Gelozia-un ansamblu de trairi emotionale,ganduri si actiuni care apar si se dezvolta atunci cand o relatie semnificativa

este perceputa ca fiind amenintata de un rival.Pentru a fi gelos trebuie sa ia ceva(pe cineva),in sensul de a avea
sentimentul ca ceva/cineva iti apartine.O alta persoana ameninta sa te priveze(sa te deposedeze) de acel
ceva/cineva.Aceasta e gelozia. Radacinile geloziei:radacini vechi(mostenirea noastra istorica) si radacini noi(istoria
personala de viata).Se pare ca gelozia a avut un rol important in evolutie,de aceea a fost perpetuaut.In evoluatia
speciei,dar nu a individului. Gelozia fraterna nerezolvata este o sursa puternica a geloziei de mai tarziu,din viata
adulta.Trauma unei infidelitati anterioare reprezinta o alta sursa a geloziei.Apoi infidelitatea observata a unui parinte si
nivelul redus al stimei de sine.Marii gelosi sunt combinatii letale de suspiciune si dependenta emotionala. Esenta
geloziei este frica...frica de a pierde ceea ce ai din cauza unui rival.Ce poti pierde?..o persoana sau o imagine.Teama de
a pierde o persoana:nevoie de control(de a poseda o alat fiinta) si nevoia de a fi cu cineva(corelata cu teama de
singuratate,teama de abandon).Teama de a pierde o imagine se refera,desigur,la imaginea de sine.Si asta semnaleaza
faptul ca operezi cu o imagine deformata si nerealista despre tine.Te crezi perfect pentru celalalt,si nu-ti poti explica de
ce el nu raspunde actiunilor tale.Orgoliul lezat.Descoperirea limitelor personale este dureroasa. Gelosii incapabili sa se
investeasca in parteneriat uzeaza de trairea lor intr-o maniera manipulativa,nu pentru a elimina amenintarile,ci pentru a
se asigura de afectiunea,prezenta sau sprijinul partenerului.Partenerii gelosi,fie ca actioneaza din orgoliu si teama de
abandon,fie din nevoia de a poseda si controla,sfarsesc prin a-l face pe celalalt sa se simta prins in
capcana,agresat,asaltat,devalorizat sau nerespectat. Cine este responsabil?TU...nimeni,niciodata nu ne poate face
gelosi.Cauza trairilor de gelozie nu se afla in comportamentul partenerilor nostrii,ci in structura noastra de
personalitate,in gradul de dezvoltare emotionala si in felul in care noi interpretam comportamentul lor.Trairile
noastre,oricat de negative sau perturbatoare,sunt expresia problemelor noastre.Ceilalti sunt doar
stimuli,conditii,fundal.A-l face pe celalalt responsabil sau vinovat,este ca si cum am invinui cerul pentru ca ploua.Cerul
actioneaza in acord cu natura lui.Tot asa actioneaza si partenerul(in acord cu natura lui).Daca natura lui iti creaza tie
dificultati,este problema ta,nu a lui. O relatie de cuplu este un acord liber inte doi oameni prin care ei se angajeaza sa-si
satisfaca cele mai importante nevoi si dorinte,exact atat timp cat fiecare este disponibil si doreste aceasta.Acest acord
nu este valabil o perioada nelimitata.Mai degraba,intr-o relatie vie si creatoare,el este reinnoit zilnic.
Complexul Cain are ca actori fratii , avand ca si cauza teama de a nu pierde sau a nu imparti dragostea parentala din
cauza altui frate. Acest complex se defineste ca o rivalitate intre frati , care poate conduce la sentimente de ostilitate ,
agresivitate. Atitudinea parintilor este esentiala in evolutia acestui complex , o mare importanta in acest caz avand
modul de raportare a acestora la rivalitate, transformand-o in sentimente pozitive . Interviul cu mama: Mama se
prezinta la cabinet impreuna cu fiul , Adrian , in varsta de 10 ani care incepuse sa urineze in pat(enurezis nocturn).In
urma interviului am aflat ca tatal lui Adrian a plecat sa munceasca in strainatate de 3 ani . La scurt timp dupa plecarea
tatalui , mama a mai nascut un fiu , Ionut.La un an de la nasterea celui de-al doilea fiu , Adrian se aseaza pe pat si i-si
impinge fratiorul , spunand ''Ia mai dati botul de aur de aici sa incap si eu'' (botul de aur era expresie de alint pentru
Ionut). Atat mama cat si membrii familiei extinse fac diferentierea intre frati pe criteriul ''cel mare '' si''cel mic''.
Deoarece suspiciunea unei spine bifide sau infectii urinare a fost anulata prin rezultatele normale obtinute la radiografie
si urocultura , am plecat de la ipoteza unei regresii afective. Interviul cu copilul Adrian i-mi povesteste ca ii este foarte
dor de tatal sau si ca esta foarte greu sa ai un frate , mai ales daca este si mai mic .I-mi povesteste ca este mereu criticat
si constata cat de bine este sa fii fratiorul cel mic si sa faci pozne fara ca nimeni sa nu te dezaprobe.
Complexul de rivalitate fratern
Complexul de rivalitate fratern este cunoscut i sub denumirea de complexul lui Cain i se refer la gelozia n
special a copilului, care poate fi foarte precoce. La vrsta adult se manifest printr-o gelozie agresiv fa de tot ceea
ce este susceptibil de a intra n competiie (sau rivalitate) pentru a obine o laud, o prioritate afectiv sau un sacrificiu.
De obicei se d un ultimatum de genul el/ea sau eu, iar atitudinea sa este ntotdeauna exagerat. Indicat este de a se

