MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău
Facultatea Psihologie și Psihopedagogie Specială
Catedra Psihopedagogie și Psihopedagogie Specială

PORTOFOLIU
Terapia Ocupațională

Studenta: Ciocoi Ana-Maria

Grupa: 303 PPS

Chișinău, 2023
 Cuprins
1. Meloterapia______3
2. Ludoterapia______6
3. Ergoterapia______8
4. Terapia prin poveste______10
5. Dans terapie______12
6. Kinetoterapie______14
7. Zooterapie______17
8. Artterapia_____19
9. Aromaterapie______21
 1. Meloterapia
Meloterapia este o abordare terapeutică ce folosește muzica pentru a ajuta oamenii să își
îmbunătățească sănătatea mintala și bunăstarea, în general. Este cunoscut în comunitatea
medicală și dovedit științific faptul că, muzica poate să modifice undele cerebrare și frecvența
cardiacă.

Meloterapia este o terapie orientată spre atingerea obiectivelor individuale, care poate implica:
 ascultarea muzicii
 compunerea muzicii
 cântatul din voce sau la instrumente
 dansul
 discuții despre muzică

Muzica afectează multe zone ale creierului, inclusiv regiunile implicate în emoție, cunoaștere,
senzație și mișcare. Acest fapt, combinat cu natura atrăgătoare a muzicii și diversitatea formelor
muzicale, face ca muzica să fie eficientă în mod unic în tratamentul unei game largi de probleme
fizice și mentale, inclusiv depresie, anxietate și hipertensiune. Abilitățile și talentele muzicale nu
sunt necesare pentru a participa la o astfel de ședință, de aceea terapia prin muzică este potrivită
pentru oricine.

În ce constă terapia cu muzică?

Muzica afectează creierul într-un mod foarte complex. Toate aspectele muzicii, inclusiv tonul,
tempo-ul și melodia, sunt procesate în diferite zone ale creierului.

De exemplu, cerebelul procesează ritmul, lobii frontali decodează semnalele emoționale create
de muzică și o mică porțiune a lobului temporal drept ajută la înțelegerea tonului.

Centrul de recompensă al creierului, numit nucleul accumbens, poate produce chiar semne fizice
puternice de plăcere, cum ar fi pielea de găină, atunci când aude muzică puternică.

Muzicoterapia poate folosi aceste reacții fizice profunde, pe care corpul le are când ascultăm
muzică, pentru a ajuta persoanele cu afecțiuni de sănătate mintală.

Tipuri de meloterapie
Meloterapia analitică: meloterapia analitică te încurajează să improvizezi din voce sau la un
instrument pentru a-ți exprima gândurile inconștiente, la care poți reflecta și discuta cu terapeutul
tău după aceea.

 Terapia muzicală Benenzon: acest format combină câteva concepte de psihanaliză

cu procesul de a face muzică. Terapia muzicală Benenzon include căutarea „identității
tale muzicale”, care descrie sunetele externe care se potrivesc cel mai bine stării tale
psihologice interne.
 Terapia cognitiv-comportamentală prin muzică (CBMT): Această abordare
combină terapia comportamentală cognitivă (CBT) cu muzica. În CBMT, muzica este
utilizată pentru a întări unele comportamente și a le modifica pe altele. Această
 abordare este structurată, nu improvizată, și poate include ascultarea muzicii, dansul,
cântatul din voce sau la un instrument.
 Muzicoterapie comunitară: acest format este axat pe utilizarea muzicii ca modalitate
de a facilita schimbarea la nivel de comunitate. Se face într-un cadru de grup și
necesită un nivel ridicat de implicare din partea fiecărui membru.
 Terapia muzicală Nordoff-Robbins: De asemenea, numită terapie muzicală creativă,
această metodă implică cântatul la un instrument (adesea un țambal sau tobă) în timp
ce terapeutul acompaniază folosind alt instrument. Procesul de improvizație folosește
muzica ca modalitate de a ajuta la exprimarea de sine.
 Metoda Bonny cu imagini/muzică ghidate (GIM): Această formă de terapie
folosește muzica clasică ca modalitate de stimulare a imaginației. În această metodă,
explici sentimentele, senzațiile, amintirile și imaginile pe care le experimentezi în timp
ce asculți muzica.
 Psihoterapie vocală: în acest format, realizezi diverse exerciții vocale, sunete
naturale și tehnici de respirație pentru a te conecta cu emoțiile și impulsurile. Această
practică este menită să creeze un sentiment mai profund de conexiune cu tine însuți.
Pentru ce afecțiuni/boli este benefică meloterapia?
Cercetările realizate până în prezent susțin eficacitatea terapiei prin muzică în șase domenii:
psihologic, emoțional, fizic, spiritual, cognitiv și social.

Emoţional:
 Muzica poate atrage emoții reprimate (îmbuteliate) care pot fi apoi eliberate.
 Muzica poate diminua sentimentele de izolare.
 Poate îmbunătăți starea de spirit.
 Poate contribui la scăderea depresiei.[2]
 Reduce anxietatea.
 Crește stima de sine.
 Ajută la managementul stresului.
Fizic:
 Muzica poate afecta corpul prin modificarea ritmului cardiac și scăderea tensiunii
arteriale și a ritmului de respirație.
 Poate îmbunătăți dezvoltarea sau procesarea motorie
 Poate facilita relaxarea și îmbunătăți somnul[3]
 Poate stimula fizic mișcările conștiente sau inconștiente ale corpului, cum ar fi
atingerea degetelor de la picioare sau mișcările mari ale corpului și îmbunătățirea
mersului și a vorbirii.
 Poate contribui la gestionarea și / sau distragerea atenției de la durere
 Poate reduce episoadele de astm
 Poate contribui la reducerea durerii[4]
 Ajută copiii prematuri să crească în greutate și să doarmă mai bine
 Ajută persoanele cu boala Parkinson să își îmbunătățească funcțiile motorii.
Spiritual:
Muzica te poate deschide spiritual și îți poate permite ție și familiei tale să vă explorați propriile
credințe spirituale.

Cognitiv:
  Muzica poate oferi un sentiment sporit de control.
 Poate contribui la creșterea abilităților de a face față provocărilor
 Reduce efectele demenței.
Social:
 Muzica poate aduce oamenii împreună, nu doar la adunări mari, cum ar fi petreceri
sau nunți, ci în experiențe mai informale, intime, comune, cum ar fi o cameră de spital
 Ajută copiii autiști să își îmbunătățească comunicarea.
Concluzii
Terapia prin muzica aduce în general rezultate pozitive, dar nu este recomandată ca tratament
independent pentru probleme medicale și psihiatrice grave. În timp ce muzica poate ajuta la
ameliorarea unora dintre simptomele acestor afecțiuni, pot fi necesare și alte forme de tratament,
cum ar fi medicamente, kinetoterapie sau psihoterapie integrativa.
Mai mult, deși este posibil ca orice formă de muzică să fie utilizată eficient în terapia muzicală,
nu toți indivizii vor considera că fiecare tip de muzică este terapeutic. Beneficiul unui anumit tip
de muzică va depinde adesea de preferințele individului și de afecțiunea sa, iar unele forme
muzicale pot provoca agitație. Pentru a obține succesul prin muzicoterapie, un terapeut va trebui
să se asigure că sunt luate în considerare preferințele muzicale ale individului în tratament.

