Institutul de Formare Continuă

Catedra de Pedagogie și Psihologie

Disciplina «Bazele psihoterapiei»

Stimați formabili aveți 16 întrebări la disciplina «Bazele psihoterapiei»

Răspundeți succint la aceste întrebări în acest fișier Word, după care îl încărcați pe
ecampus.iic.md.
Succese!

I. Evaluarea cunoștințelor:

№ Numărul de întrebări răspunse Nota

1. Răspuns la 4 întrebări 5

2. Răspuns la 6 întrebări 6

3. Răspuns la 8 întrebări 7

4. Răspuns la 10 întrebări 8

5. Răspuns la 14 întrebări 9

6. Răspuns la 16 întrebări 10

II. Activitățile:

1. Identificați relația dintre discipline și stabiliți diferențele dintre psihoterapie și alte

1
 discipline, utilizând literatura recomandată. Completați tabelul.

Psihologia vârstelor
Psihologia socială

Consultarea psihologică
Psihoterapia

Filosofia

Psihologia pedagogică

Psihologia clinică
Criteriile

Scopul Tratament Cunoașterea Stabilirea Acceptarea Coordonarea Scopul este Oferirea unei
psihologic ce noului prin legilor generale propriei cu procesul determinat de asistențe
se centrează pe structurare, pentru personalități la pedagogic și nevoile clinicii psihologice în
reducerea clasificare, descrierea și orice vârstă includerea psihiatrice, cadrul unei
simptomelor și generalizare a explicarea elevului în neurologice sau conversații ce
reconstrucția vechiului interacțiunilor procesul somatice. vizează
personaliății. pentru a sociale pedagogic problemele
imbunătăți clientului și
condițiile de metode re
viață rezolvare a
acestora

Obiectul de Este Este realitatea Sunt Sunt comunitățiSunt Este o persoană Poate fi un
studiu personalitatea spirituală care comunitățile sociale de procesele de cu diferite client, o
integrală cu se formează ca sociale aceleași vârste activitate ale dificultăți de familie, un
toate calitățile, urmare a specifice și transferului și adaptare și grup, o
gândurile, interacțiunii (grupuri de reprezentanții asimilării autorealizare organizație.
dorințele și umane cu oameni) și lor individuali experienței asociate nu
valorile sale. lumea din jurul reprezentanții sociale la un numai cu starea
său lor individuali. elev sa fizică, ci și
cu starea sa
socială sau
spirituală.
Subiectul Interacțiunea Este alcătuit Legile apariției Dinamica este structura Manifestări Este procesul
cercetării interpersonală din cele mai și funționării psihicului, normativă a mentale ale de restabilire a
în timpul căreia generale legi, proceselor trăsăturilor de activității diferitelor sănătății
persoana principii, socio- personalitate în comune, în tulburări. psihologice,
primește moduri și psihologice în dependență de care elevul Influența capacitatea de
asistență forme de a fi, cadrul vârstă învață, iar diferitelor adaptare la
profesională atitudinea unei interacțiunilor profesorul îi tulburări asupra clienți,
calificată persoane față interpersonale transferă psihicului. desfășurat în
de lumea din experiența Tulburări de contextul
jur și față de socială și dezvoltare ale asistenței
sine. creează psihicului. psihologice
condiții
favorabile
Domeniul de Psihicul uman Filosofia este Relațiile Studiază Studierea Rezolvarea Dezvoltarea

2
cercetare cu toate știința interpersonale. tiparele metodelor de problemelor unei baze
calitățile, universalului, Studierea etapelor de predare și legate de teoretice și
dorințele și este o zonă comportamente dezvoltare creștere care prevenirea, programe
valorile sale. liberă și lor și mentală și sporesc diagnosticarea aplicate pentru
Depistarea universală a activităților formarea eficacitatea bolilor și a acordarea de
tulburărilor și cunoașterii oamenilor ce personalității implementării condițiilor asistență
efectul acestora umane, o sunt incluși în de-a lungul sarcinilor patologice, psihologică
asupra vieții căutare anumite grupe ontogenezei educaționale. precum și a persoanelor
persoanei constantă a sociale, precum unei persoane formelor psiho- sănătoase
ceva nou și de la naștere corecționale de psihic și
caracteristicile până la influență somatic în
psihologice a bătrânețe. asupra situații în care
acestora procesului de se confruntă cu
recuperare. problemele lor
psihologice.
Metode p. sugestivă; p. Metodele Empirice Organizatorice Observare Observare Convoribirea
reconstructivă, principale: De modelare M. empirice Convorbire Experimentul Interviu
altfel numită dialectică, De influență M. procesării Interviul natural Ascultarea
orientată spre metafizică, administrativă datelor Anchetarea Psihofiziologic. activă
personalitate; dogmatism, și educațională Metode Experimentul Proiectivă Ascultarea
p. stresului eclecticism, De impact interpretative Analiza Biografică empatică
emoțional. sofism, social și produselor de Analitică Observarea
P. comport. hermeneutică. psihologic activitate Analiza
prod.creative

