Obiectul și obiectivele psihoterapiei

Gîrla Valeria
Grupa : PJ21M
Psihoterapia este definită ca o acțiune
psihologică sistematică, planificată şi
intenţională, având la bază un sistem
teoretic conceptual bine pus la punct şi
exercitată de către un psihoterapeut
calificat (psiholog sau medic) asupra
pacientului.
Ea utilizează metode şi acţiuni specifice şi nu se poate
confunda cu simpla acţiune caldă şi simpatică pe care
o exercită la nivel empiric o rudă, un preot sau un
prieten foarte apropiat (Watson ,1963).
Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la
granița între medicină și psihologie .
Psihoterapia îşi găseşte aplicare în tratamentul majorităţii
bolilor psihice, în cazul unor boli somatice cu o importantă
componentă psihică, precum şi în situaţiile de normalitate în
vederea optimizării proceselor volitive (de voinţă) şi afective,
ca şi a performanţelor fizice, psihice sau intelectuale.

Psihoterapia se bazează pe colaborarea voluntară dintre

psihoterapeut şi pacient. Ea se asociază uneori cu
tratamentul medicamentos şi/sau cu măsuri de asistenţă
socială şi pedagogică.
În aceste situaţii psihoterapeutul îşi desfăşoară activitatea în
colaborare cu medicul psihiatru (sau de altă specialitate,
după caz) şi cu alţi membri ai echipei de sănătate mintală.
 La baza oricărei psihoterapii se află convingerea conform căreia
persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica
învăţând noi strategii de a percepe şi evalua realitatea şi de a se
comporta .
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenției este individul), în
grup (obiectul intervenției este individul inserat într-un grup terapeutic)
sau de grup (obiectul intervenției este grupul, spre exemplu, cuplu,
familie etc.).
Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizează adesea
și cu referire la psihoterapia „în grup”.
Cele mai cunoscute orientări (European Psychotherapy Association- EAP)
sunt:
- psihanaliza (la rândul ei de mai multe orientări- freudiană, jungiană, etc),
- psihoterapia adleriană (care-și are inspirația în scrierile teoretice ale
medicului Alfred Adler),
- psihoterapia non-directivă sau centrată pe persoană/client (Carl Rogers),
- terapia comportamentala (Skinner),
- terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis),
- hipnoterapia (Milton H. Erickson),
- psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine română),
- psihoterapia transpersonală (Stanislav Grof),
- psihoterapia expresivă (incluzând art-terapia, terapia prin dans și mișcare,
drama terapia, meloterapia),
- psihoterapia narativă (Michael White, David Epston),
- psihoterapia dafinoica (John Dafinoiu, Georges Glaciel și Andrew Celalalt)
- psihoterapia gestalt (Frederick și Laura Perls).
- psihoterapia sistemică (sau familială)
- Analiza Tranzacțională (Eric Berne)
- psihoterapia Pozitivă (N. Peseschkian)
Psihoterapia se diferențiază de alte metode de tratament
prin:

la utilizarea ei se folosesc instrumente psihologice pentru schimbarea

personalităţii, legate de bazele psihologiei;

sunt utilizate metode si instrumente profesionale, adică pregătite de

profesionişti;

cu ajutorul psihoterapiei sunt trataţi persoane ce suferă de dereglări

ai psihicului
Obiectivul general, a oricărei psihoterapii constă în a
înţelege comportamentul pacientului şi a modifica acest
comportament astfel, încât dificultăţile existenţiale ale
acestuia să fie înlăturate sau măcar diminuate.

În acest scop, psihoterapeutul încearcă să realizeze o

evaluare a personalităţii pacientului, căutând să pună în
evidenţă problemele principale şi particularităţile psihice ale
acestuia.
Obiectivele psihoterapiei pot fi clasificate în :
Obiective imediate (orientate asupra ameliorării stării psihice)

Obiective de perspectivă (vizează restructurarea personalității, modelarea unor

comportamente noi, mai eficiente și creșterea capacităților de relaționare și integrare atât în
mediul intern cât și în cel extern )
Majoritatea specialiştilor sunt de părere că obiectivele psihoterapiei vizează în
principal
următoarele aspecte:

Scoaterea pacientului din criză existenţială în care se află.

 Reducerea sau eliminarea simptoamelor.

Întărirea E-ului şi a capacităţilor integrative ale personalităţii pacientului.

Rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului.

Modificarea structurii personalităţii în vederea obţinerii unei funcţionări mai

mature, cu o capacitate de adaptare eficientă la mediu.

Reducerea (sau înlăturarea dacă este posibil) acelor condiţii de mediu care produc
sau menţin comportamentele de tip dezadaptiv.

Modificarea opiniilor eronate ale subiecţilor despre ei înşişi şi despre lumea

înconjurătoare.

Dezvoltarea la subiecţi a unui sentiment clar al identităţii personale.

Obiectivul final al psihoterapiei constă în realizarea unei
sănătăţi mintale înalt calitative, capabilă să asigure
realizarea maximă a potenţialului uman al individului
Mulțumesc pentru atenție!