Sunteți pe pagina 1din 8

Terapia prin dans reprezinta utilizarea in scop terapeutic a dansului pentru a imbunatati starea fizica si mentala a persoanelor.

Rezultatele studiilor stiintifice asupra efectelor terapiei asupra sanatatii indica eficienta acesteia in imbunatatirea stimei de sine si in reducerea stresului. Chiar si pentru persoanele mai timide acest gen de terapie are succes. Chiar daca, initial, acestea stau mai izolate, membrii cu care vin in contact ii solicita sa dea un raspuns si chiar ii ajuta sa apeleze la resursele lor creative prin limbajul corporal. Cu ajutorul terapiei prin dans, corpul devine instrumentul prin care invatam sa ne simtim bine in propria piele si ne regasim energia din copilarie. Terapia are drept scop conectarea cu sinele si eliberarea de tensiunile si de blocajele inscrise in memoria corpului. Din punct de vedere fizic, ea amelioreaza circulatia, coordonarea si tonusul muscular. Din punct de vedere mental si emotiv, terapia creste increderea in sine, stimuleaza capacitatile intelectuale si creativitatea si permite exprimarea unor emotii greu de redat prin cuvinte (furie, frustrare, izolare, etc) Sedintele de terapie prin dans se desfasoara individual sau in grup intr-o incapere ce se aseamana mai mult cu un studio de dans decat cu cabinetul unui terapeut. La prima intalnire, terapeutul incearca sa identifice motivele si obiectivele participantului. Miscarile pot fi improvizate sau nu, in functie de stilul terapeutului. Muzica nu este intotdeauna prezenta; in cazul unui grup, ea poate fi elementul care uneste, in timp ce linistea favorizeaza cautarea ritmului in sine. Pentru a crea in climat de incredere si de complicitate si pentru a favoriza constientizarea corpului si a mediului, unii terapeuti utilizeaza diverse obiecte, uneori neobisnuite (ca de exemplu, un balon cu diametrul de un metru!) Terapia prin dans permite descoperirea propriului corp si trezeste o multime de senzatii, sentimente si ganduri. La sfarsitul sedintei, se poate discuta despre descoperirile si despre senzatiile simtite in timpul dansului. Aceste discutii pot orienta etapele viitoare ale terapiei.

Dansului i s-au atribuit dintotdeauna puteri vindectoare. El ne pune n micare mai toate grupele musculare. Ne ajut s scpm de kilogramele n plus, s ne reconturm silueta i s cptm un tonus muscular mai bun, dar ntr-un mod distractiv, fr s simim c depunem un efort prea mare. Acesta este, de altfel, marele avantaj pe care l are dansul n faa unui antrenament de aerobic. n funcie de tipul de dans ales, organismul arde ntre 200 i 400 de calorii ntr-o jumtate de or. Cea mai solicitat n timpul dansului este musculatura picioarelor, apoi cea a braelor, a abdomenului i fesierii. Dansurile dinamice cresc capacitatea pulmonar i mbuntesc astfel respiraia i funcionarea sistemului cardiovascular. Micrile de dans sunt benefice i pentru sistemele osos i articular. Studiile au artat c dansul previne apariia osteoporozei. Prin dans putem dobndi o inut corect, dar cu o condiie: s nvm s ne meninem spatele drept. Unele afeciuni ale spatelui, precum scolioza, pot fi prevenite prin aceast form de micare. Cursurile de dans sunt utile n acest sens, fiindc instructorul ne nva poziia corect a spatelui. Valsul, tangoul, salsa, rumba, passo-doble sunt dansuri care imprim senzualitate i graie n micri. Nu n ultimul rnd, dansul dezvolt echilibrul, flexibilitatea i contribuie la o mai bun coordonare a micrilor. 1. C suntem tineri sau vstnici, dansul v invit s v descoperii corpul i emoiile. ntr-att de benefic este aceast manifestare uman, nct a devenit mai mult dect un fenomen artistic. Psihoterapeuii au pus la punct o metod de tratament neconvenional: terapia prin dans. Oricine i dorete o stare mental mai bun poate face terapie prin dans. Ea se bazeaz pe ideea c mintea i corpul se afl n legtur, iar dansul este instrumentul prin care psihoterapeutul ne ajut s scoatem la iveal tristeea, anxietatea i orice alte probleme emoionale. nvm astfel s ne descoperim pe noi nine, s ne eliberm de tensiunile pe care le-am acumulat i, n cele din urm, s ne simim bine n propria piele. Nu trebuie s fii dansator profesionist ca s recurgi la aceast terapie bazat pe micare i senzaii. Fiecare trebuie s se mite n ritmul propriu.