Bibliografie:
https://newmedicine.ro/meloterapie/
https://www.agesense.ro/ce-este-meloterapia-si-de-ce-sa-o-practici/
https://putereamintii.ro/blog/meloterapia/
 2. Ludoterapia
Ludoterapia este o forma de terapie ce se folosește, in principal, la copii. De ce? Pentru că aceștia
nu au întotdeauna capacitatea de a articula si de a verbaliza tot ceea ce simt sau gândesc. Un
terapeut licențiat poate sa se folosească de jocuri terapeutice pentru a observa problemele unui
copil. Mai apoi, terapeutul îl poate ajuta sa își exploreze emoțiile și să își gestioneze traumele.
Jocurile terapeutice pentru copii le pot fi de folos acestora pentru a dezvolta noi mecanisme de
apărare in fata traumelor si a emoțiilor negative, dar si pentru a corecta comportamente
inadecvate. Acum ca ai aflat ce este ludoterapia, iată ce beneficii are si când se folosește cu
succes:
Ludoterapia si jocurile: beneficii
Beneficiile ludoterapiei sunt recunoscute de mai multe organizații internaționale de profil, care
susțin ca aceasta are un impact pozitiv asupra a peste 70% dintre cei ce apelează la ea. Deși mulți
copii pornesc cu timiditate si ezitare in experiența terapiei prin joc, in timp, încrederea in
terapeut începe să crească și astfel se creează o relație stabila terapeut-pacient. Pe măsura ce
copiii devin confortabili, aceștia încep sa devina mai creativi si sa se exprime mai mult in timpul
jocurilor terapeutice. De aceea, este important ca ludoterapia sa fie efectuata de
către specialiști certificați.
Beneficiile acestei terapii variază, însă ea poate avea rezultate reale in dezvoltarea personală a
celor mici. Printre cele mai întâlnite beneficii se numără:
 Asumarea responsabilității. Cei mici învață sa își asume responsabilitatea pentru
comportamentele lor;
 Dezvoltarea respectului si încrederii de sine;
 Dezvoltarea empatiei;
 Alinarea simptomelor anxietății;
 Îmbunătățirea abilitaților sociale;
 Dezvoltarea unor noi mecanisme de apărare în fața traumei și a unor abilitați de a
rezolva problemele într-un mod creativ;
 Îmbunătățirea modului în care își exprima emoțiile;
De asemenea, terapia prin joaca încurajează folosirea limbajului și poate îmbunătăți capacitățile
motorii.
Ludoterapia la copiii cu CES sau ludoterapia la copiii cu autism ori cu alte afecțiuni
diagnosticate se poate folosi cu succes, însă aceasta nu înlocuiește medicația, psihoterapia de
familie sau orice alte tipuri de tratamente necesare.
Când se pot folosi jocurile terapeutice pentru copii?
Ludoterapia se poate folosi in cazul oamenilor de toate vârstele, însă, de cele mai multe ori,
aceasta este folosita pentru copiii cu vârste cuprinse intre 3 si 12 ani. Se poate folosi ludoterapia
la copilul cu autism? Se poate utiliza terapia prin joc la copilul cu ADHD? Afla de mai jos când
este utila aceasta forma de terapie si in ce circumstanțe se folosește cel mai des:

 Violenta domestica, abuz sau neglijare;
 Anxietate, depresie, suferința;
 Comportamente problematice la scoală;
 Comportament agresiv sau violent;
 Dificultăți de învățare si întârziere a
dezvoltării;
 Tulburări alimentare;
 Dezastre naturale sau evenimente
traumatice;
 Boli cronice sau înaintea unor intervenții
chirurgicale;
 Tulburările de spectru autist;
 Tulburarea de deficit de atenție si
hiperactivitate (ADHD);
 Probleme in familie, cum ar fi divorțul
părinților.
Tehnici de ludoterapie
Sesiunile de acest tip durează, de obicei, 30 de minute sau o ora si au loc o data pe săptămâna.
Numărul sesiunilor de care are nevoie fiecare copil poate depinde de la persoana la persoana si
de la terapeut la terapeut. Acest lucru se stabilește împreuna cu specialistul după primele ședințe.
Deseori, aceasta tehnica se poate combina si cu alte tipuri de psihoterapie pentru copii sau
cu psihoterapie de grup. Sesiunile de ludoterapie au loc într-un mediu in care cel mic sa se simtă
in siguranța, iar tehnicile folosite includ:
 vizualizarea creativa;
 joc de roluri;
 jucării de plus, măști și păpuși;
 arte si meșteșuguri;
 jocuri cu apa si nisip;
 dans si mișcare creativa;
 jucării ce implica construirea unor obiecte, precum LEGO.

Terapia prin joc este o metoda excelenta prin care cei mici pot beneficia de diagnosticarea si
ameliorarea unor tulburări de dezvoltare sau tulburări emoționale. Aceasta se realizează cu
ajutorul unui specialist, care va folosi joaca drept mod de relaționare si de învățare cu copilul
pentru a-l putea ajuta sa își exprime problemele si sa asimileze noi moduri prin care sa le facă
fata. Ludoterapia se poate asocia cu succes cu tratamente medicamentoase date de medicul
psihiatru sau de medicul pediatru, dar si cu alte forme de psihoterapie adiacente.

