Institutul de Formare Continuă

Psihologie

Organizarea Serviciului Psihologic

Student: Moraru Inga

dr.,conf.univ.,Davidescu Elena

Chisinau 2019
 1. Enumerați motivele apariției serviciului psihologic.

Prin serviciul psihologic înțelegem anume serviciul ce îl oferă psihologul ce deține o anumită
calificare. Importanța acestui serviciu depinde de țara in care se desfășoară deoarece situația
psihologiei este destul de variată in lume. Într-un studiu din 1999, B.Bălan constată că cei mai
mulţi psihologi lucrează în ţările occidentale (SUA şi Canada, Israel, Australia) şi în Europa, dar
mai puţini se găsesc în Africa, Asia şi în spaţiul ex-sovietic.
De exemplu în Canada în urma unei anchete efectuate de Psychologie Quebec,psihologii au
ocupat locul 2 dupa medici însă în Italia serviciul psihologic nu a avut așa o dezvoltare
amplă având nevoie de 18 ani pentru ca un proiect privind activitatea psihologilor sa fie
aprobat în Parlament.. În Australia, psihologia în calitate de știință ș practică a aparut dupa
1945 dar mai accentuat prin anii ’60-’70. În Republica Moldova, facultăţile de psihologie au
apărut după 1990. Diverse forme de servicii psihologice în şcoală încep intens să se dezvolte
abia în jumătatea a doua a secolului XX în cele mai dezvoltate ţări ale lumii, precum Marea
Britanie, Franţa, SUA, Canada, Japonia

Motivele de baza ce au dus la apariția serviciului psihologic sunt:

• Dezvoltarea personalităţii, crearea condiţiilor optime de valorificare a

potenţialului intelectual şi creativ al fiecărui elev
• Buna intenţie de a schimba spre bine situaţia învăţământului şi de a soluţiona, cel
puţin parţial, problemele din acest sistem.
• Asigurarea sănătății psihice a copiilor și climatul psihologic adecvat pentru
învațare.

2. Elaboraţi psihograma psihologului, aranjînd calităţile necesare în

ordinea importanţei
1. Empatia
2. Să dețină o memorie și o intuiție bună.
3. Capacitatea de o liberă și corectă exprimare.
4. Capacitatea de a asculta si de a socializa.
5. Să respecte confidențialitatea.
6. Răbdare și perseverență.
7. Exactitatea acțiunii.
8. Managementul bunului simț, fără prejudecări.
9. Responsabilitate.
10. Capacitatea de a-i învața și educa pe alții.
11. Capacitatea de a creea o atmosfera de confort.
12. Capacitatea organizatorică si motivațională.
13. Autocontrol bine stabilit.
14. Amabilitate.
15. Flexibilitate în îndeplinirea sarcinilor.
16. Capacitatea de a fi lider.
17. Sensibilitate culturală.
18. Implicare, formare și dezvoltare continua.
19. Gândire pozitiva.
20. Capacitatea de a ajuta si de a învăța pe subiect să ajute.
 3. Explicaţi printr-un exemplul ( 8-9 propoziţii) , cum se realizează direcţiile de
activitate ale serviciului psihologic.

Activitatea psihologului practicant specializat in psihoterapii cognitive-comportamentale în

terapia cu fobiile se manifestă în doua direcții: actuală și de perspectivă.
Exemplu: Unei persoane îi este frică de înalțime. Starea de panica se manifesta deja cînd era la
etajul 3. Terapia actuala tinea de rezolvarea problemelor de moment. Recomandand subiectului
sa lucreze cu fobia data treptat. Prima etapa era sa se urce la etajul 3 si sa ramana un timp acolo
si sa stea pana cind tensiunea dispare. Urmatoarea sarcina a fost sa se urce la etajul 5 si treptat a
executat aceasi sarcina la etajul 7,8,9 si 10 pana cind a reusit sa se elibereze de fobia sa.
Din punct de vedere a directiei de perspectiva, modificările realizate în plan comportamental
contribuie la îmbogățirea repertoriului deprinderilor de a face față problemelor vieții.