i cum la dans trebuie s mprim bucuria micrii cu un partener, un alt beneficiu psihologic i emoional al dansului este acela c dezvolt capacitatea de lucru n echip i mbuntete comunicarea. Pentru persoanele timide, dansul este o metod foarte bun de socializare i de cretere a ncrederii n sine, pentru c pe ringul de dans ne simim mai mai atrgtori, mai siguri pe noi i avem o atitudine pozitiv.

II.5. TERAPIA PRIN MUZIC I MICARE Terapia prim muzic i micare permite clientului s se angajeze n mod creativntr-un proces de integrare emoional, cognitiv, fizic i social. Terapia prin micarese bazeaz pe principiul c micrile unui individ refect felul n care acesta gndete isimte. Prin recunoaterea, ncurajarea i dezvoltarea micrilor unui client, terapeutul vafi capabil s ncurajeze dezvoltarea i integrarea unor noi game de micri mpreun cuexperienele emoionale care nsoesc aceste schimbri.Muzica i micarea pot fi folosite ca mujloc terapeutic att pentru exprimarea personal ct i pentru ameliorarea emoional. Acest tip de terapie creativ se poaterezuma astfel: Micrile reflect realitatea; Schimbare; felul n care anumite micri pot afecte funcionalitatea total; Muzica, ritmul i micrile sincronizate pot promova ameliorarea prin:-Schimbarea strii de spirit;61 -Restimularea sentimentelor i a aminitirlor stocate n memorie, permindca acestea s fie procesate ntr-un mediu pozitiv i ncurajator;-Ajut la organizarea aciunilor i a gndurilor;-Reduce izolarea;-Stabilete i ntrete sentimentul de ncredere. Grupul de dans creaz intensitatea necesar pentru facilitarea modificrilor decomportament; Micrile ntregului corp stimuleaz funcionarea circulaiei, respiraiei,scheletului i a sistemului neuro-muscular, n acelai timp crescnd nivelulendorfinei n creier, ceea ce duce la o stare de bine; Activeaz ncheieturile i muchii i reduce tensiunile din corp;