Bibliografie:
https://dokumen.tips/documents/ludoterapia-.html
https://scoala14tl.ro/ludoterapie-terapie-prin-joc-forma-si-culoare/
https://ru.scribd.com/document/264648085/Ludoterapia-sau-Terapia-prin-Joc
 3. Ergoterapia
Ergoterapia este o ramura a terapiei ocupaționale. Ergoterapia se încadrează in procesul de
recuperare a capacitaților de munca a persoanelor cu deficiente.
Ergoterapia face parte din cadrul terapiei complexe recuperatorii si integrate si are ca scop
recuperarea persoanei deficient.
PRINCIPIILE ERGOTERAPIEI
Ergoterapia se bazează pe trei principii fundamentale:
1.Omul este o ființa de natura ocupaționala-omul are nevoie fundamental de ocupație pentru
menținerea entității sale fizice si mentale si pentru supraviețuire.
2.Deficienta si Boala au un potențial de întrerupere a ocupației, înțeleasa ca activitate de baza,
iar renunțarea la ocupație reprezintă un simptom de avertisment privind posibilitatea apariției
unei boli sau certitudinea instaurării ei.
3.Ocupatia(munca) este organizatorul natural al comportamentului, ea fiind folosită pentru
organizarea sau reorganizarea comportamentului zilnic.
SCOPURILE ERGOTERAPIEI
1.stimularea încrederii in sine a bolnavilor si deficienților si dezvoltarea fireasca a personalității
lor;
2.organizarea unor programe de mișcări dirijate in condiții de lucru;
3.evaluarea capacitaților si a inclinațiilor restante ale subiecților;
4.corelarea recuperării medicale cu cea profesionala;
5.reinsertia rapida a subiectului in viată economică, socială și profesională;
6.inlaturarea stării de dependenta ale subiectului care se exprima prin întimpinarea unor
dificultăți majore de relaționare și acțiune.
CRITERII DE SELECTIE A ACTIVITATILOR DE ERGOTERAPIE
1.Activitatea practicata trebuie sa fie adecvata tipului de deficient si nu numai categoriei de
deficiență generala;
2.Activitatea trebuie sa aibă un mare conținut terapeutic;
3.Sa prezinte interes pentru deficient in măsura in care condiționează calitatea si randamentul in
activitate;
4.Sa fi adecvata posibilităților reale a deficientului si să poată fi efectuata efectiv si independent
de către acesta;
5.Sa nu ofere prilejul de instalare a sentimentului de inutilitate sociala sau de excludere din
procesul muncii;
6.Sa formeze sentimental de utilitate sociala;
7.Sa formeze contactele sociale intre participanții cu același diagnostic intre cei cu diagnostic
diferite.
OBIECTIVELE ERGOTERAPIEI
Obiectivele ergoterapiei se pot clasifica:
Obiective extriseci:
1)recuperarea totală sau parțială a capacitații de munca.
2)încadrarea profesionala si sociala a persoanei afectate.
3)amplificarea procesului de maturizare a funcțiilor si proceselor psihice ale subiectului.
Obiective intriseci:
1)înlăturarea tulburărilor pasagere, simple sau multiple si reeducarea gestuala.
2)reeducarea mijloacelor de exprimare, implicând vorbirea si comportamentul.
3)restabilirea independentei subiectului sub aspect psihomotric.
CLASIFICAREA MIJLOACELOR TEHNICE UTILIZATE IN ERGOTERAPIE
Mijloacele tehnice folosite sunt sisteme de transformare a mediului ambient in scopul de a
facilita apropierea, primirea si integrarea deficientului in mediul lui de viață”
(Al. Popescu)
Din punct de vedere al destinației, acestea pot fi clasificate in:
-mijloace de deplasare(cârje, fotolii, bastoane);
-dispozitive folosite in activitatea cotidiana(autoservire la îmbrăcare și dezbrăcare);
-mijloace audio-vizuale si recreative;
-dispozitive si mijloace profesionale(instrumente de lucru adaptate, sisteme de comanda)
Bibliografie:
https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%AD%D1%80%D0%B3%D0%BE
%D1%82%D0%B5%D1%80%D0%B0%D0%BF%D0%B8%D1%8F
https://rc-udprf.ru/lechebno-reabilitatsionnaya-baza/ergoterapiya/
 4. Terapia prin povești
Povestea terapeutică este un mijloc excelent al părintelui pentru a se adresa copilului, pentru a
transmite anumite modele de comportament, valori morale, pentru a dezrădăcina anumite frici
sau comportamente. Povestea terapeutică nu este neapărat despre Cenușărese, Albe-ca-Zăpada,
Făt-Frumos, Zmei cu trei capete. Ea are menirea de a scoate în prim plan eroi în care cel mic se
regăsește cu tot tacâmul de bucurii și necazuri specifice vârstei, în timp ce imaginea, sunetul şi
desenul, completează povestea pe care copilul dorește s-o asculte și la care el se raportează. Ea
nu critică, nu etichetează, ci ajută copilul să facă primii pași spre schimbare, în special celor care
sunt timizi, dependenţi de părinţi, care au parte de abuzuri (sexuale, fizice, verbale) sau de
enurezis. “Metoda complexă de terapie prin poveşti a fost dezvoltată şi verificată ştiinţific de
psihologul rus Tatiana Zinkevici-Evstigneeva. În prezent, ea este director al Institutului de
terapie prin poveşti din Sankt Petersburg, autoare a mai mult de 60 de cărţi, desfăşoară cursuri de
instruire cu privire la terapie prin poveşti în toată lumea”, spune Viorica Arnăut. Peste hotare,
terapia prin poveste este un lucru destul de cunoscut. Se foloseşte nu doar în centrele
psihologice, dar şi în instituţiile de învăţământ specializat şi are scopul de a rezolva disfuncţii sau
probleme psihologice. În Moldova terapia prin poveste, este mai puţin cunoscută.
- Artistice (populare şi de autor) sunt toate poveştile pe care le citesc, de obicei, copiilor
părinţii. Este vorba de poveştile lui Ion Creangă, fraţii Grimm, H. Ch. Andersen etc. Aceste
poveşti îi învaţă pe copii diferite modele de viaţă – despre existenţa binelui şi a răului. Prin
intermediul lor, cei mici află răspuns la multe întrebări pe care încă nu ştiu cum să le explice
părinţilor. În multe din aceste poveşti, copiii se regăsesc pe sine, sau văd modele de
comportament ale părinţilor şi pe ale lor proprii. “Spre exemplu, în fabula “Greierul şi Furnica”,
atunci când îi întreb pe copii de cine le place cel mai mult – de greier sau de furnică, copiii spun
că de greier. De ce? Pentru că copiii adoră libertatea, distracţia şi viaţa fără griji. În persoana
furnicii, cei mici îi văd pe părinţii care mereu îi cicălesc”, povesteşte Viorica Arnaut.
- Meditative. Poveştile meditative au menirea de a aduce armonie în sufletul copilului, de a-l
ajuta să se debaraseze de un conflict interior care îl macină. Imaginile descrise în aceste poveşti –
soarele care străluceşte, iarba moale etc., au menirea de a-i stimula simţurile copilului şi de a-l
linişti. Poveştile meditative se citesc înainte de somn.
- Psiho-corecţie sunt poveştile care au scopul de a repara comportamentului copilului. De
exemplu, dacă micuţul se teme de întuneric, de câine, de medic, dacă nu mănâncă etc.
povestitorul vine cu un erou care seamănă mult cu copilul, şi acest erou are o sumedenie de
întâmplări “la temă”, ca într-un final, să fie prezentată o dezlegare cu succes a problemei. Astfel,
copilul înţelege că există şi alte alternative mai bune, decât, de exemplu, frica permanentă de
întuneric. Ca reper de poveşti de psiho-corecţie sunt cărţile Nataliei Ciub – ABC-ul Curajului,
ABC-ul Bunelor Maniere, ABC-ul Sănătăţii.
- Didactice. De obicei, aceste poveşti sunt destinate studiului. Cu ajutorul poveştilor didactice
copilul va învăţa mai uşor, de exemplu - limba engleză, alfabetul etc. Poveşti didactice pot fi
considerate Cărţile Usborne. De obicei, aceste cărţi pot fi citite începând cu vârsta de trei anişori.
- Psiho-terapeutice sunt poveştile cu caracter filosofic. Ele ilustrează viaţa unui erou care a
nimerit la ananghie şi arată cum ar trebui să acţioneze copilul, ce alegere să facă, ilustrează
modele de comportament – dacă vei acţiona în acest fel, ai putea păţi ca acest erou. Aceste
poveşti sunt recomandate copiilor cu probleme de comportament. Pot fi comparate cu cele din
categoria artistic, cu singura diferenţă, că sunt scrise de psihoterapeuţi.
 Beneficiile poveştilor terapeutice sunt multiple, spune psihologul. Dezvoltă gândirea,
imaginea de sine, abilităţile sociale, contribuie la dezvoltarea abilităţilor de interacţiune pozitivă
cu copiii de vârstă apropiată, pot fi folosite ca material didactic în scopul dezvoltării capacităţii
de exprimare. Nu în ultimul rând, poveştile terapeutice pot învăţa copiii diferite modalităţi de
comunicare prin lecturare, jocuri de rol, întrebări şi răspunsuri în baza textului, scoaterea ideilor
principale din text, morala poveştii etc. Aşadar, bucură-te împreună cu copilul de un tratament
interactiv şi plăcut şi transformă povestea într-un remediu magic împotriva tuturor relelor!

Bibliografie:
https://www.itsybitsy.ro/ce-sunt-povestile-terapeutice-si-cum-ii-ajuta-pe-copii/
https://ru.scribd.com/doc/188895283/Terapia-Prin-Poveste
https://odoras.md/copii/dezvoltare/dezvolta-lumea-celui-mic-prin-terapia-cu-poveti/
 5. Terapia prin dans
American Dance Therapy Association definește terapia prin dans ca fiind „utilizarea
psihoterapeutică a mișcării ca proces care favorizează integrarea emoțională, socială, cognitivă și
fizică a individului”.
Un terapeut de dans este un psihoterapeut care folosește mișcarea și dansul ca limbaj pentru a
lucra cu pacienții utilizând și observând comunicarea non-verbală și verbală. Terapia prin dans se
referă la conectarea unei persoane la corpul său, la ceea ce gândește și la modul în care se simte
pentru o mai bună înțelegere a sinelui pentru exprimare, integrare și vindecare.

Corpul și mișcările unei persoane spun o poveste despre unde a fost, cine este, unde se îndreaptă
și cum ar putea ajunge acolo. Psihoterapeuții specializați în terapie prin dans se concentrează pe
mișcare și comportamentul din timpul acesteia. Comportamentele expresive, comunicative și
adaptive sunt luate în considerare atât pentru tratamentul de grup, cât și pentru cel individual.
Corpul și mișcarea oferă mijloacele de evaluare și modul de intervenție pentru terapia prin dans.

Psihoterapeuții oferă clase de terapie prin dans în cabinete private, prin intermediul unor
asociații, în centre de reabilitare, spitale sau instituții de educație specială.

Pentru ce afecțiuni poate fi benefică?

Psihoterapeuții specializați în terapia de dans lucrează cu oameni care au tulburări de alimentație
pentru a-i ajuta să-și îmbunătățească imaginea corpului și stima de sine. Dans therapy este o
formă versatilă de terapie bazată pe ideea că mișcarea și emoția sunt interconectate. De aceea,
această formă de terapie se mai folosește și pentru a întări abilitățile de comunicare și inspira
relații dinamice. Terapia prin dans este frecvent utilizată pentru a trata sau ameliora probleme
fizice, psihologice, cognitive și sociale, cum ar fi:

Probleme fizice:  Stimă de sine scăzută

 Durere cronică  Stres post traumatic
 Obezitate infantilă Probleme cognitive:
 Cancer  Demenţă
 Artrită  Probleme de comunicare
 Hipertensiune Probleme sociale:
 Boli cardiovasculare  Autism
Probleme de sănătate mintală:  Agresiune / violență
 Anxietate  Trauma violenței domestice
 Depresie  Interacțiune socială
 Tulburări de alimentație  Conflictul familial
Prin ce diferă terapia prin dans de dansul obișnuit?
Dansul în cadrul terapiei este mai mult decât exercițiu. Acțiunile, fluiditatea și mișcarea sunt
interpretate mai mult ca un limbaj. Oamenii care utilizează terapia prin dans într-un cadru de
tratament pentru tulburările de alimentație utilizează mișcarea pentru a comunica sentimentele
conștiente și inconștiente prin dans.

