Curs #4

17 Martie 2015

Continutul nutreturilor si al corpului animal in minerale

Dupa ponderea in care mineralele se gasesc in nutreturi si in corpul animal ele se clasifica in

- Macro-minerale (g/kg)

- Micro-minerale ((mg/kg)

A. Continutul nutreturilor si al corpului animal in macro-minerale

Sunt recunoscute 7 macro-minerale:

Ca, P, Mg, S, K, Na, Cl

Prezenta celor 7 macro-minerale se va face dupa urmatorul cadru: roluri, surse si implicatii (in deficit sau
exces).

CALCIUL

Ca = important constituent al scheletului si al dintilor (99% din calciul organismului se gaseste in oase si
in dinti)

Ca = constituent al celulelor si al tesuturilor fluide

Ca = activeaza multe complexe enzimatice inclusiv acele implicate in transmiterea impulsurilor nervoase
si in excitabilitatea musculara. De asemenea CA intervine in procesul de coagulare al sangelui si al
laptelui.

Laptele, frunzele plantelor in special ale leguminoaselor, faina de peste (fainurile animale care contin
oase), sau faina de carne de oase sunt importante surse de calciu.

Boabele de cereale si radacinile, tuberculii au un continut scazut in calciu.

In cresterea de tip industrial al animalelor se folosesc suplimentarea de calciu cele mai cunoscute fiind
carbonatul de calciu si faina de oase.

Insuficienta calciului din hrana provoaca:

- la animalele tinere rahitism (incompleta dezvoltare a oaselor si deformari ale acestora)

- la animalele adulte provoaca osteomalacie. Reprezinta fuga calciului din oase si imposibilitatea
inclocuirii acestuia. Oasele se subtiaza si devin foarte fragile.

- la pasarile ouatoare insuficienta calciului determina fragilitatea oolelor prin subtierea cojii si scaderea
procentului de oat (# redus)

- la vacile cu productii mari de lapte insuficienta calciulului imediat dupa fatare induce un sindrom num
it febra laptelui. Scade cantitatea de calciu din sange, apar contractii musculare pana la paralizie.
Excesul de calciu in hrana, are de asemenea efecte nefavorabile asupra organismului. Sunt efect
multiple ce nu sunt discutate acum, insa un apropo pentru mamele care isi indoapa copii cu
suplimentele de calciu. In mod normal chiar si un organism tanar daca consuma nutreturi cu suficient Ca
nu are nevoie de suplement.

FOSFORUL

Asociere sa stransa cu calciul in oase trebuie mentionata pentru inceput. De altfel circa 80% din P al
organismului este fixat in oase. P e un component al fosfoproteinelor,m al fosfolipidelor, al acizilor
nucleici, si are un rol determinant in metabolismul energetic.

Laptele, grauntele de cereale, faina de peste sunt importante surse de fosfor

Fanurile si grosierele, radacinile, tuberculii, sunt surse sarace de fosfor.

Surse de fosfor suplimentar e folosit in cazul cresterii animalelor sub forma de saruri ale acestuia – cele
mai cunoscute fiind fosfatul monocalcic, fosfatul dicalcic, si fosfatul tricalcic.

Deficienta in fosfor asociata si cu deficienta in calciu (cele doua minerale actioneaza in stransa legatura)
provoaca la animale distrofii osoase (rahitism la tineret si osteomalacie la adulte). Insuficienta fosforului
din hrana provoaca la pasari o boala numita pica manifestata prin tulburari de comprotament alimentar
(nu mai mananca ca de obicei). Excesul de P are efecte nefavorabile asupra organismului.

Date fiind relatiile dintre calciu si fosfor e foarte important ca in ratiile de hranire a animalelor sa se
realizeze raporturi optime intre Ca/P. La toate categoriile de animale cu exceptia pasarilor ouatoare,
raportul amintit este cuprins intre 1,5/1 si 2/1.

La rumegatoarele in lactatie este posibil ca acst raport sa fie mai mare de 2/1 cu conditia de a asigura
necesarul de fosfor.

La pasarile ouatoare raportul de Ca la P este aproape dublu de 3,5/1 pana la 4/1 in favoarea calciulului.

MAGNEZIUL

Cea mai mare cantitate de Mg se gaseste tot in oase (50% din totalul Mg organismului) asa incat
problemele asociate cu Mg sunt strans legate de cele asociate cu Ca si P.