evita gesturile care reprezint sursa acestei gelozii i anume: laudele, preferina fa de o anumit persoan sau un
anumit copil (n cazul prinilor).
Rivalitatea fraterna apare dupa nasterea unui frate sau sora. Se poate instaura imediat, sau dupa o perioada
de timp de la cateva luni pana la cativa ani.
Motivul rivalitatii este competitia pentru iubirea si atentia parintilor, a mamei in special. Aceasta competitie
apare deoarece copilul era obisnuit sa primeasca intreaga atentie a mamei, lucru care se schimba odata cu aparitia
noului bebelus. Acum el este obligat sa se multumeasca cu mai putin, desi nu este pregatit sa faca fata acestei frustrari
afective.
Gelozia declansata de nasterea fratelui se poate manifesta in mai multe moduri: copilul poate avea izbucniri
colerice, anxietate, retragere sociala, diverse tulburari ale alimentatiei sau ale somnului. In ceea ce priveste relationarea
cu membrii familiei, comportamentul fata de bebelus poate varia de la indiferenta pana la agresivitate, alternand cu
perioade de bine, in timp ce fata de parinti copilul poate manifesta ostilitate sau retragere, necooperare, incercand sa
puna in joc frustrarea, propriile emotii de suferinta, de pierdere pe care nu stie sa le exprime in alt mod.
Aparitia rivalitatii fraterne poate fi prevenita oferind date suficiente copilului referitoare la sosirea
fratiorului, inca din perioada sarcinii. Momentul nasterii poate fi intampinat cu bucurie si prezentat ca aparitia
fratiorului mai mic care va avea nevoie de ajutorul fratelui mai mare si care, cand va mai creste, se va putea juca
impreuna cu el.
De asemenea, atitudinea copilului poate fi influentata si de relatia parintilor. O relatie echilibrata,
afectuoasa, de colaborare si cooperare poate oferi copilului un sentiment de siguranta suficient de puternic incat teama
de a pierde iubirea mamei sa nu apara dupa aparitia bebelusului. In acelasi timp, atentia mamei poate fi inlocuita de
grija crescuta a altui membru al familiei (tatal, bunicii etc.) astfel incat copilul sa nu resimta frustrarea.
Totusi, daca observati semne ale rivalitatii intre copiii vostri, sunt cateva lucruri pe care le puteti face.
Pentru inceput, puteti asigura un spatiu sigur de exprimare a emotiilor legate de fratele mai mic, incurajandu-l pe cel
mare sa vorbeasca despre ceea ce simte. Este posibil sa auziti lucruri neplacute, dar e important sa nu le cenzurati daca
doriti sa va ajutati copiii. Puteti incerca rezumarea celor spuse de el, apoi prezentarea propriului punct de vedere,
asigurandu-l ca il iubiti la fel de mult ca si inaintea nasterii celui mic. Invitati apoi copilul sa gaseasca niste solutii,
impreuna cu dumneavoastra, pentru a nu mai fi deranjat de prezenta celuilalt. Luati in considerare solutiile date de el,
dar incercati sa-i propuneti si implicare in jocuri comune, sau chiar sa-si invete fratiorul sau surioara unele din lucrurile
pe care el deja le stie.
Astfel, copilul mai mare va gasi metode pentru a-l accepta pe cel mai mic in viata lui, fara sa simta ca
trebuie sa renunte la iubirea sau atentia parintilor, ci castigand un partener de joaca.
Relatia fraternala poate genera doua tipuri de relatii:
1) una in care fratii dezvolta o afectiune reciproca si o solidaritate durabila;
2) si alta in care fratii amplifica rivalitatea si amplifica conflictualitatea.
Intre frati in cadrul grupului parental, mama detine rolul principal, ea fiind primul obiect de iubire, parteneri de relatie
si factor de centrare a legaturilor. Aceasta pozitie ocupata de mama genereaza rivalitate intre frati.
Rivalitatea fraterna in sens larg apare de obicei in raport cu mama la nasterea unui frate sau a unei surori, faza in care
se contureaza reactia de gelozie ajungandu-se uneori pana la opresiunea fizica si chiar uciderea fratelui. Rivalitatea
fraterna in sens restrans consta in concurenta dintre frati pentru a obtine locul intai in atentia si iubirea mamei (a tatalui
sau al altui membru din familie, ca substitut parental) si se exprima prin conduite de punere in valoare fie ele
compensatorii sau regresive.
Rivalitatea poate genera atat reactii agresive cat si reactii demisionare, cu valoare de esec.
in cadrul fratiei cu mai multi membrii, relatiile pastreaza modelul fratele mai mare fratele mai mic dar acest model
se diversifica in functie de o serie de factori (sex, varsta). Pentru primul copil care pana la aparitia primului frate a fost
copil unic apare un sentiment de frustrare, iar reactia de rivalitate fata de nou nascut este deosebit de intensa. Uneori la
nasterea altor frati rivalitatea copilului cel mare scade, el reactionand in rol parental fata de cei mici.

