Sunteți pe pagina 1din 5

Ce facem daca avem un bolnav psihic in familie

Ce facem daca avem un bolnav psihic n familie? Fenomen cu ample rezonante sociale, boala, oricare ar fi natura ei, somatica sau psihica, este un serios handicap pentru individul afectat, determinndu-i importante modificari comportamentale, ca si incapacitatea de a ndeplini rolurile sociale ce-i revin. Boala psihica a fost privita de-a lungul timpului ntr-un mod aparte, bolnavul mintal fiind fie respins, fie izolat de colectivitate, fiind considerat ca un fel de delincvent sau de pacatos. De aici pna la a-1 pedepsi si ostraciza nu a ramas dect un pas, care din pacate a fost facut; ba chiar si n vremurile noastre mai snt unii care-i considera necesar. Toate aceste lucruri tin nsa de domeniul istoriei, atitudinea actuala fata de bolnavul mintal neputnd si netrebuind sa fie dect aceea pe care o avem fata de orice bolnav. Boala mintala nu este nici mai mult nici mai putin dect o suferinta ca oricare alta, iar bolnavul psihic un suferind care necesita compasiune si ajutorul celor din jur. De-a lungul timpului, atitudinea fata de boala psihica si de bolnav a suferit importante variatii, ajungnd n momentul actual, datorita progreselor pe care le-a facut industria medicamentelor sa se apropie de normal, desi amprenta conceptiilor evului mediu se mai face observata, n ciuda enormelor progrese realizate pe plan social. Bolile psihice grave, psihozele, snt privite de majoritatea oamenilor cu teama, impresionnd si azi, mai mult dect ar fi necesar. Aceasta teama genereaza oamenilor din jurul celui bolnav doua categorii de atitudini: respingere discreta sau brutala, pentru a fi ct mai departe de manifestarile psihice care impresioneaza neplacut, sau compasiune exagerata, care poate eventual sa umileasca pe cel bolnav. Este adevarat ca, n afara psihiatrului, orice alta persoana se afla n posibilitatea de a evalua mult mai greu care este atitudinea cea mai buna fata de un anumit pacient, ce se afla ntr-un anumit stadiu al bolii. Oscilatiile de manie sau depresiune melancolica cu perioade de remisiune integrala a oricarui simptom, fazele de acutizare la un schizofrenic cu comportamentul sau bizar, idei delirante, halucinatii, .debusoleaza colectivul n care acesta munceste. Oricui i vine greu sa admita ca acelasi coleg de munca ce era foarte bine cotat profesional, corect, vesel, normal ntr-un cuvnt (desi poate numai aparent), devine subit violent sau excesiv de vesel, chiar necuviincios sau imobil ca o statuie. Este greu de admis, apoi, ca dupa alte cteva saptamni sa fie vazut din nou comportndu-se ca oricare om normal, acelasi ca totdeauna sau numai putin schimbat. Daca toti acesti oameni, care snt bine intentionati ar sti ca n prezent boala psihica poate i remisa, ca daca bolnavul urmeaza un tratament corespunzator, poate redeveni n foarte multe cazuri (si ne referim la grupul de boli psihice grave, psihozele!) cel care a fost anterior, sau aproape acelasi, s-ar privi poate cu mai multa ntelegere si ar exista o conceptie mai elastica asupra cazului. Eticheta de "nebun" n sensul de ireversibilitate a soartei nefaste pentru bolnavul psihic este valabila azi numai pentru o minoritate a bolnavilor psihici. Atitudinea colectivului ar trebui sa fie identica cu cea fata de oricare membru al sau, iar numai situatiile specificate de medic (care recomanda evitarea suprasolicitarilor sau a psihotraumelor) constituie o atitudine de menajare. In ceea ce priveste familia, aceasta joaca un rol fundamental n masurile de integrare a bolnavului psihic n viata de toate zilele, dar poate fi si o prghie importanta n profilaxie. Familia, ca celula sociala de baza, creeaza legaturi interpersonale specifice, roluri (de sot, sotie, tata, mama, copil), obligatii, probleme. Aptitudinea de a ntemeia si sustine o familie este, din cte sustin majoritatea autorilor, un test de sanatate mintala. Viata reusita de familie nseamna, printre altele, rezolvarea unor probleme de atractie ntre cele doua sexe, mai multa ordine, disciplina si ntelepciune, decizia de exercitare si de cultivare a devotamentului, o echilibrare datorita si sarcinilor asumate.

