Psyho Med – Psiholog Florin Diaconu

Felicitari pentru decizia de a aduce o schimbare in viata dumneavoastra! Prin serviciile puse la dispozitia
dumneavoastra de catre Psyho Med, psiholog Florin DIACONU, chiar puteti face acest lucru.

Fie ca suferiti de depresie, anxietate, atacuri de panica, sau alte tulburari emotionale, procesul psihoterapeutic poate
aduce modalitati practice de a readuce echilibrul in viata dumneavoastra.
Apelarea la serviciile unui psiholog nu reprezinta un semn de slabiciune (asa cum au tendinta unele persoane sa
considere). In schimb, arata un semn de maturitate, de constientizare a unor probleme si este foarte “sanatos” sa
cerem suport.

Din experienta de psiholog, multi dintre cei care au apelat la serviciile de specialitate au inregistrat succese.
Clientii marturisesc ca se felicita pentru ideea de a-si acorda putin timp pentru ei insisi.

Competenta de psihoterapeut imi da dreptul de a lucra cu copii, adolescenti, adulti – individual, cupluri si familii.
In procesul psihoterapeutic folosesc elemente combinate din Psihoterapie scurta, orientata pe obiective si solutii. De
asemenea, folosesc elemente din Psihoterapie cognitiv-comportamentala, Psihoterapie de familie, Psihodrama si
Hipnoza.

Pentru succesul demersului, este foarte importanta dorinta de schimbare si lucrul in echipa, deci afinitatea dintre
dumneavoastra si psihoterapeut.

Cabinetul de psihoterapie este un spatiu unde va puteti simti intelesi, sustinuti, indrumati, fara a fi judecati,
etichetati. Acest cabinet de psihoterapie se afla in Iasi si oricand va puteti face o programare, chiar si aici pe site
online.

Psihoterapia este un proces in urma caruia invatam sa nu mai repetam greselile trecutului si sa devenim activi in a
ne alege directia in viata.

Unul dintre obiectivele psihoterapeutice este de a invata sa devenim independenti. Vom invata impreuna sa
rezolvam problemele si, cel mai important, vom invata procesul de a le rezolva, in cazul in care viata ne va pune
iarasi fata in fata cu o tema similara.

Psyho Med

Despre noi
PSYHO MED > Despre noi
Florin DIACONU – Psiholog: psihologie clinica, psihoterapie integrativa, Psihoterapie Cognitiv
Comportamentala, Hipnoza , Trainer, practicant în Terapia Yumeiho Gradul I ( Certificat de Societatea
Română de Yumeiho ), nutriționist tehnician;
Apelearea serviciului este psihoterapeutică sau psihologă care reprezintă un semn de scrutin. Arata un semn de
maturitate, de constientizare ca lucră ri nu fuzionează așa cum îmi doresc și este foarte „sanatos” pentru un
ceremonial suport. Fie ca suferiti de depresie, atacuri de panica, sau alte tulburari emotionale, pot oferi
psihoterapeutice modalitati de a readuce echilibrul in viata umana.
Dintre experiență , multe dintre cele de îngrijire au apelat la serviciul de specialitate și înregistrează succese. Clientii
marturisesc se pot felicita pentru ideea de a-si acorda putin timp pentru ei insisi.
Competență de psihologie imi da scurtă lucrare cu copii, adolescenți, adulți – individuale, cupluri și familii.
În utilizarea elementelor psihoterapeutice se combină elementele de Psihoterapie scurta, orientate pe obiective și
solutii, cognitiv-comportamentala, Psihoterapie de familie, și Hipnoza .
Pentru succesul demersului, este foarte importantă dorința schimbă rii și lucrul în echipă . Acest lucru este determinat
de afinitate între întreținerea și psihoterapeutul.
Cabinetul de psihoterapie este un spatiu unde se poate simti intelesi, sustinuti, indrumati, fara a fi judecati,
etichetati. Acest cabinet de psihoterapie se gă sește în Iași sau oricând se poate confrunta cu o programare, chiar și
aici pe site.
Psihoterapia este un proces în urma caruia invatam sa nu mai repetam greselile trecute și să devină activi într-un ne
direct direct în viață .
Unul dintre obiectivele psihoterapeutice este o invatație devenită independentă . Vom invata impreuna sa rezolvă m
problemele în cazul în îngrijirea vieții ne va pune iarasi fata în fata cu tema similară .
Apeleaza cu incredere un psiholog clar chiar dacă se va schimba.
Psiholog Florin Diaconu

Servicii
PSYHO MED > Servicii
Psyho Med va ofera urmatoarele servicii:

– Psihologie si psihoterapie;

Psihoterapie
PSYHO MED > Psihoterapie
Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la granița dintre medicină și psihologie. Este o modalitate de
tratament cuprinză tor, deliberat și planificat, prin mijloace și metodologii științifice, având un cadru clinic și
teoretic, centrată pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulbură ri mintale sau stă ri de suferință psihosociale
și/sau psihosomatice și comportamente disfuncționale.
Ca metodă de tratament, psihoterapia este o intervenție psihologică asupra persoanei realizată prin mijloace și
metodologii specifice ce țin de un cadru clinic și teoretic și care urmă rește diminuarea sau înlă turarea unor
simptome sau comportamente maladaptative și reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome/tulbură ri

și/sau uneori prin restructurarea personalită ții.

Psihoterapie vs. consiliere psihologică
În unele ță ri ale lumii termenii de consiliere și psihoterapie sunt sinonimi. În România asociațiile profesionale de
psihoterapie oferă formare profesională atât pentru psihoterapeuți cât și pentru consilieri, viziunile asupra
diferențelor între consiliere și psihoterapie fiind diferite în cadrul diverselor asociații profesionale: în timp ce
unele consideră consilierea psihologică o treaptă inferioară psihoterapiei (consilierul ocupându-se de probleme
mai simple sau de aspecte care țin de dezvoltarea personală , iar psihoterapeutul tratând inclusiv tulbură ri care țin
de psihopatologie), altele susțin că psihoterapia și consilierea sunt două discipline diferite.
Colegiul Psihologilor din România cere la ora actuala asociațiilor profesionale să definească programa de formare
pentru consilieri, pentru a diferenția astfel cele două sub-ramuri: psihoterapia și consilierea.
Consilierea psihologică se deosebește de psihoterapie prin faptul că , în vreme ce psihoterapeutul practică intervenția
psihologică sanogenă inclusiv în cazurile de tulbură ri psihice majore, consilierul psihologic încearcă să sprijine
clientul în depă șirea impasurilor inerente dezvoltă rii personale.
Consilierul și psihoterapeutul lucreaza atât individual cât și pentru optimizarea relațiilor interpersonale (relațiile
dintre copii și pă rinți, relațiile dintre soți, etc) și/sau autocunoaștere și dezvoltare personală .
Deși diferite sub aspectul conținutului (tipul de probleme abordate), consilierea psihologică și psihoterapia sunt
similare sub aspectul procesului și al mecanismelor activate.

Consiliere psihologică

Consilierea psihologică este o intervenție specifică realizată :

(a) în scopul optimiză rii adaptă rii, cunoașterii de sine și dezvoltă rii personale și/sau;
(b) în scopul prevenirii apariției ori corijă rii tulbură rilor emoționale, cognitive și de comportament.

Așa cum consilierea juridică este specifică juristului,

consilierea medicală , medicului, etc., consilierea psihologică este apanajul psihologului (David, 2006);
Consilierea psihologică se deosebește și de consilierea educațională școlară . În timp ce consilierea
educațională /școlară abordeză probleme de educație, formare școlară și carieră , consilierea psihologică presupune
intervenția specialistului în optimizare vieții personale, a relațiilor, să nă tatea mintală și în ameliorarea problemelor
psihologice, prin reglarea vieții emoționale și a comportamentului (David, 2006).
Psihoterapiile
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenției este individul), în grup (obiectul intervenției este individul
inserat într-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul intervenției este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.).
Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizează adesea și cu referire la psihoterapia „în grup”.
Este evident faptul că intervenția psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate în stă rile de
să nă tate și de boală . Așadar, în funcție de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambiția a numeroși
psihologi/psihiatri de a deveni îmtemeietori de școalǎ , avem mai multe orientă ri (paradigme) psihoterapeutice:
Aceste orientǎ ri, după felul abordǎ rii, se clasificǎ :
a) Activ-Directive:

1. tehnici de relaxare;
2. sugestia și hipnoza;
3. abordarea cognitiv-comportamentală ;
4. abordarea umanist-existențial-experiențială ;
5. psihoterapia adleriană .

În cadrul acestor orientă ri există diverse școli, fiecare cu particularită ți teoretico-procedurale specifice. Se
estimează (Bergin și Garfield, 1994) că există aproximativ 200 de școli de psihoterapie și peste 600 de tehnici de
intervenție.

b) Holistice, orientate că tre:

– subiect ca entitate complexă și irepetabilă , tră itoare într-un univers infinit, dar într-un ambient microsocial cu o
specificitate unică ;
– dezvǎ luirea conflictelor intrapsihice și reducera lor în scopul obținerii unei mai bune adaptă ri și – în acest fel – a
stă rii de echilibru psihic.

În această categorie se încadrează :

1. abordă rile dinamice (freudiană , junghiană );

2. abordarea non-directivǎ – Carl Rogers;
3. abordarea abreactivă , care dezvoltă tehnici verbale de stimulare a dezvă luirii de sine în vederea depǎ șirii
blocajelor ce stau la baza dezorganiză rilor psihice generate de sentimente și atitudini negative de vinovă ție,
frustrare, ură , revoltă etc. – aceastǎ metodǎ reprezintă o perfecționare, pe baza unui paradigme teoretice mai
avansate, a abordă rii rogersiene.

Pentru unele școli psihoterapeutice se pot evidenția câteva etape comune în procesul terapeutic, care se presupune
că ar avea o contribuție la promovarea să nă tă ții mintale și la diminuarea/înlă turarea manifestă rilor clinice:

– contactul cu pacientul și stabilirea, de comun acord, a termenilor relației de sprijin psihologic;

– evaluarea clinică și psihodiagnosticul;
– conceptualizarea clinică ;
– aplicarea tehnicilor de intervenție psihoterapeutică (inclusiv urmă tirea evoluției pacientului și rezultatele
demersului terapeutic) ;
– sevrajul – sprijinirea pacientului pentru a avea o viață independentă , pentru a se desprinde de terapeut, pentru a
ieși, netraumatic și conservându-și noul echilibru, din relația psihoterapeutică .
 În unele abordă ri non-directive și abreactive, atât “evaluarea clinică ” (în forma evaluă rii psihiatrice/psihologice de
tip categorial-DSM) cât și “conceptualizarea clinică ” (asociată diagnosticului categorial DSM) nu numai că nu sunt
necesare, ci sunt chiar contraproductive deoarece duc la “etichetă ri” generatoare de prejudecă ți conceptuale de
natură să îngreuneze sau chiar să compromită procesul terapeutic.
De aceea Carl Roges a evitat “diagnosticele clinice”, considerându-le procustiene, și chiar termenul de psihoterapie
– pentru el, între “psiholog” și “client” se naște o relație de ajutor psihologic în care o persoană , aflată în stare de
echilibru psihic mai bun, ajută , printr-o atitudine de acceptare cvasi-necondiționată , o altă persoană , aflată în
dificultate, să atingă parametrii psihici necesari unei bune adaptă ri; chiar și în aceste condiții însă “evaluarea non-
categorială ” (care este starea inițială ; ce probleme sunt?) și “conceptualizarea non-categorială ” (cum s-au dezvoltat
aceste probleme) sunt componente importante ale demersului terapeutic.

Câteva reguli pe care trebuie să le ştii despre psihoterapie

1. La psihoterapie nu ţi se prescriu medicamente; psihoterapia este diferită de consultaţia psihiatrică .

2. Psihoterapia poate fi privită ca o metodă complementară la tratamentul medicamentos în diverse afecţiuni cum ar
fi: tulbură ri psihotice, tulbură ri depresive, tulbură ri de alimentaţie, diverse dependente, etc.; ală turi de medicamente,
care au rezolvat o anumită problemă medicală , psihoterapia poate ajunge la cauza care a declanşat acea stare sau
boală .

3. Psihoterapiile sunt de mai multe feluri, în principal împă rţite după modelele şi teoriile asupra personalită ţii, după
metodele folosite şi regulile pe care le respectă ; sunt terapii de scurtă durată – ex: Terapia cognitiv-
comportamentală – sau de lungă durată – Psihoterapia Psihanalitică şi Psihanaliza, unele suportive altele
exploratorii; după obiectul lor sunt individuale, de cuplu sau de familie. Unele se centrează mai mult pe simptome şi
pe rezolvarea lor imediată , iar altele, care recunosc existenţa inconştientului, se bazează pe analiza sinelui şi pe
relaţia şi dinamica create între terapeut şi pacient.

4. Psihoterapeutul nu e un magician, nu există soluţii miraculoase; trebuie să se accepte ca această muncă ia timp şi
poate fi anevoioasă .

5. Nu există o durată standard. Durata depinde de fiecare pacient în parte, de particularitatea problemelor,
simptomelor şi a blocajelor acelei persoane, de ritmul în care se poate înţelege şi se acceptă cineva. De-a lungul
timpului pot apă rea diverse stă ri emoţionale, situaţii care pot bloca desfă şurarea cursivă a demersului terapeutic,
însă şi acestea pot fi de ajutor pentru persoana în cauză pentru a înţelege ceva prin felul în care sunt gestionate.

6. Psihoterapia este o profesiune care se bazează pe o formare teoretică , practică şi pe autocunoaşterea terapeutului.
Ca urmare ea nu poate fi practicată de oricine şi mai ales nu poate fi practicată în afara unui cadru profesional (ex.
în casa pacientului, la rudele lui, de faţă cu alte persoane care nu fac parte din terapie, în pauza de masă , 10 minute
azi şi 30 de minute mâine). Reuşita terapiei depinde de constanţa şi stabilitatea cadrului care fac clientul să se simtă
în siguranţă . Confidenţialitatea, adică siguranţa că ceea ce se vorbeşte în cabinet ră mâne în cabinet, este de
asemenea o regulă de aur care ajută clientul să poată vorbi cu terapeutul lui chiar lucruri pe care le consideră
delicate, jenante. Aceste caracteristici, constanţa, stabilitatea, confidenţialitatea duc la crearea în terapie a unui
spaţiu de libertate şi deschidere, în care problemele pot fi analizate şi înţelese.
Contact Psyho Med
Str. Bloc Peneș Curcanul, Strada Sfântul Lazăr 4, Iași 700044 (Vis-a-vis de Energym)
Interfon 05
Tel. 0740 554 038
Mail: office@psyho-med.ro
Web: www.psyho-med.ro
Pentru a putea face o programare sunati la numarul de telefon afisat mai sus sau puteti scrie un mail catre Psyho
Med.

In cazul in care
 Efectul domino al emotiilor negative.
PSYHO MED > Efectul domino al emotiilor negative.

Cum se transforma o emotie negativa precum tristetea si mania in simptome fizice? Emotiile
negative devin probleme medicale din cauza efectului de domino al substantelor chimice asociate
cu acea emotie.
1. Din diferite motive, poate aparea tristetea sau furia. Datorita acestora, la inceput, nu te prabusesti
psihic, dar pe masura ce trec zilele, constati ca ai o stare de spirit din ce in ce mai sumbra, ca si cum ai
intra intr-o mlastina din care iti este din ce in ce mai greu sa iesi. Incetul cu incetul aceasta stare se
transforma intr-un discomfort fara nume, dupa care apar primele simptome. Emotia maniei sau tristetii
coboara astfel din emisfera cerebrala dreapta (emisfera cerebrala dreapta este sfera emotiior pure) in
zona hipotalamusului.
Dintr-odata, lucrurile se schimba caci hipotalamusul este zona cerebrala care controleaza hormonii si care regleaza
foamea si somnul. De aceea, daca te afli intr-o stare de spirit negativa pe care o prelungesti, incepi sa mananci prea
mult sau prea putin, sa dormi prost, iar sistemul tau hormonal este dat peste cap. In continuare, mania sau tristetea
ajung in glanda pituitara, perturband si mai tare tiparele hormonale, ale alimentatiei si ale somnului. In sfarsit, pe
masura ce trec simptomele si lunile, aceste simptome chimice coboara prin trunchiul cerebral catre glandele
suprarenale, care iti transmit emotiile in tot restul corpului.

2. Daca te simti frustrat sau deprimat, trunchiul tau cerebral secreta epinefrina, un neurotransmitator care
te face sa te simti ranit si iritabil. La randul lor, glandele suprarenale secreta un hormone al stresului
numit cortizol, care te face sa iti doresti sa mananci din ce in ce mai mult.
3. Hormonul stresului numit cortizol genereaza mari probleme sistemului imunitar. In acest fel, frustrarea
sau tristetea initiala tind sa se transforme intr-o stare proasta (depresie ) pe termen lung. Depresia
“corporala” genereaza o veritabila cascada de citocine, niste substante care irita organimul, iti induc o
stare de somn si de durere. Citocinele sunt cauza multor inflamatii din corp.
4. Din cauza citocinelor, celulele albe din sange (celulele care apartin sistemului imunitar) secreta anumite
proteine care te fac sa te simti slabit, obosit si posibil sa ai diferite dureri. Poate fi o senzatie
asemanatoare gripei, febrei sau artritei.
5. Citocinele consuma neurotransmitatorii care influenteaza starea de spirit, facandu-te sa te simti si mai
deprimat. Nivelul norepinefrinei si serotoninei (doi neurotransmitatori exptrem de important pentru o
stare de spirit pozitiva) incepe sa scada, facandu-te sa te simti din ce in ce mai deprimat, mai furios si
mai iritabil.
6. Cateva luni mai tarziu, depresia si mania devin inca si mai ancorate in corpul fizic si in organe,
indeosebi inima, influentand tensiunea arteriala si glicemia. Daca te duci la medic in aceasta perioada ,
acesta va constata ca ti-a crescut nivelul homocisteinei din sange, avertizandu-te ca risti sa te
inbolnavesti de inima. In aceasta etapa, depresia se manifesta din punct de vedere medical- intuitiv sub
forma unei inimi frante poate.
7. Schimbarile produse la nivelul neurotransmitatorilor norepinefrina si serotonina genereaza dureri mari
in tot corpul. La inceput la nivelul capului, apoi apar durerile de spate si in final, poate, in intreg corpul.
Ajungi astfel sa simti ca de-abia mai reusesti sa iti urnesti corpul.
8. Supararea si depresia pe termen lung, aparuta din orice cauza in viata noastra, incep sa iti afecteze
inclusiv somnul. Nu mai reusesti sa adormi, sau sa te trezesti frecvent. Pe de alta parte, in timpul zilei iti
este somn tot timpul.
 9. Cu toate acestea, pe masura ce trec lunile incepi sa observi ca te ingrasi de la o zi la alta sau dimpotriva,
ca slabesti, in functie de genele tale. Daca te ingrasi, esti tentat sa mananci din ce in ce mai multi
carbohidrati, fapt care nu face decat sa iti sporeasca pe zi ce trece numarul de kilograme.
10. Daca greutatea ta creste, colesterolul o ia razna, amplificand si mai mult riscul de boala
cardiovasculara. Daca greutatea ta scade poti avea anumite blocaje la nivelul celei de-a 3-a chakra,
probleme digestive, blocaje la nivelul toracal si substernal.
11. lar cresterea in greutate poate atrage dupa sine si cresterea nivelului glicemiei si poate aparea
hipertensiunea arteriala. Corpul devine din ce in ce mai inflamat, iar colesterolul pluteste liber prin
vasele de sange.
12. Colesterolul in combinatie cu depresia creeaza niste molecule numite radicali liberi. In acest timp,
acestea iti invadeaza circuitele memoriei, la fel ca rugina. Constati ca trebuie sa citesti de nenumarate
ori o pagina sau un paragraf pentru a intelege la ce se refera. Nu-ti mai aduci aminte numele oamenilor.
Tu iti mai amintesi ceea ce tocmai ai citit mai sus??!!!!!
13. Nivelul acizilor grasi omega-3 incepe sa scada, iar in combinatie cu inflamatiile, acest lucru iti
amplifica riscul declansarii dementei (peste cateva decenii), lucru care te poate deprima daca medical te
avertizeaza in aceasta directive.
Cu cat intelegi mai bine si mai repede mesajul intuitiv care se ascunde in spatele unei stari de proasta dispozitie, tu
te poti elibera nu doar de depresie si de iritabilitate, precum si de anxietate, ci iti amplifici literalmente capacitatea
de a evita dependentele si de a-ti aminti ce tocmai ai invatat. Vei putea dispune astfel de o capacitate mai buna de
control emotional, care te va ajuta sa iti implinesti intregul potential fizic si spiritual.

Respiratia corecta. O cale spre eliminarea multor

probleme din viata ta.
PSYHO MED > Respiratia corecta. O cale spre eliminarea multor probleme din viata ta.
“Acum câţiva ani, treceam prin nişte greută ţi în viaţa personală . Reacţia corpului meu la un astfel de stres a fost
mai întâi un atac de anxietate ce m-a lă sat total debusolat şi speriat. Mai ciudat este că de când corpul meu a
reacţionat la stres cu anxietate, pă rea să repete reacţia respectivă de fiecare dată când eram stresat.
O asemenea reacţie îmi era atât de nefamiliară , încât l-am sunat de îndată pe doctorul meu, care m-a trimis la un
psihiatru ce mi-a prescris, pentru început, Paxil şi Ativan – combinaţie pe care mi-a fost imposibil să o continuu,
deoarece nu mai dă deam nici un randament acasă ori la serviciu. Am început să merg şi la un terapeut, să ptă mână
de să ptă mână , ceea ce m-a ajutat, dar nu a pus capă t atacurilor. La serviciu l-am cunoscut pe dr. Robins şi i-am
mă rturisit cât de speriat eram. El mi-a sugerat să încerc o tehnică de respiraţie numită respiraţia pranică , tehnică ce
m-a ajutat pe loc. Eram atât de fericit că remediul fusese atât de simplu şi de inofensiv! Puteam să fac exerciţiile
respective oricând.