2. Care este diferența dintre consultarea psihologică, psihocorecțe și psihoterapie?

Diferențe Obiectiv Durată Specialist Tipuri
Consultare Este o asistenta Nr. redus de Consilier. C.psihologică
Psihologică psihologica ședințe fiindcă Psiholog. C.organizațională
persoanelor normale problemele Dacă merge C. vocațională
ce doresc să își abordate sunt vorba despre C. suportivă
atingă obiectivele mai puțin consiliere C. pastorală
dorite și să severe. Poate fi educațională C. premaritală
funcționeze mai chiar și o atunci poate fi C. școlară
eficient singură ședință. efectuată și de C. de criză
profesor.
Psihocorecție Obiectivul principal Depinde de Psiholog P.simptomatică
este coretarea persoană și de P. de cauză
caracteristicilor scopul ce P. sferei
dezvoltării trebuie atins și cognitive
psihologice ce nu etapa de P.Personalității
corespund cu corecție. Poate P. sferei afectiv-
3
 modelul optim si dura de la 5 volitivă
centrarea pe ședințe -până la P. aspecte
formarea unor câțiva ani comportamentale
calitati psihologice P. Relațiilor
necesare pentru a interpersonale
spori socializarea și P. individuale
adaptarea la P. de grup
condițiile de viață. P. mixte
P.directivă
P. Neautoritară
Psihoterapie Este un tratament Din cauza Psihologi P. cognitv-
psihologic ce se cazuisticii Clinicieni comportamentală
centrează pe grave, necesită P. Cognitivă
reducerea un număr mare Medici Psihiatri P.
simptomelor și de ședințe, ce Comportamentală
reconstrucția poate dura de la Asistenți sociali. P. Rațional-
personaliății. cîteva Cu o pregătire Emotivă-
săptămâni la adaugătoare Comportamentală
câțiva ani. specializată P. Dialectică
Psihanaliză
P. existențială-
analitică.
P.Gestalt

3. Care este scopul, sarcinile și principiile de bază ale psihoterapiei?

Scopul principal a oricărei intervenții psihoterapeutice constă în evoluția psihologică a
pacientului, ajutând-ul să își recapete bunăstarea și funcționare armonioasă prin
dezvoltarea personalității, descoperirea și realizarea unor posibilități psihice ascunse,
obținerea independeței și autonomiei, maturizarea și adaptarea acestuia la un stil de
viață dorit.

Sarcinile Principale-
A. Scoaterea pacientului din criza existețială ce se află la moment.
B. Reducerea sau eliminarea simptomelor.
C. Întărirea Eu-lui, creșterea stimei de sine
D. Rezolvarea conflictelor intrapsihice a clientului.
E. Modificarea structurii personalității în scopul obținerii unei funcționări

4
 mai mature și adaptarea acestuia la noul stil de viață
F. Reducerea, inlăturarea sau chiar înlocuirea acelor condiții de mediu ce
produc sau mențin comportamentul dezadaptiv.
G. Dezvoltarea unui sistem clar al identității personale.

Principiile de bază:
a. Relația stabilită între psihoterapeut și client
b. Exprimarea liberă a trăirilor emoționale ale clientului
c. Înțelegerea intuitivă a unor probleme psihologice personale
d. Idea dezvoltării personalității.
e. Depistarea și dezvoltarea unor posibilități psihice latente.
f. Achiziționarea unor modele de comportament ce vor ajuta la adaptarea unui stil de
viață dorit.

