Modulul: Nutriție și dietetica

Clasa: II B AMG

Fisa de lucru

1 Prezentați grupele de macronutrienti.

Macronutrienți -Glucidele, lipidele și proteinele fac parte din categoria macronutrienților deoarece au
valoare energetică și sunt necesare organismului zilnic într-o cantitate mare.

2 Exemplificati grupele de alimente și precizați compoziția de baza pentru fiecare grupa.

-Cerealierele ca pâinea, orezul, pastele făinoase, cerealele pentru micul dejun. Există două tipuri de
derivate cerealiere: cele integrale și cele rafinate.

-Legumele. Acestea sunt împărțite în cinci subgrupe, determinate de conținutul în nutrienți, și

identificabile prin culoare: legumele cu frunză verde închis, bogate în calciu (salată verde, spanac,
broccoli, frunze de muștar, collard greens), cele portocalii și roșii, bogate în beta-caroten (morcovi,
roșii, cartofi dulci, ardei roșii), leguminoasele, bogate în fibre (fasole uscată, bob, mazăre, linte, năut),
legumele amidonoase, bogate în amidon, care se transformă parțial în zahăr odată ce sunt
metabolizate (cartofi, porumb, mazăre verde), și o categorie eterogenă din care fac parte ciupercile,
avocado, ceapa, castraveții, conopida, țelina, varza, vinetele, sfecla.

-Fructele. Intră aici fructele propriu-zise sub orice formă (proaspete, compot, congelate etc.), dar și
sucurile 100% din fructe, cu toate că acestea nu conțin fibrele pe care fructele întregi le oferă.

-Lactatele – laptele, brânzeturile solide sau moi, iaurturile, kefirul, băuturile din soia fortificate cu
calciu, deserturile pe bază de lapte (înghețată, puddings etc.).

-Alimente bogate în proteine – carnea (porc, vită, pasăre și organe), ouăle, peștele și crustaceele,
nucile, semințele și soia. Leguminoasele, bogate în proteine vegetale, pot fi incluse atât în această
grupă, cât și în cea a legumelor.

-Uleiurile. Intră aici grăsimile lichide (diverse uleiuri), grăsimile solide (uleiul de cocos, de palmier,
untul, untura) și alimentele bogate în grăsimi ca nucile, măslinele, avocado și anumiți pești grași.

3 Precizați următoarele caracteristici pentru sărurile minerale:

a) Rolul biologic al cationilor ( sodiu, calciu, potasiu, fier, magneziu, fosfor) si al anionilor ( clor,
sulfați,bicarbonati)

Potasiul se afla in principal in interiorul celulelor si doar mici cantitati la nivelul oaselor si in sange.
Pentru mentinerea unui nivel optim de potasiu este nevoie de un aport alimentar adecvat.
Potasiul este indispensabil desfasurarii normale a fenomenelor electrice de la nivelul
membranelor, avand rol important in conducerea nervoasa, contractia musculara, echilibrul
acido-bazic, presiunea osmotica, sinteza proteica si formarea glicogenului. Impreuna cu calciul si
magneziul,potasiul controleaza contractia si debitul cardiac. Balanta potasiului este influentata de
numerosi factori, printre care: aportul alimentar, nivelul sodiului seric, functionalitatea renala,
hormonii corticosuprarenalieni, echilibrul acido-bazic, etc.
Sodiul se gaseste in toate fluidele organismului, predominand in sectorul extracelular, sub forma
ionizata. Se mai gaseste si la nivelul oaselor (15-30% din cantitatea totala de sodiu). Volumul
lichidului din compartimentul extracelular este dependent de cantitatea totala de sodiu din
organism. Sodiul intervine in deplasarea apei intre diversele sectoare ale organismului, orice
miscare a sodiului atragand deplasarea unei cantitati corespunzatoare de apa. Pe langa apa, in
miscarile sale, sodiul atrage si deplasarea altor ioni, intervenind in mentinerea echilibrului acido-
bazic. Sodiul intervine, de asemenea, in excitabilitatea neuromusculara si in fenomenele de
polarizare-depolarizare a membranelor celulare, avand efecte opuse potasiului. Balanta sodiului
este influentata de functionalitatea renala, diverse sisteme hormonale, aportul alimentar, etc.

Calciul este principalul component mineral al oaselor, 99% din cantitatea de calciu a organismului
aflandu-se la nivelul oaselor si dintilor, iar restul se afla in lichidele biologice si tesuturile moi din
organism. Calciul din sange se gaseste sub forma legata de proteine sau sub forma de ioni. Toate
celulele au nevoie de calciu pentru o buna functionare. Ionii de calciu au rol in transmiterea
impulsurilor nervoase, in contractia musculara, in functionarea cordului si a vaselor, ajuta la
eliberarea hormonilor si enzimelor si participa in procesele de coagulare. Balanta calciului in
organism depinde de relatiile dintre intestinul subtire, schelet, rinichi si sistemul endocrin.
Necesarul de calciu variaza in functie de varsta. Principalele surse de calciu sunt produsele
lactate, pestele, unele legume, dar absorbtia de la nivelul tubului digestive poate fi influentata de
numerosi factori, iar cantitatea optim absorbita nu poate depasi 500 mg odata.

