Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupa: PJ11M
Gîrla Valeria
Venirea în penitenciar afectează echilibrul personalității prin prisma a trei aspecte: a spațiului de
viață, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativizarea trecutului) si a comportamentului
social (izolare, abandon). Încă de la început, datorită intrării într-o colectivitate de necunoscuți
(cel mai adesea proaspătul condamnat confruntându-se și cu fenomenul supraaglomerării),
datorită controlul riguros al conduitei, stresului prelungit în faza de anchetă, precum si datorită
dependenței de personal inevitabil apar și se cronicizează o patologie specifică.
Traiul într-o ambianță monotonă, zilnic câte 17 ore, lipsa unui spațiu intim, dar si veșnicele
discuții cu aceiași colegi și pe aceleași teme putem să ne explicăm frecventele căderi psihice,
degradările imaginii de sine si adaptările patologice cu care se confruntă mulți deținuți.
Regresul afectiv poate fi caracterizat, în ansamblu, prin lipsa inițiativei, pierderea interesului
pentru lucruri, oameni si evenimente, apatie, anestezie afectivă, incapacitate de a mai face
planuri, resemnare fatalistă. Astfel, lesne putem afirma că „din sărăcia « rolului » de deținut nu
mai poate emerge eul, a cărui structură este atat de complex.
Regresul afectiv este de fapt un proces complex care poate fi influiențat de mai mulți criterii , cu
toate că procesul de regres afectiv poate avea consecințe grave care pun în pericol sănătatea și
viața deținutului, totuși stagnarea acestui fenomen rămâne a fi puțin posibil doar prin
intervenția psihologului , deoarece cel mai frecvent regresul afectiv este cauzat de factori
exterior , cum ar fi condițiile de trai din penitenciar, pierderea relațiilor cu persoanele dragi,
abuzul din partea altor deținuți sau din partea angajaților, etc.
Surse bibliografice:
1. https://dexonline.ro/definitie/regres
2. https://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/Caracteristicile-mediului-
peni675.php