Al doilea nascut beneficiaza de experienta primului dar acesta se simte ranit si frustrat de pozitia pe care el o ocupa.
Locul mijlociului in familie este pozitia in care conflictele dintre identificari ating punctul maxim deoarece el nu poate
deveni nici, ,cel mai mare, nici, ,cel mai mic. Ultimul nascut centreaza de obicei atentia mediului familiei,
beneficiind de indulgenta si bunavointa parintilor si fratilor mai mari, devenind preferatul si chiar rasfatatul familiei.
Prin urmare, relatiile fraternale sunt foarte complexe si genereaza uneori unele situatii imprevizibile. in aceste situatii
relatia paternala este foarte importanta, ea avand rolul de tampon al divergentelor ce pot aparea intre frati. in concluzie
putem afirma ca functia de solidaritate a familiei a cunoscut o diminuare in timp datorita in special mobilitatii sociale,
mobilitate care implica ruperea locului de munca de cel rezidential.
Acest lucru nu a dus decat la inrautatirea si influentarea negativa a solidaritatii familiale macinata de separarea fizica si
afectiva care exista intre membrii familiei.
Relatia conjugala dar si cea parentala a inceput sa fie dominata de framantari si contradictii. Prima se datoreaza unui
complex de factori (emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfacerea legata de viata
sexuala), iar a doua se datoreaza adancirii diferentelor dintre modelele cultivate apartinand diferitelor generatii.

Sfaturi pentru evitarea rivalitatii fraterne

Este important ca aparitia celui de-al doilea copil in familie sa aiba loc in conditii de armonie conjugala si familiala,
pregatindu-l pe primul nascut sa accepte prezenta unui frate ca posibil partener de joaca.
Pentru a preveni instalarea rivalitatii fraterne - provocata de ?competitia? pentru atentia maxima a parintilor - acestia
din urma trebuie sa aiba o atitudine echidistanta fata de copii. Atentia mamei - de care primul copil se poate simti lipsit
- poate fi inlocuita de grija tatalui sau a altui membru din familie (bunic, bunica, etc.). Numai astfel se poate mentine
echilibrul interior al primului copil si al relatiilor familiale in care e implicat acesta.
Teama mamei este justificata doar din perspectiva experientei personale. Ea s-a simtit tratata diferit de catre parintii sai,
care i-au plasat o parte din raspunderile lor de fiecare data cand i-au spus: 'Tu esti mai mare!'. Procedand astfel, au omis
faptul ca ambii copii (si cel mare, si cel mic) au acelasi statut in raport cu parintii.
Perspectiva unei relatii fraterne pozitive, echilibrate este cu atat mai posibila in cazul in care copilul isi doreste sa aiba
un frate sau o sora.
Rivalitatea intre frati este un fenomen des intalnit in familiile cu cel putin doi copii, din cauza tendintei parintilor de a
acorda prea multe raspunderi fratelui sau surorii mai mari in raport cu mezinul/mezina.
"Daca parintii reusesc sa-si asume in mod echilibrat responsabilitatile, copiii se vor intelege foarte bine."
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE COPILULUI UNIC
Avantaje
* Copilul unic beneficiaza de toata atentia si dragostea parintilor sai. In plus, acestia dispun de mai multe resurse
materiale si de mai mult timp pentru copilul lor decat parintii din familiile numeroase.
* Adeseori, copilul este inclus in activitatile celor mari pentru ca parintilor le vine mai usor sa-l ia cu ei. Astfel, inclus
inca de la o varsta frageda in universul adultilor, el are uneori o maturitate intelectuala si un nivel de limbaj mai
dezvoltat decat cei de aceeasi varsta.
* Copilul unic este adeseori integrat in conversatiile parintilor, care tin cont de opinia sa atunci cand iau o decizie de
familie. In consecinta, el capata o mare incredere in fortele proprii.
* Nefiind nevoit sa-si imparta dulciurile sau jucariile cu fratele sau sora, nu are ocazia sa experimenteze sentimentul
de rivalitate fraterna.
* Pentru ca nu-si "imparte parintii, copilul nu se simte in competitie si leaga o relatie afectiva extrem de puternica cu
ei.
* Acesti copii devin mult mai repede autonomi si responsabili.

