BILETUL 2: Psihicul ca obiect de studiu al psihologiei.

Conţinutul psihicului: procese,

stări, fenomene.

Termenul „psihologie" este un termen compus, ce provine din greaca veche: psyche -
suflet, logos - ştiinţă. Etimologic, psihologia - ştiinţa despre suflet. Dacă vom considera că
termenul „suflet" reprezintă un fel de denumire uzuală (populară) a ceea ce ştiinţific numim
„psihic", atunci -> psihologia - ştiinţa despre psihic. Psihologia - o ştiinţă umanistă (despre om)
ce studiază psihicul şi comportamentul.

Psihicul, este un termen de origine greaca si este însuşirea materiei special superior
organizate, cu ajutorul căreia are loc reflectarea subiectivă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare.
El defineste personalitatea ca unitate comportamentala dotata cu perceptie, intelectivitate
si afectivitate.
Psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de structurile
materiale şi cuantice, o reproducere în subiectiv a realităţii naturale obiective, un produs al
condiţionărilor şi determinărilor socio-istorice şi socio-culturale.

Procesele psihice reprezintă reflectarea dinamică a realităţii în diferite forme ale fenomenelor
psihice. Exista 3 tipuri de procese psihice:
Procesele psihice senzoriale: Senzaţia - Percepţia. Reprezentarea
Procese psihice cognitive superioare: Gândirea - Memoria - Imaginaţia
Procese şi activităţi reglatorii: Activitatea umană - Motivaţia - Afectivitatea - Voinţa - Atenţia
Stările psihice sunt nivelul relativ stabil al activităţii psihice concretizat în momentul dat, care se
exteriorizează printr-o activitate mai intensă sau mai slabă a personalităţii.
însuşirile psihice reprezintă nişte formaţii stabile, care asigură un anumit nivel calitativ şi
cantitativ al activităţii şi conduitei, caracteristic pentru omul respective

Psihicul uman are cateva caracteristici definitorii: in primul rand este un system dynamic, ce nu
se afla aproape niciodata in echilibru dar are si perioade de relativa stabilitate. Elementele
sistemului nu exista in sine, rupte una fata de celelalte ci anume exista in procesul interacitiunii.
Psihicul are un caracter ambivalent fiindca au loc interactiuni atat intre componentele sistemului
cat si sistmul cu lumea exterioara, asimiland informatii despre lume cat si despre sine astfel
ajungand la un echilibru relativ.Alta caracteristica importanta este momentul continuu evolutiv al
psihicului, ce poate trece de la o stare la alta, de la forme simple de organizare, diferntiere la
forme destul de comlexe. Psihicul uman are un caracter adaptiv, avand un rol de reglare si
autoreglare. Datorita acestor caracteristici, psihicul uman a fost considerat un sistem
hypercomplex, un fel de rezumat al interactiunii subiectului cu lumea din jur si a dezvoltarii lui
biologice.