Familia nseamna, ntre altele, sprijin si ajutor reciproc, care se manifesta n toate mprejurarile, dar mai ales n boala. Vindecarea, refacerea, depind n numeroase cazuri de factorul familial. Bolnavul psihic (care devine cronic n multe situatii, n special n schizofrenie) necesita ngrijiri pe care nu le poate oferi dect o familie bine consolidata; sprijinul din afara familiei, bazat pe solidaritatea umana se dezvolta mai trziu dect cel din interiorul familiei. Bolile care evolueaza multi ani pot genera frecvent tensiuni n relatiile din cadrul familiei, impunnd ca membrii acesteia sa-si restructureze atitudinile (toleranta, autoritate, timp etc.). Asistam uneori la reactii nevrotice, tendinte depresive, stari de irascibilitate crescuta la membrii familiei n care exista un bolnav psihic cronic. Exista chiar asa-numita psihoterapie a familiei, ce se refera la metode psihoterapeutice care privesc familia, bolnavul psihic, precum si relatiile interfamiliale propriu-zise. Terapia familiei a aparut din necesitati eminamente practice, urmatoarele tipuri de tratament fiind: sfatuirea familiala si conjugala, modificarea sistemelor de comunicare ale familiei, reorganizarea ierarhiei familiale, terapii multifamiliale, terapia starilor de criza familiala, abordarea ecologica si terapia n retea. Terapia familiei si gaseste indicatii ndeosebi n alcoolism, dizarmoniile n structura personalitatii, probleme familiale ale adolescentilor si, n mod special, familiile cu membri psihotici (n particular schizofrenii). Statul modern a organizat o ntreaga retea de asistenta sociala si medicala pentru rezolvarea problemelor sociale ale bolnavului psihic. n societatea moderna, statutul bolnavilor n general (inclusiv cel mintal) contine, potrivit autorilor avizati, urmatorii parametri: - diminuarea sau absolvirea de responsabilitate; - dreptul la ajutor, bolnavul fiind scutit de obligatia sociala de a mai munci; - obligatia de a dori sa se nsanatoseasca; -- obligatia de a coopera la vindecarea sa. In acelasi timp, legislatia tuturor tarilor nu numai ca nu admite condamnarea unui bolnav psihic, dar 51 si apara, condamnnd pe oricine ar cauta sa abuzeze de inconstienta bolnavului. Ocrotind bolnavul mintal, legile R.S.R. prevad unele masuri ce ntaresc legatura cu psihiatria, care ar trebui sa duca la o colaborare si o ntelegere desavrsita n interesul justitiei si al bolnavului. Astfel: - Interdictia este una din formele de ocrotire a persoanelor fizice, care, din cauza starii de alienatie sau debilitate mintala snt lipsite de discernamntul necesar unei depline capacitati de exercitiu. - Tutela, ca forma de ocrotire, cuprinde ansamblul dispozitiilor legale care reglementeaza ocrotirea unui minor sau bolnav psihic, de catre o alta persoana careia i s-a atribuit functia de tutela, sub supravegherea, controlul si

ndrumarea permanenta a autoritatilor tutelare. - Curatela este conceputa n dreptul nostru ca o forma de ocrotire judiciara a intereselor unei persoane care poate fi capabila, cu capacitate redusa, ori lipsita de capacitate mintala. - Lipsa de responsabilitate pentru faptele bolnavului mintal este legiferata n toate tarile, aspect reglementat de Codul Penal si de Codul de procedura penala, n cazul n care un bolnav psihic a comis o fapta cuprinsa n legea penala, se iau masurile de siguranta, fie pentru nlaturarea unei stari de pericol, fie pentru prentmpinarea savrsirii unei fapte penale. Responsabilitatea sau iresponsabilitatea faptelor penale se stabileste prin expertiza psihiatrica legala, care trebuie sa se pronunte asupra starii psihice a subiectului, adica asupra discernamntului acestuia n momentul n care a comis fapta penala. - Internarea si tratarea bolnavilor psihici periculosi. Tot n grija colectivitatii pentru ocrotirea bolnavilor psihici au fost stabilite masuri care reglementeaza internarea bolnavilor psihici periculosi cu potential de a savrsi fapte penale, n vederea tratarii lor obligatorii si a recuperarii lor (Decretul 313/1980). Este vorba de acei bolnavi psihici, care savrsesc acte antisociale ce nu cad sub incidenta Codului Penal, dar care, n conditiile agravarii bolii psihice ar putea savrsi fapte penale deosebit de grave.