Mg e activator al mai multor complexe enzimatice in special al transferazelor, intervenind in

metabolismul multor elemente nutritive (proteine, grasimi, samd).

Taratele de grau, drojdiile furajere, concentratele proteice vegetale (CPV) sunt importante surse de Mg.

Mai e de remarcat variabilitatea mare a continutului in Mg a plantelor.

Suplimentul mineral de Mg cel mai cunoscut este MgO (oxidul de Mg).

Magneziul e implicat in aparitia unei boli numita <Tetania de iarba> care apare la rumegatoare la
inceputul pasunatului cand consuma plante crude. Se produce o hipomagnezemie puternica insotita de
convulsii, tetanii, putand surveni si moartea animalelor.

Excesul de Mg – acelasi lucru ca si excesul de Ca si de P.

SULFUL

Cea mai mare cantitate de sulf se gaseste in organism in doi aminoacizi (metionina si cisteina), in 2
vitamine (tiamina si biotina) si intr-un hormon (insulina).

Fiind component al proteinelor (toate mentionate mai sus sunt proteine) orice deficienta in sulf poate fi
privita ca o eficienta in proteina.

Mai recent s-a demonstrat faptul ca insuficienta in S limiteaza la rumegatoare sinteza aminoacizilor cu
sulf in rumen. Este moticul pentru care la rumegatoare (si nu numai) se folosesc suplimente de sulf
precum sulfatul de sodium. In mod normal cu ratii si conditii pedoclimatice normale, deficientele in sulf
apar foarte rar. Totusi sunt anumite regiuni in lumea asta unde solul e sarat si pot apare probleme.

POTASIUL, SODIUL si CLORUL (K, Na, Cl)

Acestea se gasesc in tesuturile moi ale organismului fata de precedentele minerale care se gasesc in
tesuturile dure. Au cateva roluri comune precum reglarea presiunii osmotice si mentinerea echilibrului
acido-bazic.

In plus, K este implicat in mentinerea excitabilitatii nervoase si musculare iar Cl joaca un rol important in
secretia gastrica (fiind component al acidului clorhidric, HCl).

K se gaseste in cantitati relativ mari in plante asa in cat insuficienta in K e foarte rar intalnita.

Na si Cl se gasesc in catitati mici in majoritatea nutreturilor. Exceptie face faina de peste oceanic care
contine cantitati relativ mari de Na si Cl. Principala sursa pentru Na si Cl pentru animale este sarea de
bucatarie comuna (NaCl).

NaCl ce se include obligatoriu in ratia animalelor poate avea efecte diferite daca e prea mult sau prea
putin.

De exemplu, insuficienta de sare in Na si Cl, pot aparea scaderea apetitului, scaderea cresterii, tulburari
de reproductie, (animalele salbatice strabat mii de km in cautarea sarii). Excesul de sare in ratii poate
cauza probleme de sanatate precum: sete exagerata, edeme, disfunctii cardiace.

Problema excesului de sare se pune mai ales la porci si pasari si mai ales la tineretul acestor specii (a pui
si la purcei). O dozare gresita in nutreturile combinate ale puilor si a purceilor poate sa determine
mortalitati in masa.

B. Continutul nutreturilor si al corpului animal in micro-minerale

Micro-mineralele sunt:

- esentiale (Fe, Cu, Co, I, Mn, Zn, Se, F)

-neesentiale (As, Hg, Pb, Al).

Microminerale esentiale:
FIERUL

Cea mai mare cantitate de Fe se gaseste in organism in combinatie cu unele proteine precum
hemoglobina sau mioglobina. Printre principalele functii ale fierului sunt legate de: transportul sangvin
al oxigenului, de procesul de hematopoieza (de formare al eritrocitelor), de formare a clorofilei (este
absolut necesar plantelor cu toate ca nu e component al acesteia.

Majoritatea nutreturilor vegetale , cu exceptia tuberculilor si a radacinilor contin suficient Fe. Fainurile
animale sunt excelente surse de fier. Laptele si subprodusele lui sunt relativ sarace in Fe. Uniul din
motivele pentru care laptele nu e un aliment complet cum se zice.