N-am mai luat medicamente, nu mi-am mai plă tit terapeutul cu o sută cincizeci de dolari pe lună şi am învă ţat să
respir. Pare atât de uşor, şi chiar este uşor!” (P.C.)

Să spunem că respiraţia ta este perfect normală . Inspiri şi expiri de aproximativ două sprezece ori pe minut,
inspirând şi expirând aerul prin cele 50 până la 80 milioane de alveole (micii saci de aer din plă mâni ce absorb
oxigenul). Să mai spunem că respiraţia nu ţi-e îngreunată de probleme precum alergii sau astm şi că nu fumezi. Pe
scurt, îţi iei toată cantitatea de oxigen necesară ca să -ţi duci viaţa. Te simţi bine şi, din câte ştii, respiraţia îţi este în
regulă . Dacă te-ar întreba cineva cum îţi este respiraţia, probabil i-ai spune că e normală . De fapt, ţi se pare că e
normală .

Respiraţia normală este însă doar respiraţie „suficientă ”. Nu este nici cel mai bun, nici cel mai să nă tos mod de a
respira.

Chiar dacă respiraţia normală este suficientă pentru generarea unei cantită ţi suficiente de energie menită să susţină
viaţa de zi cu zi, ea nu este suficientă pentru a genera cantitatea şi calitatea pranei necesare unor schimbă ri radical
ale stă rii de să nă tate. De aceea trebuie să înveţi respiraţia pranică unul din pasii spre autovindecare.

Respiraţia pranică poate fi învă ţată în câteva minute. O poţi stă pâni în câteva zile şi îi poţi simţi rezultatele
benefice aproape imediat.

Tipurile de respiraţie
Gândeşte-te la plă mâni ca fiind împă rţiţi în 3 treimi.

Respiraţia claviculară este respiraţia din vârful plă mânilor, nu şi mai în profunzime (fig. 4-1). Ea se realizează prin
ridicarea claviculei şi a umerilor în timpul inspiraţiei şi pă strând restul torsului nemişcat. Respiraţia claviculară este
cel mai superficial tip de respiraţie. Aduce oxigen numai în treimea din vârf a plă mânilor.

Multe femei, mai ales cele care au avut copii, fac uz de respiraţie claviculară . Sarcina le face pe femeile gravide să
nu poată respira adânc, iar cele nouă luni de respiraţie superficială devin un obicei dă ună tor chiar şi după naştere.

Dar există şi mulţi bă rbaţi ce respiră la fel, mai ales supraponderalii. Bă rbaţii care au „cauciuc de rezervă ” stau tot
timpul gârboviţi, ceea ce împiedică respiraţia profundă , iar ei n-au învă ţat nicicum să respire astfel. De fapt, mulţi
oameni s-au apucat de fumat şi din cauza sentimentului de satisfacţie pe care îl au atunci când inspiră oxigen – chiar
mai mult decât fum – mai adânc în plă mâni, în timpul actului de respiraţie. Respiraţia pranică poate fi o cale
eficientă de a te lă sa de fumat.

Respiraţia intercostală înseamnă umplerea cu aer a treimii din vârf a plă mânilor şi continuarea respiraţiei în partea
din mijloc a plă mânilor.

Respiraţia intercostală se realizează prin ridicarea claviculei, umerilor şi cutiei toracice, şi împingerea coastelor în
afară . Deşi mulţi oameni respiră astfel, respiraţia intercostală este mai întâlnită şi mai uşor de observat la atleţi, în
timpul concursurilor. Atunci când vezi un jucă tor de baschet sau de tenis, ori pe cineva care practică un sport
aerobic, iar pieptul lor zvâcneşte, iată o formă exagerată de respiraţie intercostală .

Respiraţia diafragmatică înseamnă respiraţia şi umplerea primelor două treimi din plă mâni, după care se continuă
până în ultima treime a plă mânilor. O mai numim respiraţie abdominală sau pranică . In cazul respiraţiei
abdominale, evident, aerul nu intră în abdomen în timpul respiraţiei – ar fi o imposibilitate anatomică . Pur şi simplu
înseamnă că , în timp ce respiri, îţi extinzi muşchii abdominali frontali şi laterali de sub cutia toracică pentru a
permite diafragmei să se relaxeze şi să se lase uşor în jos. Apoi, în timp ce diafragma face mişcarea respectivă ,
inspiri aer în cele două treimi de sus ale plă mânilor şi mai apoi în ultima treime. Respiraţia pranică este o respiraţie
completă .

Toate fiinţele au capacitatea înnă scută de a asimila prana în timpul respiraţiei. Chiar şi o respiraţie superficială
atrage oarece cantitate de aer în toate cele trei porţiuni ale plă mânilor. Un test radiologie, numit „perfuzia
ventilaţiei”, urmă reşte aerul inhalat în plă mâni şi arată că până şi oamenii care respiră superficial inspiră o anumită
cantitate de aer în partea mai profundă a plă mânilor. Totuşi, în cazul respiraţiei pranice, se inhalează o cantitate mai
mare de aer în plă mâni, iar o respiraţie completă are avantaje semnificative pentru să nă tate şi energie.

De ce nu respirăm corect?
Aşadar, de ce nu respiră m corect ? De ce nu practică m în mod automat şi inconştient respiraţia abdominală , fă ră să
ne înveţe altcineva?

Iată principalele motive:

 Impunerea posturii. De la o vârstă fragedă , suntem învă ţaţi să adoptă m o postură nepotrivită respiraţiei
abdominale. La şcoală , copiilor li se spune să „ţină capul sus”. în armată , recruţilor li se ordonă :
„Pieptul înainte! “. Iar modelele actuale de formă şi atracţie fizică scot în evidenţă o ţinută impozantă ,
stomacul plat şi partea de jos a coloanei curbată înspre spate. Dar de aici rezultă o poziţie ce
îngreunează respiraţia în profunzime.
 Pă stră m emoţii negative şi tensiune în muşchii pieptului şi ai abdomenului. Ai fost vreodată atât de speriat,
furios ori stresat încât să simţi că nu mai ai aer? După cum ai citit în capitolul 2, transpunem deseori
emoţiile negative şi stresul în plan fizic; subconştientul le ţine cu forţa în corp. Deşi se poate întâmpla
în orice parte a musculaturii, pieptul şi abdomenul sunt zonele cele mai expuse tensiunii musculare, iar
muşchiul diafragmei este cu atât mai vulnerabil. Tensiunea din diafragmă se manifestă ca un spasm sau
o contracţie, ceea ce îngreunează coborârea diafragmei pentru efectuarea unei respiraţii profunde.
 Inconştienţa. Mulţi dintre noi pur şi simplu nu ştiu că avem posibilitatea de a respira mai profund şi mai
eficient şi că respiraţia în profunzime este mai să nă toasă . Ne-am obişnuit să respiră m superficial, în
partea de sus a plă mânilor, şi nu ne dă m seama în ce manieră puternică şi completă am putea respira de
fapt.
Respiraţia abdominală este respiraţia normală . Dacă nu crezi, uită -te la un sugar ce doarme în pă tuţul lui. In timp ce
respiră , abdomenul i se ridică şi i se coboară , încet şi ritmic. N-ai să -i vezi pieptul, clavicula sau umerii mişcându-se
în timpul respiraţiei. Numai după ce înaintă m în vârstă şi ne maturiză m pe plan fizic, condiţia socială , stresul şi
tensiunea ne împiedică să avem o respiraţie normală .

In afara faptului că respiraţia abdominală sau pranică este, de fapt, cea normală , tradiţiile ezoterice spirituale ne
învaţă că ea reprezintă cheia să nă tă ţii şi a energiei personale. Gândeşte-te că sunt multe statui tradiţionale
reprezentându-1 pe Buddha cu o burtă moale, rotundă şi proeminentă . Conform standardelor contemporane de
formă şi forţă fizică , Buddha pare să aibă o să nă tate deplorabilă , însă pentru maeştrii spiritului şi energiei,
pântecele este centrul forţei. Un bă rbat cu o burtă asemă nă toare celei a lui Buddha ar putea respira profund şi
puternic, generând enorme cantită ţi de energie pentru a-şi îmbună tă ţi să nă tatea personală sau iluminarea spirituală .
Statuile lui Buddha reprezintă o persoană care ştie să respire adecvat, o persoană ce se bucură de multă energie şi
vitalitate.

Avantajele respiraţiei pranice

Respiraţia pranică are avantaje fiziologice şi energetice considerabile. Principalele avantaje fiziologice sunt:

– funcţionarea îmbună tă ţită a sistemului de eliminare a reziduurilor organice;

– funcţionarea îmbună tă ţită a sistemului cardiovascular ;

– o diafragmă mai puternică şi mai suplă , cu efecte benefice asupra întregului corp şi a minţii tale.
Printre principalele avantaje energetice se numă ră :

– capacitate sporită de generare a pranei de calitate superioară ;

– înlă turarea indirectă a emoţiilor negative, a traumelor şi a concepţiilor limitative;

– mă rirea dimensiunilor cordonului spiritual. (Cordonul spiritual este un fir ce leagă chakra creştetului de şinele
superior sau suflet. Reprezintă , de asemenea, supapa principală prin care se elimină din corpul energetic prana
congestionată sau impură şi prin care se asimilează prana proaspă tă . Totuşi, prana impură , în afara faptului că îţi
contaminează corpul energetic, micşorează diametrul cordonului spiritual, deoarece astupă supapa menţionată mai
sus. Respiraţia pranică atrage enorme cantită ţi de prana de calitate superioară ce cură ţă supapa şi mă resc
dimensiunile cordonului spiritual.)

Pentru a înţelege mai bine cum se produc avantajele respiraţiei pranice, să analiză m mai îndeaproape geografia
internă a trunchiului tă u, concentrându-ne pe diafragmă . Diafragma este un strat muscular de forma unui disc care
împarte cavitatea toracică în două pe orizontal. Ataşată de capă tul coastelor şi întinzându-se spre spate şi puţin în
josul vertebrelor lombare, ea este foarte flexibilă , reprezentând totodată unul dintre cei mai rezistenţi şi mai
puternici muşchi. Diafragma acţionează ca un perete între sistemul cardio-pulmonar şi cel digestiv : este o podea
pentru inimă şi plă mâni şi un tavan pentru stomac, intestine, splină , ficat, pancreas şi rinichi. Nu este foarte mult loc
în piept şi în abdomen; organele stau lipite unul de celă lalt. Aşadar, atunci când se mişcă diafragma, transmite
mişcarea şi organelor interne, aplicându-le un masaj intern. Ceea ce este bine! Mişcarea diafragmatică stimulează
circulaţia sângelui şi a limfei în, prin şi din organele din piept şi cavită ţile abdominale.

Parte importantă a sistemului tă u imunitar, limfa este o componentă lichidă a sângelui, de culoare galbenfad,
semă nând cu plasma. Conţine leucocite, de obicei nu şi globule roşii. în timp ce sângele circulă prin corp, limfa se
separă de sânge, scurgându-se prin vasele sanguine pentru a scă lda ţesuturile din corp de unde culege bacterii,
reziduuri, toxine şi chiar celule tumorale izolate. Apoi aduce resturile celulare înapoi în ganglionii limfatici, care
sunt nişte mase de ţesut limfatic localizate prin tot corpul.

Ganglionii limfatici distrug resturile şi le elimină . (Cei mai cunoscuţi ganglioni limfatici sunt cei de la gât, pe lângă
maxilarul inferior. în cazul unei infecţii a tractului respirator superior, ei pot fi inflamaţi, iar doctorul îţi va spune că
ai „ganglionii umflaţi”.)

Spre deosebire de sistemul circulator, sistemul limfatic nu are o pompă . Sângele este împins prin vase de că tre
inimă , în timp ce circulaţia limfei este facilitată de mişcă rile musculare. Braţele şi picioarele au mulţi muşchi de
dimensiuni mari care pun limfa în mişcare. însă prin piept, abdomen şi pelvis, unde se află mulţi ganglioni limfatici
în şi în jurul organelor, singura musculatură disponibilă în sensul mişcă rii lichidului limfatic este diafragma. Luând
la cunoştinţă de aspectele menţionate, să ne întoarcem la avantajele respiraţiei pranice.

Avantajele fiziologice ale respiraţiei pranice

1. Funcţionarea îmbună tă ţită a sistemului de eliminare a reziduurilor organice. în timpul efectuă rii
respiraţiei pranice, diafragma ţi se relaxează şi capă tă o rază de mişcare mai mare decât atunci când
respire într-un mod mai superficial. Ea se mişcă mai în jos în abdomen în timpul inspiraţiei şi mai în
sus în cutia toracică , în timpul expiraţiei. Mişcarea de sus în jos a diafragmei creează o mai mare
presiune intratoracică negativă , efectul de absorbţie ce trage lichidul limfatic din abdomen şi pelvis în
piept, unde se scurge în canalul toracic. De acolo curge în una dintre venele majore ce trece de la braţ
spre piept şi intră din nou în fluxul sanguin, circulând spre organe precum ficatul, splina şi plă mânii,
pentru a le cură ţa.
Respiraţia pranică ajută la procesul de mişcare a limfei prin organe, îmbună tă ţind astfel semnificativ capacitatea de
dezintoxicare a corpului.

2. Funcţionarea îmbună tă ţită a sistemului cardiovascular. Oxigenarea este procesul prin care oxigenul
intră în plă mâni prin intermediul inspiraţiei, iar dioxidul de carbon iese afară prin expiraţie. Respiraţia
pranică mă reşte oxigenarea deoarece distribuie mai mult oxigen în cele două treimi din partea
inferioară a plă mânilor, care vor avea o circulaţie mult mai bogată de sânge decât treimea superioară .
 Cea din urmă are o rată a circulaţiei sanguine de o zecime de litru pe minut, treimea din mijloc de două
treimi de litru pe minut, iar treimea inferioară de un litru până la un litru şi jumă tate pe minut.
Rata circulaţiei sanguine reprezintă cantitatea de sânge care trece prin ţesutul pulmonar. De vreme ce principalele
funcţii ale plă mânilor sunt de a aduce oxigen şi de a îndepă rta dioxidul de carbon din fluxul sanguin, este logic să
faci cumva să treacă cât mai mult aer prin zonele pulmonare care realizează cel mai eficient procesul de oxigenare.
Exact ceea ce face respiraţia pranică . Ajută sistemul cardiovascular să funcţioneze la cea mai mare capacitate,
sporind cantitatea de oxigen ce intră în plă mâni şi reducând efortul fă cut de inimă .

3. O diafragmă mai puternică şi mai suplă . După cum s-a spus mai devreme, pă stră m tensiune, stres şi
emoţii negative în sau aproape de diafragmă . O diafragmă contractată poate avea ca efect o respiraţie
superficială , senzaţie inconfortabilă de strângere a pieptului şi spasme ale stomacului, ce pot influenţa
digestia.
Practicarea zilnică a respiraţiei pranice şi a exerciţiilor de relaxare a cutiei toracice din prezentul capitol te vor ajuta
să -ţi întinzi diafragma şi să înlă turi orice tensiune acumulată acolo.

Avantajele energetice ale respiraţiei pranice

1. Capacitate sporită de generare a pranei de calitate superioară . Realizând combinaţia dintre respiraţia
pranică şi două tehnici numite ritm şi retenţie, îţi vei mă ri considerabil capacitatea de generare a
energiei.
Ritmul înseamnă să respiri în timp ce numeri, de pildă inspiraţie cât numeri până la opt şi expiraţie până la patru,
sau numă rând până la cinci atât în timpul inspiraţiei, cât şi al expiraţiei. Ritmul diferă în funcţie de minte şi de
exerciţiul corporal. Yoga, meditaţia, autohipnoza şi artele marţiale folosesc ritmuri de respiraţie ce ajută la calmarea
corpului şi la limpezirea minţii. Ritmul de respiraţie pune un zid între stimulii exteriori şi controlează pă lă vră geala
creierului, conversaţiile cu şinele şi gândurile aleatorii ce trec prin mintea ta şi te împiedică să te relaxezi cu
adevă rat. Astfel, ritmul de respiraţie prestează aceeaşi funcţie ca şi descântecele sau repetarea mantrelor în timpul
meditaţiei: focalizează atenţia. Mantra este un cuvânt sau un sunet repetat continuu cu voce tare sau în gând, în
timpul meditaţiei. Cea mai cunoscută mantră este OM.

Totuşi, unele ritmuri de respiraţie fac mai mult decât să acţioneze ca punct al focaliză rii atenţiei sau ca mecanism
de reglare a ritmului; ele mă resc de fapt cantitatea de prana pe care o asimilezi.

Combinând ritmul adecvat cu altă tehnică puternică de respiraţie, retenţia, îţi poţi spori, exersând cu sârguinta,
capacitatea de generare a energiei de zece ori sau chiar mai mult. Retenţia înseamnă să -ţi ţii conştient respiraţia
timp de o secundă în timpul ciclului respirator; este adevă ratul secret pentru o respiraţie cât se poate de energizantă .
Ţinerea respiraţiei după expiraţie este retenţie goală , iar ţinerea respiraţiei după inspiraţie este retenţie plină .
Retenţia creează un „efect de suflantă ” pranică . Exact cum suflantele sunt folosite pentru degajarea unor curenţi
concentraţi de aer pentru a întreţine focul într-un şemineu, ritmul şi retenţia folosesc un efect de pompare similar
pentru a focaliza şi mă ri efectele naturale de cură ţare şi energizare ale pranei în corp.

Ritmul şi retenţia îmbună tă ţesc şi distribuirea pranei, împingând-o mai adânc şi mai cu forţă prin corp.

Iată cum funcţionează ritmul şi retenţia. în timpul retenţiei goale, atunci când îţi comprimi abdomenul, îţi dezumfli
plă mânii şi îţi ţii respiraţia pentru o clipă , creezi un vid fiziologic şi energetic. Se poate compara cu pauza de după
momentul în care închizi de tot o suflantă , înainte să tragi înapoi aer în ea. Atunci când începi să inspiri controlat, în
timpul introducerii oxigenului în plă mâni, atragi de asemenea cantită ţi enorme de prana în pori şi chakre. Vei
ajunge să fii foarte energizat.

In timpul retenţiei pline, atunci când abdomenul este complet extins şi ţii respiraţia în plă mâni, dai un impuls
pompei tale energetice. Se poate compara cu pauza de după momentul în care deschizi complet suflantă înainte de a
pompa aer în şemineu. Atunci când începi să expiri controlat, energia este condensată şi trece mai intens în celule,
organe şi chakre, unde este pe deplin şi mai uşor asimilată . Ritmul potrivit şi retenţia adecvată sunt simple reglă ri
ale respiraţiei, dar implică o diferenţă enormă în prana pe care o poţi genera. La cursurile de vindecare pranică se
fac experimente pentru a demonstra puterea respiraţiei pranice cu ritm şi retenţie. Punem o persoană să stea în faţa
clasei şi să respire normal, în timp ce alţi câţiva studenţi ră mân la câţiva metri depă rtare în jurul acelei persoane,
încercând să -i simtă sau să -I scaneze aura. Cei mai mulţi o pot simţi cam la 20 cm în jurul persoanei respective. în
timp ce persoana începe respiraţia pranică , studenţii încep să -şi simtă mâinile împinse înapoi. Dacă persoana
efectuează respiraţia pranică fie şi numai trei minute, nu este neobişnuit pentru studenţi faptul că simt aura
extinzându-se până la şase metri sau mai mult, dacă persoana este deosebit de puternică . Dacă întrebă m persoana
care respiră cum se simte, ră spunsul este acelaşi de fiecare dată : se simte calmă şi puternică în acelaşi timp.

2. Inlă turarea indirectă a emoţiilor negative, a traumelor şi a concepţiilor limitative. Simpla respiraţie
profundă în abdomen te poate scă pa de tensiuni pe care le-ai pă strat în corp, unele de care probabil nici
nu ştiai că există . înlă turarea indirectă a emoţiilor negative, a traumelor şi a concepţiilor limitative se
poate manifesta într-o serie de moduri: o avalanşă de emoţii ce te fac să fii furios, trist, temă tor sau
neliniştit fă ră vreun motiv anume; spasme sau tremură tori ale anumitor zone ale corpului, pentru a
aminti doar câteva. Pot fi sentimente nestatornice, dar normale. De fapt, sunt normale şi chiar bune.
Inseamnă că eliberezi emoţiile negative şi stresul menţinut până atunci. Dacă întâlneşti astfel de
sentimente, pur şi simplu relaxează -te şi respiră concentrându-te asupra lor si conştientizează
sentimentul fă ră să emiţi judecă ţi ori să -ţi fie teamă , apoi, cu delicateţe, fii din nou concentrat pe
respiraţie.
3. Mă rirea dimensiunilor cordonului spiritual. Secretul mă ririi lui este pasul retenţiei din respiraţia
pranică , pas ce are rolul de cură ţare şi mă rire a cordonului spiritual, permiţând astfel unor mai mari
rezerve de prana să intre mai uşor în corp.
Atunci când ţi se deschide cordonul spiritual, te simţi uşor şi curat. Studenţii care au avut experienţa deschiderii
respective au spus că le dă senzaţia unei „cascade uriaşe de lumină ” sau un „sentiment de că ldură ” în corp.

Exerciţii de respiraţie pranică progresivă

Vei învă ţa respiraţia pranică într-un set gradual de exerciţii ce cuprinde trei etape:

1. întinderea şi relaxarea diafragmei

2. Respiraţia pranică
3. Ritm şi retenţie
Ca în cazul tuturor seturilor graduale de exerciţii, fiecare nivel se consolidează prin cel anterior.

Exerciţiile sunt proiectate pentru a fi efectuate într-o anumită ordine. Resursele tale de energie vor devein mai solide
dacă faci exerciţiile relaxat şi într-un mod cât mai corect la fiecare nivel, înainte de a trece la urmă torul. Ele sunt
uşor de fă cut şi ar trebui să treci prin niveluri destul de repede.

1. Intinderea şi relaxarea diafragmei

Urmă toarele exerciţii te vor ajuta să -ţi întinzi şi să -ţi relaxezi diafragma. Ele sunt preluate dintr-un set de exerciţii
qi gong şi îţi vor completa în mod fericit practica respiraţiei pranice. Chiar şi studenţii cu dureri cronice de torace
sau de diafragmă au spus că se simt mai relaxaţi în mai puţin de două să ptă mâni de practică zilnică .