Exprimate n dans sau muzic, dificulti care nu pot fi transpuse n cuvinte pot fiverbalizate;Muzica i micarea pot fi folosite mpreun cu alte tipuri de terapie, cum ar fifizioterapia sau terapia ocupaional, atunci cnd clientul are nevoie de recuperare fizic.Muzica poate fi folosit ca un stimul plcut care ncurajeaz micarea i reducesentimentul negativ al clietului (cum ar fi plictiseala sau disconfortul) fa de uneleterapii (de exemplu: fizioterapia). Pentru unii copii, micarea poate fi dureroas.ntotdeauna s fii contieni de limitele copilului. Plcerea pe care o ofer ascultareamuzicii poate motiva clientul s-i foloseasc abilitile motorii. Mai mult dect att,ritmul muzicii poate crete atenia auditiv, ceea ce ajut la coordonarea motorie i planificarea micrilor.Terapia prin muzic i micare este ideal:- Pentru persoanele cu deficien mintal;-Pentru oricine ntmpina dificulti emoionale sau suferin;-Pentru copii care au nevoie de ajutor n dezvoltarea abilitilor de comunicare, aconceptelor de auto-explorare i auto-nelegere;-Pentru persoanele care simt c anumite sentimente sau experiene sunt preacopleitoare sau le este dificil s comunice numai prin cuvintte sau pentru acei carevor s evite exprimarea n cuvinte a unor sentimente sau confuzii; Pentru persoanele ale cror probleme sunt legate de forma corpului; n distorionareasai ngrijorarea fa de aspectul corpului, n dificulti de micare sau probleme decontact fizic sau ncredere;-Pentru persoanele ale cror afeciuni sau traume le-au micorta capacitatea derecunoatere i nelegere a propriilor abiliti sau slbiciuni. II.5.1. Muzica folosit ca mijloc terapeutic Muzica are caracteristici care permit folosirea ei ca metod de terapie:1.Muzica captiveaz i menine atenia stimuleaz i folosete mare parte acreierului;2.Muzica poate fi uor de adaptat i poate reflecta abilitile unei persoane;3.Muzica structureaz timpul ntr-un mod care poate fi neles (de exemplu: Acestaeste ultimul vers din cntecul de La revedere, deci edina se aproprie de sfrit)4.Muzica furnizeaz un context folositor i plcut pentru repetiie;5.Muzica furnizeaz un contex social stabilete o comunicare verbal inonverbal, structurat i sigur;6.Muzica ajt eficient la memorie;7.Muzica ajut i ncurajeaz micarea;8.Muzica retezete amintiri i emoii i furinizeaz i o cale pentru exprimarea lor.9.Muzica mpreun cu momentele de linite furnizeaz un rspuns nonverbalimediat;10.Muzica este orientat spre succes oameni la orice nivel, pot folosi i se pot bucura de muzic. Pregtirea camereiDeoarece edinele de muzic i micare implic un numr mare de instrumente. nmod regulat, s v lsai timp de 10 minute pentru a pregti camera, nainte de a aducecopiii. Este foarte bine s avem camera pregtit dinainte, pentru c atunci cnd vin copiiis intre n program ct mai uor i mai rapid posibil.Iat cteva puncte care trebuie luate n consideraie: Aerisii camera i deschidei ferestrele.

Aranjai instrumentele i acoperii-le cu ceva. Folosii buci de material pentru a realiza un cerc pe care se vor aeza copiii. Gndii-v ce fel de muzic vei folosi pentru activitile care necesit muzicnregistrat i avei grij s fie casetofonul pregtit.Scopuri. S fii contieni de scopurile stabilite pentru un copil i s nelegei cndeste momentul s provocai blnd copilul pentru a obine schimbri n comportament.Este important s nu ne blocm n aceeai rutin n timpul edinelor de terapie.Intotdeauna reflectai asupra scopurilor i vedei dac ceea ce se ntmpl funcioneazntru atingerea acestora.Consecvena este un concept important n orice tip de terapie, aceeai or, acelailoc, acelai terapeut. Consecvena creeaz un sentiment de siguran i previziune. Atuncicnd consider c este necesar s se ncheie perioada de terapie prin muzic, este vital s pregtim copilul pentru aceasta. Pentru copiii care au probleme de genul abandonului, alinserrii ateptrilor i al subaprecierii este vital ca procesul de terapie s se ncheiecorect, astfel nct copilul s rein schimbrile pozitive care s-au produs n timpul uneiedine. Deseori, este bine s numrm n ordine invers ultimele 5 edine (poate am putea s rugm copilul s coloreze cte un ptrat pentru fiecare edin care a trecut,astfel nct s i dea seama, la un anumit nivel, c ceva se aprorpie de sfrit)Limite. ntotdeauna s v stabilii clar n minte care sunt limitele i s le respectaicu consecven n timpul edinelor. De exemplu unii copii pot deveni obsedai de unanume instrument sau de casetofon. Vei simi c un astfel de comportament alimenteazobsesia i nu ajut deloc n terapie. Fii fermi, dar blnd, n aplicarea deciziilor voastre,65

chiar dac la nceput este dificil de acceptat din partea copilului. Nu v compromitei propria siguran atunci cnd lucrai cu copii cu comportament provocator (de exemplucopiii care muc sau lovesc cu piciorul). Dac este necesar, ncheiai edina maidevreme i ducei copilul la grup. ntotdeauna s explicai de ce facei ceea ce facei ice anume din comportamentul copilului nu putei accepta. Atunci cnd vorbii cu copiluldespre aceasta, este bine s facei referire la comportamentul care nu v-a plcut n loc sv referii n mod direct la copil.Odat ce v-ai decis asupra scopurilor pentru fiecare copil, trebuie s v gndii cumle putei atinge. Privii cu atenie experienele care pot ajuta un copil s ating scopurile lacare v-ai gndit. Timiditatea nu este in sine un mecanism de aparare. Mecanismele de aparare, in sens comun, constituie "instrumente" care apar constient sau inconstient, in vederea protejarii sinelui, si cuprind masuri defensive sub diferite forme, in diverse situatii stresante. Totusi pornind de la timiditate si mai ales dincolo de timiditate, in timpul terapiei pot fi identificate anumite mecanisme de aparare.