4. Ce abordări psihoterapeutice cunoașteți?

Abordări Activ- Directive:
1. Sugestia și Hipnoza
2. Tehnici de relaxare.
3. Abordarea Cognitiv- Comportamentală
4. Abordarea umanist-exestențial-experențială.
5. Psihoterapia Adleriană
Abordări Holistice:
1. Bazată pe subiect ca o entitate unică și complexă
2. Dezvăluirea și reducerea conflictelor intrapsihice în scopul obținerii unei adaptări mai
eficiente in viața de zi cu zi
-Abordări Dinamice: Freudiană, Junghiană
- Abordarea lui Carl Rogers, Non-directivă
- Abordarea Rogersienă, pe baza căreia s-a format abordarea abreactivă

5. Numiți principiile de bază a psihanalizei.

Principiul de bază a psihanalizei este convingerea ca fiecare om au gânduri
inconștiente, sentimente, amintiri și dorințe. Pe baza acestui principiu putem enumera
următoarele principii ce de asemenea stau la baza psihanalizei :
- Comportamentul unei persoane este influențat de impulsurile sale inconștiente
- Aducerea informației din incoștient în conștient poate duce la descărcarea unei trăiri
refulate astfel i se permite omului recunoașterea problemelor existente
- Dezvoltarea personalității este puternic influențată de copilăria timpurie
5
 - Oamenii folosesc apărări mintale pentru a se proteja de informațiile neplăcute din
inconștient.
- Diverse probleme emoționale și psihologice apar din cauza conflictelor dintre
inconștient și conștient.
- Psihanaliștii prin intermediul unor metode speciale pot aduce informația din mintea
inconștientă în cea conștientă.

6. Care sunt caracteristicile diagnosticării psihanalitice a personalității?

Psihanaliza clasică abordează studiul personalității în două moduri foarte diferite. În
vremurile teoriei lui Freud, a impulsurilor, s-au încercat înțelegerea personalității pe baza
fixării (în ce stadiu incipient al dezvoltării a fost traumatizat psihologic acest individ?). Mai
târziu, odată cu dezvoltarea psihologiei ego-ului, caracterul a fost regândit ca un set de
anumite mecanisme de apărare (în ce fel evită acest individ starea de anxietate?). Această
din urmă abordare a înțelegerii personalității nu a contrazis-o pe prima.
Psihanaliza clasică S. Freud a evidențiat doar două niveluri de funcționare a personalității:
nevrotică și psihotică.
Nivelul nevrotic
· Înțelegerea realității
· Apărările împotriva ego-ului sunt rigide, energia Id este blocată (datorită presiunii
apărărilor)
· Scopul terapiei este de a diminua mecanismele de apărare, eliberând o parte a energiei Id
datorită conștientizării conflictului nevrotic.
Nivelul Psihotic:
· Pierderea contactului cu realitatea
· Mecanisme de apărare slabe Id-energia „inundă” conștiința
· Scopul terapiei este de a construi, forma și întări mecanismele de apărare, stabilizând
astfel ego-ul și îmbunătățind funcția de conștientizare a realității.

7. Descrieți aspectele psihologice ale neajutorării învățate.

Neajutorarea învățată, se produce atunci când persoana este supusă sistematic asupra unui
stimul negativ de care nu poate scăpa. În cele din urmă persoana nici nu mai încearcă să
evite stimul dat și se va comporta precum ar fi complet incapabil să schimbe situația,
chiar dacă și sunt prezentate posibilități de a scăpa. Prin alte cuvinte atunci când
persoanei simte că nu deține nici un control asupra situației se comportă neajutorat
neobservând modalități de ușurare sau de schimbare a situației.

Aspectele psihologice ale neajutorării învățate:

6
 a. Indivizii tind să analizeze situația dintr-o prizmă negativă și autocritică
b. Se așteaptă mai des la insucces decât la succes, știu din start că vor eșua.
c. Maximilizează greșelile și minimalizează succesele.
d. Fixarea unui sentiment de neputință
e. Credibilitatea că numai poate face față cerințelor vieții astfel deprimând-ul
f. Vizualizarea vieții printr-o prizmă pesimistică.
g. Reacția la situații problematice este fie de evitare, fie renunțare, negare sau
neajutorare.

8. Identificați trăsăturile distinctive ale abordării comportamentale în lucrările lui A.

Ellis și A. Beck.
Trăsături A.Ellis A.Beck
Distinctive
1. Terapia Comportamentală-Rațional- Terapia Cognitivă
Emotivă.
2. Se concentrează pe credințele iraționale Se centrează pe gânduri
ce le are clientul. Bază credințelor automate și distorsiuni
iraționale era dialog interior sau vocea cognitive.
interioară exprimat în declarații iraționale Oamenii suferă de
pe care le fac oamenii față de ei înșiși interpretarea situației și
nu de ei înșiși

3. Se bazează pe dialog sau dezbaterea Se bazează pe empirismul

Socratică colaborativ.

