Tema 1. Notiuni de psihoterapie, consiliere psihologica si psihocorectie.

Diferenta dintre
aceste activitati.
Psihoterapia
Psihoterapia - este un domeniu interdisciplinar, situat la grania dintre medicina i psihologie..
Este o modalitate de tratament cuprinztor, deliberat i planificat, prin mijloace i metodologii
tiinifice, avnd un cadru clinic i teoretic, centrat pe reducerea sau eliminarea unor simptome,
tulburri mintale sau stri de suferin psihosociale i psihosomatice i comportamente
disfuncionale. Respectiv psihoterapia este o relaie interpersonal intenionat utilizat de un
psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la
problemele sale de via.
n psihoterapie se utilizeaz o gam larg de tehnici, dar indiferent de tehnicile utilizate, se
consider (Dafinoiu,I, 2000) c cel mai important element n psihoterapie la ora actual este
relaia terapeutic - factor comun n toate orientrile terapeutice.
n lume, psihoterapia este practicat de psihologi, medici, psihiatri, asisteni sociali, teologi,
consilieri sau absolveni de alte studii superioare i care au formare n psihoterapie. n Romnia,
psihoterapeuii sunt psihologi, medici, psihopedagogi i asisteni sociali cu formare ntr-o
anumit coal sau metod de psihoterapie.
Psihoterapia este o forma de tratament psihologic structurata in tehnici si metode aplicata in
grup si individual de catre un terapeut bine pregatit si specializat in acest domeniu. Psihoterapia
se ofera omului sanatos aflat in dificultate, caruia i se ofera confort moral si o sanatate mai buna.
De asemenea se ofera unui om cu dificultati relationale pe care i-l ajuta sa se integreze social. De
asemenea se ofera persoanelor care sufera de boli psihosomatice.
Psihoterapia este un proces de terapie prin vorbire, n care psihoterapeutul utilizeaz
cunotinele sale de psihologie i dinamic interpersonal pentru a ajuta oamenii s rezolve
diferite aspecte care i tulbur n viaa lor interioar sau n relaiile cu ceilali. Psihoterapia
utilizeaz analiza, interpretarea i sugestia astfel nct clientul s dobndeasc o mai mare
eficien personal.
Norbert Sillamy definete psihoterapia ca aplicare metodic a unor tehnici psihologice
determinate, pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane(1996, ).
Walton (1983) definete psihoterapia ca procedur de tratament, mediat printr-un schimb
verbal ntre pacient i terapeut, al crui scop este ameliorarea simptomelor i mbuntirea
adaptrii sociale.
Abordnd o perspectiv descriptiv-comprehensiv, G. Ionescu consider psihoterapia o
form de tratament psihologic structurat n tehnici i metode, aplicat n mod deliberat, n grup
sau individualizat, de ctre un terapeut specializat,
Psihoterapia este util n tratamentul unei ntregi game de manifestri clinice specifice i
nespecifice, incluse n diagnosticul clinic sau referitoare la crize existeniale. Tratamentul
problemelor de zi cu zi este mai degrab apanajul consilierii psihologice (distincie iniial fcut
de Carl Rogers). Numai psihoterapeutul poate face intervenie psihologic pentru psihopatologie,
n timp ce consilierul psihologic se focalizeaz pe optimizare i dezvoltare personal, probleme
psihologice sau de patologie somatic n care sunt implicai factori psihologici.
Actualmente se spune c nu exist o diferen foarte clar, dar consilierea faciliteaz mai
mult procesul prin care persoana se aude pe ea nsi. Prin grij, ascultare, intervenie, consilierul
ajut clinetul s i neleag mai bine situaia. Consilierul rezolv mai mult o problem
singular, pe cnd psihoterapeutul, de regul, se confrunt cu o serie de probleme.

Att consilierea psihologic, ct i psihoterapia reprezint procese de acordare a asistenei