Cum explicam timiditatea copiilor? Va afecta foarte mult viata de adult? Un copil timid nu va fi un adult de succes, ci unul introvertit si fara incredere in el? Un psiholog cu experienta raspunde catorva intrebari esentiale. Poate fi timiditatea interpretata ca mecanism de aparare? Timiditatea nu este in sine un mecanism de aparare. Mecanismele de aparare, in sens comun, constituie "instrumente" care apar constient sau inconstient, in vederea protejarii sinelui, si cuprind masuri defensive sub diferite forme, in diverse situatii stresante. Totusi pornind de la timiditate si mai ales dincolo de timiditate, in timpul terapiei pot fi identificate anumite mecanisme de aparare. Care sunt implicatiile sociale ale timiditatii la copii? Un copil timid are multe neajunsuri pe plan social, atat cu ceilalti copii, cat si cu adultii. Timiditatea ii impiedica sa initieze contacte sociale, asa ca un copil timid va sta mai mult izolat. El nici nu va raspunde cu usurinta solicitarilor de a interactiona venite din partea altor copii, astfel va avea mai putini prieteni, desi poate isi va dori anturajul lor. Nu va invata sa se joace in grup, de exemplu sa joace fotbal sau jocuri care presupun atingeri fizice. Ii va fi greu sa se expuna prin miscari in fata altora, ceea ce il va face sa evite sa danseze, lucru aproape obligatoriu la o petrecere. Si se formeaza un cerc vicios: daca la inceput ceilalti copii ii vor cauta compania, cand vor vedea ca el refuza tot timpul, nu il vor mai invita, ceea ce sporeste si mai mult tensiunea copilului timid. El ar vrea sa li se alature, dar cum nu are puterea sa o faca singur, ar fi mai usor daca l-ar invita cineva. Insa in timp aceste invitatii ar putea sa dispara, mai ales daca el ramane in acelasi grup unde colegii il cunosc de mai multi ani (la gradinita, la scoala). Un alt efect negativ asupra copilului timid in societate este dat de faptul ca el evita sa spuna ce stie in fata altora. Astfel incat ceilalti pot considera usor ca el nu stie nimic. De aceea la scoala copiii timizi se descurca mult mai bine la testele scrise decat la cele orale. Chiar daca sunt foarte destepti si au invatat, la evaluarile orale, emotivitatea crescuta ii impiedica sa acceseze informatiile pe care le stiu deja. Un alt neajuns este perceptia celorlalti care pot sa interpreteze un copil timid ca fiind neprietenos, snob sau arogant. Dar cand vor deveni adulti? Cam aceleasi implicatii sociale ale timiditatii intalnim si la adulti, desi cadrul se schimba. Adultilor le va fi greu sa isi faca prieteni noi, sa se integreze intr-un colectiv la un nou loc de munca. Sau sa faca cunostinta cu parintii colegilor de clasa ai copilului lor. Le va fi greu sa ceara ceva colegilor sau sa ii refuze, sa solicite o intrevedere cu seful sau sa ceara o marire de salariu. Vor avea emotii si se vor consuma foarte mult daca vor fi pusi sa tina un discurs in fata departamentului. Chiar si atunci cand vor primi un premiu si vor fi invitati pe scena. Cand vor intalni persoane de rang superior din aceeasi firma sau din alta, din tara sau din strainatate. De regula nu vor dori sa fie sefi