4. Mnemotehnica:ABCDE Distorsiuni cognitive:

A-activarea evenimentului Gândire dihotomică
B-Sistemul de credințe Abstracție Selectivă
C-consecințe emoționale ale lui A și B Concluzie arbitrară
D-Contestarea credințelor iraționale Personalizare
E-Efectele ale convinegrilor revizuite Viziune Catastrofică
Etichete globale ș.a.

Gânduri automate.

9. Extindeți conceptele de "auto-eficacitate" și "așteptări".

7
Conceptul de auto-eficacitate se referă la capacitatea oamenilor de a conștientiza capacitatea
lor de a avea un comportament adecvat unei sarcini sau situații specifice. Modul în care o
persoană își evaluează propria eficacitate, determină pentru el extinderea sau limitarea
posibilității de a alege o activitate, eforturile pe care va trebui să le depună pentru a depăși
obstacolele, persistența cu care va rezolva unele probleme. Pe scurt, performanța subiectivă
afectează comportamentele, motivația și generarea de emoții. Oamenii ce sunt conștienți de
auto-eficacitatea lor, depun eforturi mai mari pentru îndeplinirea sarcinilor. În schimb
persoanele cu auto-eficacitate scăzută asociată cu așteptarea eșecului tinde să ducă la eșec și
astfel scade stima de sine. Persoanele ce se consideră incapabile să facă față situațiilor dificile
ale vieții, mereu se autocritică despre propria lor incompetență. Persoanele cu auto eficacitate
ridicată depun mai mari eforturi și respectiv au mai mare succes, pe când cele cu auto-
eficacitate redusă sunt siguri din start că vor eșua. Astfel auto-eficacitatea este strâns legată de
așteptările subiective a persoanei. Persoana ce știe că este capabilă să obțină rezultate bune și
să facă față dificultăților vieții va depune mai mult efort și starea emoțională va fi mai
pozitivă, chiar dacă și întimpină greutăți așteptările față de propria persoană o va determina să
obțină succesul dorit. Cu cât mai multe experiențe pozitive finisate cu succes vor determina o
auto- eficacitate mai mare și automat așteptările vor fi și ele mai mari. Pe când persoanele cu
auto-eficacitate scăzută au și așteptări scăzute față de propria persoană și nici nu vor depune
efortul cuvenit pentru a face față dificultăților noi ale vieții și cu greu se vor angaja să
participe în experiențe noi. Angajându-se într-o activitate, persoana cu auto-eficacitate scăzută
se va aștepta ca va eșua sau că va greși ceva, astfel în multe cazuri experiența se va solda cu
insucces. Cu cât mai multe situații soldate cu insucces cu atât auto- eficacitate de sine scade și
corespunzator așteptările vor fi și ele la nivelul minim. Ceea ce duce la un comportament
evitant și o gândire negativistă.
Auto-eficacitatea poate fi dezvoltată prin patru metode și anume:
1. Convingerea verbală
2. Experiența indirectă
3. Capacitatea de a construi un comportament
4. Ridicarea emoțională