4. Elaboraţi un model al centrului psihologic (alegeţi domeniul dorit).

Psihoterapia cognitiv-comportamentală

Pentru consiliere si terapie in domeniul psihoterapiei cognitive-comportamentala, principalul

este ca cabinetul sa dea o senzație de confort și atmosfera sa inducă spre relaxare si odihnă.
Desigur cabinetul dat nu ar trebui sa fie o camera cu acces liber din partea altor persoane fiindcă
clientul pune un accent mare pe confidențialitate și în timpul consilierei nimeni nu ar trebui sa te
deranjeze. Din punct de vedere al designului interior: cabinetul nu trebuie sa conțină multe
elemente de decor. Culori ce ar insufla echilibrul, înafară de fotolii și masă de cafea să nu existe
nimic de prisos, acestea trebuie să fie amplasate față în față și un pic înclinate ca în timpul
consilierii clientul sa poată cu usurință sa privească consilierul in față sau sa priveasca intr-o
parte când are nevoie.
De asemenea este nevoie si de un cabinet de dimensiuni mai mari pentru terapiile de grup, în
care sunt amplasate in cerc scaunele ce dă posibilitatea concentrării efectelor psihoterapeutice
spre toti membrii grupului. Tot aici se pot petrece diferite traininguri.
Pentru primirea clienților este nevoie de un departament aparte: grupul primar de recepție. Unde
clienții își pot programa urmatoarea ședintă, o zonă de asteptare cu fotolii și biblioteca
psihologică.
Pentru buna funcționare a centrului este nevoie de un grup administrativ ce se ocupa cu toate
întrebarile administrative: contabilitate și alte instanțe.

5. Descrieţi şi explicaţi printr-un exemplul cum se realizează principiile şi

regulile activităţii psihologului.

Principiile și regulile activitații psihologului:

1. Principiul competenței profesionale:

Psihologul trebuie bine sa își da seama de competențele sale, este interzis folosirea
tehnicilor, metodelor noi care înca nu sunt bine însușite de psiholog. Experimentarea
noilor metode sau tehnici psihologice pe clienți este interzisă. Prin fapta dată poate să
ducă la încalcarea principiului „ Nu dăuna”. De exemplu: administrarea tratamentului
medicamentos când psihologul nu este împuternicit pentru așa actiune.
2. Principiul confidențialității.
În timpul consilierei este interzis: intrarea altor persoane în cabinetul de primire,
povestirea cazului altor persoane, daca clientul nu a dat acordul.
De ex: povestirea cazurilor la traininguri fără acordul clientului.

3. Principiul imparțialității.
Psihologul nu trebuie sa ia atitudini negative sau pozitive față de client. Toate
recomandările ce i le dă clientului trebuie sa fie bazate pe anumite metode, tehnici
științifice.
De ex: Statutul social, starea financiară a clientului nu trebuie să aibă nici o influență
asupra psihologului care s-ar putea folosi prin mărirea numarului de ore de consultare.

4. Principiul „Nu dăuna”.

Psihologul trebuie sa folosească metodele și tehnicile ce nu vor dauna clientului.
De ex: Psihologul folosește tehnici ce ar fi periculoase la momentul dat pentru client.
Lucrul cu fobiile.

5. Principiul informării clientului privind activitatea psihologică.

Psihologul este obligat să comunice clientului, până la sau după efectuarea unei
anumite metode, tehnică științifică.
De ex: supunerea unor experimente fără ca clientul sa fie pus la cunoștință despre
faptul dat.

6. Principiul ierarhic.
Atunci când psihologul nu poate rezolva problema clientului, el este obligat sa
comunice despre asta următoarelor organe competente.
De ex: in cazul problemei ce ține de suicid.

7. Principiul cooperării profesionale.

Între psiholog și client trebuie sa fie o relație strict profesională.
De ex: Relații de prietenie, sexuale pot duce la înrăutățirea problemei.

8. Principiul responsabilității.
Psihologul trebuie să își asume responsabilitatea activității sale.
De ex: Abilitatea de ași asuma vina pentru rezultatul negativ a acțiunilor sale.