EXERCIŢIU: întinderea şi relaxarea diafragmei

Impingerea cerului
1. Stai în picioare drept, dar relaxat, cu mâinile întinse în jos şi în faţă . Picioarele trebuie să fie la distanţă
de o lă ţime de umeri unul de altul.
2. Indoaie-ţi încheieturile astfel încât palmele să fie îndreptate spre podea. Apoi roteşte-ţi încheieturile
mâinilor la 90 de grade în interior, astfel încât vârfurile degetelor să se atingă . De asemenea, coatele ar
trebui să fie îndreptate puţin spre exterior.
3. Din poziţia respectivă , începe respiraţia pranică printr-o inspiraţie lentă şi profundă . în timpul
inspiraţiei, ridică uşor braţele în faţă , astfel încât să formezi cu ele un arc. Ţine vârfurile degetelor
lipite şi coatele cât mai drepte. Opreşte-te în momentul în care mâinile îţi sunt chiar deasupra capului .
Continuă să -ţi ţii respiraţia, iar palmele să fie îndreptate în sus. Acum, împinge palmele în sus, ca şi cum ai ţine
cerul pe ele. Ar trebui să simţi o rezistenţă uşoară , dar palpabilă . în acelaşi timp, îţi vei simţi toracele şi coastele
trase în sus. împinge preţ de două -trei secunde, relaxează -te, după care expiră încet în timp ce depă rtezi palmele şi
laşi uşor braţele să revină în poziţie laterală . Dozează -ţi expiraţia astfel încât să se termine atunci când mâinile
ajung pe laterală .
 4. Opreşte-te două -trei secunde, după care adu-ţi mâinile din nou în poziţia iniţială şi începe iar. In timpul
efectuă rii exerciţiului, încearcă să simţi energia din tine, mai ales atunci când expiri. Cu puţină
exersare, vei simţi o pernă de energie sub mâini în timp ce le cobori.
Privind luna
1. Apleacă -te din talie, lă sându-ţi mâinile să atârne în faţă . Poţi ţine genunchii drepţi sau, dacă ai
problem cu spatele, poţi să -i ţii puţin îndoiţi (foto 4-d). Din poziţia respectivă , îndreaptă -te încet şi,
concomitent, începe respiraţia pranică . în timpul inspiraţiei, ridică braţele şi arcuieşte-le până ce ajung
deasupra capului. Ţine mâinile şi braţele drepte în timp ce formezi arcul în sus.
2. Din poziţia respectivă , cu braţele deasupra capului, ţine-ţi respiraţia şi apoi apleacă -te puţin pe spate.
Indoaie-ţi puţin gâtul şi lasă capul pe spate.
3. Formează un triunghi, atingând degetele mari şi ară tă toare. Apoi priveşte prin triunghiul astfel format
şi imaginează -ţi că priveşti luna. După două -trei secunde, îndreaptă -ţi din nou corpul şi expiră încet,
aducând braţele pe lângă corp în lateral. Ca şi la primul exerciţiu, lasă -le să plutească pe energia ce se
simte ca o pă tură ori ca o minge. încearcă să o simţi cu adevă rat.
Incearcă să ajungi să repeţi fiecare exerciţiu de opt ori înainte de a face respiraţie pranică .

Respiraţia pranică
Mai întâi, să analiză m diferenţa dintre respiraţia claviculară sau intercostală şi cea pranică . Poţi face testul de faţă
stând în picioare sau aşezat, dar dacă n-ai mai încercat până acum acest tip de respiraţie, ţi-ar fi mai uşor să stai jos,
deoarece poziţia respectivă îţi va relaxa diafragma şi peretele abdominal mai mult. Poartă haine largi, mai ales la
talie, întinde-te direct pe podea sau pe o saltea, ori pe un prosop. Nu sta întins pe pat; o suprafaţă moale va face ca
spatele tă u să stea încovoiat. Pune-ţi o mână pe stern sau pe coşul pieptului, iar cealaltă sub ombilic, cu degetul
mare chiar pe buric. Acum respiră obişnuit, preţ de un minut.

Cei mai mulţi vor simţi pieptul mişcându-se în interior şi exterior mai mult decât abdomenul. E o respiraţie
superficială , în partea superioară a plă mânilor.

Acum, din poziţia aşezat, să învă ţă m respiraţia din abdomen.

EXERCIŢIU : Respiraţia pranică

(Notă : Deşi toate exerciţiile fizice şi de respiraţie ar trebui să nu implice eforturi, ele presupun un oarece efort din
partea celui care le practică . înainte de începerea exerciţiului de faţă ori a orică rui alt exerciţiu sau practică de
respiraţie, ar trebui să discuţi cu medicul tă u sau cu cineva care te poate sfă tui în probleme medicale. In cazul unor
probleme de să nă tate anterioare, mai ales hipertensiune, migrene sau oriee fel de probleme cu inima sau pl ă mânii,
cere aprobarea medicului înainte de a începe.)

1. Stai aşezat pe un scaun tare, ţinând spatele drept. Pune-ţi mâinile pe burtă , cu degetele mari pe buric.
Poate ar fi mai bine să ţii ochii închişi.
2. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo cât durează exerciţiul.
3. Expiră pe gură până ţi se golesc plă mânii. Nu te forţa. Nu trebuie să ajungi la capă tul expiraţiei şi apoi
să te forţezi să mai scoţi aer. Expiră numai până ce simţi că plă mânii sunt goliţi în mod confortabil.
4. Cu gura închisă , inspiră încet şi fă ră zgomot pe nas. Simte cum oxigenul îţi umple plă mânii, mai întâi
prima treime, apoi a doua şi în cele din urmă ultima treime. Ar trebui să -ţi simţi abdomenul împingând
în afară şi în jos. în timp ce diafragma se aplatizează şi plă mânii se deschid, mâinile ar trebui să se
îndepă rteze puţin una de cealaltă , dar pieptul va sta nemişcat. La sfârşitul respiraţiei, opreşte-te puţin,
apoi expiră . Iată un ciclu de respiraţie pranică . Nu te gândi acum la numă rare – până la cât să numeri în
timp ce inspiri sau expiri. Repetă ciclul de până la zece ori. Odihneşte-te un minut, două . Apoi încearcă
alt set de zece respiraţii. Vezi exerciţiile zilnice în şase paşi de la sfârşitul capitolului pentru sugestii
legate de practică .
5. Nu te forţa. Aici nu e vorba de un concurs în urma că ruia să vezi cât aer eşti în stare să tragi în piept.
Dacă te simţi câtuşi de puţin ameţit, opreşte-te şi respiră normal câteva minute. Cei mai mulţi
stă pânesc tehnica în două să ptă mâni. Un ajutor pentru a fi conştient de abdomenul tă u.
Dacă îţi vine greu să distingi între mişcarea burţii şi cea a pieptului în timpul respiraţiei pranice, urmă torul exerciţiu
ţi-ar putea fi de ajutor. A fost conceput de doctorul în filosofie Gay Hendricks şi este preluat din cartea sa Respiraţia
conştientă : exerciţii de respiraţie pentru să nă tate, eliberare de stres şi stă pânire de sine. înainte de a începe, alege-ţi
o carte pe care să o pui confortabil pe stomac, astfel încât să respiri cu uşurinţă . O carte cu coperte tari, fă ră
învelitoare, ar fi ideală ; coperta aspră ar împiedica-o să alunece de pe stomacul tă u.

EXERCIŢIU: Concentrarea atenţiei mai mult pe abdomen decât pe piept în timpul respiraţiei pranice

1. Intinde-te pe spate, pe o suprafaţă tare.

2. Pune-ţi o carte pe burtă , în zona ombilicului. Cartea ar trebui să fie îndeajuns de grea încât să o simţi.
3. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo cât durează exerciţiul.
4. Acum începe respiraţia pranică . Respiră încet şi profund, fă când în aşa fel încât cartea să se ridice şi să
coboare pe abdomenul tă u la fiecare respiraţie. Dacă nu poţi face cartea să se mişte, mai pune greută ţi
pe ea până vei simţi zona respectivă .
5. Nu-ţi pierde ră bdarea. Atunci când vei reuşi să respiri în abdomen, pune cartea deoparte. Dacă
respiraţia în abdomen se pierde, pune cartea la loc pe abdomen.
„Tehnica respiraţiei superioare”

„Intr-una din şedinţele avansate de studiu cu Marele Maestru Choa, el mi-a spus că în stră vechea dar puţin
cunoscuta tradiţie evreiască de yoga Kosher, metoda respiraţiei 7-1-7-1 este cunoscută drept tehnica respiraţiei
superioare. Pentru a-i demonstra puterea, mi-a spus urmă toarea povestire: doi bă rbaţi mergeau pe o stradă liniştită ,
când deodată un câine turbat s-a nă pustit asupra lor. Primul bă rbat s-a speriat şi a ţipat. Al doilea a fă cut un gest cu
mâna, ca şi cum ar fi dat ceva la o parte. Câinele s-a oprit pe dată , sa întors şi a plecat, întrebat de bă rbatul speriat ce
a fă cut, bă rbatul cel calm i-a spus că a practicat tehnica respiraţiei superioare, ceea ce 1-a ajutat să producă atât de
multă energie pozitivă , încât a putut să abată energia negativă şi violentă .”….Maestrul Stephen Co

Ritm şi retenţie
După ce ai deprins mişcă rile fizice ale respiraţiei pranice, începe şi cu puternicele secvenţe de ritm şi retenţie. Dar
înainte de asta, se cuvine să iei în considerare urmă torul fapt: în caz că ai hipertensiune, n-ar trebui să -ţi ţii
respiraţia mai mult de o secundă . Deşi respiraţia pranică stimulează ombilicul, care este principalul depozit de prana
în corp, ea mai stimulează şi chakra mein meng, dispusă la spate, în dreptul ombilicului. Meng mein controlează
tensiunea sanguină . Astfel, la oamenii cu hipertensiune, o retenţie mai lungă a respiraţiei ar putea mă ri tensiunea
peste limita de siguranţă .

EXERCIŢIU : Ritmul optim de respiraţie

1. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo cât durează exerciţiul.
2. Inspiră cât numeri până la şapte.
3. Ţine-ţi respiraţia o secundă .
4. Expiră cât numeri până la şapte.
5. Ţine-ţi respiraţia o secundă .
Iată un ciclu de respiraţie pranică , cu secvenţă de ritm 7-1-7-1 şi retenţie. Pentru fiecare ciclu, repetă toţi paşii, de
la unu la cinci. Pentru a începe practica, efectuează trei seturi a câte 10 cicluri, cu pauză de un minut între seturi.
Totul ar trebui să dureze mai puţin de zece minute. (Vezi şi exerciţiile zilnice în şase paşi de la sfârşitul capitolului.)

Pe mă sură ce reuşeşti să te concentrezi tot mai bine pe respiraţie, ritmul va deveni un reflex şi nu îţi vei mai da
seama de numă ră toare. Nu durata numă ră torilor este importantă , cât menţinerea unei corelaţii şi a unui ritm
constant. însă ritmul numă rat în secunde ar fi un pas bun pentru început.

Una dintre cele mai bune tehnici de stabilire a ritmului este folosirea numă ră torii în funcţie de puls, adică
cronometrarea respiraţiei şi retenţiei în funcţie de bă tă ile inimii. Pulsul te ajută să -ţi înregistrezi progresele
deoarece, pe mă sură ce ai tot mai multă experienţă în respiraţia pranică şi meditaţie, bă tă ile inimii ar trebui să fie
mai rare.

EXERCIŢIU: Un exerciţiu de retenţie mai puternic

In exerciţiul prezentat aici, retenţia mai lungă , atât la inspiraţie, cât şi la expiraţie, stimulează şi mai intens chakrele
ombilicului, meng mein şi a bazinului.

1. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo cât durează exerciţiul.

 2. Inspiră cât numeri până la şase.
3. Ţine-ţi respiraţia cât numeri până la trei.
4. Expiră cât numeri până la şase.
5. Ţine-ţi respiraţia cât numeri până la trei.
Iată un ciclu de respiraţie pranică , cu secvenţă de ritm 6-3-6-3 şi retenţie. Pentru fiecare ciclu, repetă toţi paşii, de
la unu la cinci. Ca şi în cazul secvenţei 7-1-7-1, efectuează trei seturi de câte 10 cicluri, cu pauză de un minut între
seturi. (Vezi şi exerciţiile zilnice în şase paşi de la sfârşitul capitolului.)

La cursurile de respiraţie pranică , studenţii se scanează unii pe alţii în timp ce efectuează cele două secvenţe
diferite de respiraţie ritm/ retenţie, pentru a simţi diferenţele de generare a energiei dintre ele.

„Cu siguranţă , energia este mai puternică la 6-3-6-3″, spune studentul în respiraţie pranică Trish Sharpe. „Şi parcă
este mai firesc să respiri aşa.”

Respiraţia pranică susţinută contribuie la capacitatea ta de a genera energie şi te ajută să -ţi formezi o bază
energetică mai puternică , ceea ce te va ajuta să generezi o cantitate mai mare de prana cu mai puţin efort şi într-un
timp mai scurt.

Respiraţia ca energie universală nu este tocmai o necunoscută pentru cultura occidental.

Deşi legă tura dintre respiraţie şi energie universală predomină în tradiţiile orientale legate de minte şi corp, există o
tradiţie ezoterică de respiraţie şi în Occident. Ea este chiar evidentă în limba noastră .

Gândeşte-te, de pildă , la cuvintele inspiră şi expiră . Astă zi facem uz de cuvântul „inspiră ” pentru a ne referi la un
act de motivare sau încurajare, îndreptat spre noi înşine sau spre alţii, pentru a realiza ceva extraordinar sau pentru a
crea ceva nou şi ieşit din comun. însă cuvântul „inspiră ” provine din două cuvinte latineşti: in (în) şi spirare (a
respira). La rândul să u, spirare are legă tură cu cuvântul latinesc spirit. Astfel, cuvântul „inspiră ” a fost folosit în
Antichitate pentru a ară ta că cineva „respira cu spiritul”, sau atră gea energia divină . Mai des, se referea la artistul
care că uta îndrumare în procesul de creaţie sau la sfântul care că uta energie pentru rugă ciuni sau pentru vindecare.

Principala definiţie contemporană a cuvântului expiră denotă sfârşitul unei perioade – cum ar fi terminarea
mandatului în cazul unui politician (termen expirat), sau data după care un produs nu mai prezintă siguranţă în ceea
ce priveşte consumarea lui (data expiră rii). Dar mai folosim cuvântul respectiv pentru a scoate în evidenţă conotaţia
sa de sfârşit al vieţii: o persoană care a „expirat” şi-a dat ultima suflare. De îndată ce nu mai respiră , o pă ră seşte şi
forţa vitală .

Câteva observaţii în legătură cu respiraţia pranică

 Există o veche zică toare în artele marţiale chinezeşti care s-ar traduce cu aproximaţie astfel: „gră beştete
încet”. Este ceea ce li se predă începă torilor care încearcă să -şi dezvolte puterea şi viteza tehnicilor de
luptă fă când prea mult efort. Adevă rata cale de a atinge priceperea -în orice efort sau îndemânare – este
mai degrabă aceea de a te concentra să fii calm şi controlat decât să depui un „efort de 110%”.
Acelaşi principiu se aplică practicii tale de respiraţie pranică . Precum multe aspecte ale exerciţiilor din carte,
respiraţia pranică nu este un proces conştient sau voit. De fapt, concentrarea care te solicită la maximum este lipsită
de rezultate în comparaţie cu respiraţia pranică relaxată , liniştită . Totuşi, atunci când deprinzi o nouă pricepere, este
normal să te concentrezi la modul în care se face, până devine un reflex. Astfel, s-ar putea să te trezeşti numă rând în
mod conştient: „Inspiră 1,2, 3, 4, 5, 6, ţine-ţi respiraţia 1, expiră 1, 2, 3, …” şi alte instrucţiuni.

La început concentrează -te fă ră nici o reţinere pe efectuarea tehnicii într-un mod cât mai corect, asigurându-te că
foloseşti o numă ră toare adecvată , că îţi ţii pieptul nemişcat şi aşa mai departe, însă , după vreo să ptă mână sau două ,
asigură -te că respiraţia pranică pe care o practici este lină . Nu-i nici o problemă dacă îţi ia mai mult de două
să ptă mâni; exersează până ce respiraţia pranică va că pă ta ritmul şi retenţia potrivită fă ră să te mai gândeşti la ele.

 Respiraţia pranică eficientă este una profundă , consecventă – şi lentă . Dacă ai nevoie de ajutor în a-ţi
încetini respiraţia, secretul cel mai important este să nu încerci în mod conştient să -i impui un ritm mai
lent. Nu fă din respiraţia pranică un efort voit. Nu-ţi tot spune „mai lent, mai lent, mai lent”. Dacă vrei
 neapă rat să te gândeşti la ceva în timpul etapelor iniţiale ale instruirii, gândeşte-te la mecanica
respiraţiei pranice, cum ar fi să te asiguri că faci o mişcare completă a diafragmei în sus şi în jos, că ţi
se mişcă doar burta şi nu pieptul. Pe mă sură ce avansezi, începe treptat să nu mai gândeşti, ci să fii atras
în practica respiraţiei pranice. în cele din urmă ea va deveni un reflex.
Lista cu cele necesare respiraţiei pranice
1. Poartă haine largi, mai ales la talie.
2. închide ochii şi relaxează -ţi corpul.
3. Conştientizează faptul că vei efectua o respiraţie completă . îţi vei umple plă mânii cu totul.
4. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo pe toată durata exerciţiului.
5. începe prin expirarea lentă , pe gură , fă ră să te forţezi, până ce plă mânii ţi se golesc de aer.
6. Cu gura închisă , inspiră încet şi fă ră zgomot pe nas.
7. Simte cum cele trei pă rţi ale plă mânilor, începând cu cea de sus, ţi se umplu, pe rând, cu aer. Pieptul nu
trebuie să se mişte în timpul inspiraţiei. Abdomenul trebuie să împingă înspre înainte şi puţin în lateral
în timp ce inspiri. Pune-ţi mâinile pe burtă şi degetele mari pe ombilic, pentru consolidare.
8. Opreşte-te o secundă (retenţie plină ).
9. începe lent expiraţia controlată . Simte cum aerul îţi pă ră seşte plă mânii, mai întâi partea lor inferioară ,
apoi cea din mijloc şi, în cele din urmă , partea superioară .
10. Opreşte-te o secundă (retenţie goală ), apoi începe altă inspiraţie.
Programul de exerciţii zilnice în şase paşi – actualizare
1. Inlă turarea directă . Exersează tehnicile de înlă turare directă , conştientizarea de sine şi gândirea
superioară în funcţie de necesită ţi.
2. Intinderea şi relaxarea diafragmei. Repetă de opt ori fiecare secventa. Foloseşte-le înainte de respiraţia
pranică sau până ce simţi că trunchiul şi diafragma îţi sunt relaxate.
3. Respiraţia pranică . Efectuează trei seruri de respiraţie pranică . In caz de necesitate, începe cu mâinile
pe burtă şi cu degetele mari pe ombilic, pentru a simţi abdomenul mişcându-se înspre interior şi
exterior. Avansează la secvenţa de ritm şi retenţie 7-1-7-1 şi mai apoi la 6-3-6-3.
Mainile tale te pot vindeca – Stephen Co

PSYHO MED 2018 – IASI

 Despre minciuna, relatii si sinceritate
PSYHO MED > Despre minciuna, relatii si sinceritate
Despre minciuna, relatii si sinceritate. “Fii sincer mintind, sau Minte ca sa fii sincer”.
Am decis sa tratez acest subiect deoarece sinceritatea este un lucru extrem de important intr-o realatie si acolo unde
minciuna ia locul sinceritatii, cu siguranta increderea este pusa la indoiala, lucru care atrage dupa sine indepartarea
celor doi parteneri, minciuna de cele mai multe ori iesind la iveala.

Asa cum este definta in DEX minciuna este denaturare intentionata a adevarului avand de obicei ca scop inselarea
cuiva. Este evident ca minciuna este un mijloc de comunicare folosit de fiecare dintre noi intr-o masura mai mare
sau mai mica in functie de: varsta, cultura, mediu, educatie si evolutia fiecaruia ca om.

Privit dintr-o anumita perspectiva, se poate afirma ca minciuna caracterizeaza personalitatea iar adevă rul realitatea,
in sensul ca personalitatea poate produce afirmatii confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea
realită tii in individ, care este un adevar, este o distincta transpunere a unei cantitatii purtatoare de informatii care se
metamorfozeaza “realitate” cu o structura si fenomenalitate distincta.

In acest articol ma voi trata minciuna in umbra interactiunii si a relatiilor conjugale.

Unele persoane pot detecta mai bine minciunile decat altii, pentru ca sunt in stare de a deosebi minciuna prin
observarea expresiilor faciale, ritmul vorbirii, anumite miscari corporale si pozitionale sau puterea de a simti
energiile subtile sau de a vedea mai mult decat pot vedea oamenii obisnuiti. Acestia din urma, desi pot observa
aceste lucruri, de regula nu vor scoate niciodata la iveala faptul ca au identifcat o persoana atunci cand minte sau sa
ii reproseze acest lucru, dar tot timpul veti observa ca aceste persoane dupa ce sunt mintite isi vor modifica, imediat,
atitudinea si comportamentul fata de persoana care minte.

In tehnica interpretarii limbajului trupui si a somunicarii non-verbale exista un tip de intrebare care se numeste
„Intrebare fara raspuns verbal”. Atunci cand o persoana poate interpreta limbajul trupui, multe din intrebarile
adresate de acesta, nu asteapta un raspuns verbal, ci se urmareste sau de cele mai multe ori raspunsul verbal este
pentru certitudine, ci observa expresiilor faciale, ritmul vorbirii, anumite miscari corporale si pozitionale, astfel
putand identifica in mod clar sinceritatea partenerului. Punerea unei intrebă ri pentru a obtine informatia dorita, este
o abilitate ce se poate învă ta. Evitarea întrebă rilor vagi, va ajuta la evitarea minciunilor prin omisiune sau
imprecizie, de asta multi parteneri sunt surprinsi atunci cand sunt intrebati vag, in momente neasteptate, anumite
lucruri, mai tot timpul acestia fiind „practic” obligati sa minta.