psihologice de ctre persoane abilitate n acest sens. Consilierea psihologic reprezint un proces
intensiv,de scurt durat prin care sunt abordate probleme mai puin severe. Psihoterapia este un
proces complex, de mai lung durat, centrat pe reducerea unor simptome, pe reechilibrareai
reconstrucia personalitii clientului. Necesit o calificare superioar a psihoterapeutului care l
conduce.
Consilierea psihologica- este o interventie psihologica in scopul optimizarii autocunoasterii si
dezvoltarii personale sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de
comportament. (Daniel David Psihologiea clinica si psihoterapie, 2006).
Respectiv consilierea psihologica este o interventie psihologica care se adreseaza persoanelor
aflate in situatii de criza, sau care se afla in impas in ce priveste rezolvarea unor situatii din viata
personala sau profesionala. Persoanele care apeleaza la consiliere psihologica sunt deci persoane
sanatoase, care au nevoie de consiliere pentru a gasi solutii legat de problemele cu care se
confrunta.
In ultimul secol meseria de consilier psihologic a aparut intr-o serie de domenii: financiar, de
imagine, politic, parental, familial, educational, sexual, s.a. Aceste tipuri de consiliere
psihologica au in comun tratarea unei teme concrete, a unei probleme, asa ca putem spune ca
activitatea de consiliere psihologica merge tintit pe o problema concreta.
Consilierea psihologica se adreseaza adultilor, copiiilor, adolescentilor si varstnicilor
deoportiva. Consilierea se realizeaza fie in consiliere individuala, fie prin consiliere de grup, de
exemplu in cadrul grupurilor de suport.
Consilierea psihologica este similara psihoterapiei in multe privinte, insa se adreseaza in
special prevenirii aparitiei tulburarilor psihologice, in timp ce psihoterapia are o arie mai mare de
interventie, cuprinzand si interventiile psihologice pentru patologii specifice. Consilierea
psihologica urmareste dezvoltarea personala, autocunoasterea si adaptarea cat mai eficienta la
mediu prin dezvoltarea unor abilitati si capacitati. Astfel, consilierea psihologica reprezinta un
transfer de informatie din domeniul de specialitate si de procedure pentru ca problema concreta
sa nu mai existe (transmitere de "know how" and "how to do").
Consilierul este psiholog sau medic, avand specializare in domeniul consilierii si/sau
psihoterapiei. Consilierea psihologica necesita o perioada mai scurta de timp decat psihoterapia,
de regula 6-10 sedinte, si poate avea trei tipuri de beneficiari: indivizi, cupluri si familii, grupuri.
Consilierea psihologica este utila in problemele de adaptare scolara, profesionala, sociala si
relationala, in gestionarea conflictelor personale si a conflictelor familiale, in caz de probleme
de identitate, pentru rezolvarea de problem psihologice, pentru dezvoltarea si valorificarea
potentialului propriu, a resurselor personale.Principalul scop in consilierea psihologica este
rezolvarea de problem emotionale si/sau interpersonale.
Consilierea este desori utilizat n anumite faze ale unui proces terapeutic. Pentru explicarea
modificarea comportamentelor nedorite ct i pentru schimbarea gndirii negative este necesar
o mai bun cunoatere a trecutului. Dar n afar de trecut, psihoterapia are mult de-a face cu
extinderea posibilitilor, gsirea de soluii aici i acum i realizarea oricror intervenii sunt
necesare pentru a ajuta clientul s aib o via mai plin de satisfacii.
n concluzie, chiar dac disputele terminologice par s fie fr de sfrit, consilierea continu s
se defineasc mai curnd ca o activitate suportiv, de ajutorare limitat, precis n anumite cadre,
cu scopuri imediate i clarificatoare. Psihoterapia, dimpotriv, tinde s devin un proces de
profunzime, fiind o modalitate de tratament cuprinztor, deliberat i planificat, prin mijloace i
metodologii tiinifice, avnd un cadru clinic i teoretic, centrat pe reducerea sau eliminarea

unor simptome, tulburri mintale sau stri de suferin psihosociale i/sau psihosomatice i
comportamente disfuncionale.
Psihocorectia
Psihpcorectia este un tip de ingrijire psihologica, printer altele (consilierea psihologica,
trainingurile psihologice si psihoterapia), activitati care vizeaza corectarea caracteristicilor de
dezvoltare psihologica, aceste activitati nu sunt n conformitate cu modelul optim, folosind
mijloace speciale de impact psihologic. Efectele psihocorectiei pot fi de urmatoarele tipuri:
sugestie, imitatie si armare. Psihocorectia se dintinge: individuala si de grup.
Psihocorectia

Individuala

De grup

In psihocorectia individuala -consilierul lucreaza cu cleientii unul la unul.