9. Principiul nedescriminării.
Psihologul trebuie să respecte demnitatea personală, drepturilor și libertăților
clientului, independent de rasa, religie sau orientare sexuală.
 6. Completaţi tabelul:

Vîrsta Problemele Activităţile psihologului Metodele de lucru

1. Antepreşcolară. -probleme de relație a copilui cu -analiza psihologică a -inițierea părinților,
alți copii problemei și stabilirea tutelei cu
-criza afectiva a copilului cauzelor apariției lor realizarile
-nevoia neâmplinita de afecțiune -educare unei abordari psihologiei.
din partea maturilor. individuale la părinți. -consiliere
-anxietatea. -ajutorul acordat psihologica
părinților în rezolvarea părinților.
problemei parvenite. -terapia prin joc
-remedierea și
dezvoltarea
psihologică
2. Preşcolară. -probleme de negativizmul și -să participe la -psihoprofilaxia
minciuna cercetarea nivelului de -consiliere
-probleme de agresivitate pregătire a copilului psihologică
-probleme de teamă, anxietate si pentru frecventarea -convorbiri,
supunere instituţiei de învățământ observații.
-probleme cu stăpânirea de sine cu scopul de a preveni -informarea
- gelozia, in cazul existenței devieri în dezvoltarea cadrelor didactice,
fratilor/surorilor mai mici lui. părinților cu
-probleme de socializare -să asigure procesul de realizarile
adaptare a copiilor la psihologiei.
condiţiile noi de viaţă -remediera
din grădiniță psihologică
3. Şcolară mică. -probleme de adaptare in viața -stabilirea gradului de -psihodiagnoza
socială maturitate. individuală, de
-sensibilitate crescuta la opiniile -determinarea nivelului grup sau doar a
celor din jur de dezvolatre a sferei părinților, cadrelor
-estimatie de sine joasă cognitive, motivaționale didactice.
-anxietattea: tulburari de și emoțional-volitive. - terapie.
somn,nervozitate, fobia școlii -studierea procesului de -pedagogie specială
-probleme cu mici furturi adaptare in situația -psihoprofilaxie
socială nouă. -consiliere
-intervenții pentru a psihologică a
ameliora dezvoltarea și copilului, cadrelor
înserarea elevului in didactice si
grup. părinților.
-remediere
psihologică
4. Preadolescentă. -relații cu adulții și cu semenii -determinarea sferei -psihodiagnoză și
-probleme ce țin de conștiința de motivaționale și evaluarea
sine valorice a personalitații. psihologică.
-probleme ce țin de -determinarea statutului -consiliere
responsabilitate in fața sarcinilor socio-psihologic, cum
-încărcarea cu stari conflictuale se dezvoltă în sfera psihologica a
-conștietizarea valorii activității emoțional-volitivă, subiectului,
școlare relaționlă și cadrelor didactice
-probleme ce țin de modificarile comunicativă. si părinților.
de conduită -adaptarea într-un nou -psihoprofilaxie
-probleme ce țin de impulsivitate mediu social -remediere
- tendinţele spre o autonomie şi o -autoacceptare
psihologică
independenţă -ajutor in comunicarea
- schimbarea atitudinilor părinte-copil
celorlalţi faţă de preadolescenţi - formarea deprinderilor
-criza pubertară de soluționare a
-- abuzuri de substanțe toxice, conflictelor, dezvoltarea
alcool responsabilității, etc.
5. Adolescentă. -adeziuna la idealuri -prevenirea stresului, -consilierea
-probleme ce țin de depresiei. psihologică elevilor
individualitate - sa ajute la și părinților în
-probleme ce tin de dezvoltarea autoacceptare
alegerea formei de
conștiinței de sine -stabilrea gradului de
-probleme de afirmare de sine maturizare studii ulterioare .
-probleme de integrare socială -învățarea subiectului -instruire
-probleme cu sferele de interese. de a se angaja in psihologică
-dependența afectivă procesul de asumare a -psihodiagnoză
-depresie, frustrare si deciziilor.
suprasolicitare - formarea deprinderilor
de soluționare a
conflictelor, dezvoltarea
responsabilității
6. Tinereţea. -conflicte între dorințe și -susține și favorizeaza -consiliere
posibilități cunoașterea de sine. psihologica
-probleme ce țin de viața -autoacceptarea si -instruire
sentimentală autoafirmarea psihologică
-probleme de identificarea subiectului. -psiohodiagnoză.
primară profesională, familială si -dezvoltarea resurselor -psihoprofilaxie
parentală. personale.
-instabilitatea ocupațională -prevenirea stresului,
-probleme ce țin de identificarea depresiei.
sensului,rolului și statusului -dezvoltarea identității
sexual. maritală si parentală.
-identificarea statusului social -ajutorul la prevenirea
încăpăținării, credinței
că știu totul mai bine
- stabilirea
narcisismului,
egocentrismului.
7. Vîrsta adultă. -deteriorarea afectiva și tendința -ajutorul trecerii prin -consiliere
de a uita de propria persoană și criza vârstei de mijloc. psihologică
de a se darui celorlalți -ajutorul la reevaluarea -instruire
-probleme de competența propriei vieți psihologică
profesională și stabilitate -autoacceptarea -psihodiagnoză
familială -îmbunătățirea relațiilor -psihoprofilaxie.
-probleme ce țin de rutina vieții cu sine.
-criza maturității. -prevenirea depresiei.
-nemulţumire totală sau parţială
de viaţa sa;
- conştientizarea faptului ca nu
mai eşti acel tânăr care are
„perspectiva” ce inspiră încredere