De regula in relatiile conjugale, acolo unde partenerii nu au cunostinte de interpretare a limbajulului trupului, ajung
in situatia de a crede ca este mintit desi partenerul ii spune adevarul, sau de a crede atunci cand este mintit. Unii
dintre acestia incep sa banuie sau sa presupuna ca sunt mintiti, de aceea este bine ca ei sa detina un bagaj de
cunostinte pentru a putea identifica minciuna si pentru a avea certitudini in detrimentul banuielilor si a
presupunerilor.

Aceste cunostinte si tehnici pentru detectarea minciunii le voi trata intr-un articol urmator (Elemente de limbajul
trupului pentru a cunoaste persoanele mincinoase).

Sinceritatea partenerului de viata este fara doar si poate un element esential in stabilitatea relatiei, minciuna putand
aduce atingere la doua din elementele esentiale (respect, incredere) ale unei relatii sanatoase. De cele mai multe ori
minciuna atrage dupa sine pierderea increderii in partener, care ulterior duce in timp la ruperea relatiei.

As vrea sa va ganditi la momentul in care sunteti mintit de catre partener, identificati cu certitudine acest lucru. Care
este reactia imediata? Ce veti face? Multi dintre voi vor reprosa acest lucru partenerului, desi nu tot timpul este bine
sa o faceti imediat. Sfatul meu este sa invatati sa fiti cumpatati, sa cantariti bine lucrurile si sa luati ulterior decizia
cea mai buna avand toate informatiile certe.
La polul opus minciunii se afla sinceritatea. La fel cum am inceput sa scriu despre minciuna si in cazul sinceritatii
voi incepe cu definitia din dex, unde sinceritatea este actiunea prin care „exprima intocmai ceea ce gandește, care
actionează fara prefacatorie sau ganduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis.

Unul dintre modurile cele mai frumoase de a-i cuceri pe oameni este sinceritatea. Şi cand vorbesc de “a cuceri” ma
refer la a te face placut, a te imprieteni, sau chiar a iubi pe cel de langă tine.

Se-ntamplă de obicei sa ne comportam “oficial” cu cel pe care il întanlim prima data, fara sa-i acordam credit
imediat, testandu-l din priviri si judecându-l cu mintea. Ne comportam fata de el în mod defensiv, aplicand toate
prejudecatile noastre asupra-i.

In primile conversatii raspundem evaziv si impersonal, ascunzand mereu esenta mesajului, incercand sa nu aratam
nimic din personalitatea si viata noastra, sau aratam doar ce-i mai bun si mai frumos. Câteodată cel stră in pentru noi,
cel pe care-l întâlnim prima oară este “vinovat” pentru o perioadă şi poate doar pe parcurs să ne câştige încrederea.

Dar se întâmplă de multe ori să ne lovim de acelaşi ră spuns „oficial” şi de acelaşi comportament defensiv, care
denotă la fel de multă neîncredere precum am ară tat-o şi noi. Şi de multe ori vrem să -l cunoaştem mai bine, să -i
află m tainele sufleteşti, să -i vedem comportamentul natural, să -l vedem aşa cum de fapt este, fă ră ascunzişuri. Şi ne
întrebă m: oare care e cheia de a ajunge la sufletul lui?

Problema este mereu la noi, şi niciodată la celă lalt. Bârna e mereu în ochiul nostru şi doar câteodată paiul e în
ochiul celuilalt. Sinceritatea cucereşte orice inimă , sinceritatea deschide orice suflet, smulge câte un zâmbet, creează
INCREDERE.

Cu cât ne deschidem faţă de cel de lângă noi cu atât şi el se deschide faţă de noi. Cu cât suntem mai sinceri cu el şi
mai simpli, cu atât şi el ne destă inuie viaţa şi gândurile inimii lui. Sinceritatea de multe ori surprinde şi bucură pe
celă lalt. Fiind sincer cu el îi împă rtă şesc o parte din viaţa mea, iar el ascultându-mă ia pe umerii să i o parte din
povara vieţii mele, dar şi o parte din bucuria fiinţei mele. Sinceritatea ne uneşte, ne face să avem lucruri în comun,
ne apropie.

Nu este om care să reziste în faţa sincerită ţii pentru că sinceritatea e de fapt adevă rul.
Sinceritatea îi ară tă celuilalt că nu ii este frică de el, că -l considera o persoană de încredere caruia poate să -i spuna
toate problemele, asemenea unui prieten bun

Nesinceritatea ascunde teamă şi egoism, şi de multe ori însingurează . Minciuna sau fă ţă rnicia, ca opus al
sincerită ţii, denotă mândrie şi necredinţă . Societatea în care tră im astă zi suferă de această boală a nesincerită ţii

Sinceritatea lipseşte din activită ţile economice, din relaţiile instituţionale, din politică şi în general din toate relaţiile
umane.
Nesinceritatea (minciuna) ne complică excesiv viaţa impunând fel de fel de reguli şi de restricţii, considerându-ne
vinovaţi dinainte de a acţiona. De fapt ajungem să ne ferim unii de alţii, instaurându-se o stare de neîncredere la
toate nivelurile. Singurul arbitru imparţial şi obiectiv în această stare generală este tehnologia, care se interpune
între noi, “ajutându-ne” cu voie sau fă ră de voie să fim sinceri şi corecţi.

Am îngă duit internetului, calculatoarelor, sistemelor informatice şi automatiză rilor de tot felul să ne invadeze viaţa
pentru a ne constrânge să ne comportă m moral şi pentru a ne învă ţa să fim sinceri în relaţia cu statul, cu agenţii
economici şi cu ceilalţi de lângă noi. Şi parcă suntem din ce în ce mai ră i, mai fricoşi, mai neîncreză tori în cel de
lângă noi…. Tehnologia nu ne-a folosit la nimic.

Octavian Paler spunea că progresul tehnologic determină întotdeauna un regres spiritual. Iar regresul spiritual e de
fapt un regres moral, un regres faţă de aproapele meu. Tehnologia este de multe ori un efect al eşecului relaţiilor
dintre oameni.
De când m-am nă scut am observat că sinceritatea deschide orice uşă , rezolvă multe probleme, face multe prietenii,
naşte încredere şi siguranţă . Sinceritatea te fereşte de multe rele, pentru că Îl ia martor pe Dumnezeu ca garant al
adevă rului.

In incheierea acestui articol va sugerez sa va mangaiati persoana de langa voi, cu adevarul pe care il merita, nu il
mintiti sau daca ati facut-o reparati-va greseala, sarutati-l cu INCREDERE si imbratisati-l cu RESPECT, “viata’i
scurta,…. clipa’i lunga”, nu pierdeti timp, caci este scurt, nu irositi ani, luni, zile in viata, …..caci la moarte veti
cersi clipe si probabil va fi prea tarziu.

Arta de a cultiva relatii sanatoase

PSYHO MED > Arta de a cultiva relatii sanatoase
Arta de a cultiva relații sănătoase
Jaques Salome, fondatorul metodei ESPERE (“Energie specifică pentru o relație ecologică ”) si autorul unor lucrari
de excepție după ani de practică indelungată , a ajuns la concluzia că problemele relaționale se dezvoltă în primul
rand datorită unor deficite de comunicare existente atât în cuplu, cât și în relații interumană .
M-am gândit ca în acest articol să vă fac cunoscute câteva dintre regulile de igienă relațională propuse de Jaques
Salome și direcția în care ar fi bine ca omenirea să se miste ca să poată experimenta în sfarsit relatii sanatoase.
Prima regula ar fi sa inveti sa vorbesti despre tine in loc sa vorbesti despre celalalalt. Evita practicarea relatiei claxon
gen-tu, tu, tu … .. Mai apoi este bine sa il dezobisnuiesti pe celalalt sa vorbeasca despre tine, invitandu-l ca mai
degraba sa vorbeasca despre el insusi. Rolul lui este important in contextul cu el insusi si nicidecum persoana ta.
De asemenea, este bine să ținem seama de emoții, vă zând în ele limbajul repercursiunii și al resonantei. O mare
importanta este sa inveti sa iti asumi sa te confrunti cu punctele tale de vedere, cu dorintele tale si cu partenerul (ei),
sa iti asumi propria responsabilitate, sa inveti sa respecti teritoriul tau dar si pe celalalt in mod corect.
A intelege ca fiecare este unic, avand sentimente, puncte de vedere proprii este inca un punct important intr-o
relatie sanatoasa.
O alta baza ar fi impartasirea si cooperarea. Trebuie inteles ca fiecare este important in context. De importanta
majora este si renuntarea la o dependenta de aprobarea si recunoasterea celuilalt. Fiecare are suficiente resurse si
talente. Intelegerea unicitatii de asemeni ajuta la mentinerea unei relatii sanatoase, lasand loc de desfasurare si
celalalt, oferindu-ne in acelasi timp si noul cadou de a crede in noi insine si de a actiona in conformitate cu resursele
si talentele pe care le detinem,
Nocivitatea unei relații poate fi evitată dacă renunți la o nouă relație care aparține unei alte relații. Trecutul este
un timp inexistent, persoana din fata noastra este unica, oferind un mod unic de abordare in relatie, mod care nu are
nimic de-a face cu vechile personaje cu care am experimentat diverse trairi. În acest caz, cu siguranță se vor evita
injuriile, judecă țile asupra persoanelor, cuvintelor și acțiunilor. Un punct forte este ca si tu sa refuzi sa fii pus (a) in
comun cu alte personaje, intelegand ca esti unic (a), traind noi experiente, in noi forme si modalitati de exprimare in
chiar timpul de acum. Foarte multe persoane se confunda intr-o relatie persoana care vorbeste cu subiectul despre
care se vorbeste.
În general, atunci când încercă m să ne atragem atenția cu ceva anume, noi avem tendința să ne aruncă m, să ne
atacă m, să ne dezvinovă țim, fă ră să trecem prin cap și să ne întrebă m celă lalt personaj ce se comportă cum se
comporta, ce dorește sa ne comunicam prin asta, ce stare il deranjeaza, stare care nu are nimic de-a face cu
personajul ci cu un mod de atitudine gresit, neadecvat. În acest caz, alegeți automat confruntarea, confirmarea,
afirmarea, poziționarea plecând de la propriile valori. Este o abordare gresita pentru ca in acest caz avem tendinta sa
ducem confruntarea mai departe, inserand in nemultumirea noastra presupuneri si invective.
 Fiecare relație ar trebui să aibă ca punct forte daruirea de mesaje cadou, ajutându-l pe cel de lângă să crească
odată cu tine, că utând înțelepciunea și considerația în locul luptei și judecă ți timpurii.
E bine sa vizualizam ca intr-o relatie suntem 3: Eu, Tu si Relatia noastra.
Imaginați-vă că vă aflați la un capă t de pod și partenerul / partenera la celalalt capat de pod. Podul este relația
dintre voi doi. Pe acest subiect, circulați mesajele de la unul la altul, creând o simetrie perfectă între voi sau doar
unul dintre voi, transmite mesajele în forta, celalalt aflandu-se în neutralitate sau ascuns după ziduri, acestea putand
face parte din categoria relatiilor asimetrice.
Jaques Salome spune că în relații, există 7 nevoi fundamentale:
– Nevoia de a ma exprima prin cuvintele mele, prin constiinta mea
– Nevoia de intimitate, de a avea un spatiu al meu si un timp care sa imi apartine doar mie
– Nevoia de a fi valorificat, sa simt ca cel de langa mine ma apreciaza cu adevarata, avand sentimentul ca sunt intr-
adevar o valoare
– Nevoia de intelegere in registrul in care ma exprim, putand sa o fac intr-un registru kinestezic fiind o persoana
sentimentala, ori intr-un registru auditiv fiind o persoana care ma misc mai usor in plan verbal, ori intr-un registru
vizual, axa mea fiind perceptia a toate cate sunt intr-un mod adesea artistic, cromatic, imaginativ
– Nevoia de a influenta apropierea mea, ca pot face ca lucrurile sa mearga mai bine
– Nevoia de a recunoaște exact așa cum sunt, și nu-i așa cum și-ar dori ceilati să fiu
– Nevoia de a visa ca maine va fi mai bine ca azi

În relații pot există două tipuri de mesaje:

Mesaje cadou (in care cel de langa tine, te incurajeaza, iti ofera incredere in tine, te valorizeaza, iti este un
sprijin real in orice doresti sa intreprinzi). Mesajele cadou te dinamizeaza, te simti apreciat, iti amplifica stima de
sine, increderea in tine, iubirea de sine. Toate acestea iti dau imboldul sa actionezi cu incredere in reusita, fiind
profund benefice si energizante.
Mesaje toxice (in care cel de langa tine te descalifica, transmite subliminal ca ai sa dai gres in ceea ce vrei sa
intreprinzi, te raneste, se razbuna pe tine). Aceste mesaje provoaca rani, te fac sa suferi, sa te indoiesti de tine, sa
pierzi stima de sine.
Ca sa devenim insotitori ai propriei noastre persoane este bine sa respectam cateva reguli:
Sa stim sa primim mesajele pozitive, amplificandu-le in mod continuu printr-un dialog constructiv. Sa vorbim
cat mai mult despre talentele noastre, realizarile noastre.
Restituim simbolic mesajele toxice celui ce ni le-a dat. Intelegand ca rolul nostru este altul de a deveni haznale
pline de toxine, stiind ferm si clar ca meritam tot ceea ce este cel mai bun de la viata ca sprijin, incredere,
recunoastere , atentie.
Metoda creata de Jaques Salome
A CERE-In care iti esti gata sa-ti asumi riscul ca poti fi oricand in lupta. In acest caz esti obligat sa stabilesti o
reciprocitate intre tine si celalalt stiind ca meriti sa fii inteles, ascultat, satisfacut, avand libertate deplina de a-ti
exprima o cerere, așa cum și altul sunt această libertate, fă ră a fi de acord să fie atacat, umilit, batjocorit,
aducanduti-se pentru asta reprosuri diverse, acuzatii si judecati timpurii.
A DA-Multe relatii se bazeaza pe troc, conditionand persoana la un lucru ceva pentru noi pentru a primi altceva in
schimb. O astfel de relatie duce la lupte si nemultumiri diverse. Adevarata relatie se bazeaza pe principii mult mai
sanatoase. Ma pun la dispozitia celuilalt, ofer gratuit, fara urmari de gen: eu ti-am dat …, ti-am facut …, fara
contrapartida sau obligativitati ulterioare de gen: Eu ti-am oferit si tu trebuia sa faci la fel …, eu am avut asteptari de
la tine pentru ca si eu …. si tu n-ai facut … .Exista momente in relatii in care comunicarea deschisa si indreptarea
spre partener este importanta.
A REFUZA sa afirmi in mod continuu, sa condamni, sa ripostezi, sa umilesti, Sa spui clar parerea cerandu-i sa
inceteze, stiind ca meriti tot ce este mai bun, asa cum celalalt merita la fel.
Această secțiune după spusele lui Jacques Salome presupune două registre distincte. Primul registru este pur
afirmativ. Astfel refuz să construiesc pe NU fiind capabila sa ma definesc si singura renuntand la aprobarea celuilalt,
devenind astfel responsabila de propriile mele alegeri
Iar cel de-al doilea sectiune este una privativa. In acest caz imi agreez libertatea nesanatoasa de a putea fi frustrant,
de a putea sa pedepsesc, sa regret, sa-l ignor sau sa permit sa aibe celalalt un astfel de comportament nociv.
Este bine stiut ca atunci cand inveti sa spui Nu celuilalt, inveti sa spui ca tie tie insuti.
IMI ASUM RISCUL DE FI INFLUENTAT, DECI DE A MA SCHIMBA!
Jaque Salome consideră că majoritatea relațiilor noastre sunt distorsionate, fă când parte din sistemul SAPPE (Surd
Orb Vatamator Pervers Energetivor). Ca să putem tră i o viată implinită , el ne recomandă să ieșim din vechile
metode adoptă m mai degrabă pe cele noi. Dar să vedem ce spune autorul despre cele două metode și cum putem
trece în mod armonios de la unul la altul.
Daca vom sti sa cerem, sa daruim si sa refuzam cand este cazul, vom reusi sa dezvoltam relatii sanatoase. In caz
contrar, vom tră i relații infantile în care vom culpabiliza, vom pretinde, vom impune, vom obliga, vom lua. Mai bine
propunem,oferim, afirmă m ne poziționă m într-un scop pozitiv în care binele să fie privit pentru amnadoi Între o
ofertă de soluții de vindecare, cunoașterea sinelui și abordarea corectă a unei situații, este o mare diferență .
Atunci când vrei să analizezi relația dintre tine și altul, este bine să te intrebi:
De ce aleg să fac asta?
Ce caută de fapt eu în relatia asta?
Ce e important pentru mine?
Ce sunt dispus (a) sa dau eu in relatia asta?
Care este zona mea de toleranță dar și de intoleranță ?
REFUZA ORICE RELAȚIE NESANATOASA. CULTIVA RELATII SANATOASE, BAZATE PE
INCREDERE, RESPECT, COOPERARE, COCREERE, COMUNICARE DESCHISA SI AJUTOR
RECIPROC. SPUNE STOP RELATIILOR TOXICE! TU MERITI SA FII FERICIT (A).

Minciuna cum o recunosti?

PSYHO MED > Minciuna cum o recunosti?
Minciuna. Cum o recunosti?
Am revenit cu acest subiect asa cum am promis in unul din articolele din luna Mai.

Cand eram mici o minciuna nevinovata ne-a salvat de o pedeapsa, in adolescenta, ne placea sa povestim despre
lucruri care nu au avut loc ca si cum erau reale pentru a impresiona si le demonstra celor din jurul nostru cat de
interesanti si amuzanti suntem.
Ca facem acum?

Trebuie sa recunoastem ca o minciuna oricat de mica ne-a salvat macar o data dintr-o situatie jenanta si ne-a acoperit
atunci cand nu doream sa dezvaluim celorlalti diverse aspecte ale vietii noastre.
In ceea ce priveste relatiile de cuplu, minciuna de cele mai multe ori se simte atunci cand se face abuz de ea.

Orice minciuna cere o atentie sporita si de obicei nu vine singura, ci aduce dupa ea si altele care o sustin pe prima.
Astfel ajungem fara sa vrem pe un teritoriu ciudat unde ni se pare ca totul ne-ar da de gol.

Cu toate ca parerile sunt impartite despre cine mint mai mult, barbatii sau femeile, trebuie sa recunoastem ca de
obicei, femeilor le place mult mai mult sa inventeze lucruri, minciuni nevinovate, mai ales pentru a se juca si a testa
un barbat.

Veridicitatea interpretarii limbajului trupului, in umbra minciunii este aceeasi ca si la informatii. O informatie ca sa
fie veridica, trebuie sa provina din cel putin 3 surse diferite.
Atunci cand interactionam cu o persoana care face un semn, adopta o postura sau o miscare care in mod normal se
identifica cu cele care denota un individ care minte, nu trebuie sa o catalogam ca atare, ci va trebui sa coroboram cu
cel putin alte 2 semne, miscari, posturi sau inflexiuni ale tonului vocal pentru a avea certitudinea ca intr-adevar
interlocutorul nostru ne minte.

Intr-o discutie in care urmeaza sa fii mintita sau care se vrea revelatoare de adevar, cel cu minciuna la purtator va
face tot posibilul sa evite contactul vizual direct. Gesturile ii vor fi limitate, cu tendinta de a-si atinge fata sau gatul
(cel mai des nasul sau buzele). De asemenea, va exista o intarziere intre ceea ce spune si expresia si gesturile care ar
trebui sa insoteasca in acelasi timp informatia transmisa.

Pusa in fata faptului implinit, persoana care te-a mintit se va posta in defensiva si va incerca sa se indeparteze de
tine, avand tendinta de a se deplasa spre usa sau de a plasa un obiect intre voi, semn al refuzului de a discuta.
O persoana care nu are nimic de ascuns e deschisa spre a raspunde framantarilor tale si, dupa afirmatia sau negatia
venita urmare a intrebarii tale, va urma o discutie naturala despre subiectul cu pricina. Mincinosul insa, va da
raspunsuri evazive de genul ‘stii ca nu as face niciodata asa ceva’, ‘te porti de parca nu ma cunosti’… el va
depersonaliza argumentele si va evita declaratia directa.

De asemenea, iti va cere explicatii cu privire la sursa informatiei: ‘cine ti-a zis’, ‘de unde ai auzit asa ceva’, ‘stii ca
multi sunt in stare sa inventeze lucruri pentru a ne desparti’…

Alte arme, cu care va incerca sa contracareze nevoia ta de a sti adevarul, sunt umorul sau sarcasmul: in loc sa
raspunda serios grijilor tale, te va lua usor peste picior: ‘da draga, am 5 amante, toate femeile alearga dupa mine’…
Evident, nu trebuie sa iei acest lucru mot-a-mot, mai ales daca partenerul tau obisnuieste sa glumeasca si sa fie
sarcastic la ordinea zilei. Important e sa vezi in ce masura apare o discrepanta intre stilul cu care te-ai obisnuit si cel
care iti e servit in momentul respectiv.

Discursul persoanei care minte va fi mai putin coerent decat al persoanei care spune adevarul pentru ca va trebui sa
inventeze pe loc scuze plauzibile pe fondul unui fir epic, insa nu se va simti comfortabil cu linistea si va incerca sa
aduca tot felul de explicatii pentru a se asigura ca ti-a vandut povestea. Cat de reusita va fi incercarea depinde si de
antrenamentul mincinosului.

Daca vei dori sa schimbati subiectul desi nu te-a convins, se va simti vizibil mai bine, spre deosebire de persoana
care nu are nimic de ascuns si care nu isi doreste sa ramai cu indoieli asupra a ceva ce nu s-a petrecut.

Intai de toate trebuie sa stii mai mult despre ce s-a intamplat. Pentru a putea afla, e bine sa nu te dai in vileag de la
prima banuiala ci sa construiesti calm si cu rabdare raspunsurile lipsa din ecuatie, aplicand schema cea mai potrivita
contextului si persoanei pe care o suspectezi de minciuna.

Nu uita sa asculti pentru ca, daca pui intrebarea potrivita insa nu ai rabdare sa intelegi raspunsul care ti se da,
eforturile iti vor fi in zadar.