Psihoterapeutul răspunde mișcărilor, evaluează limbajul corpului, comportamentele nonverbale

și expresiile emoționale pentru a dezvolta intervenții pentru a răspunde nevoilor specifice ale
clientului. Mișcarea este principalul mod în care psihoterapeuții de dans observă, evaluează și
implementează intervenția terapeutică.

Câteva exemple de intervenții ale psihoterapeutului în timpul terapie:

Oglindirea – Copierea mișcărilor persoanei pentru a arăta empatie și a valida ceea ce simte
persoana respectivă.

Folosirea unei „metafore de mișcare” sau a unui suport pentru a ajuta o persoană să demonstreze
fizic și expresiv o provocare terapeutică sau o realizare. De exemplu: un terapeut poate oferi unei
persoane aflate în tratament un steag alb pentru a ajuta la sărbătorirea depășirii unei provocări
emoționale.

Abilitățile importante care pot fi dobândite în timpul procesului de terapie prin dans includ:

 Încredere în capacitatea ta de a fi prezent empatic

 Abilitatea de a răspunde în mod autentic și sincer
 Învățarea modului de a traduce mișcările nonverbale în informații care pot fi utilizate
în recuperare

Bibliografie:
https://newmedicine.ro/terapia-prin-dans/
https://dansterapie.ro/ce-este-dans-terapia/
 6. Kinetoterapie
Kinetoterapia (KT) este o forma de terapie care folosește o varietate de exerciții fizice, mișcări
active si pasive sau masaj pentru recăpătarea sau ameliorarea sănătății si mobilității unor
segmente afectate după boala sau accidentare.

Cu alte cuvinte, reprezintă o terapie prin mișcare, etimologia cuvântului având o proveniența
greaca (kinetos – mobil, therapeia – tratament).

In zilele noastre tehnicile si metodele de kinetoterapie s-au diversificat si rafinat, fiind aplicate in
numeroase patologii de la cele acute (accidentari, traumatisme, intervenții chirurgicale
ortopedice) la cele cronice (afecțiuni degenerative, neurologice, neuromusculare, respiratorii,
etc). Inclusiv sarcina are parte de programe specifice de kinetoterapie prin care gravida este
susținută să nască fără riscuri si sa se recupereze postpartum.

Cum funcționează kinetoterapia

Sesiunile de kinetoterapie nu încep înainte de o evaluare medicala. In majoritatea cazurilor,

pacientul ajunge in serviciile de kinetoterapie la recomandarea unui medic, fiind deja
diagnosticat cu o anumita patologie.

Kinetoterapeutul, uneori împreuna cu medicul de recuperare, evaluează inițial pacientul si alege

programul de exerciții potrivit necesitaților si afecțiunii acestuia. In cele mai multe cazuri
kinetoterapeutul face parte dintr-o echipa multidisciplinara care asista pacientul pentru refacerea
sa.

Un kinetoterapeut se va interesa de constituția pacientului, vârstă, sexul, afecțiunea existenta,

stadiul evoluției, tipul de activitate pe care îl desfășoară sau existenta altor afecțiuni, atunci când
propune un program de exerciții. După efectuarea evaluării preliminare, se stabilesc obiectivele
specifice pentru pacient si se selectează cele mai potrivite exerciții.

Sesiunile de kinetoterapie durează in general 50 de minute si se desfășoară sub atenta

monitorizare a specialistului care consemnează progresele zilnice si adaptează programul de
exerciții evoluției pacientului.

Exercițiul terapeutic consta in executarea sistematica si planificata a mișcărilor corpului,

posturilor si activităților fizice, astfel încât pacientul sa aibă mijloacele de a:

 Corecta sau preveni deficientele  Preveni sau reduce factorii de risc

fizice pentru sănătate

 Îmbunătăți si restabili funcționarea  Optimiza starea generala de sănătate,

fizica fitness sau starea de bine

Principalele obiective ale kinetoterapiei constau in:

 corectarea, respectiv menținerea  creșterea masei musculare;

posturii si aliniamentului corporal;
 creșterea forței si a rezistentei
musculare;
 îmbunătățirea mobilității articulare;
 creșterea coordonării si a
echilibrului;
  îmbunătățirea capacitații de efort;  relaxarea;

 recuperarea cardio-respiratorie;  menținerea unei vieți active.

 creșterea confortului fizic si psihic;

Tipuri de kinetoterapie

Kinetoterapia este de trei tipuri, profilactica, de recuperare si de tip curativ. Un capitol aparte îl
constituie kinetoterapia pediatrica.

Kinetoterapia profilactica

Este o procedura naturala si fără efecte secundare care îmbunătățește considerabil sănătatea
fizica si psihica si creste capacitatea de efort fizic si intelectual. De asemenea, ajuta la oprirea
cronicizării unei anumite afecțiuni severe sau prevenirea complicațiilor si sechelelor. Se
realizează prin exerciții fizice active, tehnici de relaxare sau de masaj medical.

Kinetoterapia de recuperare

Este axata pe refacerea funcțiilor diminuate ale organismului ce au fost afectate in urma unor
traumatisme sau in urma unor boli, cu ajutorul unui set de exerciții specifice gimnasticii de
recuperare. In cazul in care un mușchi este afectat ireversibil se urmărește antrenarea altor
mușchi care sa preia parțial funcțiile sale.

Kinetoterapia pediatrica
Programul kinetoterapeutic pediatric se aplica bebelușilor si copiilor preșcolari si școlari.
Utilizează tehnici distincte, specifice, adaptate stadiului de dezvoltare a copiilor. Se adresează
mai multor tipuri de afecțiuni, printre care afecțiuni ortopedice, genetice, malformații, deformări
ale coloanei (cifoze, lordoze, scolioze sau cifoscolioze) sau bolilor neurologice si musculare
(paralizii cerebrale, întârzieri in dezvoltarea neuro-motorie, spina bifida, distrofii
neuromusculare, etc) ale copiilor si adolescenților.

Ce beneficii aduce kinetoterapia?

 Reduce sau elimina durerea. Exercițiile terapeutice si tehnicile de terapie manuala, cum
ar fi mobilizarea articulațiilor si a țesuturilor moi pot ajuta la ameliorarea durerii si la
restabilirea funcției musculare si articulare pentru a reduce durerea.

 Îmbunătățește mobilitatea. Prin personalizarea unui plan individual de îngrijire, orice

activitate importanta pentru viață unui individ poate fi practicata si adaptata pentru a
asigura performanta si siguranța maxima.

 Ajuta la recuperarea după accident vascular cerebral.

 Previne sau ajuta la recuperarea după o accidentare sportiva.

 Îmbunătățește echilibrul si previne căderile.

Este important să subliniem că kinetoterapia ar trebui să fie administrată de către profesioniști

calificați, cum ar fi kinetoterapeuții sau fizioterapeuții, care pot evalua corect nevoile individuale
ale pacientului și pot crea un program de exerciții adaptat. Programul de kinetoterapie poate
varia în funcție de condiția specifică a pacientului și obiectivele sale de recuperare.