10. Identificați caracteristicile temerilor de diferite origini (cognitive, sociale,

biologice).
 Caracteristicile Temerilor de origine cognitivă
Fricile cognitive sunt asociate cu esența interioară a unui individ. Prin urmare au o serie
de trăsături ce sunt inerente tuturor oamenilor. Rădăcina lor este ascunsă adânc în
subconștient și de aceea nu este posibilă vindecarea totală a acestora.
Temerile cognitive sunt împărțite în patru grupe principale:
8
1) Frica de timp - frica de bătrânețe și moarte, de incertitudinea viitorului.
2) Frica de spațiu (frici spațiale) poate lua diferite forme, dintre care principalele sunt:
frica de spațiul închis, frica de spațiul deschis, frica de întuneric, frica de adâncime.
3) Teama de viață, exprimată în teama de necunoscut a vieții: teama de ceea ce nu poate
fi înțeles, teama de misterios.
4) Teama de sine. Frica și neînțelegerea față de sine, gândurile, înnebunirea, unele
manifestări ale personalității: frica de acțiunile sau gândurile posibile, teama de a pierde
controlul asupra propriei persoane.
 Caracteristicile temerilor de origine socială:
Specificitatea temerilor sociale este că au o natură masivă și că obiectele fricii nu pot face
rău unei persoane. Ele cresc din frici biologice mai primitive și la adulți sunt amestecate
complet. Temerile sociale sunt împărțite în 5 grupe :
1) Frica de șef sau de subordonați.
2) Frica de responsabilitate
3) Frica de succes și insucces.
4) Frica de relații sociale
5) Frica de a fi criticat sau judecat
Caracteristicile persoanelor cu temeri de origine socială:
a. nu pot să lege prietenii
b. își fac griji să nu se facă de râs în fața altora.
c. se tem ca ceilalți îi vor judeca sau respinge.
d. evită locurile unde sunt multe persoane
e. se tem să vorbească în public, resimt o frică imensă de a eșua
f. resimt o teamă imensă în jurul altor persoane, în special în jurul persoanelor
importante pentru acesta.
g. prezintă simptome fizice: tahicardie, transpirație, înroșirea feței, tremurături.
h. au credințe eronate față de sine și credințe excesiv de înalte pentru performanța
socială.
 Caracteristicile temerilor de origine biologică:
Temerile biologice se bazează pe natura biologică umană. Ele apar în straturile mai
adânci ale creierului (structuri subcorticale) și, prin urmare, sunt mai puternice și, din
punct de vedere biologic, astfel de temeri sunt justificate. Acest lucru nu se aplică fobiilor
(temeri nefondate, iraționale). Dar adesea, temerile de natură socială au și ele o bază
biologică
a. frica legată de sănătate,
b. resimt o frică imensă de a se îmbolnăvi de o boalã,
c. prezintă simptome fizice când merge vorba de sânge sau chiar la vizualizarea acestuia.
9
 d. A o frică imensă când merge vorba de intervenții chirurgicale.
e. Grijă excesivă față de sănătatea proprie
f. Resimt o frica enormă când sesizează un pericol nejustificat asupra propriei vieții sau
a celor din jur.
g. Resimt o frică când merge vorba despre unele animale sau diferite cataclisme naturale.

11. Care sunt principiile psihoterapiei comportamentale?

Principiile psihoterapiei comportamentale:
1. Comportamentul și stările emoționale sunt determinate de modul de gândire.
2. Comportamentul, reacțiile la stres, emoțiile și deprinderile dezadaptive sunt învățate
pe parcursul vieții individuale.
3. Comportamentul este rezultatul interacțiunii permanente între variabilele persoanei
și mediul extern, cu alte cuvinte comportamentul este în funcție de situație.
4. Tulburările emoționale și de comportament sunt determinate de un mod negativist
de gândire, ameliorarea sau eliminarea acestora este posibilă prin schimbarea
modului de gândire a persoanei.

12. Explicați prin ce se exprimă teoria umanistă a motivației în lucrările lui A.

Maslow.
A.Maslow a încercat să explice de ce oamenii sunt conduși de anumite nevoi specifice, de ce
unii sunt preocupați mai multe de a obține respectul celor din jur pe când alți sunt preocupați
mai mult de siguranța personală. A.Maslow a considerat a nevoile oamenilor pot fi aranjate
pe o scară ierarhică care mai este și numită piramida lui Maslow. Astfel piramida dată pune în
evidență două tipuri fundamentale de motivații: a) motivaţia homeostatică, ce include
activităţi de adaptare, de echilibrare a organismului uman cu mediul, aflate la primele nivele
maslowiene, de trebuinţe primare; b) motivaţia de dezvoltare, autorealizare şi autodepăşire,
care determină angajarea persoanei pe o traiectorie ascendentă şi include ultimele două nivele
maslowiene, corespunzătoare trebuinţelor dobândite, acestea fiind ordonate în ordinea
importanţei. În momentul în care una din nevoi este satisfacută, ea încetează de a mai fi un
factor motivational și ulterior persoana deja va căuta satisfacerea următoarei nevoi după
ordinea importanței. Este important de menționat că factorul motivațional a unei nevoi este
activ atâta timp cât nevoia nu este satisfăcută. Satisfacerea relativă a unei nevoi transferă o
anumită doză de insatisfacție nivelului superior de nevoi.