sau manageri. Vor prefera joburi de specialisi in care isi vor face treaba foarte bine fara sa trebuiasca sa aiba o mare interactiune cu altii. Pot continua sa evite sa priveasca persoanele in ochi atunci cand discuta cu ele si sa se simta stanjeniti cand altii o fac. Uneori timiditatea, la fel ca in cazul copiilor, ii impiedica sa rezolve cu succes o sarcina daca aceasta presupune initiativa in interactiunea cu altii. Daca a ajunge la timp la o intalnire intr-un oras nou tine de a pune o intrebare unui politist pe strada, e posibil sa prefere sa se invarta cu masina prin oras si sa rateze intalnirea decat sa abordeze o persoana straina cu o intrebare. Un alt efect in viata unui adult timid este faptul ca de obicei timiditatea este insotita de un sentiment de inferioritate, de o stima de sine scazuta ceea ce face sa refuze sau sa evite sarcini mai complexe si sa isi infraneze astfel dezvoltarea profesionala, desi la nivel de potential intelectual ar fi foarte capabili. Cum integram intr-un grup un copil timid? Integrarea in grup a unui copil timid se face in ritmul pe care el il suporta confortabil dar progresiv. Adica cu pasi marunti, dar continuu. La inceput i se vor da sarcini individuale pe care sa le realizeze cu succes, crescandu-le complexitatea in timp. Daca va evita sa vorbeasca in fata grupului, nu trebuie obligat sa o faca, dar nici nu va fi absolvit de aceasta sarcina. Poate nu vrea sa vorbeasca atunci cand e randul lui, dar ar putea sa vorbeasca la sfarsit. Sau dupa-masa ori a doua zi. Poate are nevoie de sprijin. Cand copiii sunt mici gama de trucuri este foarte mare: povesti, baghete, formule magice... Fetita mea a ajuns sa spuna poezia pe scena singura, cu succes, doar avand in mana un biletel cu aceeasi poezie scrisa de mine, desi ea nu stia sa citeasca. Insa strategia a functionat! In acelasi timp ceilalti copii trebuie invatati sa nu se comporte inadecvat fata de copilul mai timid: sa nu rada de el, sa nu il porecleasca, sa nu traga de el, sa nu vina toti deodata asupra lui etc. Timiditatea poate insemna lipsa de incredere in sine? Timiditatea este deseori insotita de lipsa increderii in sine. Uneori timiditatea este rezultatul esecurilor obtinute anterior ceea ce determina copilul sa evite sa se mai expuna riscurilor. Daca la o petrecere un baietel invita la dans o fetita si ea il refuza, apoi invita alta si ea il refuza, apoi alta si primeste acelasi raspuns, e foarte posibil ca in curand el sa nu mai initieze nicio astfel de invitatie si sa ajunga sa interiorizeze credinte de genul eu nu sunt in stare. Nu e o timiditate inascuta, din contra, e o inhibare a unui comportament de initiativa datorita raspunsurilor nesatisfacatoare obtinute. In astfel de cazuri e bine sa fim alaturi de copil, sa indentificam imediat astfel de situatii, sa discutam cu el, sa il sustinem. Sa descopere ce poate face diferit ca sa aiba succes si sa il sprijinim sa accepte si raspunsurile nedorite. In timp ce merge totusi mai departe, perseverand prin modalitati diferite fata de cele anterioare sortite esecului.