Insuficienta fierului provoaca anemii la tineret in special la purcei sugar (deoarece rezervele lor
corporale de fier sunt foarte mici si pentru ca laptele matern nu poate acoperii necesarul ridicat al
purceiilor. De aceea la circa 7-10 zile purceii se injecteaza cu suplimente care contin fier, precum sulfat
de fier. Suplimente de fier se folosesc insa si la alte categorii de animale. Chiar si la cele adulte precum
gainile ouatoare.

Administrarea in cantitati mari si pe termen lung al fierului poate induce o intoxicatie cronica ce reduce
ritmul de crestere al animalelor.

CUPRUL

- participa la hematopoieza – cuprul este sinergic cu Fierul (actioneaza in aceeasi directie)

- implicat in functia de reproducere, in metabolismul glucidelor, in formarea fibrei de lana, in

pigmentarea lanii/parului.

- nutreturile verzi, fanuri, seminte – contin cantitati suficiente

- laptele – relatic sarac in Cu (suplimentarea la sugari cu saruri de Cu – sulfat de Cu).

- carenta in Cu – zone sarace in Cu (tulburari grave – anemii, disfunctii cardiace si de reproducere)

- in cazul productiei de lana e afectata cantitate si calitatea.

- excesul are efecte nefavorabile (poate provoca intoxicatii – pot aparea cand se consuma alimente
bocate in alcaloizi – ei favorizeaza depunerea de Cu in ficat – pot aparea necroze hepatice). Porcii pot fi
toleranti, contrar oilor care sunt sensibile.

(In caz de deficienta de carenta de Cu are de asemenea efecte nefavorabile asupra

Intoxicatiile cu Cu pot apre si atunci cand animalele consuma plante bogate in alcaloizi ce favorizeaza
depunerea de Cu in ficat si in timp pot apare necroze hepatice. Porcii sunt mai toleranti la excesul de
Cu. Nu insa si oile care sunt mai sensibile. )

COBALTUL

Functia principala e de asemenea participarea la procesul de hematopoieza, lucru ce a fost evidetiat

cand a fost descoperita vitamina B12 (aceasta contine un atom de Cobalt). Influentzeaza favorabil
dezvoltarea microorganismelor ruminale. Surse mai concentrate in Co sunt nutreturile verzi, in special
lucerna, trifoi, drojdiile, shroturile, melasa. Nutreturile animale sunt de asemenea surse importante de
cobalt. Boabele de cereale sunt surse sarace

Sulfatul de cobalt e nutretul mineral cel mai adesea folosit ca supliment.

Carenta in Co (de fapt o hipovitaminoza B12) se concretizeaza in tulburari de hematopoeza si disfunctii

luminale. La miei, insuficienta Co provoaca o maladie numita “marasm enzootic” – fatalitati dupa fetare.
Excesul de cobalt e bine tolerat de animale. Altfel spus animalele au un prag de toleranta ridicat fata de
cobalt.

IODUL

Iodul se gaseste in cantitatea cea mai mare in glanda tiroida (mai precis in hormonii tiroidieni). Multiple
roluri are I in organism precum implicare favorabila in functia de reproductie, in productia de lapte, in
cresterea continutului de lapte in grasime si in cresterea tineretului.

In mod normal hrana si apa asigura necesarul de iod al animalelor (si al omului). Sunt, insa, anumite
zone, inclusiv in Romania unde solul si apa sunt sarace in Iod si atunci se intervine cu suplimente de iod,
cel mai cunoscut fiind iodura de potasiu (KI).

Cea mai concentrata sursa de iod este faina de peste (inclusiv pestele in cazul omului).

Cand hrana si apa contin insuficient iod, scade secretia de tiroxina si se produce hipertrofia glandei
tiroide denumita si <gusa endemica>. Este semnul exterior, pentru ca in insuficienta de iod se creaza
scaderea metabolismului bazal, intarzierea cresterii, tulburari de reproductie.

Cantitati prea mari de iod, exagerate, conduc invers la intensificare ametabolismului general, mai ales al
metabolimului azotului (proteinelor) ce se elimina in cantitati mai mari in organism si e soldata cu
scaderea in greutate (Boala Basedow – boala a omului datorata excesului de iod. Basedowienii sunt
oameni iuti ca briciul si mai inteligenti decat media). Iodul e implicat in inteligenta. (popoarele care
mananca peste au un IQ mai mare).

