Abordare prin terapia

cognitiv-comportamentală
Studenti: Antonia Stoian, Ștefania
Ștefănoiu
Grupa: 16lf292
Profesor Coordonator: Gabriela
Dima
 Istoria terapiei cognitiv-comportamentale

Bazele sale teoretice cuprind ideile majore dezvoltate în cadrul cercetărilor

privind condiţionarea şi învăţarea. Abia la mijlocul secolului trecut a început să
se vorbeasca despre terapiile comportamentale sau behavioriste. A pornit de la
studiile lui I.Pavlov
Dacă terapiile comportamentale anterioare s-au concentrat aproape în
exclusivitate pe diferite metode, printre care și pedepsele aplicate pacienților
pentru a le schimba comportamentele, abordarea cognitivă s-a concentrat pe
modul în care gândurile și sentimentele noastre ne influențează
comportamentul.
De atunci, terapia cognitiv-comportamentală a devenit un tratament eficient
pentru tratarea unei game largi de tulburări și afecțiuni psihice. Acesta este una
dintre cele mai utilizate forme de psihoterapie, deoarece se axează pe atingerea
unor obiective foarte specifice, iar rezultatele pot fi măsurate.
 Ce este terapia cognitiv-comportamentală?

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) reprezintă o formă de psihoterapie

axată pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe
ameliorarea sau vindecarea unor tulburări de sănătate mintală sau unor
tulburări psihosomatice (referitor la originea psihică a unor boli). Altfel spus,
psihoterapia combină două terapii: cea cognitivă și cea comportamentală.
În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale se acordă o importanță
deosebită tehnicilor de restructurare cognitivă și atitudinală. Principiul de
bază al terapiei pornește de la faptul că modalitățile în care o persoană se
comportă sunt determinate de felul în care interpretează situațiile imediate.
v Specialiștii sunt de părere că problemele cu care se confruntă oamenii
apar din cauza sensului pe care aceștia îl dau evenimentelor trăite. În
plus, gândurile negative vor afecta comportamentul și nivelul de încredere
unei persoane în anumite situații.
v Terapia cognitiv-comportamentală se poate concentra pe diferite aspecte
ale vieții unei persoane – poate aborda probleme emoționale sau sociale. Cu
alte cuvinte, acest tip de terapie ne poate ajută să devenim mai conștienți
de gândurile noastre (care pot fi distorsiuni cognitive), astfel încât să
privim problemele cu care ne confruntăm într-un alt mod și să le gestionăm
mai eficient.
Ce se întâmplă, mai exact, în cadrul terapiei cognitiv-
comportamentale?
Prin monitorizarea și înregistrarea gândurilor în diverse situații care duc la
tulburări emoționale, aceștia vor afla că modul în care gândesc poate contribui
la diverse probleme emoționale precum depresia și anxietatea.
Terapia îi învață să reducă aceste probleme emoționale prin identificarea
distorsiunilor din gândire; să vadă gândurile ca idei despre ceea ce se întâmplă,
mai degrabă, decât ca fapte; cum să privească obiectiv gândirea pentru a vedea
situațiile din diferite puncte de vedere.
Dacă anumite tipuri de psihoterapie se concentrează pe trecut pentru a înțelege
sentimentele actuale, terapia cognitiv-comportametală se concentrează pe
gândurile și credințele actuale ale unei persoane.
Astfel, terapia cognitiv-comportamentală îi face pe oameni să devină conștienți
de modul în care gândurile și emoțiile construiesc realitatea și determină felul
în care ne se comportă.
Cum funcționează terapia cognitiv-comportamentală

Aceasta se bazează pe schimbarea percepțiilor oamenilor asupra problemelor

cu care se confruntă și își propune să schimbe modalitatea de gândire și de
comportament care împiedică atingerea obiectivelor dorite. Spre exemplu,
atunci când o persoană suferă de depresie, percepțiile și interpretările sale
devin distorsionate.
O viziune distorsionată poate face o persoană mai predispusă să:
Dezvolte o mentalitate negativă;
Vadă lucrurile doar ca fiind la extreme (bune sau rele), fără a vedea o cale de
mijloc;
Atribuie altor persoane vina pentru nereușitele proprii etc.
Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe scoaterea la suprafață a
gândurilor negative și pe analizarea lor ținând cont de realitate.
Dacă o persoană își poate schimba modul de gândire, nivelul său de suferință
emoțională va scădea și va putea să se bucure pe deplin de viață. Pe măsură ce
o persoană dobândește noi abilități, devine mai ușor a să-și rezolve problemele
într-un mod constructiv. Acest lucru reduce stresul resimțit, contribuie la
recăpătarea controlului asupra problemelor și transformarea atitudinii negative
într-una pozitivă.
Totuși, în anumite cazuri grave, medicul curant îi poate prescrie persoanei
respective și administrarea unor medicamente care să amelioreze anumite
simptome și care să completeze tratamentul bazat pe terapie.
 Pentru ce tip de problemele este utilă terapia cognitiv-
comportamentală?