13. Identificați conceptele meta-nevoilor și metapatologiei

Maslow a presupus că meta-nevoile, spre deosebire de nevoile de lipsă, sunt la fel de
importante și nu sunt prioritare. În consecință, o meta-nevoie poate fi ușor înlocuită cu
10
 alta, dacă circumstanțele vieții unei persoane o impun. De exemplu, ca părinte meta-
motivat, el poate obține bucurie și plăcere din participarea la creșterea și dezvoltarea
copilului. Maslow a avansat ipoteza sugestivă conform căreia meta-nevoile, precum
nevoile de lipsă, sunt instinctive sau înrădăcinate biologic. Maslow a crezut că
majoritatea oamenilor nu devin meta-motivați, deoarece își neagă nevoile de lipsă, ne
reușind astfel să-și satisfacă meta-nevoile. Mai mult, privarea de meta-nevoi, spre
deosebire de lipsa de nevoi de deficit, nu este întotdeauna experimentată ca o dorință
conștientă. Persoana nu realizează că meta-nevoile sale sunt ignorate, la fel ca în cazul
nevoilor de deficit. Într-adevăr, meta-nevoile, atunci când sunt satisfăcute, duc adesea la
o creștere a stresului, în timp ce nevoile de deficit, atunci când sunt satisfăcute, duc
întotdeauna la o scădere a stresului. Și totuși, indiferent dacă o persoană își
experimentează în mod direct meta-nevoile sau nu, acest lucru nu afectează faptul că
nemulțumirea lor suprimă creșterea și funcționarea unei persoane sănătoase. După cum
s-a menționat anterior, meta-motivarea este imposibilă până o persoană nu și-a
sătisfăcut în mod adecvat nevoile deficitare. Rar când o meta-nevoie devine o forță
dominantă în viața unei persoane, fără ca nevoiele primare să fie satisfacute, cel puțin
parțial. Cu toate acestea, privarea și frustrarea de meta nevoi pot provoca boli mintale la
o persoană. Maslow a caracterizat bolile care rezultă din meta-nevoi nesatisfăcute ca
meta-patologii. Condiții precum apatia, înstrăinarea, depresia și cinismul sunt exemple
ale ceea ce Maslow a înțeles prin cel mai înalt nivel al bolilor mintale. Simptome de
viață asociate cu un stil de viață econom, restrâns și orientat spre tezaurizare dar care
nu sunt autosuficiente, duc la apariția meta- patologiilor. De exemplu: incapacitatea de
a iubi profund pe cineva, lipsa dorinței de a avea ceva demn în viață, comportament
lipsit de etică, incapacitatea îmbunătățirii personale ș.a. O persoană ce suferă de meta-
patologie deseori nici nu observă acest lucru. Maslow a sugerat chiar că deficiențele în
funcționarea cognitivă pot fi înțelese ca privarea de meta-nevoi (adică ca expresie a
meta-patologiilor). Negarea adevărului (meta nevoie), de exemplu, poate face o
persoană suspectă și temătoare de ceilalți. În cele din urmă, Maslow a speculat că meta-
patologiile ar putea fi responsabile pentru denaturarea dezvoltării valorii. El a simțit că
mulți oameni confundă ceea ce este corect și ceea ce este greșit deoarece le lipsește
meta-nevoile de cultivare, bunătate, onestitate și corectitudine. Prea des, a adăugat el,
acest lucru duce la epuizarea sentimentelor sociale, lipsa de respect pentru drepturile
altora și indiferența față de valorile etice, cum ar fi nobilimea și compasiunea.

14. Dați caracteristicile responsabilității și voinței din psihologia umanistă

Două din pricipiile de bază a psihologiei umaniste sunt considerate:
 Responsabilitatea pentru acțiunile sale . Omul nu este un instrument al
11
 inconștientului.
 Accentul este pus pe voința liberă, spontaneitatea și puterea creatoare a
individului.
Teoreticieni umaniști preiau idea de baza a exetențilistului J.P Sartre ce susține „eu sunt
alegerea mea” astfel subliniază, că fiecare persoană este principalul arhitect al
comportamentului său și experienței de viață. Oamenii sunt ființe gânditoare,
experimentante, decisive și libere astfel își aleg conștient acțiunile. În consecință,
psihologia umanistă în calitate de principiu de bază se conduce după modelul că fiecare
persoană este responsabilă e acțiunile sale și face o alegere în mod liber dintre cele
furnizate.
În urma unui experiment, Maslow a depistat unele trăsături a oamenilor ce au tendința de
a se auto-actualiza. Una dintre ele este voința. Oamenii sănătoși au un grad ridicat de
auto-guvernare și „liberă voință”. Se consideră proprietari auto-determinați ai vieții lor,
activi, responsabili și autodisciplinați. Sunt suficient de puternici pentru a ignora opiniile
și influențele altora,prin urmare, ei nu se străduiesc pentru onoare, statut înalt, prestigiu și
popularitate. Ei cred o astfel de satisfacție externă este mai puțin semnificativă decât
dezvoltarea de sine și creșterea internă.