8. Bătrîneţea. -probleme ce țin de irascibilitate, -ajutorul in -consiliere

încapațânare autoacceptarea vârstei. psihologică
-neâncrederea în ceilalți -ajutor în prevenierea -instruire
-inflexibilitate in comportament depresiei. psihologică
și atitudini. -ajutor în soluționarea
-criza de identitate și prestigiu anxietății
dupa iesirea din mediul
profesional.
-nerecunoașterea bătrâneții
-tentative de suicid
-anxietatea față de moarte
-introversia
-consum excesiv de alcool
 7. Elaboraţi o ciclogramă a activităţii psihologului ( în domeniul preferat).

Activitatea psihologului în instituţia de învăţământ preuniversitar se va desfăşura pe un

contingent de circa 200 – 300 elevi (0,5 salariu), 301 – 600 elevi (1,0 salariu), 601 – 950 elevi
(1,5 salariu), 951 elevi şi mai mult (2 psihologi).

Norma de timp predestinată realizării formelor de activitate a psihologului (conform

Codului Educației) este de 35 ore pe săptămână .
Psihologul este obligat să includă în orele de lucru următoarele activităţi:
• Psihoprofilaxie, instruire psihologică, asistenţă la ore
• Consiliere
• Psihodiagnostic
• Dezvoltare, remediere şi psihocorecţie
• Orientare şcolară şi profesională

Orele metodice includ:

• Completarea Registrului de evidenţă a serviciilor prestate;

• Planificarea activităţii lunare;
• Organizarea şi desfăşurarea meselor rotunde, seminarelor, conferinţelor etc.
• Pregătirea suportului informaţional pentru activitatea de psihoprofilaxie, consiliere de
grup, elaborarea sesiunilor de training, pregătirea prezentărilor în Power Point la diverse
subiecte;
• Elaborarea materialelor, notelor informative, rapoartelor şi prezentarea lor în cadrul
consiliilor pedagogice, şedinţelor cu părinţii;
• Pregătirea şi selectarea materialelor pentru psihodiagnoză: bateria de teste, anchetelor,
chestionarelor, fişelor de răspuns etc.;
• Prelucrarea, interpretarea şi elaborarea recomandărilor în baza rezultatelor obţinute la
psihodiagnoză;
• Elaborarea fişelor psihologice şi caracteristicelor elevilor, proceselor verbale, fişelor de
examinare ale elevilor supuşi remedierii psihologice;
• Elaborarea programelor dezvoltative şi remediere psihologică, a recomandărilor,
• Analiza informaţiei colectate, pregătirea pentru consiliere;
• Colectarea datelor despre elevii din grupul de risc şi completarea registrului de evidenţă a
elevilor din grupul de risc;
• Dezvoltarea şi formarea profesională: a) cercetarea literaturii de specialitate (presa,
internetul, biblioteca, ect); b) participarea la seminare, mese rotunde, conferinţe, consilii
metodice, schimb de experienţe cu colegii,
 Zilele Orele de lucru Număr de Activitățile de lucru
săptămânii ore
9.00-10.00 1.00 Oa metodică
10.00-12.00 2.00 Consiliere psihologica a elevului
12.00-13.00 1.00 Analiza rezultatelor diagnosticului și scrierea unei concluzii
Luni
psihologice
13.00-14.00 1.00 Psihoprofilaxia
14.00-15.00 1.00 Instruire psihologică. Efectuarea orelor cu o anumită tematică.
9.00-10.00 1.00 Consilierea psihologică a părinților.
10.00-12.00 2.00 Asistarea la ore.
12.00-14.00 2.00 Completarea cartelelor psihologice a copiilor.
Marți

14.00-15.00 1.00 Ora organizațional-metodică.