Bibliografie:
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/kinetoterapia-pentru-adulti-si-copii-ce-este-si-
cand-este-recomandata
https://www.sancos.md/kinetoterapia-ce-este-si-cand-este-necesara/
 7. Zooterapia
Zooterapia este un tip de tratament care folosește animale reale sau simbolurile acestora, cum ar
fi jucării sau desene. În centrele specializate, pe lângă animalele în sine, la procesul de tratament
participă medici, psihologi și asistenți sociali. Este de remarcat faptul că, cu acest tip de
tratament, specialiștii folosesc animale special antrenate, și nu animalele de companie ale
pacientului.
Este greșit să credem că zooterapia este disponibilă doar în centrele mari. Animalele de
companie au, de asemenea, un efect pozitiv asupra corpului uman. Oamenii de știință au
confirmat că oamenii care țin animale se îmbolnăvesc mai rar, trăiesc mai mult și sunt mai puțin
susceptibili la stres și depresie.
Animalele sunt de fapt psihologi foarte subtili. Ei știu să ne determine starea de spirit, și chiar
acele locuri în care se concentrează durerea. Zooterapia este o metodă destul de eficientă, deși
încă nu se știe pe deplin în ce modalități se obține efectul terapeutic. Există o teorie - atunci când
o persoană atinge un animal, are loc un schimb de energie, iar animalul, așa cum spune, atrage
din energia negativă a persoanei, dând în schimb energie sănătoasă. Desigur, asta arată ca
misticism. Dar din punct de vedere profesional, putem spune că animalele sunt unii dintre cei
mai buni psihoterapeuți. Ei, spre deosebire de mulți oameni, pot asculta, nu judecă și înțeleg.
Toate acestea sunt extrem de importante pentru o persoană, mai ales pentru cineva care se
confruntă cu anumite probleme psihologice.
Animalul de companie este ales in funcție de tipul pacientului, de regimul de viață si de
problema cu care se confrunta.

1. Pasările
Se adaptează bine la toate tipurile de pacienți. Datorita fragilității lor, manipularea acestora este
un exercițiu excelent pentru îmbunătățirea capacitații de concentrare.
2. Iepurii
Sunt frecvent recomandați in terapia vârstnicilor pentru stimularea memoriei. Deoarece
majoritatea oamenilor in vârstă au trăit la sate, prezenta unui iepure ii poate ajuta sa-si
reamintească momente din tinerețe.

3. Câinele
Contribuie la îmbunătățirea stării de spirit. Deoarece omul are tendința să vorbească cu câinele
pentru a-l determina sa execute diverse lucruri, câinele stimulează pacientul sa se exprime mai
ușor.
Creșterea câinilor stimulează încrederea in propria persoana, respectul de sine al oamenilor si
îmbunătățește capacitatea de a se raporta la ceilalți.

4. Pisicile
Au calitatea de a calma persoanele frustrate si stresate. Sunt instrumentul ideal pentru centrele de
detenție sau instituțiile pentru tineri. Potrivit studiilor, pisicile ajută și la scăderea tensiunii
arteriale și frecvenței cardiace.
5. Caii
Ajuta la dezvoltarea încrederii și a stimei de sine prin sentimentul de control pe care îl are o
persoana atunci când călărește.
Iată câteva aspecte ale zooterapiei:
 Bunăstarea emoțională: Interacțiunea cu animalele poate aduce bucurie, reducerea
stresului și îmbunătățirea dispoziției emoționale. Animalele sunt adesea percepute ca
fiind non-judicative și oferă un sprijin emoțional constant.
 Recuperare medicală: Zooterapia poate fi utilizată în cadrul programelor de recuperare
pentru a ajuta pacienții să-și îmbunătățească mobilitatea, forța musculară și coordonarea
motorie. De exemplu, echitația terapeutică (terapia cu cai) poate fi benefică pentru
persoanele cu diverse afecțiuni fizice.
 Terapie pentru copii: Zooterapia este adesea utilizată în tratarea copiilor cu diverse nevoi,
inclusiv cei cu tulburări de spectru autist sau cu dificultăți de învățare. Interacțiunea cu
animalele poate stimula comunicarea și interacțiunea socială.
 Terapie pentru vârstnici: În căminele de bătrâni sau centrele de îngrijire, zooterapia poate
aduce beneficii în ceea ce privește reducerea izolării sociale, îmbunătățirea stării de spirit
și furnizarea de stimulare senzorială.
 Reabilitare psihiatrică: În tratamentul tulburărilor de sănătate mintală, zooterapia poate fi
utilizată pentru a ajuta la gestionarea simptomelor anxietății, depresiei și stresului.
Este important să subliniem că zooterapia trebuie să fie condusă de către profesioniști
specializați, cum ar fi terapeuții ocupaționali, psihologi sau alți profesioniști din domeniul
sănătății. Aceștia evaluează nevoile individuale ale participanților și integrează animalele într-un
plan de tratament personalizat. De asemenea, se iau în considerare aspecte legate de siguranța
atât a participanților, cât și a animalelor implicate în procesul de terapie
Zooterapia este minunată pentru că nu are contraindicații, poate cu excepția alergiilor la blana
animalelor. Medicii notează că aceasta este, de asemenea, o metodă de vindecare absolut
naturală, fără medicamente, care nu are reacții adverse. În plus, această metodă de tratament nu
necesită costuri mari de materiale și echipamente speciale și, prin urmare, este accesibilă tuturor.

Bibliografie:
https://www.sfatulmedicului.ro/Terapii-complementare/zooterapia-animale-care-vindeca-
oameni_7415
https://www.academia.edu/10226944/Zooterapia
https://zabota039.msp.midural.ru/deiatelnost-u039/obuchenie-sotrudnikovx/stranichka-
psihologax/chto-takoe-zooterapiya-.html
 8. Artterapia

Art-terapia (terapia prin artă) este o formă de psihoterapie care folosește mijloacele artistice
ca modalitate principală de comunicare. Acest tip de terapie este una din multiplele metode care
îți ajută și ghidează copilul către un mod de viață sănătos și optimist. Art-terapia este limbajul
expresiv al conștientului și inconștientului.
Terapia prin artă poate oferi copiilor o modalitate mai ușoară de a se exprima, deoarece copii
sunt natural mai creativi și artistici. De exemplu, copiii se simt mai confortabil în a se exprima cu
ajutorul creioanelor colorate, cariocilor decât în a-și exprima emoțiile și sentimentele prin
intermediul cuvintelor. Modul de comunicare de tip întrebare – răspuns poate fi intimidant pentru
un copil, mai ales când încearcă să se exprime, având un vocabular adaptat vârstei, limitat. Din
aceasta cauză, terapia prin artă poate fi o soluţie mult mai bună de comunicare decât având pur și
simplu o conversație. Acest fapt este de luat în considerare, mai ales atunci când vine vorba de
copii și evenimente traumatice.
Când un copil experimentează ceva tragic, de obicei evenimentul este reprimat în
subconștientul lui, lucru care îl afectează pe viitor. Copiilor le este greu să vorbească despre
aceste evenimente, mai ales atunci când există traume profunde. Prin intermediul art-terapiei,
copiii pot fi ajutați să conștientizeze emoțiile reprimate, astfel încât terapeutul să se poată
concentra apoi pe ameliorarea și vindecarea traumei suferite de copil.

Care sunt beneficiile art-terapiei?

 Facilitează perspective pozitive
asupra vieții.
 Îl ajută să depăşească
experiențele dificile.
 Încurajează dezvoltarea unor
strategii sanogene de adaptare.
 Dezvoltă abilități de rezolvare a
problemelor.
 Facilitează şi dezvoltă strategii
pentru: coordonarea vizual-
motorie, abilități de motricitate
fină (dezvoltarea dexterității
manuale) și grosieră.
 Dezvoltă abilități interpersonale.
 Permite comunicarea verbală
sau nonverbală a emoțiilor care
altfel ar putea fi reprimate.
 Induce tehnici constructive
pentru management-ul sinelui.
 Contribuie la creşterea duratei
atenției, diminuând astfel
frustrările aferente.

Indicații pentru terapia artistică

Dificultăți emoționale de dezvoltare, stres, stare depresivă, instabilitate emoțională,

impulsivitate, reacții emoționale, experiența de respingere emoțională de alții, sentimente de
singurătate, conflicte interpersonale, nemulțumirea față de relațiile de familie, gelozie, anxietate
crescută, temeri, fobii, „auto-concept de“ negativ stima de sine scăzută .

Obiectivele terapiei artistice ( după lui K. Rudestam):

 O cale acceptabilă din punct de  Dezvoltați gânduri și sentimente

vedere social. constructive.
 Să ușureze procesul de tratament  Stabilirea contactului cu clientul.
(psihoterapie) ca metodă  Dezvoltarea autocontrolului.
auxiliară.  Concentrați-vă pe sentimente și
 Ca material pentru sentimente.
psihodiagnostic.  Dezvoltați creativitatea și creșteți
stima de sine.
 Art terapia poate fi efectuată atât individual, cât și în grup și este facilitată de un terapeut de
artă instruit. Scopul nu este neapărat să creeze capodopere artistice, ci să se angajeze în procesul
creativ ca mijloc de exprimare și reflecție. Lucrările de artă create în timpul unei sesiuni pot servi
ca o reprezentare tangibilă a gândurilor și sentimentelor care pot fi dificil de exprimat verbal.