15. Explicați modul în care este exprimată influența opiniilor filosofice a lui M.
Heideger și J.-P. Sartre în psihologia umanistă
Dezvoltarea psihologie umaniste este strâns legată de dezvoltarea psihologiei filozofice, în
special a psihologiei existențialiste. Istoria psihologiei existențialiste începe cu una din cele
mai complexe opere ale lui M. Heidegger. Din punctul de vedere a lui Heidegger, ființa
umană își pune întrebări care este semnificația acesteia, puțini o fac asta conștient însă la un
moment dat fiecare persoană ajunge să își adreseze întrebarea aceasta, “ Care este sensul de a
fi, de a exista, care este propriul meu sens ”. Pentru a da o definiție acestei întrebări,
Heidegger oferă o interpretare a cuvântului german Dasein (aici- ființă) ce include condițiile
posibile ale ființei, structurile sale apriori, numindu-le existențiale. Heidegger descrie lumea
așa cum este dată conștiinței umane înainte de orice reflecție. Aici-ființa” este întotdeauna a
cuiva, este întotdeauna un fel de „Eu sunt” sau „tu ești”, concret și dezvăluit cu toate
„existențialele” sale. Una din cele mai importante ipoteze a Dasein-ului este că o persoană
este de neconceput fără lumea cu care se leagă, care mai este și numită “Ființa în lume”. Pe
baza teoriei filozofice a lui Heidegger, psihologia existențistă cunoaște noi persoane cu
ideologii diferite, precum: Binsvanger, Boss. Însă continuarea ideilor lui Heidegger a preluat
renumitul J. P. Sartre, ce a aplicat prevederile psihanalizei existențiale nu numai în tratate și
eseuri filozofice și psihologice, ci și în romane, piese de teatru și jurnalism politic. Conceptul
principal de la care se conducea J.P Sartre este conceptul de libertate, pe care îl definește ca
12
alegere ființei sale: o persoană nu este nimic, prin urmare este ceea ce își alege în mod liber.
Libertatea se descrie prin capacitatea de a-și alege singur atitudinea față de o anumită situație.
O situație obiectivă nu limitează sau suprimă în sine libertatea, ci numai în măsura în care este
trăită ca o limitare. Deoarece obstacolul este determinat de ceea ce dorim, este suficient să
renunțăm la dorința noastră - și această situație va înceta să mai fie un obstacol. Astfel o
persoană devine liberă atunci când își poate schimba viziunea față de viață și nu luptă pentru a
schimba lumea. Libertatea presupune independență în raport cu trecutul. Viitorul, nu
prezentul real, servește drept criteriu al libertății. Pe baza acestui fapt, libertatea este asigurată
numai de alegerea obiectivului și nu are nevoie să o atingă. O astfel de doctrină a libertății
umane predetermină natura eticii existențiale, potrivit căreia omul este singura sursă, criteriu
și obiectiv al moralității. Astfel, existența „adevărată” este înțeleasă ca rezultatul
conștientizării individului de situația sa de viață și de o atitudine responsabilă față de aceasta.
Majoritatea psihoterapeuților de atunci au urmat ideile lui Heidegger. Dar în anii 1960.
versiunea lui Sartre a psihanalizei existențiale a început să definească principalele trăsături ale
unei astfel de mișcări ca „antipsihiatria”.Trebuie de remarcat faptul că ideile europene ale
psihoterapiei existențiale erau practic necunoscute comunității psihoterapeutice americane
până când R. May i-a introdus în cartea „Psihologia existențială. Existența: o nouă dimensiune
a psihiatriei și psihologiei ”, care a avut o mare rezonanță. În plus, în anii 1950-1960.
tendințele existențiale s-au reflectat în cadrul psihologiei experimentale patologice și sociale
(lucrările lui G. Allport, G. Murray, J. Kelly, A. Maslow, R. May etc.), primind ulterior
denumirea de „psihologie umanistă” sau „ psihoterapie umanistă”. Trebuie avut în vedere
faptul că psihologia umanistă americană nu este în niciun fel identică cu psihologia
existențială europeană - acestea diferă prin plasarea accentelor. Psihologia existențială
europeană subliniază limitările umane și latura tragică a existenței, în timp ce psihologia
umanistă americană se caracterizează prin expansiune, optimism, pragmatism. Totuși, cum
subliniază I. Yalom, astăzi ideile umanismului și existențialismului nu au prea multă diferență
în practica prihoterapiei din America. Acest lucru se datorează, în primul rând, diferenței
limbajului și, în al doilea rând, compatibilitatea slabă cu viziunea rigidă a lumii pragmatice ce
prevalează pe continentul american. În țările vorbitoare de limbă engleză, următoarele două
abordări ale psihoterapiei existențiale sunt cele mai răspândite - consilierea existențială a lui
R. May. Potrivit lui G. Spiegelberg, R. May este „cel mai influent reprezentant american al
fenomenologiei existențiale, care a deschis calea unei noi abordări a psihologiei
fenomenologice” și logoterapia de V. Frankl.