v furie
v atacuri de panică și anxietate
v sindromul de oboseală cronică
v durere cronică
v depresie
v tulburarea Bipolară
v probleme cu drogurile sau alcoolul
v probleme de comportament alimentar
v probleme de sănătate generale
v bulimie nervoasă și tulburări alimentare
v tulburări de dispoziție
v tulburarea obsesiv-compulsivă
v tulburarea de stres post-traumatic
v probleme de relaționare și de ordin sexual
v probleme cu somnul.
 psihoză
obiceiuri precum smulgerea părului sau rosul
Totodată, terapia unghiilor
cognitiv- probleme sexuale și de relaționare
comportamentală insomnia
poate ajuta sindromul oboselii cronice
persoanele cu: durere cronică
probleme interpersonale de lungă durată
 Tipuri de terapie cognitiv-comportamentală

Terapia cognitivă
Se concentrează pe identificarea și schimbarea modelelor de gândire
distorsionate, a răspunsurilor emoționale și a comportamentelor.
Terapia dialectic-comportamentală (DBT)
Își propune să regleze emoțiile și este utilizată pentru tratarea dependențelor, a
Tulburării de Stres Post-Traumatic, depresiei, tulburărilor alimentare, precum
și tulburării Borderline.
Terapia multimodală
Se bazează pe principiul conform căruia problemele de ordin psihologic
trebuie tratate prin abordarea a șapte dimensiuni diferite ale personalității, dar
care sunt interconectate, cum ar fi: comportamentul, afectul, senzațiile,
imagistica, cogniția, relațiile interpersonale și considerațiile de ordin biologic.
Acest tip de terapie se bazează pe ideea că terapeutul trebuie să abordeze
aceste multiple modalități ale unei persoane pentru a identifica și trata o
tulburare menală.
Ø Terapia rațional-emotivă și comportamentală
Se referă la identificarea convingerilor iraționale, aducerea acestora la
suprafață și schimbarea acestor modele de gândire.
Chiar dacă fiecare tip de terapie cognitiv-comportamentală are o abordare
diferită, toate acestea sunt utilizate pentru a aborda tiparele de gândire care duc
la suferință de ordin psihologic.
 STRATEGII ALE TERAPIEI

Identificarea gândurilor negative

Una din strategiile principale utilizate în acest tip de terapie se referă la
identificarea gândurilor negative. Specialiștii spun că gândurile, sentimentele
și anumite situații pot duce la comportamente inadecvate. Introspecția nu este
un proces ușor, însă poate duce la descoperirea de sine și la aflarea unor
informații care reprezintă o parte esențială a tratamentului.
Învățarea unor noi abilități
Un alt element important al acestui tip de terapie este dobândirea unor noi
abilități care pot fi aplicate în situații din viața reală. Spre exemplu, persoanele
care suferă de o fobie specifică vor învăța noi tehnici de a gestiona situațiile
care ar putea declanșa simptomele fobiei.
Ø Setarea unor obiective
Stabilirea unor obiective poate constitui un pas important în tratarea
problemelor emoționale, ajutând persoana respectivă să facă schimbări pentru
a-și îmbunătăți sănătatea și calității vieții, în general.
Terapeutul va ajuta persoana în cauză să își identifice propriile obiective, să
facă diferența între obiectivele pe termen scurt și lung și să stabilească
obiective de tip SMART (specifice, măsurabile, realizabile, relevante și
încadrate în timp), precum și pașii necesari pentru îndeplinirea acestora.