9.00-11.00 2.00 Psihodiagnostică.

11.00-13.00 2.00 Consiliere individuală de corecție și dezvoltare a elevului
Miercuri 13.00-14.00 1.00 Psihoprofilaxie de grup(conversații individuale, jocuri, prelegeri)
14.00-15.00 1.00 Consilierea și psihodiagnoza elevilor problematici

9.00-9.30 30 min Consilierea psihologică individuală a elevilor.

9.30-10.00 30 min Consiliere psihologică de grup a pedagogilor
Joi 10.00-11.00 1.00 Dezvoltare, remediere și psihocorecție individuală.
11.00-12.00 1.00 Efectuarea unui examen psihologic a elevilor la cererea
administrației.
12.00-14.00 2.00 Instruire Psihologica cu tematică prestabilită.
14.00-15.00 1.00 Raportarea deespre elevii problematici la consiliu.
9.00-12.00 3.00 Ora organizațional-metodică.
Vineri 12.00-14.00 2.00 Dezvoltare, remediere și psihocorecție individuală
14.00-15.00 1.00 Orientare școlară și profesională
9.00-12.00 3.00 Lucrari de organizare si metodologie. Stabilirea a unor noi metode
Sâmbătă de diagnoza si corecție psihologică.
12.00-14.00 2.00 Dezvoltare, remediere și psihocorecție individuală
14.00-15.00 1.00 Completarea documentației.

8. Elaboraţi programa de cercetare psihosocială pe tema: „Crizele

psihosociale ale R.Moldova”

Dupa Erik Erikson, fiecare etapa de dezvoltare este caracterizată prin evenimente și conflicte,
sarcini specifice de rezolvat pe care copilul și mai târziu adolescentul, adultul trebuie să le
parcurgă și să le soluționeze adecvat pentru fiecare vârstă specifică. Calitățile de personalitate se
formeaza în dependență cum s-a învățat a soluționa problemele și conflictele in fiecare etapa de
dezvoltare.
De aceea aceste etape au fost numite si crize de dezvoltare. Crizele pot fi cu efect constructiv sau
destructiv. Individul care nu stie să facă față unei crize in mod constructiv va întîmpina greutați
în parcurgerea urmatoarelor etape de dezvoltare. Sunt 8 etape de dezvoltare, fiecare etapa deține
un anumit tip de criză.

1. Stadiul de la nastere – 1 an
Criza: încredere bazală-neîncredere bazală

În această etapa baza formării unei personalități sănătoase este un simț comun al încrederii. Un
copil ce are un sentiment de încredere bazala percepe lumea socială ca pe un loc sigur, stabil iar
pe persoanele ce au grija de el că sunt de încredere. Gradul de încredere depinde de calitatea
îngrijirii materne pe care o primește. Aici și se formeaza prima criza psihologică.
În Republica Moldova mamele ce suferă din cauza depresiei postnatale, fricii de eșec în statut de
mamă, nesiguranței în situația economica a țării, respingerea copilului și rușinea de a se adresa
unui psiholog, copii au de suferit și astfel se întâlnesc cu prima criza psihosocială. De asemenea
nivelul jos de trai ce o forțează pe mama să își lase copilul in grija altor persoane ca ea ulterior să
se poată reîntoarce la serviciu, este de asemenea o cauza în formarea acestei crize și anume
copilul încetează să fie centrul principal de atenție pentru mamă. O alta cauză este informarea
slabă în noile metode de educare a părinților pe baza căreia într-un cuplu se respecta principii si
metode de educare opuse. Calitatea în rezolvarea în mod constructiv ai acestei crize de încredere-
neîncredere în etapa sugarului este de speranță care pe viitor in etapa adultului se poate
constituie baza credinței.

2. Stadiul Copilarie Mică 1-3 ani

Criza: autonomia- rușinea și îndoială.