De grup - lucrul se face cu mai multi cleienti cu probleme similare.
Psihocorectia este difinita ca un impact psihologic regizat asupra structurilor psihice cu scopul
de a asigura o dezvoltare si functionare deplina a personalitatii. In abordarea umanista
psihocorectia este inteleasa ca crearea conditiilor pentru o schimbare personala pozitiva:
cresterea personala si tinderea spre autoactualizare si asa mai departe. Sarcina unui psiholog este
ca sa se concentreze pe capacitatile unice si potentialul individual.
Metode in psihocorectie
I. Metode de consolidare a funciilor de reglementare a psihicului, dezvoltarea de auto-control
emoional, mbuntirea autocontrolului psihic.
II.Metode de corecie de valoare normativa - ale cror obiecte sunt sisteme de reglementare,
determinnd respingerea de subordonare de principii comune, obiective, sarcini si activiti.
III.Metode de corecie psihologica care vizeaz elaborarea de standarde si comportamente
personale, interaciune interpersonal, dezvoltarea capacitii de a rspunde flexibil la situaii,
reconstruit n condiii diferite, grupuri si metode de adaptare social.
Metodele psihocorectie sunt indreptate spre normele comportamentului personalitatii, relatiilor
interpersonale, dezvoltatea flexibilitatii si acomodarea rapida in diferite situatii.
Tipuri de psihocorectie
1.
2.
3.
4.

Psihocorectia familiei
Psihocorectia jocului
Corectia neuropsihologica
Psihocorectia dezvoltarii personalitatii

Domeniul de aplicare a psihocorectiei

a.
b.
c.
d.

Corectarea dezvoltarii emotionale a copiilor.

Corectia activitatilor senzorio-perceptive sinintelectuale.
Psihocorectia comportamentului la copii si adolescenti.
Psihocorectia dezvoltarii personale.

Diferenta dintre aceste activitati

n unele ri ale lumii termenii de consiliere i psihoterapie sunt sinonimi. n Romnia
asociaiile profesionale de psihoterapie ofer formare profesional att pentru psihoterapeui ct
i pentru consilieri, viziunile asupra diferenelor ntre consiliere i psihoterapie fiind diferite n
cadrul diverselor asociaii profesionale: n timp ce unele consider consilierea psihologic o
treapt inferioar psihoterapiei (consilierul ocupndu-se de probleme mai simple sau de aspecte
care in de dezvoltarea personal, iar psihoterapeutul tratnd inclusiv tulburri care in de
psihopatologie), altele susin c psihoterapia i consilierea sunt dou discipline diferite. Colegiul
Psihologilor din Romnia cere la ora actuala asociaiilor profesionale s defineasc programa de
formare pentru consilieri, pentru a diferenia astfel cele dou sub-ramuri: psihoterapia i
consilierea.
Consilierea psihologic se deosebete de psihoterapie prin faptul c, n vreme ce
psihoterapeutul practic intervenia psihologic sanogen inclusiv n cazurile de tulburri psihice
majore, consilierul psihologic ncearc s sprijine clientul n depirea impasurilor inerente
dezvoltrii personale. Consilierul i psihoterapeutul lucreaza att individual ct i pentru
optimizarea relaiilor interpersonale (relaiile dintre copii i prini, relaiile dintre soi, etc) i/sau
autocunoatere i dezvoltare personal.
Diferenele dintre consiliere i psihoterapie sunt dificil de operat n mod absolut din cauza
faptului c demersul consilierii este tangent (n special) celui al psihoterapiilor scurte, de
suprafa.
Incercrile de conturare net a limitelor celor dou domenii au indicat faptul c psihoterapia i
consilierea se afl ntr-o relaie asociativ. De aceea, unicul lucru asupra cruia exist consens
este c nu se poate face o distincie net ntre consiliere i psihoterapie - unii psihoterapeui
practic ceea ce un consilier consider a fi consiliere psihologic, n timp ce unii consilieri
folosesc tehnici care aparin n mod evident psihoterapiei.
Dac procesul consilierii i psihoterapia se consider a fi termeni sinonimi, o distincie poate fi
observat la un nivel al practicienilor: numai o parte dintre consilieri sunt psihoterapeui formai.
In virtutea recomandrii noastre de formare a consilierului ntr-unul din domeniile psihoterapiei,
aceast diferen devine ns, pe fond, nesemnificativ.
Gndite sub forma polarelor unui continuum, se contureaz un model care pare a oferi cea mai
bun msur a relaiei controversate dintre consiliere i psihoterapie. Se observ, la extremele
intervalului, o zon specific fiecrui domeniu, iar n spaiul median, o zon de confluen.
Modelul este dinamic, astfel nct n zona median este indicat interaciunea, interpolarea dintre
cele dou domenii: procesul de consiliere poate trece ntr-unul de psihoterapie, iar cel de
psihoterapie poate conine elemente specifice consilierii.
Anex.
Deosebiri:
CONSILIERE
PSIHOTERAPIE
Problemele abordate prin consiliere sunt mai puin Problemele abordate prin psihoterapie sunt cele
severe, ca de exemplu probleme familiale, impas din sfera sntii psihice, psiho-somatice i
existenial, tulburri emoionale sau cu caracter somatice, putnd fi asociate unor traume majore,
reactiv, crize de dezvoltare.
pierderi importante, durere i blocaj n
dezvoltare, reactivitate de tip nevrotic,
consecinte disociale de tip psihotic, tulburari
adictive, tulburari de instinct alimentar sau
sexual, comportamente suicidare etc.;
Consilierea este un demers de durata mai scurt, n vreme ce psihoterapia presupune un demers
centrndu-se mai mult pe prezent, fr s
explorator mai complex ce presupune o durat
presupun aciuni ndelungate de analiz,
mai lung, n funcie de orientarea de care