 Rezolvarea problemelor
Deprinderea anumitor abilități pot ajuta o persoană să identifice și să rezolve
problemele apărute pe parcursul vieții, reducând impactul negativ al
afecțiunilor psihice și medicale. Rezolvarea problemelor prin acest tip de
terapie implică adesea cinci pași: identificarea problemei; generarea unei liste
de soluții posibile; evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe ale fiecărei
soluții posibile; alegerea soluției potrivite pentru a fi
implementată; implementarea soluției.
Ø Autosupravegherea
Acest element este foarte important în terapia cognitiv-comportamentală,
pentru că implică monitorizarea comportamentelor, simptmelor, gândurilor sau
experiențelor avute în viața de zi cu zi și împărtășirea acestora cu terapeutul.
Autosupravegherea îi poate oferi terapeutului informațiile necesare pentru a-i
oferi pacientului cel mai bun tratament.
Ø Progresul gradual
În majoritatea cazurilor, terapia cognitiv-comportamentală este graduală,
ajutând persoana în realizarea anumitor modificări pentru o schimbare a
comportamentului.
Spre exemplu, cineva care suferă de anxietate socială va începe tratamentul
pentru această tulburare mai întâi prin a-și imagina situații sociale care i-ar
putea declanșa anxietatea, și abia apoi va începe, propriu-zis, să exerseze,
purtând discuții cu prietenii, familia și cunoștințele. Lucrând progresiv pentru
atingerea unui scop mai mare, procesul în sine este mai puțin descurajant, iar
obiectivele sunt mai ușor de atins.
Modalitățile de evaluare a pacientului în timpul
terapiei cognitiv-comportamentale și avantajele lor

Evaluarea pacienților tratați cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale se

poate realiza în mai multe moduri:
• interviu cu privire la comportamentul lor;
• auto-monitorizare;
• auto-evaluare prin intermediul chestionarelor, scalelor de evaluare, obținerea
unor informații de la alte persoane, intervievarea unor persoane cu rol
„cheie” în viața subiectului;
• observarea directă a comportamentului subiecților în diverse situații: jocuri
de rol, teste comportamentale, analiza activității pacienților sau înregistrări
psihofiziologice.
Evaluările și măsurarea modificărilor în cele patru domenii menționate mai sus
au o serie de avantaje:
• facilitează cunoașterea precisă a frecvenței și intensității comportamentului
problematic;
• îi permite psihoterapeutului să realizeze modificări în ceea ce privește
strategia terapeutică;
• au un rol psihoterapeutic.
Provocări ale terapiei cognitiv-comportamentale

 Dificultăți în a produce o schimbare

Deși, în urma ședințelor de terapie, unii oameni pot conștientiza că anumite
gânduri nu sunt sănătoase și rationale, simpla lor conștientizare nu facilitează
modificarea lor.
 Natura foarte structurată a acestui tip de terapie
Aceasta poate fi utilizată în diferite formate, iar terapeutul are mai mult rolul
de îndrumător. Este adecvată pentru persoanele care se simt confortabil cu o
abordare structurată și concentrată.
Partea bună este că abilitățile dobândite în cadrul acestui tip de terapie pot fi
aplicate cu succes în viața de zi cu zi, chiar și după terminarea ședințelor de
terapie.
 Dorința reală de schimbare
Acest tip de schimbare nu poate fi eficient decât dacă persoana în cauză este
dispusă, într-adevăr, să depună un efort pentru a-și analiza gândurile și
sentimentele și pentru a acționa în consecință. O astfel de autoanaliză pote fi
inconfortabilă, însă este necesară pentru a vedea de ce și cum anume este
influențat comportamentul și pentru a produce o schimbare.
 În urma terapiei, o persoană poate învăța să:

 Identifice mai clar problemele cu care se confruntă;

 Conștientizeze gândurilor automate negative;
 Conteste convingerile sale, care ar putea fi greșite;
 Distingă între fapte și gânduri iraționale;
 Înțeleagă cum experiențele din trecut îi pot afecta sentimentele și
convingerile prezente;
 Nu se mai teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor;
 Dezvolte un mod pozitiv de a gândi și de a vedea situațiile;
 Devină mai conștientă de propriile gânduri;
 Concluzii
Pentru ca terapia cognitiv-comportamentală
să dea rezultate pozitive, cel mai important
lucru este ca pacienții să fie sinceri și
deschiși către psihologul cu care fac terapia.
Să fie dispuși să discute despre gândurile,
credințele și comportamentele lor și să fie
activi la exercițiile făcute în timpul sesiunilor
de terapie.
 Bibliografie

https://www.nhs.uk/conditions/cognitive-behavioural-therapy-cbt/
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/cognitive-behavioral-therapy/abo
ut/pac-20384610
https://www.apa.org/ptsd-guideline/patients-and-families/cognitive-behavioral
https://www.medicalnewstoday.com/articles/296579
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279297/