In terapia prin dans si miscare, un principiu de baza consta in aceea ca gandurile si emotiile noastre sunt impletite cu miscarile fizice. Darwin spunea ca organismul actioneaza ca un tot si reprezinta echivalentul fizic al operatiilor mentale. Emotiile pot fi controlate de actiunea musculaturii. Pornind de la acest principiu terapeutii pot utiliza muzica pentru a stimula miscarea iar aceasta miscare sa duca la deblocarea unor tensiuni psihice. Exista si persoane care prefera linistea pentru a incuraja exprimarea autentica. De la varsta cea mai frageda, un individ dezvolta o memorie a miscarilor corporale pentru a raspunde la situatii externe sau pentru a-si exprima emotiile. Acest tip de memorie este o parte a personalitatii individului. Unul din scopurile de baza ale terapiei prin miscare consta in utilizarea miscarii pentru a creste abilitatea individului de a-si exprima stari, atitudini, idei. Un alt scop al acestei terapii il reprezinta descarcarea, eliberarea persoanei de emotii reprimate, de lapsusuri sau de ganduri apasatoare. Pacientii in terapia prin dans si miscare isi pot exprima impulsurile, conflictele, sentimentele cele mai ascunse intr-o varietate de moduri. De multe ori, miscarea este una din cele cateva moduri de a stabili contacte interpersonale. Terapiile corporale se bazeaza pe ideea ca utilizand miscari se realizeaza mentinerea unui dialog cu inconstientul. Miscarile au rolul de a destinde individual de a-l face sa se simta mai bine. Muzica are un rol foarte important in deblocarea corporala, in realizarea unor miscari in acord cu propriile trairi. Participantii isi constientizeaza blocajele corporale precum si cauzele care stau la baza lor. Exista astfel posibilitaea de a nu mai utilize cuvintele pentru a te exprima. Cei care participa la o psihoterapie prin miscare au posibilitatea sa afle despre propria persoana o varietate de amanunte semnificative care ii pot ajuta in gestionarea diferitelor situatii de viata (conflicte in cuplu, la locul de munca, anxietate, depresie). Miscarea nu numai ca da posibilitatea propriei persoane de a se exprima dar este si o modalitate de comunicare cu ceilalti. Pentru inceput are loc o dezmortire corporala a diferitelor parti ale corpului, progresiv. Se pune accent pe exprimarea corporala libera a ceea ce simt participantii. In ceea ce priveste reactiile membrilor grupului, daca la inceput miscarile pot fi timide, cu amplitudine scazuta, prin miscarile de dezmortire, tensiunile par sa fie eliminate si membrii grupului isi pot recapata flexibilitatea si increderea. Participanti incep sa devina constienti de ceea ce simt. Realizand aceasta schimbare pe un fond sonor si prin miscari de explorare, se permite cresterea receptivitatii si cunoasterea contactului cu exteriorul. Terapia prin dans si miscare ajuta la o mai buna comunicare cu ceilalti. Participanti pot ajunge sa cunoasca o multitudine de modalitati de transmitere a unor mesaje fara sa-si utilize capaciattile verbale. Se pot constata o multitudine de gesturi, de miscari prin care fiecare consimte sa comunice cate ceva. Membrii grupului pot dovedi resurse uimitoare creative si spontane, in comunicarea cu ceilalti prin diferite posturi si gesturi. Astfel fiecare isi descopera propriul corp ca pe un instrument de comunicare, mult mai expresiv, mai complex si mai autentic decat cuvintele. Chiar si pentru persoanele mai timide acest gen de terapie are succes. Chiar daca, initial, acestea stau mai izolate, membrii cu care vin in contact ii solicita sa dea un raspuns si chiar ii ajuta sa apeleze la

resursele lor creative prin limbajul corporal. In foarte multe situatii de viata atingerea si comunicarea tactila ne ajuta sa transmitem sentimente dintre cele mai diverse. Acest gen de psihoterapie ne ajuta sa avem un acces mult mai facil la propriile senzatii, trairi si conflicte interioare. Este o ocazie excelenta de constientizare a dificultatilor in oferirea afectiunii celorlalti. Se exploreaza astfel problemele de cuplu si de familie. La finalul psihoterapiei prin miscare membrii grupului de afirma ca se simt multumiti, calmi, cu multa forta si energie sau ca au avut sentimente foarte profunde. Exista persoane care isi constientizeaza tensiuni, conflicte, defecte sau incapacitati. Se poate vorbi si despre posibilitatea experimentarii unor sentimente noi si de ecoul acestora in propriul corp. Aceasta experienta creaza posibilitatea activarii propriilor resurse, optimizarii comunicarii verbale si corporale.

http://smartfamily.ro/index.php?pagina=articole

Trupul si sufletul au nevoie de o stare buna de sanatate pe care o putem regasi cu antidotul potrivit: dansul. Este o modalitate de comunicare prin miscare si gesturi care creeaza o legatura simpla si directa intre parteneri. Atunci cand dansezi, indiferent ca esti o persoana sociabila sau timida, uiti de complexe sau de anxietate si construiesti legaturi cu cei din jur chiar fara sa iti dai seama.