Definirea tulburarilor de comportament Comportamentul reprezinta ansamblul reactiilor adaptative, obiectiv-observabile, pe care un organism prevazut cu sistem nervos le executa

ca raspuns la stimulii din ambianta (Tilquin). Comportamentul este, asadar, expresia exterioara a raporturilor dintre individ si mediu, a echilibrului pe care individul l realizeaza n procesul dinamic de integrare n viata sociala si care este obiectivat, de regul 14314e412o ;, ntr-un sistem de fapte sau de actiuni supuse unei aprecieri morale. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat n considerare ntr-un mediu si timp date, avnd semnificatie adaptativa si ntotdeauna subordonndu-se unui sens (scop). Pe fondul interactiunii copilului cu scoala, cu familia, cu grupurile de prieteni, sau de cunostinte etc, pot aparea comportamente adaptative, sau, dimpotriva, se pot contura comportamente dezadaptative, aflate n conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultiva un tip de "comportament normal". Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influentat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetica a individului si de mediul social n care acesta traieste si munceste. Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implica tulburari n sfera emotional-volitiva, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natura sociogena (I. Strachinaru, 1994). Aceste devieri de conduita sunt, asadar, nu doar abateri de la normele starii de sanatate, ci si de la normele morale, cu daune resimtite n raporturile sociale normale.

Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeste de cea normala prin faptul ca acest tip de conduita este oscilanta, pendulnd adeseori ntre agresivitate, iritabilitate, tendinte necontrolate si necenzurate, lipsa stapnirii de sine si neevidentierea autocontrolului. Putem afirma ca adolescentul/tnarul cu tulburari de comportament si dezvolta anumite trasaturi de personalitate specifice, diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificari la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenta negativa a celor imorale), modificari la nivelul relatiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate, de nencredere sau agresivitate), scaderea pragului de toleranta la frustratie (din cauza egocentrismului ridicat orice renuntare la ceva care-i produce placere este perceputa ca agresiune asupra propriei persoane), perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu exista, fie iau forma unei sfidari, culpabilitatea fiind puternic interiorizata), existenta unor puternice sentimente de devalorizare (cel n cauza autopercepndu-se ca fiind o "non-valoare" - apreciere ntarita frecvent atitudinal si verbal si de cei din jur si continund sa repete comportamente negative tocmai pentru ca nu-1 crede nimeni bun de ceva sau capabil sa se schimbe), a unor sentimente acute de injustitie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuita altor persoane, sistemului, societatii - "mi se face o crunta nedreptate"). La aceste particularitati specifice persoanei cu tulburari de comportament putem adauga si existenta contrarietatilor Eu-lui, acesta, pe de o parte, caracterizndu-se printr-o slaba consistenta si echilibru intern (mascate frecvent prin manifestari perturbatoare gen mnie, negativism, minciuna etc, care indica fals puterea sau forta Eu-lui, a persoanei) si pe de alta parte, printr-o alterare a relationarii cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoista a nevoilor personale si nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituala). In plus, pot aparea si tulburari de cunoastere, persoana n cauza traind exclusiv n prezent, faptele actuale fiind percepute de sine-statator, fara nici o legatura cu experienta trecuta, astfel ca realitatea n care se nscrie persoana cu aceste tulburari este una eminamente actuala.

Pe acest fond, tulburarile de comportament aduc cu ele si perturbarile de aparare, acestea fiind frecvent de tip defensiv, centrate fie pe gasirea unor scuze sau a unor mijloace/cai de a scapa de o acuzatie sau dintr-o situatie neplacuta, fie pe identificarea - reala sau imaginara - a unui vinovat ("tap ispasitor") al actelor sale, fie pe gasirea unui aliat puternic (care sa-1 sprijine n actiunile sale). De asemenea, mecanismele de aparare ale celor cu tulburari comportamentale sunt orientate spre gasirea de rezistente la schimbare (mai ales n fata tentativelor de reeducare, interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioara) si spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe, negative la o persoana valoroasa, cu influenta pozitiva puternica n grup. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburari comportamentale este inadecvata si saraca n privinta structurarii continutului ei. Semnalam ntre caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinta de condensare n subsisteme operationale la nivel psihosocial:

operare preponderent cu pseudovalori; precaritate si inadecventa valorica imaturitatea structurilor psiho-afective si sociale ale personalitatii; inconsistenta calitativa a constiintei de sine; imaturitatea sociala exprimata n mod precar la nivel vocational si axiologic; realizarea falsa a imaginii de sine.

Este stiut si acceptat faptul ca att n planul normalului, ct si al patologicului fiinteaza un sistem de aspiratii n care sunt posibile disfunctionalitati rezultate din discrepanta ntre aspiratii si performante. La adolescentii si tinerii cu tulburari comportamentale, prezentnd o imaturizare psiho-afectiva, persista, de fapt, o necristalizare si o disfunctionalitate a elementelor structurale n planul personalitatii. Dispersia intereselor si a aspiratiilor, consecinta a disfunctiei prin defect psihosocial, induce o devitalizare a cmpului de aspiratii, fapt care paralizeaza orizontul ascensiunii umane. Astfel, se sesizeaza elemente de bruiaj comportamental, care pot fi cotate ntre tendinta tnarului spre socant, spectaculos n sine si elemente de falsa reusita, de ncercari nereusite la scoli, facultati, n casnicii etc. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizarii unor mesaje de feed-back autentice, sau de desele "ricosari" de pe orbitele functionale normale. Apreciem ca dezvoltarea ulterioara a comportamentalilor (cei cu tulburari de comportament) poate evolua spre o "stergere" n timp a deficitelor comportamentale doar cnd sunt anihilate conditiile majore negative din viata lor. n acelasi timp, este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic, sub influenta nefasta a adultilor delincventi sa nu poata discerne "binele" de "rau", sa recidiveze comportamental si sa faca obiectul actiunii legii penale. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuata sau pastrata si care depasesc granita celor 18 ani pna la care legea oricum i ocroteste. n general, persoanele slab adaptate la conditiile unei vieti sociale normale, avnd o structura imatura, dezechilibrata, sugestionabila si aflate n perimetre sociale dezorganizate, delictogene depasesc cu usurinta granitele comportamentului normal si ajung la acte deviante, aberante, antisociale. De aceea, pedagogii ar trebui sa ofere acestora metode, mijloace de interventie psiho-clinice, psiho-sociale, dar mai ales tehnici de modelare socio-educationale.