Daca e vorba de partenerul de cuplu, iti recomand sa incerci diferite tehnici, nu merg intrebarile directe pentru ca isi
iese din fire si nu mai ai cu cine sta de vorba? Incearca altceva!

Daca simti ca ai fost inselata cu o seara inainte, poti intreba ceva de genul “S-a intamplat ceva interesant aseara?”
Daca raspunsul este din gama “de ce intrebi” sau “ce ai auzit” e semn ca interlocutorul tau se ingrijoreaza ca ai mai
multe informatii.

Alte metode de pornire a discutiei pot fi introducerea scenariului similar cu ceea ce suspectezi ca s- a intamplat,
folosind chestii specifice: de exemplu, aduci in discutie un coleg imaginar care si-a inselat iubita si vezi cat de
relaxat reactioneaza la context si la ingrijorarea ta privind sfaturile pe care ar trebui sa i le dai colegului sau introduci
in discutie un scenariu similar insa folosind termeni generali: “e incredibil cum pot insela unii si cum se asteapta sa
nu fie prinsi…”.

Ulterior, in functie de cum reactioneaza la modalitatea prin care decizi sa deschizi subiectul cu pricina, poti sa iti
modelezi si tu atitudinea si sa incerci sa scoti tot ce poti din discutia cu pricina.

Alte semne care sunt facute de indivizi atunci cand mint:

1. Gesturi asimetrice. De exemplu, daca vorbeste cu tine si gesticuleaza cu mana sau arata cu degetul in alta directie
decat priveste, poate fi un semn ca te minte. Aceasta asimetrie a gesturilor apare in momentul in care una spune si
alta gandeste, moment in care apare o asimetrie a gesturilor. Intr-un anumit sens, nonverbalul nu se pliaza pe verbal.
La fel si mimica unei persoane poate deveni asimetrica, de exemplu, o parte a fetei este incordata, iar cealalta
incearca sa zambeasca. Fiind atent la asemenea detalii, vei putea sa le observi cu usurinta.

2. Raspunsuri prea rapide. Daca iti va raspunde foarte repede unei intrebari (sub o secunda) este un semn ca avea
pregatit acel raspuns si este prea putin probabil sa fie adevarat. De obicei atunci cand un om minte, este cel mai
probabil sa se fi asteptat la intrebarea respectiva, motiv pentru care avea gata pregatit raspunsul. Atunci cand nu te-ai
pregatit sa raspunzi la o anumita intrebare iti va lua cel putin o secunda pentru a oferi un raspuns care sa confirme
realitatea.

3. Raspunsuri prea incete. La fel, daca ezita foarte mult in a-ti oferi un raspuns este un nou semn ca in acel moment
improvizeaza!

4. Priveste in dreapta sus (in dreapta lui) De regula va privi in aceasta directie atunci cand improvizeaza sau isi
imagineaza. Cei mai multi oameni acceseaza imaginatia atunci cand privesc in dreapta sus. Atunci cand privesc in
stanga sus acceseaza amintiri, iar in dreapta sus isi imagineaza diferite lucruri, inclusiv un raspuns neadevarat.

5. Incapacitatea de a relua o poveste in sens invers. Atunci cand intrebi o persoana unde a fost si-ti spune o poveste
care constituie o serie de evenimente, pune-l sa spuna povestea in sens invers, adica retine cele 5-6 insiruiri ale
faptelor si intreaba-l: deci ce-ai facut inainte de ….?, dar inainte de….? Daca a improvizat povestea, va avea o
ezitare lunga ca timp in a-ti oferi un raspuns.

6. Isi duce mana des la ureche sau isi acopera gura cu mana. Multi oameni atunci cand mint isi duc mana la ureche
sau isi acopera gura cu mana. Este un fel de autoprotectie care se genereaza de obicei spontan.

7. Povestirea exacta. O poveste mult prea exacta poate insemna o poveste pregatita dinainte. De obicei, cand un om
relateaza anumite fapte, detaliile ii vin in minte pe parcurs, motiv pentru care se mai autocorecteaza din cand in
cand. Autocorecturile nu apar in momentul in care povestea este pregatita pentru a fi spusa, deci cel mai probabil a
fost repetata dinainte.

8. Punctarea unei idei in mod insistent. Cine se scuza se acuza, spune o vorba veche. Daca tu de exemplu intrebi :
unde ai fost si ti se raspunde cu o negatie cum ar fi: ”nu am facut nimic rau”, acesta este un semn ca e posibil sa te
minta, prin evitare. Este cracteristica acelor situatii cand pui o intrebare de buna credinta si ti se ofera un raspuns
foarte suspect, o scuza…fara ca macar sa fi intrebat daca a facut ceva rau sau nu.

9. Blocaje in expunere. Atunci cand ti se spune o poveste sau ti se face o expunere, cel care povesteste nu se asteapta
sa fie intrerupt, mai ales atunci cand are povestea pregatita. Prin urmare, pune o intrebare de detaliu lipsita de
importanta la care nu se asteapta. Daca va avea dificultati mari in a oferi acel detaliu si apoi va avea mari dificultati
in a-si continua povestea, nu-i de bine.

10. Schimbari de ton sau viteza. Atunci cand un om minte tinde sa vorbeasca mai repede decat de obicei sau se
precipita, devenind agitat uneori. Practic, trebuie sa urmaresti acele semne, acel ton, acea intonatie care nu-i este
caracteristica.

De regula, aceste semne sunt universale, insa trebuie interpretate cu grija. Cu cat sunt prezente mai multe din aceste
semne cu atat probabilitatea de a te minti este mai mare. Pot fi insa si exceptii, astfel incat cel mai bine ar fi sa-l
urmariti in diferite contexte, sa stabiliti daca acestea sunt prezente si apoi veti face interpretari mult mai sigure.
Prezenta unui singur semn nu inseamna 100% ca esti mintit/mintita. Cu cat sunt mai multe semne cu atat
probabilitatea este mai mare. Este bine sa te antrenezi sa observi persoane care mint, dar tu esti dezinteresat/a.
Urmareste reactiile si invata. La un moment dat, dupa putina practica iti vei da seama foarte usor. Aceste indicii ca
esti mintit/a apar atat in viata personala cat si in afaceri sau viata profesionala, unele dintre ele fiind mai mult sau
mai putin aplicabile in functie de context.
O tehnica mai buna pe care eu o recomand, este cea a calibrarii. Aceasta tehnica priveste strict pozitia ochilor si da
de cele mai multe ori cele mai bune rezultate, chiar si fara a mai fi nevoie sa verificam din alte doua surse.
Aceasta tehnica a calibrarii presupune urmarirea pozitiei ochilor in contextual unor intrebari puse de dumneavoastra.
Atunci cand intrebati o persoana despre un lucru care l-a trait, l-a simtit, acesta va cauta in memorie pentru a vi-l
relata, moment in care ochii se vor pozitiona in partea stanga sus(pozitia ochilor nostri, a interlocutorului asa cum il
privim noi este drepata sus).
Pozitionarea lor poate fi de scurta durata sau pentru o perioada mai lunga. De exemplu daca intrebati pe cineva “
cum se numea colegul care statea in fata ta la scoala?”, cu siguranta acesta se va uita in stanga sus, lucru care denota
cautare in memorie.
Atunci cand adresati o intrebare unei personae despre un lucru care nu l-a vazut, un eveniment sau actiune la care nu
a fost prezent, etc. atunci el nu va mai cauta in memorie, avand ochii in stanga sus, ochii lui se vor indrepta in partea
dreapta sus(pozitia ochilor nostri, a interlocutorului asa cum il privim noi este stanga sus). Pozitia ochilor in partea
dreapta sus denota improvizatie sau imagintie, semn clar ca atunci suntem mintiti.
Pe canal auditv este la fel. Atunci cand ne aducem aminte de un sunte sau cautam un memorie un sunet, vom avea
privirea in partea stanga-lateral, iar atunci cand va trebui sa ne inchipuim un sunet, privirea va fi dusa in dreapta-
lateral.

Privirea dusa in partea stanga jos denota ca persoana este absorbita de ganduri sau dialog intern, pe cand privirea
dusa in partea drepata jos insemna in mod clar schimbarea starii emotionale, retrairea unei emotii, aducerea aminte a
unui miros sau gust.

Cateva caracteristici ale mincinosilor:

1. Ei stiu ca trebuie sa fie foarte atenti la ceea ce spun, altfel s-ar putea sa se contrazica singuri mai tarziu. Daca nu
mai tin minte ce minciuni au spus, vor evita anumite subiecte, iar asta ar trebui sa-ti atraga atentia.

2. Mincinosii pot foarte bine sa-si ia o mina afectata, incep sa se joace cu parul (daca-l au!) isi mangaie gatul, isi
freaca ochii, nasul, se uita in alta parte decat la tine. Oricat de mult s-ar stradui, mincinosii nu-si pot controla mimica
fetei. Daca te uiti mai bine, vei vedea ca isi inghit saliva mai des decat de obicei si nu se pot relaxa complet decat
dupa ce schimbati subiectul. Brusc se insenineaza si devin mai veseli, vorbareti.

3. Pe parcursul discutiei, mincinosii au o atitudine defensiva. Asta pentru ca se simt “cu musca pe caciula” si trebuie
sa se justifice. Daca-i acuzi de ceva, vor intoarce acuzatiile impotriva ta. In plus, vor incepe sa dea multe detalii,
inutile, pe langa subiect, pentru a-ti distrage atentia de la minciuna.

4. Povestea lui Pinocchio s-ar putea sa aiba ceva real la baza. Specialistii sustin ca atunci cand o persoana minte,
inima pompeaza sange cu mai multa putere, iar ca rezultat, nasul se umfla cu un sfert de milimetru. Da, este
insesizabil, insa in mod involuntar mincinosii vor incepe sa-i atinga varful nasului.

5. Priveste-l in ochi. Acolo se vede daca e sincer sau nu. Daca iti spune adevarul va privi in sus si apoi in partea
stanga – care este emisfera logica, rationala a creierului pe care o folosim pentru a ne aminti informatii. Daca te
minte, va privi in partea dreapta, emisfera creativa a creierului, intr-un exercitiu de imaginatie – doar e nevoie de
ceva talent pentru a concepe o minciuna!

6. Cu cat interesul este mai mare, cu atat mai puternica va fi teama mincinosului de a nu fi deconspirat. Astfel incat
atunci cand te minte, va folosi un ton grav, nu va schimba tonalitatea vocii pe tot parcursul discursului si va incerca
pe cat posibil sa para credibil.

In speranta ca nu vei avea de-a face cu prea multe persoane in care sa nu poti avea incredere, sper sa capeti usurinta
maxima in a demasca minciuna si sa iei cele mai bune decizii dupa ce vei afla adevarul.

Ce este sanatatea?
PSYHO MED > Ce este sanatatea?
Sanatatea este un concept superior care include aspecte privind sanatatea fizica, mentala, intelectuala, sociala si
spirituala, toate intr-o stransa legatura si dependenta, care contribuie la bunastarea si echilibrul nostru.
OMS: “Sanatatea este o stare de bine completa, fizica, mentala si sociala, nu numai absenta bolii sau a
infirmitatii”.
Traind in secolul vitezei, mereu preocupati de munca si de griji, uitam adesea de sanatatea noastra. Dupa un timp
insa, constatam ca suntem stresati, obositi sau bolnavi, lipsiti de entuziasm, bucurie sau pofta de viata, iar boala nu
intarzie sa apara.
E mult mai simplu sa previ decat sa tratezi. De aceea ar trebui sa avem mai multa grija de noi, sa incercam sa
creem un echilibru in tot ceea ce facem.
Saptamanal ar trebui sa ne acordam cateva ore de relaxare, in care sa meditam, sa ne facem ordine in ganduri si
idei si sa ne bucuram de tot ceea ce inseamna viata; zilnic ar trebui sa facem un minim de miscare fizica pentru a
oferi propriului organism conditiile necesare pentru a functiona corect; trebuie sa avem grija ce mancam, sa
incercam sa evitam pe cat posibil alimentele preparate si conservate si sa consumam alimente naturale crude si
proaspete, in cantitati echilibrate.
Nici prea mult, nici prea putin. Excesele de orice fel sau dimpotriva, privarea noastra de anumite lucruri, sunt cele
care ne impiedica sa avem un organism sanatos.
Sanatatea inseamna viata, bucuria de a trai, bucuria de a iubi, comuniunea noastra cu natura, verdele ierbii,
puritatea apei si albastrul infinit al cerului…

6 lucruri simple care iti lungesc viata

PSYHO MED > 6 lucruri simple care iti lungesc viata
Sase lucruri de ingrijire simpla iti lungesc viata
Alimentatia sanatoasa si miscarea in aer liber sunt cai devenite “traditionale” atunci cand este vorba de cresterea
sperantei de viata. Dar pe langa acestea exista mai multe mijloace pe care fiecare dintre noi le indemana si care pot
sa spori semnificativ numarul anilor.
Sfaturile prezentate de Yahoo! Să nă tatea sunt concluziile unor studii de specialitate care au dovedit utilitatea
acestora.
Folosirea atei dentare este un mijloc care vă asigură inima de afecțiuni grave. Este dovedită legă tura între să nă tatea
orală și să nă tatea inimii. Studiile au ară tat că persoanele care au probleme de parodonție suferă și afecțiuni severe
ale inimii.
Legatura este fă cută de o serie de bacterii care se dezvoltă în cavitatea bucală și care contribuie la formarea plă cilor
grase de pe artere și vene. O alta teorie susține că bateriile determina procesul de inflamare la nivelul vaselor de
sange, care în final duc la blocarea acestora.
Somnul suficient bol bolile departe. Ideal este un pui de somn la mijlocul zilei, cel mai bun mod de distracție și
relaxare. În ritmul normal al activită ții, mediul zilei este momentul activită ții maxime pentru inima. Prin urmare,
medicii sugerează că activită țile relaxante de la amiază sunt o cale eficientă spre creșterea să nă tă ții inimii. Durata
pauzei de pranz nu trebuie să fie foarte mare, 30 de minute de relaxare fiind suficiente.
Un animal de companie este un mare avantaj pentru să nă tatea inimii. Proprietarii de animale au arterială tensiune,
trigliceridele și nivelul colesterolului mai redus decât cei care nu au un animal.
O pisica reduce riscul unui atac de cord cu un treime. Proprii de câini au mult mai multe șanse de a trece peste
primul an de după un atac de cord, decât cei care nu au un câine. Plimbarile zilnice, impreuna cu animalul de casa,
sunt, evident, benefice pentru sanatatea inimii.
Consuma în mod regulat coaja de portocala. În medicina chineză , coaja de portocală este folosită frecvent pentru a
îmbună tă ți digestia și combate efectele consumului de carne grasa.
In fapt, coaja de portocala reduce colesterolul, cu o eficienta mult mai mare fata de medicamentele obisnuite si nu
are nici un fel de efecte secundare. Anumite substanțe din pigmentul existent în coaja de portocală au capacitatea de
a reduce colesterolul rau fă ră a afecta nivelul colesterolului bun.
Bea suc de celina proaspat. Aceasta este una dintre cele mai bune că i care intervin în reducerea tensiunii arteriale. În
plus, telina și tulpinile de telina sunt bogate în agenți anitinflamatori și antioxidanți. Sucul de telina devine eficient
dacă sunt bă ut două sosuri de roșii de telina, cotoare și frunze proaspate, pe zi.
Extractul de paducel, pudra sau alte preparate din paducel au fost folosite pe scara larga inca din secolul al XVII-
lea. Proprietă țile lui sunt mai multe fiind un tonic cardiac fă ră efecte secundare. In plus, capacitatea de a curata
sangele de toxine si regleaza tensiunea arteriala.
Sucul de paducel poate tine sub control inclusiv nivelul zaharului din sange. În concluzie, suplimentele din paducel
sunt binevenite și sunt o altă cale care vă poate face viața mai lungă și mai să nă toasă .
 Dragoste si relatii
PSYHO MED > Dragoste si relatii
Despre Dragoste si relatii.
5 lucruri care primeaza intr-o relatie.

Intr-o relatie sunt multe lucruri care conteaza si care pot influienta directia in care se indreapta cei doi. Daca e sa
facem un rezumat al lucrurilor care conteaza am ajunge sa punctam 5 lucruri esentiale care intr-adevar sunt baza
oricarei relatii.

Daca va intrebati “credeti in dragoste la prima vedere?”…..unii ar spune ca da si intrebarea urmatoare ar fi “cum
definim dragostea?”. Dragostea este un lucru mare si sunt foarte multe defintii insa in toate exista un lucru in
comun….DARUIREA.
Ceea ce numim noi dragoste la prima vedere nu poate include Daruire si pe cale de consecinta dragostea la prima
vedere este doar Atractie Fizica.

1. Atractia Fizica – Primul lucru care conteaza intr-o relatie. In cazul in care nu exista aceasta atractie fizica,
inseamna ca e interes (nu neaparat material).

2. Intelegere. Vorbind in sens restrans intelegerea este al doilea lucru care primeaza in orice relatie.

3. Respectul

4. Increderea

5. Reciprocitatea –toate cele 4 lucruri ar trebui sa functioneze, toate, in umbra reciprocitatii.

8 Semne ale dragostei adevarate

1. Fapte, nu vorbe
Oricat de frumoase sunt cuvintele uneori, faptele sunt mult mai importante si mai relevante. Oricine poate promite
“marea si sarea”, dar daca se si tine de promisiune… atunci inseamna mult. Barbatul de langa noi este ceea ce face.
Faptele vorbesc mai mult despre el decat cuvintele. Un semn profund al iubirii lui este atunci cand partenerul tau
alege sa-si duca la capat promisiunile, sa isi respecte angajamentele si sa te ajute cu ceea ce a spus ca te va ajuta. Vei
stii astfel ca este un om de cuvant si ca isi face timp pentru lucrurile care conteaza pentru tine. Ca si concluzie,
cuvintele trebuie intarite si dovedite prin FAPTE.

2. Respectul fata de persoana iubita

Respectul fata de persoana de langa tine este fundamental pentru o relatie sanatoasa si de lunga durata. Vei sti ca
partenerul tau te iubeste daca el iti arata ca te respecta tot timpul, nu atunci cand isi alege. Iubirea nu inseamna
atunci cand el te respecta doar cand i se pare lui ca ar trebui sau cand isi doreste ceva de la tine, ci tot timpul.

3. Egalitatea
Iti doresti si tu sa faci aceleasi lucruri ca si el, fara sa existe discutia cu „tu nu poti” sau „nu ar trebui sa faci asa”. O
dovada de iubire din partea partenerului tau de viata este atunci cand te trateaza ca un egal al sau, cand sunteti
parteneri si nu sef si subaltern. Deciziile tale au un ecou la fel de puternic in relatia voastra ca si ale lui, si nu un
ecou mai mic. Daca luati decizii impreuna pentru voi si nu ia doar el, atunci te vede ca pe un partener, deci te iubeste
si te pretuieste.

4. Este mereu acolo pentru tine, si cand razi, si cand plangi

„Si la bine si la rau”, cum spun americanii, trebuie si partenerul tau sa fie alaturi de tine. Daca te iubeste cu adevarat,
are grija de tine atunci cand esti racita, face cumparaturile in locul tau daca este nevoie, ia copiii de la gradinita ori
de la scoala in locul tau etc. Este partenerul tau de viata, practic el este ajutorul tau la fel cum si tu esti ajutorul lui.
Daca te iubeste, el te accepta si atunci cand nu stralucesti si isi doreste sa iti fie bine.

5. Gandeste in doi
Un barbat care iubeste cu adevarat se vede pentru toata viata alaturi de femeia iubita. Faptul ca tu esti in planurile
lui, in gandurile lui, in tot ceea ce face, inseamna ca tu ocupi un loc important in viata lui, inseamna ca nu se
gandeste numai la el, ci si la tine, la voi. Te iubeste.

6. Te suna, se gandeste la tine

Barbatul care te iubeste isi doreste sa te auda chiar si atunci cand nu are nevoie de ceva de la tine. El te suna sa stie
cum iti merge ziua, sa iti povesteasca despre ziua lui, sa iti spuna ca se gandeste la tine etc. Partenereul tau te sustine
si te incurajeaza atunci cand iti doresti ceva, si isi face timp pentru tine si nevoile tale atunci cand te iubeste profund.

7. Te surprinde
Un barbat care iubeste va gasi mereu tot felul de modalitati prin care sa iti arate ce simte pentru tine. Nu trebuie sa
cheltuie o avere pentru a-ti spune ca te iubeste, dar te poate surprinde prin lucruri mici, romantice si frumoase. El
poate alege sa iti cumpare flori atunci cand face piata, nu doar la aniversari, te poate scoate in oras, iti poate gati o
cina speciala, iti poate face masaj etc. Iubirea se afla in detalii pana la urma.

8. Iti spune ca te iubeste

Da, spuneam ca faptele sunt mai importante decat vorbele.. dar si vorbele sunt dulci. Daca te iubeste, iti va spune ca
te iubeste.

Psiholog Florin DIACONU

Nevoile nutritionale speciale ale femeilor

PSYHO MED > Nevoile nutritionale speciale ale femeilor
Nevoile nutritionale speciale ale femeilor
Sarcina afecteaza necesitatile nutritionale ale femeilor

Menstruatia, sarcina, alaptarea si menopauza sunt stari care sunt caracteristice capacitatii de reproducere a femeii.
Dar tot aceste stari afecteaza si tipul de hrana necesar femeii pentru a supravietui cu bine acestor incercari si
schimbari ce au loc in organismul ei. Specialistii australieni, in urma unui amplu studiu difuzat si pe net, au stabilit
ca exista numeroase legaturi intre modul de hranire si aceste stari caracteristice femeilor.
Hrana si sindromul premenstrual

Afluxul de hormoni din ciclul menstrual al femeii are un mare impact asupra corpului si starii psihice a femeii.
Înaintea menstruatiei femeile sunt mai energetice, dar unele dintre ele au pofte la inceputul acestei faze. Hrana
bogata in proteine poate potoli aceste pofte, dar nu trebuie sa uitam de alte grupuri nutritionale, mai ales
carbohidratii, care ar trebui sa fie prezenti la fiecare masa. Specifica pentru aceasta perioada din ciclu este si retentia
de lichide deoarece unii hormoni pot induce retinerea de saruri in organism. Cu cat retinem mai mult sodiu, cu atat
retinem mai multe lichide in tesuturi. Pentru combaterea acestui lucru trebuie sa consumam mai multe produse
bogate in calciu si plante verzi. Alte simptome ale sindromului premenstrual sunt oboseala, constipatia, dispozitie
schimbatoare. Pentru a usura aceste afectiuni trebuie sa consumam multe fructe si legume, cereale integrale, peste si
trebuie redus consumul de zahar, sare, carne, grasimi animale, alcool, cafea si tutun. S-a demonstrat de asemenea ca
vitaminele din grupul B, in special vitamina B6, ca si exercitiile fizice usoare, ca mersul pe jos in fiecare zi, reduc
mult aceste simptome.