Dezavantaje
* Desi pare greu de crezut, copilul s-ar putea simti coplesit de atata atentie si de sperantele parintilor. Stie ca este
singurul care poate indeplini dorintele lor, iar acest lucru poate deveni o povara.
* Exista riscul sa devina perfectionist si sa-i fie teama ca-si va deceptiona parintii, mai ales daca acestia au asteptari
prea mari. Se simte responsabil sa le rasplateasca increderea, incercand sa nu dea niciodata gres: un efort si o
responsabilitate prea mari pentru un copil.
* Neavand la indemana un partener de joaca, se poate simti adeseori singur.
* Absenta rivalitatii fraterne, desi are partile ei bune, poate deveni o sursa de conflict in cadrul relatiilor sale cu alti
copii. Obisnuit sa beneficieze de toata atentia parintilor, nu accepta prea usor ca prietenii sai de aceeasi varsta sa se
situeze pe picior de egalitate cu el. De aceea este posibil sa-si gaseasca cu greu locul in sanul grupului de prieteni.
* Copilul unic nu prea suporta frustrarile si nu se spune cu usurinta regulilor. Parintii trebuie sa-i stabileasca anumite
reguli si sa vegheze la respectarea lor, altfel exista pericolul ca micutul sa intampine greutati la adaptarea in
colectivitate.
Complexul de rivalitate fratern
Este cunoscut i sub numele "complexul lui Cain", dup celebra ntmplare biblic dintre Cain i Abel.
Aceasta se refer la "ptrunderea nedreapt" a celuilalt n lumea noastr i la sentimentele asociate: gelozie, furie,
violen.
La copil, acest complex se manifest n raport cu fratele, iar la adult se manifest n raport cu orice
persoan susceptibil de a intra n competiie pentru a obine o laud, o promovare la serviciu, o ascensiune social,
un beneficiu sentimental. Acest complex se asociaz cu agresivitate, ostilitate, ironie fa de rivalul social sau
revendicare fa de persoana de la care se ateapt s se obin preferina, gsind-o pe aceasta vinovat pentru
protecia rivalului.
Ultimatumul dat prin acest complex este "el sau eu" i este spus cu impulsivitate i exagerare.
O prim form a acestui complex se exprim prin nelegerea situaiilor de cuplu, familiale, sociale, ca i
rivalitate, dezvoltndu-se astfel un puternic spirit de competiie, fr s fie ns distrus corectitudinea sau spiritul de
echip. O astfel de persoan prefer s munceasc singur i nu n grup, vrea s se afle n fruntea celorlali, s ctige
confruntrile.
n form mai puternic, acest complex se exprim prin protecia rivalului sau a persoanei ce poate deveni
rival, prin sacrificiu de sine i generozitate pentru binele celuilalt.
3. Complexul de rivalitate fraterna - atitudinile parintilor, constand in atentie mai mare acordata unuia
dintre copii, inducerea unor stari de tensiune, prin sentimente de inferioritate sadite de adultii din familie prin
compararea copiilor, de fata cu acestia.
Rivalitatea fraterna: vizeaza o gelozie si o frica exagerata ce apare odata cu nasterea unui fratior, se exteriorizeaza

prin competitie pentru atentia si afectiunea parintilor, probleme de conduita, somn sau alimentatie si se poate
asocia cu depresia.