Această formă de terapie este utilizată în diverse contexte, inclusiv în clinici de sănătate
mintală, spitale, școli și centre comunitare, pentru a aborda o gamă largă de provocări emoționale
și psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia, traumele și stresul. Este considerată o abordare
holistică care integrează procesul creativ cu tehnici de consiliere psihologică pentru a promova
vindecarea și creșterea personală.

Bibliografie:
https://expresive.ro/ce-este-art-terapia-2/

https://arterapie.com/ce-e-art-terapia/

https://terramed.md/ro/directii/psihologie-si-logopedie/artterapie/
 9. Aromaterapia
Aromele acționează asupra simțurilor noastre si ne influențează starea emoțională, psihică si
fizică. Aromaterapia ne arata cum sa folosim in beneficiul nostru aromele naturale obținute din
plante sau din alte surse organice existente sub forma de uleiuri esențiale.

Utilizarea plantelor pentru îmbunătățirea stării de sănătate nu este o noutate, însă, aromaterapia
in forma in care o utilizam cel mai frecvent astăzi poate fi considerata un concept nou. Daca, in
trecut, aromele erau folosite ca simple parfumuri, acum, ele sunt considerate aliați puternici
pentru a depăși stările de stres, anxietate, pentru a ameliora durerea si tensiunea, pentru a regăsi
liniștea, calmul sau pentru a stimula creativitatea.

Cum funcționează aromaterapia?

Simțurile, stimulii senzoriali ne influențează alegerile.

Mai mult decât celelalte simțuri, mirosul este capabil sa ne influențeze chiar si starea emoțională,
declanșându-ne amintiri, sentimente, dispoziții.
O simpla aroma ne poate trezi amintiri din trecutul apropiat sau îndepărtat, la fel cum ne poate
face sa avem diferite stări, de calm, de relaxare, de panica sau sa experimentam sentimente de
apropiere sau antipatie.

Pentru ca aromele sunt atât de prezente si de importante in viață noastră, este ideal sa știm cum
sa le folosim într-un mod benefic.

Folosind uleiurile esențiale (aromaterapia) ne putem influenta in mod conștient starea fizica,
psihica sau emoțională, alungând gândurile negative si deșchizându-ne către calm, liniște,
relaxare.

Beneficiile aromaterapiei

Aromaterapia ne ajuta sa avem o dispoziție pozitiva, ne creează o atmosfera propice pentru a fi

mai echilibrați, mai calmi, mai liniștiți si totodată mai fericiți.

Terapia cu uleiuri esențiale funcționează in special la nivel psihic. Cu toate acestea, exista
tratamente care pot ameliora si afecțiuni sau dureri fizice.
La nivel psihic, aromaterapia reușește sa aducă echilibrul, calmul, starea de liniște, dar si sa
energizeze, sa crească nivelul de optimism, de spontaneitate, de creativitate.
Efectele sale depind, bineînțeles, de tipurile de uleiuri esențiale folosite.

Forme de aromaterapie

Aromaterapia este folosita in mai multe forme, cea mai cunoscuta si mai ușoara fiind cea
aromatica adică a uleiurilor esențiale.

Iată câteva forme de valorificare a beneficiilor uleiurilor esențiale:

Topic – uleiurile esențiale pot fi aplicate direct pe piele când sunt diluate într-un ulei purtător
cum este cel de cocos, si pot fi folosite in diferite zone, tâmple, picioare, încheieturi, in spatele
urechilor. Pentru a evita posibile reacții adverse se recomanda testarea uleiurilor pe o suprafața
redusa înainte de aplicare. Totodată, in cazul in care se folosesc uleiuri fotosensibile evitați
expunerea pielii la soare timp de cel puțin 4 ore după aplicare.

Masaj – uleiurile esențiale pot fi folosite ca ajutor pentru maximizarea efectelor masajului si
pentru obținerea unei stări de calmare, liniște, relaxare. La fel ca la utilizarea topica, este
important însă sa testam uleiurile înainte de utilizare pentru a afla daca suntem alergici si sa nu le
folosim in zone cu leziuni sau pe pielea foarte sensibila.

Pulverizare – unul dintre cele mai la îndemâna odorizante este simplul amestec de apa plata si
câteva picături de ulei esențial. Pulverizat, acest lichid aduce un miros foarte plăcut in orice
încăpere.

Baie calmanta cu uleiuri esențiale – acesta poate fi un mod excelent de relaxare, uleiurile
esențiale fiind absorbite prin contactul cu pielea sau prin inhalare. Ele pot fi folosite in apa
alături de laptele de corp sau împreuna cu săruri de baie.

Inhalare cu ajutorul accesoriilor – pentru difuzarea uleiurilor esențiale pot fi folosite diferite
aparate/accesorii:
 Difuzor cu  Difuzor auto
ultrasunete/evaporare/nebulizator/cu  Inhalator personal
căldură  Perna
 Brățara difuzor  Lănțișor cu pandantiv difuzor

Beneficiile utilizării difuzorului de arome cu ultrasunete pentru aromaterapie

 Difuzorul de arome cu ultrasunete
pentru aromaterapie:
 Împrospătează aerul utilizând
produse naturale: apa si ulei esențial
 Îndepărtează particulele de praf,
evitând astfel depunerea lor
 Elimină mirosurile neplăcute
 Creează o atmosfera relaxanta
 Maximizează beneficiile uleiurilor
esențiale:
 Contribuie la întărirea imunității
 Ajuta la eliminarea stresului
 Este util in prevenirea alergiilor
 Elimina acarienii si are efect
antibacterian
 Ajuta la îndepărtarea muștelor si
țânțarilor