Fierul si anemia

Fierul este mineralul care, impreuna cu alte substante, creaza hemoglobina, cea care transporta oxigenul din sange.
Femeile au o nevoie mai mare de fier decat barbatii, de circa 16 mg/zi pentru a compensa pierderea din timpul
menstruatiei, cam 1 mg/ zi de sangerare.
Carenta de fier cauzeaza anemia, aceasta afectand in special femeile. Simptomele anemiei sunt oboseala si lipsa de
aer. Aceasta deficienta se poate traduce la femeile insarcinate si prin riscul de a naste prematur sau copii foarte slabi
si cu sanatate subreda. Putem asimila fier din ficat, carne, galbenusuri de ou, legume, nuci si plante verzi, iar
produse ca fibre, alcool si acidul tanic din ceai pot inhiba aceasta asimilare.

Vitaminele si mineralele in timpul sarcinii

Efortul neobisnuit depus de o femeie insarcinata poate cauza deficiente daca mama nu-si schimba dieta. Femeile
insarcinate au nevoie de 140 kcal in plus, ceea ce poate fi atins daca mananca putin mai mult in fiecare zi.

Lipsa de calciu este una dintre deficientele intalnite la femeile insarcinate deoarece acesta este transferat din mesele
mamei catre fetus. De aceea trebuie marit consumul de calciu pentru a conserva masa osoasa a mamei, dar
satisfacand si nevoile fetusului. Sursele de calciu sunt produsele lactate.

O alta deficienta ar putea fi cea in acid folic deoarece nevoia de acid folic in timpul sarcinii se dubleaza, acest acid
fiind necesar pentru dezvoltarea si cresterea celulelor. Cercetarile au demonstrat ca o astfel de deficienta la inceputul
sarcinii poate cauza defecte ale tubului neural al copilului. Surse: verdeturi, pui, oua si cereale.

Zincul este vital pentru mentinerea sanatatii celulelor. Dar suplimentele de fier pot interveni in absorbtia zincului
astfel incit este necesar si un supliment de zinc la femeile insarcinate. Surse: carne, ficat, oua si fructe de mare.

Alaptarea si deficientele ei

Necesarul de nutrimente creste foarte mult in timpul alaptarii, 500-800 kcal. Cele mai importante produse din hrana
din aceasta perioada sint proteinele, calciul, vitamina C, acidul folic, zincul, magneziul, vitamina B6 si lichidele.
Femeile care alapteaza pot suferi de carente de calciu si fier, ceea ce poate fi contracarat prin marirea cantitatii de
calciu si fier asimilata prin hrana, dar si prin suplimente.

Osteoporoza si calciul

Osteoporoza este o boala ce cauzeaza subtierea oaselor, care devin slabe si usor de fracturat. Cele mai expuse acestei
boli sint femeile dupa menopauza, deoarece nivelul de estrogen este redus. Aceasta afectiune poate fi cauzata de
lipsa de calciu in timpul anilor de crestere, dieta si exercitiu fizic, cure de slabire si proteinele de origine animala.
Rezistenta oaselor depinde in mare masura de cantitatea de calciu asimilata in tinerete. Estrogenul, exercitiul fizic,
fumatul si dietele pot afecta absorbtia calciului, ca si sarea, cafeaua si alcoolul. Proteinele de origine animala
consumate in cantitati uriase maresc pierderea de caliu prin urina.

Vitamina D si calciul

Asimilarea calciului se mareste datorita vitaminei D, iar metabolismul oaselor este normal. Surse: peste, oua, ficat,
lactate, lapte de soia, seminte de susan.

Fitoestrogenul poate imita efectele benefice ale estrogenului

Fitoestrogenul este o substanta asemanatoare estrogenului si care se gaseste in anumite plante comestibile ca
cerealele integrale, linte, seminte de susan, nuci, migdale, legume ca soia si mazarea, ceaiurile de plante si uleiul de
masline. Estrogenul este un hormon care este foarte necesar pentru sanatatea organismului. Exista o legatura intre
nivelul ridicat sau scazut de estrogen si bolile de inima, cancer, osteoporoza si menopauza. Fitoestrogenul poate
imita efectele benefice ale estrogenului cind nivelul acestuia este scazut si pot juca rolul de antiestrogen pentru a
opri efectele daunatoare ale nivelului ridicat de estrogen. Este de asemenea un bun antioxidant, controleaza
activitatea mai multor enzime care cauzeaza boli si lupta impotriva efectelor poluarii si estrogenilor sintetici. Hrana
bogata in fitoestrogen ne poate ajuta sa reducem riscul aparitiei cancerului de san, de piele, de intestine etc.,
controleaza nivelul colesterolului din sange, imbunatateste flexibilitatea vaselor de sange si previne formarea de
cheaguri, scade tensiunea, mentine nivelul de estrogen care previne bufeurile asociate cu menopauza si uscarea
vaginului o data cu inaintarea in varsta, mentine functiile creierului, mentine flexibilitatea pielii. Surse: linte, lapte
de soia, proteine vegetale, nuci, legume si uleiul de masline.
De retinut:

– Deficientele de fier si calciu sunt foarte dese la femei

– Vitamina B6 poate alina simptomele sindromului premenstrual

– Alimente ca ceaiul, alcoolul, cafeina si sarea pot interveni in absorbtia si eliminarea unor minerale importante.

psiholog Florin DIACONU

 Coaching si dezvoltare personala

 Autocunoastere si accesarea potentialului interior
 Consilierea carierei
 Control si autocontrol comportamental si emotional
 Dezvoltarea abilitatilor de comunicare
 Gestionarea timpului
 Managementul stresuluiwww.psyho-med.ro

Longevitate si tinerete cu psihoenergosugestia

PSYHO MED > Longevitate si tinerete cu psihoenergosugestia
Longevitate si tinerete cu psihoenergosugestia.

După cum ne arată practica, psihoenergosugestia poate fi folosită cu succes în dezvoltarea unor noi şi interesante
direcţii ale gerontologiei şi juventologiei. De 15 Albert Ignatenko se ocupa de problema longevită ţii şi tinereţii şi
sunt pe deplin convins că , omul poate duce o viaţă de reală valoare, activă minimum 200 de ani.
Pă strarea tinereţii şi prelungirea propriei existenţe până la această vârstă sunt posibile dacă stă pânim sistemul de
perfecţionare a să nă tă ţii psihice, fizice şi bioenergetice.
Am elaborat un set de exerciţii speciale psihoenergosugestive, care permit să se acţioneze asupra timpului biologic.
Există diferite metode de a trece peste ani, metode de întinerire. Majoritatea lor sunt deosebit de complicate şi
necesită o îndrumare atentă . Dar, pentru omul, care a pornit pe calea autoperfecţionă rii, care ştie să lucreze în mod
creator şi tră ieşte după legile armoniei şi frumosului, va fi destul de eficientă metoda de întinerire propusă de mine.
Una dintre principalele legi cosmice presupune o dependenţă directă a să nă tă ţii fizice de starea universului spiritual
uman. De aceea, optând pentru varianta de întinerire, înainte de toate, dezvoltaţi chakra inimii. Chiar şi gândurile
trebuie să fie îndreptate totdeauna spre Bine, deoarece gândul ră u acţionează mereu distrugă tor asupra sistemului
bioenergetic.
Exerciţiu premergă tor. Luaţi o fotografie de când aveaţi 18, 20, 30 ani, etc, adică vârsta pe care aţi dori să o aveţi.
Este de preferat ca, la acea vârstă să fi fost puternic şi să nă tos. Trebuie, în acest caz, să cunoaşteţi cu exactitate
vârsta, pe care o aveaţi în fotografie. Lipiţi fotografia pe o bucată de carton, încât în jurul ei din cele patru pă rţi să
fie spaţiu liber (aproximativ 10 cm.). Pe suprafaţa orizontală a locului gol, deasupra fotografiei scrieţi cu tuş negru
vârsta (câţi ani aţi avut atunci).
Jos, sub fotografie, scrieţi cuvântul “să nă tate”. La stânga — “tinereţe” (scrieţi vertical, literă sub literă ), la dreapta
— “suflet”. Puneţi cartonul pe perete. Aşezaţi-vă în fata acestuia, într-un fotoliu comod, la o distanţă de 2-2,5 m.,
ascultaţi o muzică liniştită . Ar fi de dorit ca fotografia să fie încadrată din trei pă rţi, de jos, stânga şi dreapta, de
lumână ri aprinse (sau mă car de o singură lumânare din partea de jos).
Aflându-vă în stare de relaxare, timp de 3-5 min. priviţi fotografia, concentraţi-vă
atenţia numai asupra ei. Treptat, începeţi mental să derulaţi filmul evenimentelor vieţii voastre, până la vârsta
dorită . Situaţiile complexe (neplă cute) încercaţi să le ştergeţi din memoria prin autosugestionarea: “acea situaţie, ca
o ceaţă , mi-a dispă rut din memorie”. Repetaţi de trei ori.
Ajungând până la vârsta din fotografie, trebuie să vă opriţi gândurile şi, adresându-vă acesteia, să rostiţi în gând
cuvintele: “Vreau să tră iesc având această vârstă toată viaţa”. Cuvintele se rostesc moale, cu iubire, fă ră duritate, ca
o rugă . Timp de un minut concentraţi-vă toată atenţia asupra fotografiei, amintindu-vă toate detaliile din momentul
când a fost fă cută .
După aceasta, ridicaţi puţin braţele şi trimiteţi energie spre ea apoi închideţi ochii şi cu ambele mâini scoateţi
“mulajui “energetic al pozei. Duceţi mâinile la frunte cu degetetele pe tâmple. Priviţi fotografia şi transmiteţi-o
împreună cu energia la hipotalamus (prin creier în zona occipitală ). Menţineţi imaginea timp de un minut şi
jumă tate-două minute. Braţele se lasă în jos, se unesc. Rostiţi de trei ori formula de autosugestionare: “Am trecut
peste ani. Toate sistemele mele sunt puternice şi să nă toase. Experienţa şi cunoştinţele acumulate în aceşti ani au
ră mas”.
După 15-20 sec. trebuie să deshideţi ochii. Faceţi exerciţiul până veţi reduce timpul de execuţie la 3 sec.Când
exerciţiul a fost perfect însuşit, se poate trece la urmă torul. Aşezaţi-vă în “poziţia vizitiului”, timp de 6-7 sec.
concentraţi-vă atenţia asupra numă rului anilor (de exemplu 20 de ani). închideţi ochii, şi fă ră a ridica braţele,
trimiteţi energia asupra acestui numă r. Apoi, cu ambele mâini absorbiţi acest numă r şi împă rţiţi-1 în cifre: cu mâna
stângă — cifra din stânga, cu dreapta—cifra din dreapta. Treptat, executând exerciţiul, împreună cu energia
vizualizaţi şi cifrele, care în zona gâtului se unesc formând numă rul întreg. Acest numă r, ajungând la hipotalamus,
ră mâne acolo. Executând un fel de mulaj al lui, coborîţi-1 prin chakre până la coccis, fixându-1 în chakra
Muladhara.
Mai departe, după modelul din exerciţiul 1, energia trece prin umeri, gât, faţă .

Când va trece prin partea occipitală , scoateţi mulajul de pe numă r, vizualizaţi-1 şi lă saţi-1 sa treacă împreună cu
energia prin organele interne. Apoi, conform schemei exerciţiului, trimiteţi numă rul spre picioare, unde din nou se
va “bifurca” şi apoi împreună cu energia, spre tă lpi: la talpa dreaptă — unită ţile, la stânga — zecile. După ce v-aţi
însuşit ambele exerciţii, executaţi-le în urmă toarea ordine: la început— cel de-al doilea, apoi—primul. Acum să
examină m metodele psihoenergosugestive, ce contribui la prelungirea vieţii.

O metoda simplă este destinată acelora care nu ştiu să lucreze cu chakrele. Aşezaţi-vă într-un fotoliu comod în
“poziţia vizitiului” cu ochii închişi. Prin ambele mâini captaţi energia externă şi transmiteţi-o în zona ră dă cinii
nasului. Mai departe, pe orizontală , penetraţi cu energia capul, umpleţi partea occipitală , vizualizând cifrele — anii
vieţii. Timp de două să ptă mâni încercaţi să vedeţi clar vârsta, până la care doriţi să tră iţi (de exemplu, optzeci).
Energia se trimite în partea occipitală (hipotalamus) până când apare în creier numă rul dorit. Apoi, timp de două
să ptă mâni, încercaţi să realizaţi apariţia numă rului 90, apoi 100 ş.a.m.d. Când apare clar numă rul 200 (considerat
limită ),atunci, pe viitor, pe parcursul întregii vieţi, executaţi acest exerciţiu o dată pe zi vizualizând clar cifra 200.
Schema complexă cu folosirea energiei interne a chakrelor. Îndreptaţi raza mentală de energie spre chakra
Muladhara (vârful conului) şi, în sensul acelor de ceasornic, ridicaţi energia până la Svadhisthana. Ridicaţi două
energii în sensul acelor de ceasornic, uniţi-le cu Manipura, Chakra Centrală , Anahata, Vishudha, Ajna. În acelaşi
timp, când energia a ajuns până la Ajna, energia Sahasrarei coboară în sensul invers acelor de ceasornic. Lângă
hipotalamus uniţi toate energiile, umpleţi-1. In acelaşi timp, mental transmiteţi informaţia privind vârsta voastră .
Se lucrează conform schemei: două să ptă mâni apare cifra “80”, urmă toarele două
să ptă mâni — “90” ş.a.m.d.
Dacă veţi simţi brusc o greutate în zona occipitală , întrerupeţi imediat exerciţiul. Este contraindicat pentru
hipertensivi. Aceştia pot folosi primul exerciţiu simplu.

Daca exista orice alte intrebari referitoare la aceste exercitii va rog sa trimiteti un mesaj.

Florin DIACONU

( Algert Ignatenco – Cum sa devii fenomen)

Cat de important este sa te indragostesti de o idee si sa o

urmaresti cu staruinta.
PSYHO MED > Cat de important este sa te indragostesti de o idee si sa o urmaresti cu staruinta.
Cât de important este să te îndrăgosteşti de o idee şi să o urmăreşti cu stăruinţa
Cercetă rile au dovedit incredibila importanţă a capacită ţii de a te îndră gosti „de ceva”, de o idee sau de imaginea
viitorului. Această imagine sau idee reprezintă un ţel ce pare a se impune „ca de la sine”. Si dacă persistă în ani,
asigură dezvoltarea unei structuri creative de personalitate.
Imaginea viitorului poate acţiona ca o forţă magnetică ce ne ordonează acţiunile, ne dă energia şi curajul de a avea
iniţiative, ne oferă soluţii şi ne conduce că tre succes. Capacitatea de a te proiecta în viitor, adică de a visa şi de a
face planuri, capacitatea de a fi curios şi de a te mira sunt calită ţi importante ale fiinţei umane.
Aceste proiecţii în viitor funcţionează ca seturi de trebuinţe care orientează şi selectează acţiunile individuale.
Evoluţia societă ţilor a fost întotdeauna dependentă de o minoritate de persoane creative, de imaginea pe care acestea
au avut-o asupra viitorului. Istoria avertizează că societă ţile care nu dispun de o imagine clară asupra viitorului
dispar. Cu siguranţă avem nevoie de imagini noi, pozitive asupra viitorului lumii, imagini care să reprezinte ţinte
că tre care ne îndreptă m. De altfel, aceste imagini ale viitorului nu sunt necesare doar fiecă rui individ, ci şi
comunită ţii.
Una dintre cele mai puternice descă tuşă ri a energiei creative, a realiză rilor neaşteptate şi a autorealiză rii pare a fi
capacitatea de a face o pasiune pentru propria imagine asupra viitorului, adică pentru „visul ”pe care fiecare îl avem
în copilă rie.
În că utarea propriei identită ţi

Care este relaţia dintre imaginea viitorului şi stabilirea propriei identită ţi?
Ce înseamnă această durabilitate a ideii-ţel în evoluţia individului?
Mulţi oameni nu visează , nu îşi imaginează ce vor fi în viitor, ce vor face, ce piedici ar putea avea. Alţii îşi
imaginează viitorul, dar nu cred că ceea ce au visat în copilă rie se va realiza şi ca urmare renunţă . Aceştia nu îşi
valorizează propriile gânduri şi vise.
Importanţa modelului în structurarea personalită ţii adolescentului este un fapt cunoscut , ca şi nevoia de izolare,
corelată cu negarea valorilor adulţilor, ce condiţionează formarea imaginii de sine, adică a identită ţii. În prezenţa
potenţialită ţii creative, această imagine poate apă rea la o vârstă mică ( 7-8 ani ) şi ea este justificativă pentru o
evoluţie independentă , care evoluţie creativă presupune o identitate mai mult sau mai puţin definită din copilă rie.
Dar un model, indiferent de nivelul să u de claritate, permite depă şirea obstacolelor şi interdicţiilor ce se ivesc pe
parcurs.
Perseverenţa în urmă rirea unei idei – ţel din copilă rie implică autocunoaştere, înţelegere, dezvoltare şi exploatare a
propriilor calită ţi, abilitatea de a ocoli jocurile impuse, libertatea în a alegerea jocurilor.
Două cazuri spre exemplificare:
-cazul fiului de chirurg: în şcoala primară , fiul unui medic chirurg obţine la testele de creativitate performanţe foarte
mari, ceea ce dovedeşte prezenţa unui potenţial creativ. Întrebat ce profesie îl interesează , ră spunde constant că -şi
va urma tată l, chirurg de renume. La testul de creativitate care prezenta ca stimul o succesiune de cercuri, el
desenează de fiecare dată note muzicale, instrumente, caricaturi ale Beatles-ilor,etc. Era clar că muzica era viaţa lui,
chiar atunci când afirma cu stră şnicie că va deveni chirurg. La 12 ani participă la o şcoală de vară având ca tematică
muzica. Este momentul în care începe să conştientizeze că ar putea fi muzician. Din fericire, pă rinţii nu se opun,
înţeleg că fiul lor poate avea un alt drum şi îl susţin în a face ceea ce-şi doreşte, lucrând cu alţii şi îndrumat de un
mentor. Din acest moment opţiunea este bine definită şi astă zi este compozitor recunoscut.
-cazul fiului de compozitor: acesta spunea de asemenea când era în şcoala primară că doreşte să -şi urmeze tată l în
profesie. Rezultatele la teste sunt superioare, are nivel înalt de inteligenţă şi potenţial creativ. În timpul liceului
pă rinţii îl ajută să urmeze cursuri speciale de compoziţie. Dar, spre surprinderea lor, la sfârşitul perioadei de cursuri,
fiul îi anunţă că este interesat de medicină şi refuză să continue cursurile muzicale. Relaţia cu pă rinţii devine
conflictuală şi este de nedepă şit. Aceştia nu acceptă ca fiul lor să aibă o altă profesie decât cea care pentru ei a
însemnat o sursă de bucurii, o reuşită . Rezistenţa fiului este redusă , în sensul că renunţă să devină compozitor, dar
renunţă şi la medicină , preferând o carieră militară . Soluţia este foarte departe de ceea ce indicau testele de
aptitudini şi interesele proprii ( ceea ce a visat să devină ).
Aceste exemple au dovedit că momentul apariţiei primelor reprezentă ri ale viitorului apar la vârsta de 7-8 ani. Pe
fondul existenţei potenţialului creativ, apariţia acestor interese profesionale, conduce la o devansare temporală a
procesului de construire a propriei identită ţi, în preadolescenţă , şi la performanţă în carieră . Această situaţie este
posibilă doar atunci când cel ce dispune de cele două atribute – potenţial creativ şi orientare constantă a intereselor-
poate depă şi inerţia modelelor educaţionale propuse de familie şi societate.

cum se produc kilogramele in plus

PSYHO MED > cum se produc kilogramele in plus
CUM SE PRODUC KILOGRAMELE ÎN EXCES?

Am vă zut în celelalte articole, soldul pozitiv dintre “caloriile absorbite” şi “caloriile arse” nu putea explica excesul
ponderal. Cu alte cuvinte, el nu justifică gră simile de rezervă . Prin urmare, există o altă explicaţie, pe care o
propun .
A. INSULINA
Procesul de constituire sau de neconstituire a gră simii de rezervă fiind legat direct de secreţia de insulină , este
necesar să începem capitolul de faţă cu câteva cuvinte asupra acestui hormon. Insulina este un hormon secretat de
pancreas, rolul ei fiind vital în metabolism. Funcţia sa este aceea de a acţiona asupra glucozei adică asupra
zahă rului) din sânge, astfel încât aceasta să intre în ţesuturile organismului. În acest stadiu, glucoza este folosita fie
pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie – dacă există în cantitate mare – să constituie rezerve
de gră sime.
Vom prezenta, acum, diverse ipoteze, pentru a determina în ce condiţii, cu ce tip de alimentaţie şi în ce proporţii se
constituie rezervele de gră sime.
B. INGERAREA UNEI GLUCIDE
De exemplu, o felie de pâine, mâncata singură (fă ră alt adaos).
Pâinea este o glucidă al că rui amidon transformat în glucoză trece direct în sânge. Organismul se află , subit, în
hiperglicemie (creşterea procentului de zahă r din sânge). Pancreasul se decide, atunci, să secrete insulină . Această
secreţie de insulină are, de fapt, două obiective:
1. – Să fixeze glucoza în ţesuturile organismului, fie pentru a constitui o rezervă de energie pe termen scurt, folosită
pentru nevoile vitale imediate ale corpului (glicogen), fie pentru a constitui un stoc pe termen mai lung, ca rezervă
de gră sime;

2. – Să scadă procentul de zahă r din sânge (vezi capitolul asupra hipoglicemiei).