În aceasta etapă se dezvoltă sentimentul de autonomie și autocontrol, partea destructivă a

acestora sunt rușinea, îndoiala și umilirea. În această perioada copilul învață multe lucruri noi și
poate observa că controlul parental este diferit. În Republica Moldova pe baza metodei de
educație precedentă, lipsa autocontrolului și lipsa dezvoltării calităților personale, frica de opinia
societății, frica de imaginea personală, părinții recurg la rușinarea și umilirea copiilor, chiar și în
prezența unor persoane străine, fiind siguri ca aceasta este o metoda de motivare și învățare a
copilului. Părinții recurg și la un tip de agresiune pasiva care pune copilul la îndoiala de a face
sau nu fapta data, de exemplu mesajul părintelui este afirmativ dar intonația și felul de cum a fost
transmis mesajul comunica ca este o formulă distructivă. Erickson vede experiența rușinii la un
copil ca ceva asemănător cu furia, din partea părinților ce sunt mereu în criza de timp și cu
conflictele interioare nerezolvate, ce este îndreptată asupra copilului însuși atunci când lui nu i
se permite să-și dezvolte autonomia și autocontrolul. Rușinea poate apărea dacă părinții au
nerăbdare, iritare și perseverență să facă ceva pentru copiii lor, pe care le pot face singuri; sau,
invers, când părinții se așteaptă ca copiii să facă ceea ce încă nu sunt în stare să facă. Drept
urmare, se formează trăsături, cum ar fi îndoiala de sine, umilința și slăbiciunea.

3. Stadiul Copilăria Mijlocie 3-6 ani

Criza: inițiativa- vinovăția

Conflictul dintre inițiativă și vinovăție este ultimul conflict psihosocial din perioada preșcolară,
pe care Erickson a numit-o „vârsta jocului”. Aceasta este vârsta în care copiii încep să simtă că
sunt percepuți ca oameni și luați în calcul și că viața are un scop pentru ei. În această perioadă
copilului i se cere să fie activ, sa rezolve noi probleme, să dobândeasca noi abilități. Este
perioada explorării. Desigur în parcurgerea acestei etape se produc multe greșeli din partea
copiilor și încălcarea de către copii a interdicțiilor impuse de părinți. În Republica Moldova, una
din cele mai dese metode de educare este pedeapsa fizică sau verbală. Din cauza lipsei de
informare, nivelului de trai stresat, frica de opinia societății, incapabilitatea de a nu se simpți
vinovați pentru copii lor, lipsa posibilităților adresării la psiholog, părinții îi împiedica pe copii
să acționeze independent. În aceste situații rolul părinților este de a acorda un suport psihic si de
a stabili anumite limite si reguli disciplinare, care iar face pe copii sa își continue explorarea fără
a se simpți vinovați sau rușinați de ceea ce fac și totodată vor cunoaște că nu toate lucrurile le
sunt permise. Asumarea de responsabilitați va conduce la dezvoltarea simpțului de inițiativă.

4. Stadiul Copilaria Mare 6-12 ani

Criza: competența/ hărnicia- inferioritatea

În această perioada copilul se confruntă cu comparația socială și foarte mult depinde de

abordarea ce o are părintele, învățătorul față de copil. În cazul când este o abordare pozitivă
copilului i se dezvoltă un simț al compentenței, in caz că este negativă se va dezvolta sentimenul
de inferioritate. În Republica Moldova, atât părinții cât și cadrele didactice recurg la o abordare
negativă, mereu comparând copilul cu alți copii, făcându-i sa se simptă inferiori. Această
abordare este rezultatul metodei de educație anterioare și lipsa de informare în metode noi de
educație. Rezolvarea ineficientă a acestei crize ulterior va avea efecte nesatisfăcătoare în
urmatoarea și anume în etapa adolescenței.

5. Stadiul Adolescenței 12-20 ani

Criza: identitatea de sine- confuzie de rol

Caracteristic acestei perioade este întrebarea „ Cine sunt eu ?” .Adolescentul încearcă să își
dezvolte o identitate personală si vocațională, având un comportament nedorit din cauza
conflictului interior ce se formează pe baza dorinței de a întreprinde o acțiune și totodată
inhibiția din partea părinților ce îi controlează și limitează orice acțiune. În acest stadiu este de
asemenea caracteristic confuzia de roluri dintre ceea ce este si ceea ce își dorește. Scopul
educațional este de formare a unui copil autonom, prin acordarea unei independențe discret
controlate de părinți. În Republica Moldova din cauza lipsei de ocupație, prețurilor exagerate la
diferite ateliere, cursuri, adolescentul este orientat mai mult spre activități nefavorabile și
destructive de aceea părinții sunt nevoiți sa le controleze și să limiteze orice activitate. Părinții,
din cauza neîncrederii în capacitățile propriilor săi copii și pe baza crizelor precedente
nerezolvate reușit se orientează să le fie mereu alături ceea ce duce la o dependență puternică, o
incapacitate de a lua decizii si asuma responsabilități. Această presiune din partea societății si
părinților îl împiedică pe adolescent să devină o identitate.