Aromaterapia poate influenta starea de spirit atât de simplu încât, in fiecare zi, sa ai in jurul tău o
atmosfera zen, prietenoasa, calda, un cadrul in care starea pozitiva sa persiste.
Începe-ți ziua cu o picătură de ... bucurie! Zâmbește! Bucura-te de energie, de creativitate sau de
liniște, de echilibru, ai grija de emoțiile tale și viață va fi mult mai frumoasa.
Este important să fiți conștienți că aromaterapia este o formă de tratament complementar și nu
trebuie să înlocuiască tratamentele medicale convenționale. De asemenea, este recomandat să
consultați un specialist sau un terapeut de aromaterapie pentru a afla mai multe despre modul
corect și sigur de utilizare a uleiurilor esențiale în funcție de nevoile individuale și starea de
sănătate. Unele persoane pot fi sensibile la anumite uleiuri esențiale, iar unele uleiuri pot avea
interacțiuni cu anumite condiții medicale.
Bibliografie:
https://www.zenix.ro/ce-ar-trebui-sa-stii-despre-aromaterapie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aromaterapie
Ergoterapie
Exerciții:
1. Bradul de Crăciun
Beneficiarii vor lucra pe o coală mare de hârtie albă unde, după
ce i- ș au înmuiat palmele în tempera verde pentru brad și maro
pentru trunchi, își vor lăsa apoi amprentele, astfel încât de la
bază vor porni cu 5, apoi, descrescător până în vârf – una –
executând bradul împreună. După ce s-a uscat tempera, se vor
aplica confeti i mici globulețe. Este o lucrare colectivă/de grup
cu reale beneficii terapeutice.
2. Prinzători – animate – colorate
Se poate desfăşura activitatea, individual sau în grup, avându-se
nevoie de: tempera, creioane colorate, figurine decupate sau
realizate din hârtie colorată, lipici (aracet) şi prinzători de haine
din lemn. După ce s-au realizat „personajele” (insecte, păsări,
animale) din hărtie, acestea se vor aplica, una câte una pe mai
multe prinzători, astfel încât acestea devin… animate.
Activitatea este plăcută, recreativă şi veselă, putându-se aloca
pentru realizare, mai multe şedinţe de lucru (ele pot fi şi
tematice)
3. Dovleacul familiei
Copiii împreună cu părinţii lor, vor participa la o activitate
comună în care trebuie să „de-a viaţă” unui dovleac astfel încât
acesta să îi reprezinte. Activitatea în comun stimulează relaţia
intrafamilială, astfel încât obiectul realizat să faciliteze o şi mai
puternică apropiere. Ad hoc se va realiza o expoziţie cu
produsele realizate.
4. Vaza de flori
Se alege o sticlă potrivită pe care prin activitatea desfăşurată,
individual sau în grup, o vor transforma într-o frumoasă vază
pentru flori. Vor avea nevoie de câteva coli de hârtie colorată pe
care le vor face biluţe pe care, după ce sticla a fost unsă cu
aracet, se vor aplica pe toată suprafaţa. După ce s-a „îmbrăcat”
sticla, se va rostogoli (rula) ca „haina nouă”, să se fixeze mai
bine, având grijă ca biluţele colorate să fie cât mai vizibile.
Meloterapie
Exerciții:
1. Desenarea muzicii
Se alege o bucată muzicală fără text care produce o stare de relaxare
asupra copilului şi nu are în timp o întindere prea lungă. I se cere
copilului ca în timpul sau după ascultarea fragmentului muzical
(rămâne la latitudinea lui) să deseneze ceea ce ascultă, ceea ce simte,
ceea ce-i transmite melodia respectivă. După ce desenul a fost
terminat, se apreciază în general realizarea compoziţiei şi apoi se pot
începe discuţiile privind mesajul muzical-pictural realizat.
2. Corpul tău cântă
Se foloseşte propriul corp pentru a produce muzică. Astfel, se bat
palmele, apoi ritmul se continuă cu picioarele, ca apoi palmele să
„bată” şi alte părţi ale corpului, astfel încât să se ţină ritmul.
3. Concertul
Jocul muzical se realizează în grup unde, fiecare încearcă să cânte
solo, urmărind dacă apare la un moment dat, ritmul şi melodia,
armoniindu-se (se declanşează…bucuria).
4. Orchestra din pădure
Pe măsuţă sunt aşezate diferite materiale din natură (castane, nuci,
bucăţi de lemn) care se amestecă între ele, putând să scoată diferite
zgomote. Participanţilor li se cere să asculte o melodie fără text,
solicitându-le ca la a doua audiţie, să intervină, prin mişcarea
materialelor, la pasajele liniştite sau/şi vioaie, respectând ritmul acolo
unde este auzit. O astfel de orchestră, binedispune şi dezvoltă simţul
ritmic.
5. Pietricelele
Activitatea se desfăşoară în cerc, fiecare participant având asupra sa,
două pietricele. Conducătorul jocului se află în exteriorul cercului şi
atinge umărul unui participant. Acesta va lovi pietricelele între ele,
relizând un anumit ritm. Pe rând, fiecare este atins pe umăr, iar
pietricelele prin lovire, încep să „cânte”. La un moment dat,
conducătorul jocului, atinge din nou umerii participanţilor, iar aceştia,
pe rând, înceteză să nu mai lovească/bată pietricelele, astfel încât la
sfârşit, se aude doar…liniştea.
Artterapia
Exerciții:
1. Jocul liniilor
Se realizează de obicei în grup. Li se cere participanţilor ca pe o foaie
de hârtie (se poate desfăşura şi la şcoală cu cretă colorată) cu creioane
colorate, fiecare pe rând să continue în ce fel vrea, linia începută de
cel dinaintea lui. Ultimul participant la joc încheie jocul, adică linia.
Participanţii sunt rugaţi apoi să denumească imaginea ce a rezultat din
„cooperarea” tuturor. Toate titlurile se notează cerându-le să motiveze
ce au ales. se poate cere fiecăruia să-şi argumenteze titlul ales sau să
rămână în „competiţie” cele mai neobişnuite titluri. Se comentează
cele văzute fiind antrenaţi toţi participanţii, dându-le posibilitatea
fiecăruia în parte de a vedea acel „ceva” .
2. Porneşte de la ele
Se lucrează individual, fiecare participant primind o foaie de hârtie pe
care sunt desenate linii frânte, curbe sau cercuri. Li se cere ca, pornind
de la elementele găsite pe foaie, să realizeze un desen, adică să
încadreze formele într-o expresie grafică. Fie că e cromatică sau nu,
imaginea rezultată va fi momentul de pornire într-o viitoare discuţie
„ce s-a întâmplat pe hârtie”.
3. Picasso
Jocul se desfăşoară în grup. Se prezintă în faţa participanţilor o
imagine ambiguă cerându-le să o identifice sau nu şi să dea titlul
„tabloului din expoziţie”. Se vor purta discuţii apoi reliefând faptul că
şi un lucru ambiguu poate să primească o anumită semnificaţie în
funcţie de cum este expus sau prezentat.
4. Joacă-te cu creionul
Cel în cauză este rugat să „lase” creionul să se joace pe hârtie,
realizând diferite forme sau poziţii ale liniilor. Se crează o stare de
relaxare. Timpul nu este o problemă (cât e necesar).
5. Jocul muţilor
Se lucrează în grup, fiecare participant ocupând un loc în faţa
cartonului ce urmează a fi pictat. Li se cere ca să realizeze un desen
pornind din locul în care se află spre centrul foii, fără să vorbească
între ei. Este interesant a observa dacă desenele individuale, formează
sau nu o imagine în ansamblu.
Terapia prin poveste
Exerciții:
1. Povestea focului
1)- indicaţii terapeutice: - incapacitatea de a-şi stabili un scop în viaţă;
2)- efectele dorite: - încurajarea perseverenţei în faţa unui obstacol;
3)- grupul ţintă: - adulţi; - adolescenţi; - tineri;
Într-o ţară îndepărtată, focul era păzit de un gardian ales în această funcţie
pentru calităţile sale: onestitate, cinste şi responsabilitate. În fiecare zi el întreţinea
focul, protejându-l de vânt si nelăsându-l să se stingă. Pentru a-i da vigoare şi forţă,
obişnuia să pună bucăţi groase de lemn uscat.
Într-o zi, o furtuna neaşteptată se abătu asupra acelui loc. Vântul sufla cu o
putere nemaivăzută şi paznicul nostru se gândi că în aceste condiţii este imposibil
să mai reziste. Îşi aminti însă că toţi locuitorii acestei ţări se bazau pe el şi nu putea
să-i dezamăgească. Şi începu să se lupte cu furtuna până ce aceasta se opri.
Seara, în timp ce se trântea epuizat în patul său, observă un mesaj ciudat scris
pe perete: „Omagiu celui care a înfruntat vântul şi marea şi a ţinut flacăra aprinsă”.
Paznicul n-a ştiut niciodată de unde a venit acel mesaj, dar a înţeles că nu este
singur. Începând din acel moment nu a mai fost niciodată tentat să-şi abandoneze
postul şi a continuat să-şi facă munca cu dragoste, devotament, curaj şi tenacitate.