MANGANUL

Mn este un activator al mai multor enzime: fosfataze, peptidaze, si un important rol in functia de
reproductie. De remarcat variabilitatea foarte mare a continutului de Mn in nutreturi. (ca si Mg). Pot fi
apreciate ca surse bogate in Mn nutreturile verzi, taratele de orez. Semintele plantelor contin cantitati
moderate (iar porumbul e foarte sarac in Mn).

In industria NC (nutreturilor combinate) se folosesc saruri de mangan precum carbonatul si oxidul de

Mn.

Insuficienta in m=Mn se manifesta la toate speciile prin reducerea ritmului de crestere, mineralizare
defectuoasa la oase, tulburari de reproductie precum intarzierea maturitatii sexuale la juninci , resorbtia
fetusilor la scroafe). La pasari Mn e cofactor in perozis (o boala a membrelor – pasarile nu se mai pot
deplasa).

Pragurile de toxicitate sunt ridicate asa incat in excess nu sunt consemnate de obicei afectiuni ale
animalelor.

ZINCUL
Zn e un component al mai multor enzime care favorizeaza procesul de crestere, functia de reproductie,
dezvoltarea normala a oaselor si a penelor. Conditioneaa, de asemenea, formarea insulinei si a
vitaminei B1. Este considerat element mineral antagonic cuprului, adica actioneaza in directii diferite (se
bat cap in cap).

Nutreturi de origina animala sunt cele mai importante surse de zinc. Dintre nutreturile de origine
vegetala (relativ sarace in general) totusi un continut mai mare au taratzele si germenii semintelor. In
aceste conditii in cresterea animalelor se impune suplimentarea cu saruri ale zincului, cele mai
cunoscute fiind ZnO.

Insuficienta in Zn conduce la reducerea ritmului de crestere, la aparitia paracheratoze, tulburatri de

osificare si de reproductie, etc.

Nivelul de toxicitate al zincului este ridicat (adica excesul e usor de suportat). Daca totusi apare o
intoxicatie cu zinc se poate interveni prin adausul suplimentar de Cu (dat fiind faptul ca au actiuni
antagonice).

SELENIUL

Este component al unor enzime, care sunt prezente in hematii si care controleaza distrugerea peroxizilor
toxici (precursorii formelor de cancer).

Totodata, in sinergism cu vitamina E, protejeaza grasimile si vitaminele liposolubile de degradare,

actionanad ca antioxidant.

Carenta (deficienta) in seleniu conduce la aparitia miopatiilor si afecteaza fertilitatea.

Continutul nutreturilor in seleniu e foarte variabil, depinzand de nivelul acestuia din sol si ulterior din
polante. Sunt anumite zone in lume unde s-au intalnit concentratii mari de seleniu in nutreturi. In
aceasta situatie au aparut efecte toxice foarte pronuntate loa animale.

Principala sursa anorganica de Seleniu e selenitul de sodiu. (contestat pentru ca distruge vitamina E). A
aparut seleniul organic ca supliment adica seleniul surprins intr-o forma organica nu anorganica precum
seleno-metionina.

FLORUL

Florul e ultimul micromineral trecut pe lista micromineralele esentiale. Pana in 1972 F era considerat
micromineral toxic. Motivul a fost ca s-a constatat ca influentzeaza favorabil procesul de crestere. Un
alt rol al F e legat de prevenirea cariilor dentare.

F in exces este un element foarte toxic, provocand fluoroze, manifestate prin scaderea apetiotului,
intarzierea cresterii, detereiorarea oaselor si a dintilor (boala dintilor negrii ca o manifestare a excesului
de F). Cauza este poluarea industriala (ajunge in sol, in plante, si apa.

MOLIBDENUL

E un alt micro-mineral esential.

Micro-mineralele neesentiale

Exista o grupa de micro-minerale, denumita “neesentiale sau toxice”, care in exces au efecte deosebit de
grave asupra sanatatii, iar atunci cand apar nu mai pot fi contracarate (s-a terminat). Pb se
concentreaza in fructe de mare. Este cazul As, Hg, Pb (boala saturnism), Al.

Toxicitatea se manifesta cumulativ – adica se acumuleaza in corp fara sa se elimine, inhiband sistemele
enzimatice. Cauza este poluarea mediului prin procesele industriale, si prin folosirea ingrasamintelor
chimice in natura (insecticide, erbicide, fungicidele, in natura – unele organisme modificate genetic.