C. INGERAREA UNEI GLUCIDE ŞI A UNEI LIPIDE

De exemplu, o felie de pâine cu unt. În ceea ce priveşte fenomenul metabolic, ne aflam în faţa unui proces identic
celui descris la paragraful precedent.
Glucida se transformă in glucoză ; procentul de zahă r din sânge creşte; pancreasul secretă insulină .
Diferenţa fundamentală , însă , este aceea că , în acest caz, lipida se regă seşte în sânge, transformată in acid gras.Dacă
pancreasul se află in perfectă stare, doza de insulină pe care o va secreta va fi exact în raport cu cantitatea de
glucoză ce trebuie prelucrată . Dacă pancreasul are o funcţionare defectuoasă , cantitatea de
insulină pe care o va elibera va fi mai mare decât cea necesară pentru prelucrarea glucozei şi, astfel, o parte din
energia lipidei (care, în mod normal, ar fi fost evacuată ), va fi stocată anormal, ca rezervă de gră sime.
Înţelegeţi, acum, că starea pancreasului este aceea care îl deosebeşte pe individul cu tendinţă la îngră şare de cel
care poate mânca orice, fă ră să se îngraşe, primul fiind afectat de hiper-insulinism.

D. INGERAREA LIPIDELOR SINGURE

De exemplu, o bucată de brânză mâncata singură (fă ră alt, adaos).

Metabolismul unei lipide singure nu are nici un efect glicemic, adică nu are loc nici un fel de eliberare de glucoză în
sânge. În consecinţă , pancreasul nu secretă practic insulină .
În absenţa insulinei nu există , prin urmare, stocare de energie.
Ceea ce nu înseamnă că ingerarea respectivelor lipide nu foloseşte la nimic. Că ci, în cursul procesului de digestie,
organismul ia din alimentul în cauză toate substanţele care sunt necesare metabolismului să u energetic şi, în special,
vitaminele, acizii graşi esenţiali, precum şi să rurile minerale (calciul din lactate).
Această demonstraţie este voit schematică şi, cu toate că mi-a fost fă cută de oameni de ştiinţă eminenţi, îi face pe
mulţi să zâmbească din cauza simplită ţii ei. Că ci realitatea, vă daţi seama, fă ră îndoială , este puţin mai complicată .
În schimb, ea precizează esenţa fenomenului care ne interesează , esenţa din ceea ce trebuie cunoscut pentru a
înţelege regulile fundamentale pe baza că rora vom lucra.
Dar, cu toate că acest capitol este cel mai important – după pă rerea mea – pentru că , defineşte procesul fundamental
al constituirii gră similor de rezervă , el este încă insuficient pentru ca să înţelegeţi de ce, continuând să mâncaţi
absolut normal, dar “diferit”, puteţi pierde – într-o primă etapă – toate kilogramele
excedentare, iar – într-o a doua etapă – să vă menţineţi la un nivel ideal.
Notă : Pancreasul este, întrucâtva, şeful de orchestră al metabolismului. Dacă este în bună stare, îşi va îndeplini
normal funcţia care constă în scă derea glicemiei prin producerea dozei
adecvate de insulină . Dacă este afectat, deci dacă suferă de hiperinsulină , va avea tendinţa să declanşeze o stocare
anormală de acizi graşi, adică gră simi de rezervă . De aceea, pancreasul – prin funcţia sa insulinică – va fi
responsabil pentru kilogramele excedentare.
Vom vedea mai departe că o alimentaţie hiperglucidică duce, în timp, la o disfuncţie pancreatică .

Psihicul influenţează modul în care ne hră nim

PSYHO MED > Psihicul influenţează modul în care ne hră nim
Psihicul influenţează modul în care ne hră nim
Deşi oamenii au început să conştientizeze importanta alimentaţiei pentru o viaţă să nă toasă , deşi libră riile sunt pline
de că rţi de nutriţie, deşi există pe piaţa o supraabundenţă de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv, azi,
mai mult ca niciodată , ne confruntă m cu tot mai multe boli legate de alimentaţia deficienta: obezitate, diabet, cancer
etc.
Cancerul, după pă rerea mea, este o boală a belşugului, a abundenţei prost înţelese, la care se adă ugă şi alţi factori.
Nu întâmplă tor primele cazuri cunoscute de cancer au apă rut concomitent cu societatea industrializată .

Am remarcat adesea că există o mare diferenţă între dorinţa unei alimentaţii să nă toase şi modul real de hră nire.
Mulţi oameni sunt foarte informaţi şi conştienţi asupra a ceea ce înseamnă şi presupune o alimentaţie să nă toasă ,
însă nu aplica aceste cunoştinţe în alimentaţia lor. Eu însumi am avut aceeaşi atitudine şi mă frustra faptul că ştiam
atâtea lucruri, ştiam cât de mult ră u putea să -mi facă o anumită combinaţie greşită de alimente sau un anumit
aliment….şi totuşi, sfârşeam prin a mânca respectivul aliment.

Cu timpul, am reuşit să -mi explic de unde vine aceasta dificultate de a aplica ceea ce ştim în materie de nutriţie şi
vreau să vă împă rtă şesc şi vouă cercetă rile mele.

Multe studii au demonstrat faptul că modul de alimentaţie nu e determinat în primul rând de foame, ci de anumiţi
factori sociali şi psihici (mă refer aici doar la ţă rile dezvoltate, unde nevoia aceasta primară de hrană este acoperită ).

Faptul că suntem fiinţe emoţionale determina comportamente de consum cu caracter emoţional. Gândiţi-vă numai
la limbajul pe care îl folosim în ceea ce priveşte relaţia cu mâncarea: “ador restaurantul X”, “iubesc friptura de
curcan”, “când mă nânc ciocolată am o stare de bine”. De asemenea, să luă m în considerare şi faptul că alimentaţia
face parte din comportamentul nostru social: luarea mesei cu ceilalţi ne apropie sau crea senzaţia de noi, satisfă când
în acelaşi timp nevoia contactului social. A mânca nu mai înseamnă doar potolirea senzaţiei de foame, ci a devenit o
plă cere.

Mâncă m pentru a să rbă tori, mâncă m din cauza stresului, pentru a ne relaxa, pentru a compensa o anumită lipsa
afectivă , pentru a ne ră splă ti etc. Multe sentimente neexprimate pot ieşi la iveală prin modul în care ne hră nim. Ce
vreau să spun cu asta este că , deşi nu conştientizam, ne hră nim emoţional. Spre exemplu, stresul poate conduce la
ingerarea unui consum mai mare de alimente, depresia poate conduce la sentimentul că nu suntem iubiţi, sau nu
merită m anumite lucruri şi se exprima prin pofta de mâncare scă zută sau chiar repulsia faţă de
mâncare;neîmplinirea sexuală şi sentimentală poate conduce spre o poftă accentuată de ciocolată /dulciuri care să
compenseze.
De fapt, atitudinea noastră faţă de mâncare îşi are originea în prima copilă rie dar este influenţată şi de perioada
prenatală , când am stat în uterul mamei. Cu alte cuvinte, componenta socială a nutriţiei se transmite. Adultul va fi
influenţat de gusturile copilă riei, poate să fie ataşat de gusturile cu care a fost învă ţat când a fost copil sau poate
respinge ceea ce nu a vă zut în comportamentul alimentar al pă rinţilor, atunci când era mic. Am vă zut chiar copii
care nici nu se puteau atinge de o anumită mâncare, pentru a afla ulterior, că atunci când au fost în uterul mamei,
aceasta manifesta repulsie faţă de respectivul aliment. Deşi aceste aspecte nu constituie o regulă , ele pot influenţa în
mai mică sau în mai mare mă sură comportamentul alimentar al viitorului adult.

Câteva sfaturi:
– învă ţaţi copiii de la cea mai fragedă vârstă să mă nânce cât mai să nă tos. Consumaţi împreună cu ei
fructe,legume,seminţe etc.
– dacă nu agreaţi un anumit aliment, nu ară taţi acest lucru copilului, pentru că e foarte posibil să vă imite
comportamentul. El are încredere în dvs, şi sunteţi modelul lui atunci când e mic.
– nu forţaţi copii să mă nânce mai mult decât pot sau să golească farfuria, întrucât acest lucru îi va influenţa senzaţia
de saţietate. În acest fel, puteţi să -i creaţi o nevoie falsă de hră nire. Se va hră ni cu mai mult decât are nevoie, pentru
că aşa a fost învă ţat. Lasă -ţi copilul să se ghideze după propriul lui instinct.
– nu te mai autopedepsi, acceptă faptul că eşti o fiinţă emoţională şi că mă nânci din raţiuni emoţionale,
conştientizează -ţi şi observă -ţi cu detaşare comportamentul alimentar. Luptând cu emoţiile tale, nu vei putea
niciodată să îţi schimbi comportamentul alimentar. Dar acceptându-le, înţelegându-le, integrându-le în experienţa
ta, îţi va fi mult mai uşor să treci de la a şti cum să mă nânci să nă tos la a mânca să nă tos.

WWW.PSYHO-MED.RO

Iubirea inseamna daruiere si reciprocitate

PSYHO MED > Iubirea inseamna daruiere si reciprocitate
Iubirea inseamna daruire si reciprocitate

Iubirea a fost definita pana acum de multi autori, sunt atat de multe definitii a iubirii incat ar trebui sa scriu o carte
intreaga. Dar din toate acele definitii un singul lucru este comun, DARUIREA.
A iubi înseamă dă ruire, daruirea totală a celuilalt. A iubi înseamna reciprocitate. Să iubesti cu adevă rat, adică
dezinteresat, fara să urmaresti un beneficiu este de fapt bucuria ta de a oferi celuilalt ce ai mai bun si mai spiritual
din tine.
Cuvantul “te iubesc” e cel mai frumos lucru pe care ti-l poate oferi persoana de lângă tine, mai ales atunci cand este
sustinut de fapte sau de lucruri care arata acest lucru. Rezonanta cuvântului ne conduce că tre o lume dincolo, că tre o
lume a spiritului. Iubirea profundă se naste din spiritualitate care e partea ce mai elevată din noi.
Lucrurile care ne inconjoară sunt efemere ,trecă toare ,doar dragostea e cea care ră mâne si e nepieritoare. Dragostea
ne inaltă , ne determină să fim mai veseli , mai fericiti si tot ea ne coboara atunci cand nu avem reciprocitate, cand
simtim că celalat ne dezamă geste.
In viată nu putem tră i fară dragoste, deoarece ea e cheia fericirii noastre personale. Iubirea neconditionată e daruirea
totală a celuilalt, e acceptarea totală a fiintei noastre. In relatia cu celă lalt transfigurarea este semnificativă deoarece
fiecare işi relevă calită țile si apropierea depă şeşte limitele experienței noastre.
Prin iubire evoluă m, ne armoniză m şi simțim împlinire ală turi de celă lalt. Doi oameni care se iubesc şi simt că sunt
suflete pereche, se completează si transmit un câmp vibrator, un câmp cu energie pozitivă . Iubirea creează libertate
si bucurie, deoarece numai prin dragoste simți puterea launtrică de a face orice.
Împreuna cu celă lalt se realizează un spațiu intim, un spatiu interior cunoscut numai de mine ca persoana
îndră gostită . În relația cu celă lalt ceea ce face să fie important si semnificativ este universul transcendental, prin
care cei doi oameni se apropie şi se cunosc mai bine. Faptul ca ei tind că tre un transcendent absolut îi face sa fie
unici si neatinsi.
Interiorul nostru este cel care ne determină să neapropiem de persoana dragă nouă . Sentimentele noastre vor fi tot
mai profunde si se vor adânci tot mai mult pe mă sură ce cunoaştem mai bine persoana de langă noi. Ceea ce e stră in
de noi nu se poate atasa sentimentului nostru , ră mane undeva in exterior ,dar dacă acel lucru stră in ne-ar atrage s-ar
putea face cunoscut.
Omul insuşi are nevoie de spiritualitate, de dragoste pentru a ajunge in sferele înalte ale universului. Unitatea
dragostei depinde de cunoasterea profundă a celuilalt, iar dacă ne dorim să fim liberi într-o relatie atunci este numai
decizia noastră si nimeni nu poate să ne influențeze. Sunt liber să îmi aleg persoana compatibilă cu mine în dragoste
, iar misterul va domina dintotdeauna si fară acest mister nu ar mai exista o anumită atractie.
Dar această atractie se poate finaliza într-o iubire doar atunci cand exista reciprocitate. Ce se intampla dacă vrem
“totul sau nimic”? Unde putem ajunge cu dragostea? Care e cheia fericirii noastre? a-l descoperi pe celă lalt e lucrul
cel mai important.
Descoperirea înseamană fascinatie, dă ruire de sine, apropiere, divinitate,entuziazm si în primul rând transformare
sufletească . Prin dragoste ne eliberă m de energiile negative și atragem după noi sclipiri,efervescentă ,exaltare si de
ce nu chiar exuperantă .

Florin Diaconu

www.psyho-med.ro

GPS-ul in relatii/cuplu
PSYHO MED > GPS-ul in relatii/cuplu
GPS-ul în relații / cupluri
GPS-ul este un dispozitiv electronic care utilizează sateliții ca puncte de referință pentru a calcula anumite poziții și
pentru a ne ajuta în final să ajungem la o destinație pe care nu o cunoaștem.
Atunci când relația ta de cuplu apare disensiuni și pentru că oamenii se îndepă rtează unul de altul, uneori un GPS ii
poate anunța unde să se regasească și de foarte multe ori le arată calea. În relații GPS înseamnă 3 lucruri:

Generozitate, Protecție, Sinceritate.

G – Generozitate . În cupluri, atunci cand apar problemele apare și egoismul. Dintr-o dată , e mai importantă
propria fericire, propriile nevoi. Ce inseamna sa incepe sa practice generozitatea? Sa te uiti cu ochii larg deschisi
dincolo de ograda ta. Sa il vezi pe celalalt si sa ii oferi cu spatiu generozitate in care sa se regaseasca, in care sa se
dezvolte si sa ofere atat cat pot. Generozitatea se impaca cu asteptarile. Oferiți o vorbă bună / o imbratisare sau ceva
ce știți că altul este necesar. Nu astepta sa primesti inapoi ceva. Vei primii
mai mult decât crezi, atunci când celă lalt este pregă tit să ofere.
P – Protecție . O femeie devine irascibilă când partenerul ei renunță să -i ofere sentimentul de protecție. Ambii
parteneri sunt sensibili si contin o multime de trairi / emotii si ganduri. Sa protejezi partenerul nu inseamna ca la
fiecare greseala sa sari in cap cu “ti-am zis eu ca …” Daca cauti dreptatea nu veti gasi in relatia de cuplu. Balanța
intotdeauna se înclină acolo unde este mai multă greutate și s-ar putea ca tu să pui mai multă greutate adă ugând
comportamente și vorbe pline de furie. Protejeaza-ti negativul, dar protejeaza-l si partenerul de nesiguranta si
actiunile distructive.
S – Sinceritate . O mare greșeală este de dorința de a proteja pe celalalt sau chiar pe tine (de un eventual conflict)
sa il minti pe partener. Partenerul tau este oglinda ta, el reflecta ceea ce ai aduci in relatie. Nu e ușor să fii sinceră ,
nici mă car cu tine, dar mai ales cu partenerul, pe care iti e teama sa il pierzi. Insa, ma intreb, daca il minti il vei face
sa ramana in relatie? Sinceritatea față de dorințele și nevoile proprii este un element de bază în relația de îngrijire
care vă poate ajuta să vă regă siți. De aici pleacă și comunicarea autentică și apoi se nasc soluții reale.
Cum stati cu GPS-ul in relatii? Functioneaza? Avetii nevoie de psihoterapie?
Psiholog Florin DIACONU

Eliminarea pietrelor de la ficat si bila

PSYHO MED > Eliminarea pietrelor de la ficat si bila
Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat
Aceasta metoda de eliminare a pietrelor o recomand cu multa caldura, daca
vreti sa o folositi si aveti curajul si increderea necesare.
Va rog sa o recomandati si altora. Cititi mai jos cum se procedeaza(preluare).
Ceea ce medicii nu o sa va spuna niciodata!!! Cauza majoritatii bolilor!
Sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna niciodata. In timpul unei vizite
medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum
introdusa in abonament si nu strica (Probabil avea target la vanzare :)). Asa, ca am luat decizia sa ma mai verific si
eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram lihnit de foame. Doar ca, am fost total, luat
prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca am pietre.
-Poftim?
-Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus amuzat ca trebuie sa ma operez
si sa scot fierea.
Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda timp si sange pentru
companie, dintr-o data am devenit un tanar mult, mult mai vioi si mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.
-Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun
Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-am gasit si dupa ce am mai
incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am resemnat.
Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor.De stiu ca beau si ghintura
si tot nu ma operez,mi-am zis.
Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula As. Pana la urma am gasit o
metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. Vai cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea
ca a scapat de pietre fara operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei de
pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa pui caldura. Mi s-a parut buna
cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie.
Scoteai niste chestii verzi din tine si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut
toate grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau filmati de neveste in timp
ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. Pana la urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu
un tip, un american, ce facuse o emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun
simt. Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si parea logic in cam tot ce
zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere. Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le
ecograf si abia apoi cad in fiere. Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje
sunt sursa tuturor bolilor, caci, ficatul nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in alte organe. Parea foarte
bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere,
fara durere si experimentase pe multi oameni si chiar scrisese o carte. Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am
dat seama ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul descoperise si o
substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor, sarea amara – sulfat de magneziu.
Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii realizate de urgenta, in caz ca
ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii, dar toti erau categorici, numai si numai operatie. Cand le
spuneam ca am vazut eu ceva pe net, se zburleau la mine. Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe
care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma face complet galben, adica
icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10 centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam
sta maxim 3 zile, si apoi, musai operatie.
Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am facut cruce, am stat o zi
nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu
aveam dureri, dar era o senzatie de rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa,
parca renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din mine. Desi, n-as crede.
Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine, spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat
nu doua, nu trei, ci vreo 50 de pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute.
Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe undeva. Totul era in ordine,
numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai
vioi, sa gandesc mult mai clar, sa am mai multa energie.
Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul infundat cu o gramada de pietre de
colesterol si functionam cam la jumatate de capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la
final cura. Ca m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea.
Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea The Amazing Liver Cleanse- autor Andreas
Moritz.
Eu mi-am facut datoria, de a da informatia mai departe.Multa sanatate!Ficatul
este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si in
asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui
de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.
Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse
E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in
alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism.
Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul
uman.
Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o
cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor
comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.
Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar
apar tot felul de boli in organism.
Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa
rolul de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice,
precum alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna
cu bila in canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale
pe dinauntru se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce
vin de la fiecare lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal
biliar comun, conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este
ca un gel uleios galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana
jos in fiere. Bila are rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana
ajunge in stomac, imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal
biliar comun (circa 10 centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul
in care hrana ajunge in intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi
procesata si va fi eliminata fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul
secreta cam un litru si jumatate de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa
pentru organism incat nu este eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in
intestinul gros si adusa din nou in ficat (ma rog, o parte din substantele care o
compun).
Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie
cristalele de colesterol. Colesterolul bun este un element de baza in constructia tuturor
tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice muschi, in peretii organelor, etc. Dar
colesterolul in exces este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare.
Numai ca aceste cristale de colesterol au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai
ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp, atrag
tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si
pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in
majoritatea organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un
moment dat, aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai
mici si apoi si pe cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului).
Medicul pune
diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu
pana la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale
grele, calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf.
Dar, pana nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri grase in
ficat.
Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.
In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si
acestea ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat
de organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar
comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in
partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de
stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet,
durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta
ajunge in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar
inainte sa iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din
pancreas. Daca piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati
din pancreas si se ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in
ambele afectiuni,durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De
obicei se poate sta maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E
o urgenta si medicina are un singur remediu: operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi
eliminate usor si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.

Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu

laxativ puternic, foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar
comun se dilata pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa
orice piatra. De asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina
traditionala, imediat cum observa o piatra in fiere sau canalul biliar, are o
singura solutie – operatia. Dar, in cazul in care fierea este eliminata chirurgical,
bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul subtire. Amestecata cu
hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea roade intestinul
subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii, ulceratii, cancer,
etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea nu mai
intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca
aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi
biliari sub forma de pastile, dupa masa, pentru tot restul vietii.
Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul.
Dar, in momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici
nu isi mai indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si
celulele nu isi vor mai primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O
gramada de toxine, metale grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si
eliminate din sange. Asa ca organismul gaseste alte solutii pentru a scapa
temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si le va elimina total din
sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie (rinichi, piele,
respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le depoziteaza in
diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de
formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa
depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.

Exemple:
In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani),
care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi
apar probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a
diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a
celulelor sau organelor.
Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.
Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a
creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand
oboseala, depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer,
Parkinson, Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum
trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.
Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze
in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul
de hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe
artere, vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii
vaselor de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.
Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si
se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.
Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte
crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.
Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult
mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.
Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un
dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle.
Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.
Lipsa bilei in sistemul digestiv poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb
cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme.
Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele
persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat,
inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme
in alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie,
cancer, etc.
Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele
osoase.Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa
facem chiar si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii se fac ca
nu stiu cum functioneaza organismul nostru.

CURA PROPRIU ZISA

Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2
ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a
se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute
sau la temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil,
produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice
medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare,
amanati cura.
ZIUA a-6-a:Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala –
carne, lapte, branza, unt si orice e prajit – sau va puteti simti rau in timpul eliminarii
pietrelor).Dupa ORA 14:Nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in
restul zilei.ORA 18:00 – Se beau 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a
amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).
Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare,
pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat
pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot
fi eliminate usor.ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200
mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare
amara (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 -Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa
calduta.

ORA 21:40 -Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri
suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca
intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau
fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute.

ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta
spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face
din 1 kilogram de malai.

ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in
picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea
pietrelor.
ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT!