contientizare i restructurare mintal de

profunzime.

apartine. (o perioad ceva mai mare n cazul

psihoterapiilor analitice i experieniale i ceva
mai scurt n cazul psihoterapiilor de scurt
durat);
psihoterapia este predominant curativ;

Consilierea are un caracter mai pronunat

preventiv
Obiectivele consilierii psihologice vizeaz aspecte Obiectivele psihoterapiei sunt mai de
imediate, mai puin profunde, modificri
profunzime, tinznd spre o remodelare creatoare
comportamentale adaptative specifice.
a personalitii, a Eului.
Consilierea psihologic presupune un numr mai Psihoterapia se adreseaza oamenilor normali,
redus de edine fa de psihoterapie utiliznd
care au ns probleme emoionale, somatice sau
metode tehnici similare acesteia, ns diferena de relaionare. Este o form de tratament, care
esenial const n faptul ca n consilierea
nu include medicaia, i care, prin tehnici
psihologic se vizeaz prevenia apariiei
proprii trateaz crizele de via generate de
tulburrilor, respectiv se adreseaz persoane
diferite cauze, ajutnd clientul sa depaeasc
sntoase din punct de vedere psihologic.
dificultile de natur psihologic, relaional
.
sau emoional i ajut clientul s fac
schimbrile pe care nu a reuit s le fac singur.
Consilierea are un caracter formativ, se axeaza pe psihoterapia se concentreaz pe suferina
dezvoltarea unor abiliti practice sau personale, interioar (tristee, anxietate,durere, doliu sau
separare, frici, atacuri de panic, s.a.).
Consilierea psihologic se deosebete de psihoterapie prin faptul c, n vreme ce psihoterapeutul
practic intervenia psihologic sanogen n cazurile de tulburri psihice, consilierul psihologic
ncearc s sprijine individualitile n depirea impasurilor inerente dezvoltrii personale.
Consilierul lucreaza atat individual ct i pentru optimizarea relaiilor interpersonale (relaiile
dintre copii i parini, relaiile dintre soi, etc)
Este centrat pe ceea ce aparine prezentului:
psihoterapia pune accentul pe intervenie,
acum i aici, rezolvnd o anumit problem, fr a tratament, i reconstrucie a personalitii.
restructura personalitatea; consilierea adopta un psihoterapia adopt un model medical
model educaional al dezvoltrii fiinei umane.
Dedicat unor probleme punctuale, bine
Necesit investigaii aprofundate.
delimitate.
Solicit rspunsuri exacte i cuantificabile.
Rspunsurile sale nu sunt cuantificabile, ele
apar n timp.
Este un demers obiectiv.
Este un demers mai degrab subiectiv.
Proces scurt, bine limitat n timp
Procesul poate dura uneori ani de zile
Consilierea ajut n direcia maturizrii i
n cadrul psihoterapiei schimbrile implic
acceptrii emoionale, faciliteaz autocunoaterea modificri profunde, revolutive, n consiliere
i lucreaz n sensul unei viei mai satisfctoare; este vorba de modificri de mai mic amploare,
este centrat pe prezent, pe aici i acum.
evolutive.
Bibliografie:
1. Adrian Nu, Iolanda Mitrofan Consilierea psihologic. Cine, ce i cum?, (2005)
2. Matei Georgescu Introducere n consilierea psihologic.
3. Daniel David Psihologie clinic i psihoterapie. (2006)
4. www.consilierepsihologica.net