Master Formarea adulţilor.

Competenţe ale formatorului de adulţi

EDUCAŢIA ADULŢILOR – PARTE

COMPONENTĂ A EDUCAŢIEI
PERMANENTE

CIOBANU SIMONA
HAMMAS ILONKA
• Educaţia permanentă este,
întocmai unei pânze de apă
freatică, prezentă necontenit în
subteranul vieţii sociale şi
evidentă numai în unele
circumstanţe, când este scoasă la
lumină de investigaţiile
specialiştilor sau de evenimente
care impun atenţiei societăţii sau
individului carenţele şi relevanţele
de educaţie. (Tiberiu Popescu,
articol "Permanenţa educaţiei
permanente“ în Revista de
Pedagogie nr. 3/1993, Bucureşti:
Editura Institutului de Ştiinţe ale
Educaţiei)
Cauţi „apa”?
 Educaţia permanentă - instrument de
îmbunătăţire a condiţiei umane

Sprijină formarea unor personalităţi uşor adaptabile la

nou, creative şi responsabile.
Dezvoltă în individ toată perfecţionarea de care este
susceptibil.
Transformă educaţia într-o activitate socială
generalizată.
 ROLURI
• Primul rol, cel mai subtil şi crucial în iniţierea procesului de educaţie
permanentă, îl are căminul. Acest proces se continuă pe tot parcursul vieţii
prin învăţarea în familie.
• Comunitatea îşi manifestă funcţia sa educativă în sistemul educaţiei
permanente din momentul în care copilul începe să intre în contact cu ea şi
continuă în domeniile profesionale şi generale.
• Formele organizate de şcoală necesită dirijare din partea profesorului,
cooperare, dar şi muncă independentă, contribuind la dezvoltarea şi
manifestarea fenomenului de autoeducaţie, de autocontrol şi de autoreglaj
educaţional.
• Formele organizate de sistemul de educaţie permanentă se realizează prin
cursuri postşcolare şi postuniversitare, cursuri de perfecţionare a
pregătirii profesionale, cursuri de management, marketing etc.
• Formele relativ libere, spontane de educaţie permanentă, în cadrul
educaţiei nonformale şi informale, au o pondere mare în epoca
contemporană: educaţia realizată prin excursii, vizite, drumeţii, expoziţii,
educaţia de popularizare a ştiinţei, culturii, în cadrul universităţilor
populare, educaţia realizată prin lectura liberă, independentă.
• Realizarea în practică a
principiului educaţiei
permanente presupune
integrarea într-un sistem
unic a educaţiei copiilor,
tineretului şi adulţilor, cu
modificări de substanţă
atât în organizarea
şcolară, cât şi în aceea
destinată învăţământului
pentru adulţi.
EDUCAŢIA PERMANENTĂ ŞI EDUCAŢIA
ADULŢILOR

• ”În cuprinsul educaţiei permanente, educaţia

adulţilor este o componentă necesară, prin care fiinţa
umană îşi menţine şi perfecţionează calitatea sa de
personalitate, de dominator şi nu de dominat al
schimbărilor” (Tiberiu Popescu, 1974, p. 34).
 CONCEPTUL DE EDUCAŢIE A ADULŢILOR

• Ansamblul proceselor organizate de educaţie, în ceea ce

priveşte conţinuturile, nivelurile şi metodele , formale sau
informale, care prelungesc sau înlocuiesc educaţia iniţială
efectuată în instituţii şcolare sau universitare sau sub aspectul
formării profesionale, graţie cărora persoanele considerate
adulţi de către societatea căreia îi aparţin îşi dezvoltă
aptitudinile, îşi îmbogăţesc cunoştinţele, ameliorează
calificarea lor tehnică sau profesională sau îi dau o nouă
orientare, făcând să evolueze atitudinile şi comportamentele
în dubla perspectivă a înfloririi integrale a omului şi a unei
participări la o dezvoltare socioeconomică şi culturală
echilibrată şi independentă.
• aXIX-a Sesiune a Conferinţei Generale UNESCO (Nairobi,
1976)
 DE LA EDUCAŢIE PERMANENTĂ LA
EDUCAŢIA ADULŢILOR

În timp ce conceptul de educaţie permanentă este unul

conturat în plan teoretic, descriind orientările politice
privind abilitarea individului prin sistemul educaţional,
educaţia adulţilor este un subdomeniu de acţiune
educaţională existând la nivel practic cu mult înaintea
elaborării sale teoretice şi desemnând o generalizare a
unor experienţe date. Educaţia adulţilor nu s-a constituit
ca ştiinţă, o disciplină componentă a ştiinţelor educaţiei.
 Obiective pedagogice:

• identificarea indicatorilor de restructurare personală;

• a face din cel format centrul acţiunii ;
• construirea motivaţiei;
• a pleca de la practică;
• a privilegia învăţarea mai mult decât învăţământul;
• încurajarea unei pedagogii a descoperirii şi
responsabilităţii;
• a da timp de învăţare (ritmurile proprii sunt esenţiale);
• a stimula valorile grupului.
(Un raport asupra educaţiei adulţilor şi mutaţiilor sociale (Bograd, G., 1991, pp. 18-21)
 FUNCŢII

• Educaţia adulţilor a devenit necesară datorită diversificării şi

intensificării schimbărilor şi provocărilor vieţii, îndeplinind
multiple funcţii educative:
• Înlocuieşte educaţia primară pentru adulţii care nu au beneficiat
de educaţia minimală (asigură procesul de alfabetizare);
• Completează educaţia pentru persoanele care nu au un nivel de
pregătire corespunzător;
• Prelungeşte educaţia, ajutând indivizii să facă faţă exigenţelor
mediului;
• Perfecţionează educaţia celor cu un nivel ridicat de pregătire;
• Asigură educaţia minimală pentru cei obligaţi să-şi schimbe
profesia;
• Modelează şi dezvoltă personalitatea umană.
Subsistemul educaţiei adulţilor va căpăta consistenţă, organizare,
fundamentare ştiinţifică întrucât tocmai la vârsta adultă se
concentrează învăţarea (calificarea, policalificarea, recalificarea,
reciclarea).

Mult timp, adultul era Astăzi, adultul apare într-o

conceput ca o persoană
căreia trebuie să i se dea
cunoştinţe, care trebuie
îndrumată în hăţişurile
ştiinţei şi tehnicii, figura
centrală în procesul
educaţional fiind educatorul
şi nu adultul.
altă ipostază, ca persoană
responsabilă, capabilă să
participe la decizii nu numai
în planul vieţii economice,
sociale sau politice, ci şi în
ceea ce priveşte problemele
educative, în fond propriile
sale probleme, de care
depinde afirmarea sa socială.