Fosforul este cel mai abundent element mineral din organism dupa calciu, fiind raspandit in
oricare tesut; este principalul anion intracelular. Fosforul intra in compozitia oaselor si a dintilor, a
acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare. Este implicat in
mentinerea echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul de energie, in procese enzimatice,
participand la metabolismul carbohidratilor, lipidelor, dar si la formarea proteinelor cu rol in
crestere si in procese de reparatie a celulelor si tesuturilor, are un rol in functionarea rinichilor,
stimuleaza contractia musculara si intervine in activitatea neuronala. Balanta fosforului este
reglata de aportul alimentar, rinichi si sistemul endocrin si necesita prezenta vitaminelor B pentru
actiunile sale. Carnea si produsele lactate sunt principalele surse de fosfor.

Magneziul, cantitativ al patrulea element mineral din organism, se regaseste in compozitia

oaselor alaturi de calciu si fosfor (50% din cantitatea totala de magneziu din organism),restul de
aproape 50% aflandu-se in interiorul celulelor, iar 1% in sange. Magneziul are multiple roluri in
organism: rol plastic, fiind constituent al oaselor si al diverselor tesuturi, dar si numeroase roluri
functionale, participand la peste 300 de reactii biochimice, dintre care unele cu rol in activarea
unor enzime, in sinteza proteica, in metabolismul energetic, cu rol de reglare a excitabilitatii
neuromusculare (alaturi de sodiu, potasiu si calciu), a glicemiei, a tensiunii arteriale, precum si cu
rol in coagulare.

b)sursele alimentare

Sursele alimentare sunt principalele cai prin care organismul se energizeaza, pentru a-si putea
indeplini functiile si pentru a face fata tuturor solicitarilor. Din acest motiv, o dieta
necorespunzatoare este cauza principala a oboselii si lipsei de energie. In sezonul rece, urmarea
unei diete echilibrate este foarte importanta, intrucat corpul ajunge mai usor in starea de
extenuare, incercand in permanenta sa isi regleze temperatura interna afectata de conditiile
meteorologice nefavorabile.

c)necesarul zilnic copil/adult.

Copiii au nevoie de o nutritie adecvata in forma unor mese sanatoase si echilibrate, in fiecare zi.
Masa unui copil trebuie sa includa zilnic fructe, legume, lactate, proteine si fibre. Fiecare dintre
aceste alimente contine vitaminele si mineralele necesare pentru mentinerea unei vieti
sanatoase, iar un copil care se bucura de toate acestea va avea o viata mai sanatoasa.

Necesarul zilnic de calorii al unei persoane este determinat pe baza a patru componente:

Metabolismul energetic bazal;

Termonegeneză (indusă de alimente și termoreglatorie);

Coeficientul de activitatea fizică;

Stresul patologic.

La adulții sănătoși, care desfășoară activitate fizică moderată (aproximativ 30 minute, 5 zile pe
săptămână), necesarul caloric pentru acoperirea metabolismului bazal este de:

1 kcal/ora/kg corp pentru bărbați,

0.9 kcal/ora/kg corp pentru femei.

d)factorii care influențează necesarul alimentar

Factorii declansatori sunt reprezentati de : scaderea nivelului de nutriente (glucide, lipide,

proteine) din sange; eliberarea de adipokine (leptina si adiponectina) din tesutul adipos;
eliberarea de hormoni pancreatici : insulina, polipeptid pancreatic, amilina cu efect anorexigen
(scad apetitul); eliberarea de peptide digestive: polipeptidul Y cu efect neutru, grelina care creste
senzatia de foame, GLP1, oximodulina, clecistokinina, bombesina care sunt anorexigene;
hormonii tiroidieni (cresc sau scad aportul alimentar).

Impulsurile din periferie ajung la nivelul sistemului nervos, in hipotalamus unde exista centri de
reglare pentru aportul alimentar (nucleul arcuat si nucleul paraventricular) si se comanda
cresterea sau reducerea acestuia.

In plus stimularea anumitor zone din creier (nucleul acumbes) se insoteste de cresterea
consumului de alimente foarte gustoase, cu un cotinut ridicat in zaharoza si grasimi.

Cortexul prefrontal si sistemul limbic sunt implicate in comportamentul de cenzura si

autocontrolul foamei si satietatii.