16. Care sunt trăsăturile psihologiei umaniste în lucrările lui K. Rogers, E. Fromm, R.
May, V. Frankl. Completați tabelul.

13
K. Rogers Autorul psihoterapiei centrata pe client.
Teoria fenomenologică- comportamentul uman poate fi înțeles din
tipul percepției subiective a persoanei și felul cum acesta percepe
realitatea. Fiecare om reacționează la evenimente și situații după
felul cum le percep. Personalitatea trebuie studiată în contextul
prezent-viitor.
Conceptul de sine- este format din modul cum persoana se
percepe”eu” cu „eu-ul”propriu și “ eu” cu ceilalți din jur și cu
diverse siuații din viață, precum și a valorilor asociate cu percepția
subiectivă.
Esența metodei lui Rogers vizează, în primul rând, formarea unei
imagini noi, mai adecvate despre sine și, în al doilea rând,
realizarea unei idei mai realiste a idealului său corespunzător
capacităților unei persoane. Rogers a propus să umple conceptul
de sănătate mintală cu un conținut pozitiv, înțelegându-l nu numai
ca absența bolii, ci și ca un mod de viață pozitiv, care se
caracterizează prin deschiderea spre o nouă experiență , încrederea
în sentimentele cuiva și o activitate creativă ridicată.
E. Fromm Principalul postulat al lui Fromm este să ia în considerare o
persoană în integritatea sa corporală-spirituală. Potrivit
sociologului, „modelul ideal” este obiectivul principal și
anume o persoană este să fie ea însuși, iar condiția pentru
atingerea acestui obiectiv este omul sa fie în primul rând
pentru sine, desfășurarea de către om a puterilor sale în
funcție de natura sa.
Fromm a propus o viziune a naturii umane ca o structură a
contradicțiilor fundamentale, care au fost numite “Dihotomii
existențiale”. Dihotomia existențială de bază este dihotomia
vieții și a morții.
Fromm de asemenea susține că cea mai impunătoare forță
care determină natura comportamentului uman își are
originea în condițiile socioculturale ale existenței individului.
R. May Principalul obiectiv al intereselor lui R. May a fost anxietatea,
care apare ca un indicator al imposibilității auto-actualizării.
May insistă asupra necesității unei intervenții active a
individului în „ordinea lucrurilor” și a propriului său destin
V. Frankl Natura personalității apare semnificativ diferit în conceptul lui
Viktor Frankl. El și-a numit metoda logoterapie, a considerat
14
principala forță motrice a personalității nu la nevoia de a se
dezvălui (auto-actualiza), ci de a depăși limitele proprii, de a
„autodepăși”. „O persoană este întotdeauna direcționată în afara
sa, către ceva sau către cineva: către sensul pe care persoana îl
realizează sau către co-persoana cu care intră în contact. Omul
își găsește sens doar atunci când face ceva pentru cineva.", a
argumentat el. Această străduință umană poate fi numită voința
spre sens. Frankl a identificat trei clase de valori în care o
persoană este capabilă să găsească sensul vieții sale: valoarea
creativității, valoarea experienței și valoarea unei relații.
Valorile celui de-al treilea tip se referă la posibilitatea de a trăi
în mod semnificativ situații fără speranță. În calitate de
logoterapeut, Frankl a acordat o atenție deosebită doar acestor
situații de pierdere a semnificației („vid existențial”). Frankl
conchide că până și „suferința are sens dacă te schimbă în bine”.

15