plantele preiau fosforul din sol sub forma de ioni ai acidului ortofosforic (H₂PO₄⁻ și
HPO₄²₄) sub forma de ioni mono si bivalenti. Procesul de absorbtie este mai intens in
mediul slab acid si scade lent catre cel neutru si acalin. La inceputul perioadei de
vegetatie cantitatea de fosfor preluata de catre plante este mai mica, absorbtia crescand
intens pe masura ce plantele inainteaza in vegetatie.
PRINCIPALELE FUNCȚII BIOCHIMICE ALE
FOSFORULUI
 Stimuleaza dezvoltarea radacinilor, lucru necesar pentru ca planta sa absoarba substante nutritive din
sol. Radacinile sunt, de asemenea, necesare pentru sustinerea plantei. Cand radacinile sunt bine
dezvoltate, ele sunt capabile sa patrunda adanc in sol si sa adune cat mai eficient substantele
nutritive necesare dezvoltarii plantelor.
 Fosforul este macroelementul implicat direct si responsabil in procesul de inradacinare si prindere a
rasadurilor.
 Imbunatateate dezvoltarea plantelor. Plantele necesita nutritie adecvata pentru dezvoltarea lor. Hrana
este prelucrata in frunze si apoi depozitata sau transferata in alte parti ale plantei. Fosforul este
necesar pentru fotosinteza si, de asemenea, pentru depozitarea si transportul nutrientilor in intreaga
planta.
 Fosforul este responsabil pentru gradul de maturitate al culturilor. Plantele care au deficit de fosfor
necesita mai mult timp pentru a se maturiza; atunci cand o fac, fructele sau semintele pe care le
poarta sunt putine si slabe calitativ.
 Legumele ajuta la fixarea azotului in sol prin radacina lor. Aceasta functie nu poate fi realizata fara
fosfor, care stimuleaza dezvoltarea radacinilor.
 Substantele necesare pentru formarea si dezvoltarea genelor la plante nu pot functiona propice fara
fosfor. Transferul genelor la plante de la o generatie la alta este posibil numai atunci cand fosforul
este disponibil.
 Fosforul este macroelementul responsabil de procesul de inflorire si deci implicit de formarea
fructelor.
 Fosforul este implicat in procesul de maturare a polenului; carentele de fosfor sunt de natura sa
induca forme de sterilitate a florilor.
 Plantele care au acces la suficient fosfor au capacitatea de a rezista bolilor, deoarece toate partile lor
LEGĂTURA DINTRE COMPOZIȚIA
PLANTELOR ȘI A SCOARȚEI
TERESTRE.
 Solubilitatea fosfatilor din sol si refacerea concentratiei in anioni fosforici
in solutia solului este influentata de reactia solului, temperatura, umiditate,
continut in materie organica.
 Reactia solului este factorul cel mai important de care depinde
accesibilitatea fosforului din sol. Reactia cea mai favorabila pentru
mobilizarea si mentinerea fosfatilor in solutia solului este cea cuprinsa
intra valorile Ph=5,8-6,2. In domeniul neutru si alcalin ca si in cel moderat
si puternic acid are loc o reducere a concentratiei fosforului in solutia
solului si fixarea lui in forme greu solubile in urma aplicarii
ingrasamintelor fosfatice.
 Temperatura influenteaza mobilitatea si accesibilitatea in sensul ca
odata cu cresterea temperaturii se mareste concentratia in ioni fosfat a
solutiei solului ca urmare a cresterii vitezei de desorbtie a fosforului din
faza solida.
 Umiditatea solului influenteaza mobilitatea ionilor de fosfat in sensul ca
pe masura ce aceasta se apropie de capacitatea de camp pentru apa,
cantitatea de fosfor creste, dar scade dilutia.
 CIRCUITUL FOSFORULUI ÎN SISTEM PLANTĂ-
SOL
Omul intervine în circuitul fosforului, în sensul cresterii ratei de scurgere
a fosforului spre ape, prin accelerarea proceselor de eroziune datorate
restrângerii vegetatie naturale, prin utilizarea pe scara larga a fertilizantilor
fosfatici în agricultura si în urma extinderii detergentilor. Circa 5-6 milioane
de fosfor mineral sunt introduse în circuit, prin îngrasamintele minerale obtinute
din exploatarea rocilor fosfatice
Circuitul fosforului
Fosforul intra in compozitia:
• acizilor nucleici(ADN si ARN)
• scheletului la vertebrate
• excrementelor pasarilor acvatice si a liliecilor(guano) fiind folosite de oameni ca
ingrasaminte
Plantele terestre preiau fosforul din sol care trece ulterior la diferiti consumatori. Sub
actiunea descompunatorilor fosforul din cadavre si excrementeajunge iar in sol si ciclul se
reia.