E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna
sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi
spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI
INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se
secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de
magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator.ORA 22:20 –
Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie.
In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al
treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora
22:40.ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la
prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul
direct cu pielea.

A DOUA ZI DIMINEATA:ORA 06:00 dimineata- Se bea al treilea pahar de apa cu

sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g)
de sare amara (sulfat de magneziu).ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de
apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura
(aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).ORA 10:00 dimineata – Se pot
consuma fructe sau suc de fructe.
ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni
la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot
ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau.

In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure,
sunt eliminate toate.
Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas
Moritz.

Psihoterapie
PSYHO MED > Psihoterapie
Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la granița dintre medicină și psihologie. Este o modalitate de
tratament cuprinzător, deliberat și planificat, prin mijloace și metodologii științifice, având un cadru clinic și
teoretic, centrată pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburări mintale sau stări de suferință psihosociale
și/sau psihosomatice și comportamente disfuncționale.
Ca metodă de tratament, psihoterapia este o intervenție psihologică asupra persoanei realizată prin mijloace și
metodologii specifice ce țin de un cadru clinic și teoretic și care urmărește diminuarea sau înlăturarea unor simptome
sau comportamente maladaptative și reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome/tulburări și/sau

uneori prin restructurarea personalității.

Psihoterapie vs. consiliere psihologică
În unele țări ale lumii termenii de consiliere și psihoterapie sunt sinonimi. În România asociațiile profesionale de
psihoterapie oferă formare profesională atât pentru psihoterapeuți cât și pentru consilieri, viziunile asupra
diferențelor între consiliere și psihoterapie fiind diferite în cadrul diverselor asociații profesionale: în timp ce
unele consideră consilierea psihologică o treaptă inferioară psihoterapiei (consilierul ocupându-se de probleme
mai simple sau de aspecte care țin de dezvoltarea personală, iar psihoterapeutul tratând inclusiv tulburări care țin de
psihopatologie), altele susțin că psihoterapia și consilierea sunt două discipline diferite.
Colegiul Psihologilor din România cere la ora actuala asociațiilor profesionale să definească programa de formare
pentru consilieri, pentru a diferenția astfel cele două sub-ramuri: psihoterapia și consilierea.
Consilierea psihologică se deosebește de psihoterapie prin faptul că, în vreme ce psihoterapeutul practică intervenția
psihologică sanogenă inclusiv în cazurile de tulburări psihice majore, consilierul psihologic încearcă să sprijine
clientul în depășirea impasurilor inerente dezvoltării personale.
Consilierul și psihoterapeutul lucreaza atât individual cât și pentru optimizarea relațiilor interpersonale (relațiile
dintre copii și părinți, relațiile dintre soți, etc) și/sau autocunoaștere și dezvoltare personală.
Deși diferite sub aspectul conținutului (tipul de probleme abordate), consilierea psihologică și psihoterapia sunt
similare sub aspectul procesului și al mecanismelor activate.

Consiliere psihologică

Consilierea psihologică este o intervenție specifică realizată:

(a) în scopul optimizării adaptării, cunoașterii de sine și dezvoltării personale și/sau;
(b) în scopul prevenirii apariției ori corijării tulburărilor emoționale, cognitive și de comportament.

Așa cum consilierea juridică este specifică juristului,

consilierea medicală, medicului, etc., consilierea psihologică este apanajul psihologului (David, 2006);
Consilierea psihologică se deosebește și de consilierea educațională școlară. În timp ce consilierea
educațională/școlară abordeză probleme de educație, formare școlară și carieră, consilierea psihologică presupune
intervenția specialistului în optimizare vieții personale, a relațiilor, sănătatea mintală și în ameliorarea problemelor
psihologice, prin reglarea vieții emoționale și a comportamentului (David, 2006).
Psihoterapiile
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenției este individul), în grup (obiectul intervenției este individul
inserat într-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul intervenției este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.).
Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizează adesea și cu referire la psihoterapia „în grup”.
Este evident faptul că intervenția psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate în stările de
sănătate și de boală. Așadar, în funcție de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambiția a numeroși
psihologi/psihiatri de a deveni îmtemeietori de școalǎ , avem mai multe orientări (paradigme) psihoterapeutice:
Aceste orientǎ ri, după felul abordǎ rii, se clasificǎ :
a) Activ-Directive:

1. tehnici de relaxare;
2. sugestia și hipnoza;
3. abordarea cognitiv-comportamentală;
4. abordarea umanist-existențial-experiențială;
5. psihoterapia adleriană.

În cadrul acestor orientări există diverse școli, fiecare cu particularități teoretico-procedurale specifice. Se
estimează (Bergin și Garfield, 1994) că există aproximativ 200 de școli de psihoterapie și peste 600 de tehnici de
intervenție.

b) Holistice, orientate către:

– subiect ca entitate complexă și irepetabilă, trăitoare într-un univers infinit, dar într-un ambient microsocial cu o
specificitate unică;
– dezvǎ luirea conflictelor intrapsihice și reducera lor în scopul obținerii unei mai bune adaptări și – în acest fel – a
stării de echilibru psihic.

În această categorie se încadrează:

1. abordările dinamice (freudiană, junghiană);

2. abordarea non-directivǎ – Carl Rogers;
3. abordarea abreactivă, care dezvoltă tehnici verbale de stimulare a dezvăluirii de sine în vederea depǎ șirii
blocajelor ce stau la baza dezorganizărilor psihice generate de sentimente și atitudini negative de vinovăție, frustrare,
ură, revoltă etc. – aceastǎ metodǎ reprezintă o perfecționare, pe baza unui paradigme teoretice mai avansate, a
abordării rogersiene.

Pentru unele școli psihoterapeutice se pot evidenția câteva etape comune în procesul terapeutic, care se presupune
că ar avea o contribuție la promovarea sănătății mintale și la diminuarea/înlăturarea manifestărilor clinice:

– contactul cu pacientul și stabilirea, de comun acord, a termenilor relației de sprijin psihologic;

– evaluarea clinică și psihodiagnosticul;
– conceptualizarea clinică;
– aplicarea tehnicilor de intervenție psihoterapeutică (inclusiv următirea evoluției pacientului și rezultatele
demersului terapeutic) ;
– sevrajul – sprijinirea pacientului pentru a avea o viață independentă, pentru a se desprinde de terapeut, pentru a
ieși, netraumatic și conservându-și noul echilibru, din relația psihoterapeutică.

În unele abordări non-directive și abreactive, atât “evaluarea clinică” (în forma evaluării psihiatrice/psihologice de
tip categorial-DSM) cât și “conceptualizarea clinică” (asociată diagnosticului categorial DSM) nu numai că nu sunt
necesare, ci sunt chiar contraproductive deoarece duc la “etichetări” generatoare de prejudecăți conceptuale de
natură să îngreuneze sau chiar să compromită procesul terapeutic.
De aceea Carl Roges a evitat “diagnosticele clinice”, considerându-le procustiene, și chiar termenul de psihoterapie
– pentru el, între “psiholog” și “client” se naște o relație de ajutor psihologic în care o persoană, aflată în stare de
echilibru psihic mai bun, ajută, printr-o atitudine de acceptare cvasi-necondiționată, o altă persoană, aflată în
dificultate, să atingă parametrii psihici necesari unei bune adaptări; chiar și în aceste condiții însă “evaluarea non-
categorială” (care este starea inițială; ce probleme sunt?) și “conceptualizarea non-categorială” (cum s-au dezvoltat
aceste probleme) sunt componente importante ale demersului terapeutic.

Câteva reguli pe care trebuie să le ştii despre psihoterapie

1. La psihoterapie nu ţi se prescriu medicamente; psihoterapia este diferită de consultaţia psihiatrică.

2. Psihoterapia poate fi privită ca o metodă complementară la tratamentul medicamentos în diverse afecţiuni cum ar
fi: tulburări psihotice, tulburări depresive, tulburări de alimentaţie, diverse dependente, etc.; alături de medicamente,
care au rezolvat o anumită problemă medicală, psihoterapia poate ajunge la cauza care a declanşat acea stare sau
boală.

3. Psihoterapiile sunt de mai multe feluri, în principal împărţite după modelele şi teoriile asupra personalităţii, după
metodele folosite şi regulile pe care le respectă; sunt terapii de scurtă durată – ex: Terapia cognitiv-comportamentală
– sau de lungă durată – Psihoterapia Psihanalitică şi Psihanaliza, unele suportive altele exploratorii; după obiectul lor
sunt individuale, de cuplu sau de familie. Unele se centrează mai mult pe simptome şi pe rezolvarea lor imediată, iar
altele, care recunosc existenţa inconştientului, se bazează pe analiza sinelui şi pe relaţia şi dinamica create între
terapeut şi pacient.

4. Psihoterapeutul nu e un magician, nu există soluţii miraculoase; trebuie să se accepte ca această muncă ia timp şi
poate fi anevoioasă.

5. Nu există o durată standard. Durata depinde de fiecare pacient în parte, de particularitatea problemelor,
simptomelor şi a blocajelor acelei persoane, de ritmul în care se poate înţelege şi se acceptă cineva. De-a lungul
timpului pot apărea diverse stări emoţionale, situaţii care pot bloca desfăşurarea cursivă a demersului terapeutic, însă
şi acestea pot fi de ajutor pentru persoana în cauză pentru a înţelege ceva prin felul în care sunt gestionate.

6. Psihoterapia este o profesiune care se bazează pe o formare teoretică, practică şi pe autocunoaşterea terapeutului.
Ca urmare ea nu poate fi practicată de oricine şi mai ales nu poate fi practicată în afara unui cadru profesional (ex. în
casa pacientului, la rudele lui, de faţă cu alte persoane care nu fac parte din terapie, în pauza de masă, 10 minute azi
şi 30 de minute mâine). Reuşita terapiei depinde de constanţa şi stabilitatea cadrului care fac clientul să se simtă în
siguranţă. Confidenţialitatea, adică siguranţa că ceea ce se vorbeşte în cabinet rămâne în cabinet, este de asemenea o
regulă de aur care ajută clientul să poată vorbi cu terapeutul lui chiar lucruri pe care le consideră delicate, jenante.
Aceste caracteristici, constanţa, stabilitatea, confidenţialitatea duc la crearea în terapie a unui spaţiu de libertate şi
deschidere, în care problemele pot fi analizate şi înţelese.

Anxietatea
PSYHO MED > Anxietatea
Anxietatea este definita ca fiind o frica difuza fara a avea un obiect bine definit. Tulburările de anxietate sunt
foarte frecvente și afectează 14% din populație. Tulburările de anxietate cuprind o serie de probleme. În această
categorie se includ următoarele forme: anxietate generalizată, fobia socială, fobii specifice (ex. fobia de insecte, frica
de spații deschise sau închise), atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă și stresul post-traumatic.

Anxietatea si frica – Diferente.

Fiecare dintre noi a trecut prin experiente de frică intensă, care este o emoție umană normală, și care ne ajută în
confruntarea cu pericolul. Dar unii oameni trăiesc o frică foarte intensă și irațională, care nu este justificată prin
prezența unei situații periculoase. O persoană anxioasă continuă să simtă o neliniște permanentă, care interferează
și cu viața sa cotidiana. Acesta poate să indice prezenta unei tulburări de anxietate. Însumând cele spuse mai sus,
anxietatea resimțită de o persoană este o frica foarte intensă și nejustificată de un pericol adevărat.

Simptomele tulburărilor de anxietate

Caracteristica principală a acestora este sentimentul de frică sau/și gânduri cronice (constante), repetitive, de
îngrijorare, care reprezintă un element de stres pentru persoana respectivă și care interferează cu activitățile din viața
sa (de exemplu dacă unei persoane îi este frică să meargă la interviuri pentru ca acolo ar trebui să interacționeze cu
străini, va evita situația respectivă, temându-se ca oricât de inteligentă ar fi, nu ar primi postul, chiar și dacă ceea ce
face actualmente nu îi oferă satisfacția dorită). Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietăți:
– reacții fizice – (ex. transpirație, tremurături, bătăi de inimă rapide, dificultăți în respirație, greață, leșin)
– gânduri disfuncționale – ex. „dacă o să vorbesc în fața publicului, și o să greșesc, toată lumea o să mă creadă
prost” .
– comportament de evitare – o persoană anxioasă poate să ajungă să evite foarte multe situații. Faptul că are gânduri
negative și evaluează irațional situațiile care îi provoacă anxietate, emoții negative foarte intense, reacții fizice
puternice, și eventual experiențe negative, plasează persoana într-un cerc vicios, din care nu poate să iasă (de ex.
studentul T. este foarte anxios la prezentarea unei lucrări în fața publicului, dar trebuie să-și susțină disertația. Se
simte foarte anxios, de fapt de o săptămană întreagă, și a învățat foarte mult, ca totul să fie perfect și să nu dea greș,
dar faptul că înainte de prezentarea disertatiei s-a gândit de foarte multe ori ca trebuie să fie perfecta această
prezentare, ca altfel profesorii or să îl creada prost, i-a provocat emoții foarte intense ceea ce evident a cauzat mici
eșecuri în prezentare, pe care el ulterior le-a interpretat ca fiind greșeli catastrofale și nu a mai vrut să prezinte
lucrări în față mai multor oameni, având ca rezultat faptul că acum evită aceste tipuri de situații).
 Depresia
PSYHO MED > Depresia
Ce este depresia?
Depresia este o stare mentală de tristețe/amărăciune, accentuata, care persistă o perioada mai lunga de timp.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală
a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

Simptomele depresiei:


o sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident;
o sentimentul de a fi copleșit (chiar de activități obișnuite);
o lipsa apetitului cu scădere în greutate, dar sunt și pacienți care au creșterea poftei de
mâncare;
o insomnie, dar și creșterea duratei de somn;
o plâns facil;
o toleranță scăzută la frustrare.
o Stare depresivă
o Pierderea interesului pentru activități care înainte produceau plăcere
o Incapabilitate de a mai simți emoții
o Frică
o Auto-învinovățire
o Auto-compătimire
o Sentiment de neajutorare
o Stimă de sine scăzută
o Gânduri despre moarte și/sau suicid
o Oboseală fizică și/sau mentală

Hipnoza
PSYHO MED > Hipnoza
Hipnoza
Hipnoza nu este un fenomen supranatural, ci doar o stare modificata de constiinta, asemanatoare cu relaxarea sau
cu starile meditative specifice unor culture orientale.
Aceasta nu este un ritual, nu este un tratament in sine, nu se datoreaza unor forte paranormale ale terapeutului, nu
reprezinta o stare de hipersugestibilitate pasiva, nu este un har, nu este un ser al adevarului.
Hipnoza nu este ceea ce spun miturile, o stare de somn in care cel care te hipnotizeaza iti poate face ce vrea el.
Reprezinta o stare modificata de constiinta, produsa prin repetarea unor stimuli, in care sugestia este mai eficienta
decat in mod obisnuit.
Majoritatea specialistilor definesc hipnoza ca pe o stare indusa, de regula in mod artificial, asemanatoare somnului,
dar in acelasi timp diferita de aceasta din punct de vedere fiziologic, stare caracterizata prin sugestibilitate
crescuta, datorita careia pot fi induse subiectului, mai usor decat in stare normala, o serie de modificari.

Aceasta metoda terapeutica constituie o cale sigura si mai scurta de tratare a multor tulburari psihice.

Masaj de reajustare posturala

PSYHO MED > Masaj de reajustare posturala

Terapia de reajustare posturala

Este o metoda terapeutica bazata pe actiuni manuale efectuate asupra intregului corp uman in vederea pastrarii sau
ameliorarii starii de sanatate; cuprinde circa 100 de manevre care se efectueaza asupra intregului corp al pacientului.
Mai este cunoscuta si sub denumirea de “Metoda de îndreptare a coxalelor, masaj si presopunctura” sau “Masaj
special Oriental Saionji”.

Terapia de ajustare posturala consta in aplicarea metodica a unui ansamblu complex de procedee manuale si
exercitii fizice in scopul restabilirii echilibrului functional al organismului uman, astfel fiind eliminate sau
ameliorate o gama variata de tulburari care pot genera atat imbolnaviri acute cat si suferinte cronice.
Desi este o metoda conceputa pentru a fi aplicata preponderent in scop preventiv, deoarece telul principal al acesteia
este tratarea sau diminuarea cauzelor tulburarilor functionale care, in timp, pot genera suferinte cronice. De
asemenea, poate fi aplicata si in scopul prevenirii sau incetinirii evolutiei suferintelor deja prezente.

Procedeele terapeutice manuale, aplicate in scop profilactic

sau corectiv, constau in: tehnici de manipulare osteo-articulare si gimnastica mio-articulara pasiva; procedee de
puncto-terapie (in principiu similare celor utilizate in presopunctura si reflexoterapie); tehnici si procedee speciale
de masaj; elemente de stretching (intinderi, elongatii); metode de corectare respectiv echilibrare a posturii, ale
mersului si staticii; exercitii de optimizare a biomecanicii aparatului locomotor, etc.
Exercitiile fizice practicate constau in: gimnastica speciala, insotita de tehnici de respiratie, metode de relaxare, etc.

INDICATIILE APLICARII TERAPIEI :

– tulburari de statica si dinamica ale aparatului locomotor, cum ar fi: asimetrii de bazim, cifoze, scolioze,
hiperlordoze si combinatii si complicatii ale acestora. Distributia necorespunzatoare a greutatii corpului la nivelul
bazinului respectiv la nivelul membrelor inferioare. Rigiditate musculo-articulara, laxitate ligamentara. Tulburari de
mers, echilibru, statica, datorate cauzelor mai sus mentionatesi a complicatiilor induse.

– Nevralgii si neuromialgii, indiferent de localizarea stratului anatomo-functional si cauza acestora: reumatismele,

neurologice, post-traumatice, psihogene, afectiuni articulare, miozite, miofascite, miogeloze, celulite, nevrite si
polinevrite, retractii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii si atrofii musculare de diferite cauze.

– Afectiuni ale aparatuluicardiovascular, periferice si centrale, staze venoase si limfatice, cu edeme circulatorii
periferice, ischemii vasculare periferice in stadii functionale incipiente, hipertensiuni arteriale in stadii functionale.

– Tulburari gastro-intestinale cum ar fi: tulburari de tranzit de origine vegetativa, constitutionala sau ca urmare a
dietei necorespunzatoare (tranzit intestinal diminuat, constipatie, diaree fara cauze infectioase). Diskinezii biliare,
staza pilorica (cauzata de stress), etc

– Afectari psihogene de diferite etiologii: multiple forme de nevroza astenica, spasmofilii, tetanii cronice, distonii
neurovegetative.

– Afectiuni dismetabolice: obezitate, diabet, guta.

– Afectiuni din zona ginecologica: hipotrofii si dezaxari ale uterului, ptoze, aderente, inflamatii cronice, etc.

– Pregatirea gravidei pentru nastere.

– Pediatrie: anemii diverse, rahitism, sindroame hipoanabolice de diferite cauze.

– Geriatrie: tratament de intretinere si stimulare a musculaturii scheletice, a articulatiilor si a metabolismului
diminuat.

– Stress-ul. Tulburari induse de stress cum ar fi: insomnii, anxietate, agitatie, tensiuni musculare dureroase, oboseala
cronica psihica si fizica, tulburarineurovegetative diverse. Prevenirea aparitiei stress-ului sau a instalarii tulburarilor
induse de stress. Incapacitatea persoanei de a se relaxa.

– Diminuarea efectelor induse de sedentarism.

– Pregatirea sportivilor pentru performanta. Recuperarea capacitatii de miscare si efort la sportivi.

– Recuperarea pacientilor care au suferit imobilizari prelungite.

– Ameliorarea, corectarea si cresterea ventilatiei pulmonare, in cazurile in care se diminueaza capacitatea

ventilatorie prin rigidizarea cutiei toracice (contracturi musculare, artroze vertebrale, toracale), sau printr-o respiratie
incorecta.

In cazul persoanelor confirmate de catre medic ca fiind clinic sanatoase, aplicarea terapiei se poate face integral in
siguranta. Abordarea se va face preponderent in plan profilactic. Adica se vor corecta acele tulburari functionale
care creaza disconfort sau care pe termen lung pot induce stari patologice.

EFECTE CU CARACTER GENERALE ALE APLICARII TERAPIEI DE AJUSTARE POSTURALA

– Produce caldura, invigorare si placere;

– inlatura oboseala, da o senzatie de confort;

– previne boli grave;

– creste imunitatea;

– infrumuseteaza chipul;

– face corpul mai elastic si invigoreaza miscarile;

– imbunatateste functia sexuala;

– armonizeaza functiile psihice;

CONTRAINDICATII:
– Intoxicatii acute de orice fel;

– stari febrile;

– afectiuni infectioase osoase si osteoarticulare (osteita, osteomelita, artrita);

– osteoporoza medie sau avansata;

– tuberculoza cu diferite localizari;

– tromboflebite, flebotromboze, arterite, cu manifestari acute;

– afectiuni cardio -circulatorii acute: angina pectorala, infarct miocardic, tulburari de ritm, insuficienta cardiaca
decompensata si manifesta, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizari, hipertensiunea arteriala in
decompensare;

– arteroscleroza cu manifestari periferice sau centrale;

– suferinte pulmonare acute;

– afectiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice, biliare si pancreatice;

– boli renale severe;

– boli de sange mai ales cele cu manifestari hemoragice (fragilitate capilara severa, hemofilia, tratamente cu
medicatie anticoagulanta);

– stari de oboseala si debilitate severa;

– in bolile psihice cu caracter excitant si confuzional sau in stare de ebrietate;

– traumatisme severe: eschimoze, hematoame, rupturi ale muschilor sau tesuturilor de orice fel. Fracturi
neconsolidate sau insuficient consolidate;

– herniile de disc cu manifestari neurologice severe, luxatiile vertebrale;

– cancerul, de orice fel , la orice nivel (daca nu este alta recomandare data de oncolog);

– herniile de orice fel (eventratii, hernie hiatala, etc);

– nu se aplica manipulari la articulatiile care au fost supuse la interventii chirurgicale (proteze de sold, genunchi, tije
de fixare a fracturilor, grefoane osoase);

– se evita in timpul menstruatiei;

– nu se aplica terapia de reajustare posturala mai devreme de 2-3 ore de la servirea mesei, intimpul unei furturi sau
dupa mese copioase;