2. Lipsa de comunicare şi relaţionare

Dă-i mâna ta
Un om se scufundase într-o mlaştină în partea de nord a Persiei.
Numai capul îi mai ieşea din mocirlă. Striga din toate puterile după ajutor.
Curând se adună o mulţime de oameni la locul accidentului. Unul se hotărî
să încerce să îl salveze pe bietul om. „Dă-mi mâna, îi strigă. Te scot eu din
mlaştină”. Dar cel vârât în noroi continua doar să strige după ajutor şi nu
făcea nimic să-i îngăduie celuilalt să-l ajute. „Dă-mi mâna” îi ceru omul de
mai multe ori. Dar răspunsul era mereu doar un strigăt jalnic după ajutor.
Atunci altcineva se apropie şi spuse: „Nu vezi că nu îţi va da mâna
niciodată? Trebuie ca tu să îi dai mâna ta. Atunci îl vei putea salva.
Ludoterapia
Exerciții:
1. Ruperea hârtiei
Participan ilor li se dă la fiecare în parte câte o ț foaie de hârtie de
aceia i culoare i mărime. Li se cere ca la comandă to i să ș ș ț rupă
după ce au îndoit col ul din dreapta al foii. După ce opera ia a fost ț ț
executată, li se cere participan ilor să motiveze opera ia făcută cât i ț ț
ș implicarea emo ională dacă au avut-o în acel moment sau nu.
2. Dorinţe, urări de bine
Având ocazia să trimită în largul oceanului o sticlă, li se cere
participanţilor să scrie trei dorinţe pe o bucată de hârtie şi să le
introduca în ea. Aceste dorinţe se referă la sine, familie şi omenire.
Ele ar porni de la: -Mi-aş dori ... - Pentru familia mea îmi doresc ... -
Pentru întreaga lume doresc ...
3. Jocul cuvintelor
Conducătorul de joc va rosti un cuvânt. Acesta va declanşa în mintea
participanţilor o reacţie, o atitudine, o stare, fiecare având un
mecansim propriu de a recepta mesajul. De aici se poate porni spre o
discuţie mai amplă şi interesantă, deoarece fiecare participant este
obligat să-şi motiveze alegerea făcută cât şi reacţia ce a însoţit
mesajul. (Exp: cuvantul ALB - poate declanşa răspunsuri ca:
zăpadă,puritate, spital, cearceaf, virgin, imaculat, sfânt, perete, foaie,
iarnă etc).
4. Cum te simţi azi?
Se poate desfăşura individual sau în grup, după cum urmează: a) -
individual = se cere ca de pe o foaie de hârtie, subiectul să-şi aleagă
una din cele 5 imagini, pe care o consideră că-l reprezintă în acel
moment şi să completeze imaginea din centrul foii (liniştit,bucuros,
trist, supărat, speriat). b) - in grup = se cere ca printr-un gest, cuvânt
sau mimă/pantonimă, să exprime cum se simte în acel moment.
Fiecare răspunde fie la varianta individuală sau cea în grup va fi
motivat pornind astfel discuţia cât şi realizându-se primul element de
comunicare şi cunoaştere.
Dans terapia
Exerciții:
1. Oglinda
Participanții se așează în perechi stând față în față neavând voie să
vorbească. Pentru început unul este oglinda iar celălalt se uită în
oglindă. Mima și pantomima se execută în oglindă. După o perioadă
de timp și rolurile se inversează. Tot timpul terapeutul urmărește
expresia celor doi.
2. Limba de clopot
Participanţii formează un cerc strâns, „umăr lângă umăr”, iar în
mijloc, unul dintre ei este „limbă” de clopot, adică, corpul îi
pendulează dintr-o parte în cealaltă. Se urmăreşte modul de
exteriorizare a sentimentelor de către cel din mijloc, cât şi atitudinea
celor din cerc, de a fi consideraţi de încredere pentru dansul „limbii de
clopot”. Pentru cei mai puţin încrezători, jocul poate constitui un
punct de plecare într-o abordare ulterioară privind comunicarea şi
relaţionarea cu cei din jur.
3. Ce exprimă mişcările mele?
Participanţii sunt rugaţi să privească cu atenţie mişcările pe care le
face o persoană în faţa lor. Sunt rugaţi apoi să recunoască mişcarea şi
obiectul (fenomenul), apoi să-i descrie caracteristicile. Cel ce ghiceşte
cel mai repede, corect şi bine, va fi următorul în alegerea pantomimei
pe care o va imita. Jocul este vioi, relevant şi antrenează toţi
participanţii pentru paşii de dans.
4. Dansul păsărelelor
Copiii formează un cerc stând ghemuiţi şi imitând somnul păsărelelor.
Ele dau din aripi şi dansează ascultând muzica lui P.I. Ceaikovski –
„Dansul lebedelor mici”, după care, pentru odihnă şi somn, păsările –
copii vor începe să recite poezia „Somnoroase păsărele” de M.
Eminescu. Este important să execute mişcările conform versurilor
poeziei, încheindu-se activitatea imitând somnul păsărelelor
Kinetoterapie
Exerciții:
Aromaterapia

1. Uleiul de lavandă este unul dintre cele mai bune uleiuri esențiale pentru
relaxare și sănătate, datorită ingredientelor naturale pe care le conține. Ajută
la ameliorarea stresului și restabilește un somn bun. Elimină supraexcitația,
lacrimile, suprasolicitarea. În același timp, uleiul de lavandă ameliorează
spasmele musculare și ajută la aducerea minții într-o stare de liniște. Aroma
uleiului este florală, ușoară, ușor dulce. Așa miroase echilibrul și armonia.
2. Uleiul esențial de bergamotă este numit uleiul fericirii pentru capacitatea sa
de a oferi emoții vesele și bună dispoziție. Uleiul va fi util celor care vor să
facă față problemelor emoționale, au dificultăți în a adormi și au somn
intermitent. Aroma usoara este foarte iubita de adulti si copii.
3. Uleiul esențial de ylang-ylang este util în special pentru cei care se confruntă
cu probleme cardiace: componentele uleiului normalizează hipertensiunea
arterială, ameliorează tensiunea din organism și echilibrează nivelurile
hormonale. Aroma de ylang favorizează somnul profund, iar atunci când
este folosită în camera copiilor, ajută la scăparea de fricile nocturne la
bebeluși. Are efect sedativ, reduce manifestările sindromului de oboseală
cronică. Fiind un afrodisiac natural, trezește senzualitatea și feminitatea.
4. Tămâia este un ulei cu o istorie bogată. De exemplu, în Evanghelie, tămâia
este menționată ca unul dintre darurile aduse de magi lui Isus Hristos, alături
de aurul și smirna. Acesta este un ulei foarte universal care va găsi „cheia”
fiecărei persoane și îi va oferi exact ceea ce corpul are nevoie în acest
moment. Uleiul de tămâie funcționează excelent cu sfera emoțională,
relaxează și calmează; Orice procedură care folosește tămâie este o
modalitate bună de a calma trupul și sufletul. Ajută la insomnie și terori
nocturne.
Zooterapia
Exerciții:
1. Pisicile
Pisicile sunt mari ajutoare
Felinoterapia este o metodă de prevenire și tratare a diferitelor boli prin
contactul cu pisicile. Proprietarii acestor animale știu cât de bine ameliorează
stresul și redau liniștea sufletească. Pisica nu urmează comenzile, dar face o
treabă bună de a restabili echilibrul emoțional și mental zdruncinat. Ea se
așează pur și simplu în poala pacientului pentru a fi mângâiată, îi linge mâinile
și îl încălzește cu căldura lui.
2. Cai
Contactul apropiat cu un cal este un sentiment minunat
Următorul tip de tratament cu ajutorul animalelor este hipoterapia. Caii sunt
aproape la fel de populari ca și câinii ca și câinii de terapie. Călăria este o parte
opțională a terapiei. Oamenii pot îngriji caii pentru a-și îmbunătăți bunăstarea.
În timpul lecțiilor, copiii învață să aibă grijă de animale, să comunice, să-și
controleze corpul și calul și să facă față anxietății și fricilor. Se atașează de
animale și învață să aibă încredere.
Condițiile de păstrare a cailor își stabilesc propriile limite - cursurile se pot
desfășura doar într-un centru de echitație sau grajd. Pentru a obține rezultate, o
sesiune nu va fi suficientă; este necesar un curs în mod regulat. În cele mai
multe cazuri, cursurile sunt plătite, acest lucru se datorează întreținerii
costisitoare a ungulatelor. Dorim să menționăm că unele Centre de reabilitare
socială a persoanelor cu dizabilități și a copiilor cu dizabilități oferă aceste
servicii gratuit secțiilor lor.
3. Delfinii
Un exemplu excelent de terapie cu delfini
Lucrul cu delfinii este o metodă foarte populară de zooterapie în întreaga lume.
Terapia cu delfini vizează în primul rând lucrul cu tulburări fizice și
psihologice. Delfinii sunt bine antrenați, ceea ce înseamnă că pot fi un
instrument convenabil în mâinile unui antrenor-terapeut. Sunt sociabili și
răspund bine celor cu care interacționează.
Habitatul delfinilor, apa, joacă și el un rol terapeutic. Relaxează corpul și
calmează pacientul. Exercițiile cu un delfin în apă implică hidromasajul
mușchilor, organelor interne și întinderea coloanei vertebrale a pacientului, ceea
ce împreună duce la întărirea sănătății fizice a unei persoane. Iar interacțiunea
cu un delfin evocă emoții pozitive.