6. Stadiul Tânărul Adult 20-35 ani

Criza: intimitate-izolare.

Etapa dată se caracterizează prin accentuarea trebuințelor afective și sexuale. Caracteristica

principală a stadiului dat este dragostea și relațiile inter-umane. În Republica Moldova mulți
tineri din cauza
- valorilor culturale greșite ce se sunt bazate pe materialism
- crizei de timp, fiind ocupați cu ridicarea nivelului propriu de trai
- neîncrederea în sine
- socializarea principală decurge doar in mediul virtual.
Întimpină greutăți în procesul de formare a relațiilor, lovindu-se de o singuratate ce poate duce la
depresie, tulburări psihosomatice, psihologice sau chiar tentative de suicid.
Crizele precedente nerezolvate, frica de opinia publică, rușinea de a se adresa unui psiholog doar
agravează situația.

7. Stadiul Adultul 35-65 ani

Criza: Productivitate/Realizare- Stagnare

Este perioada cînd persoana este foarte productivă în sfera profesională și/sau parentală. Se
simpte nevoia de a avea un moștenitor, de a împărtăși cunoștințele acumulate până acum cu cei
din jur. Partea destructivă a aceste perioade este atunci când persoana din anumite motive, nu are
partener de viață stabil, nu a acumulat destule cunoștințe și experiențe pentru a deveni cineva.
Comparea realizarilor părinților si a copiilor în aceeasi etapă de vârsta pot doar să înrăutățească
situația. În Republica Moldova din cauza crizei economice, puține locuri de muncă, procesul
anevoios de a deschide afaceri propii, nivelului jos de trai, alimentație incorectă duce la
instaurarea acestei crizei în rândul adulților.

8. Stadiul Bătrânețea după 65 ani

Criza: Integritate psihică- disperare.

Este stadiul caracterizat prin analiza propriei vieți, daca raspunsurile sunt pozitive atunci
persoana simpte o integritate psihică ce ajută la acceptare și eliminarea fricii de moarte. Este
perioada când persoana își incheie activitatea profesională, intervine decesul partenerului de
viată, lipsa atenției din partea copiilor, aceștia fiind ocupați de propriile sale vieți.
În Republica Molodova, situația ce traiesc persoanele din etapa dată este deplorabila, pensiile
joase, nivelul jos de trai, relația persoanelor din jur față de bătrâni, duce la formarea depresiei
batrăneții, fricii de moarte sau chiar la suicid.

9. Enumeraţi dificultăţile adaptării profesionale ale psihologului.

Una din principalele probleme în adaptare a studenților ce au finisat studiile universitare in psihologie
este trecerea de la teorie la practică. Lipsa de experiență, puținele ore de practică lasă o amprentă bine
stabilită la începerea serviciului psihologic. De asemenea metoda traditionala de predare ce se face de la
profesor direct la student fară ca sa se pună accentul pe dezvoltarea calităților personale a studenților ce
ar aduce o productivitate majora în procesul de lucru. Diferenta dintre ce se cere pe piata muncii si
bagajul de informatii ce detine studentul in urma absolvirii universitatii este majora.
Studentul in încadrarea serviciului psihologic trebuie sa detina atat cunostinte teoretice, anumite
competente, abilitati specifice cât si un demers creativ in rezolvarea problemelor psihologice.

Motivele principale ce duc la o adaptare grea și de lunga durată sunt:

- Frica de a face rau clientului.

- Frica de a neânțelege problema psihologica a clientului
- Incapacitatea de stabilire a granițelor în convorbire între client si psiholog.
- Frica de a se dizolva în problema clientului.
- Lipsa efectului pozitiv după consultație.
- Frica de a nu putea raspunde la interogarile clientului.
- Frica de a nu observa momentul important în timpul consilierei.
- Frica ca clientul va fi nemultumit de serviciile prestate.
- Pierderea de sine daca in momentul consilierei clientul va incepe să plânga, râdă sau sa aiba un
comportament neadecvat.
- Barierul psihologic personal din cauza lipsei propriei terapii.