Masuri de igiena mintala. Sanatatea psihica la indemana tuturor


Masuri de igiena mintala - sanatatea psihica la ndemna tuturor Si n psihiatrie, ca n orice domeniu al medicinii, a preveni este mai usor dect a trata, cu deosebirea ca adoptarea unor masuri profilactice si de igiena mintala fereste individul nu numai de aparitia celor mai multe din tulburarile psihice, dar i ofera si vigoare si sanatate fizica. Igiena mintala trebuie nceputa nca dinainte ca individul sa-i poata aprecia virtutile; ea trebuie sa-i asigure copilului dezvoltarea unei personalitati complete si armonioase, un climat psihoafectiv echilibrat, canalizndu-i pozitiv energiile si aptitudinile. Depasirea perioadei critice data de pubertate si adolescenta, zguduita de crize de identitate si adaptare revine tot n sarcina familiei, care trebuie sa neutralizeze potentialul exploziv al acestei perioade, netezind calea spre mplinire a viitorului tnar. Masurile de igiena mintala, pe care fiecare din noi trebuie sa le respecte, se refera la aspecte complexe privind activitatea zilnica, adaptarea la diverse situatii noi, viata instinctiva, integrarea n microclimatul familial si socioprofesional etc. Pastrarea capacitatii optime de efort profesional se poate realiza prin urmatoarele: a) evitarea suprasolicitarii fizice sau psihice, cunoasterea limitelor individuale, ceea ce pentru unul se desfasoara firesc, pentru altul poate fi un efort imens, peste masura posibilitatilor; b) evitarea muncii n asalt, pastrarea unui ritm constant de activitate adaptat unor particularitati individuale. Ritmul somn-veghe, viteza cu care se epuizeaza "resursele" n timpul unui efort concentrat snt deosebite de la un subiect la altul; c) orarul de munca regulat reduce n mod semnificativ efortul. Suprancarcarea acestui orar, adesea inutila la copil si adolescent, are efecte din cele mai nocive. Dorinta unor parinti ca fiica sau fiul lor sa fie niste personalitati

"polivalente" duce la epuizarea acestora si la scaderea semnificativa a performantelor; d) introducerea unor pauze si a unor activitati cu continut recreativ n timpul activitatilor profesionale "rencarca bateriile" cu energie psihica, ofera momentele de destindere necesare refacerii potentialului creativ; e) alimentatia rationala si completa sub raportul echilibrului ntre principiile alimentare. Alimentatia saraca n vitamine, saruri minerale, proteine, glucide nu va favoriza performantele intelectuale. De asemenea, acestea nu snt favorizate de excesele alimentare, de alimentatia hipercalorica, de un regim alimentar cu mese neregulate; f) activitati profesionale variate si pregatirea prealabila atunci cnd se schimba profilul activitatii. Monotonia, care va fi evitata pe ct posibil n activitatile profesionale, ca si rutina excesiva atrag dupa sine uzura rapida a sistemului nervos, creeaza tensiune psihologica si nemultumire. Diversificarea activitatilor profesionale obliga la un efort creator de adaptare si adesea la o largire a sferei de cunostinte. Crearea unui climat afectiv corespunzator este o componenta majora n pastrarea sanatatii mintale, ntre masurile care trebuie luate pentru aceasta se numara: - masuri cu caracter psihopedagogie privind dezvoltarea normala a copiilor. Familia cu relatii echilibrate, cu parinti ntre care exista un climat de ntelegere si dragoste reciproca, de ntrajutorare permanenta ofera cadrul propice dezvoltarii copiilor. Autoritatea parintilor si nu "autoritarismul", exemplul personal constituie factorii esentiali n educatie; - evitarea conflictelor si traumatizarii psihoafective, a carentelor afective n copilarie are consecinte att imediate, ct si la distanta. Masurile aratate anterior evita posibilitatea aparitiei unor astfel de stari. In nici un caz copiii nu trebuie sa fie "paratrasnetele" furtunilor familiale; - evitarea conflictelor cu rasunet afectiv n familie si comunitate (loc de munca, scoala), a emotiilor puternice si socurilor emotionale, ca si a situatiilor de inferioritate si presiune morala. Pastrarea unor relatii interumane bazate pe ntelegere, egalitate, respect reciproc att la locul de munca, ct si n familie constituie o masura psihoprofilactica majora. Cate din situatiile n care se ajunge la medic nu ar putea fi evitate prin atitudini mai comprehensive si concesii minore?; - viata echilibrata si ordonata, fara excese, n care perioadele de munca sa alterneze cu relaxarea si activitatile de distractie si de odihna activa. Toate acestea au un rol hotartor n pastrarea echilibrului emotional, oferind supape de descarcare a fiecarei stari de ncordare. Nu n ultimul rnd vom nota ca aparitia oricarei tulburari afective necesita o prezentare imediata la medicul specialist, care poate n acest stadiu, prin masuri uneori simple, sa restabileasca echilibrul vietii afective. Psihoprofilaxia vietii instinctive este legata de masuri care sa asigure desfasurarea acesteia n cadrul social specific omului, realiznd un echilibru ntre nevoile individuale si regulile de convietuire sociala; - formarea la copil a unei conduite si a unui comportament social corespunzator si combaterea tendintelor

agresive. Aceste masuri au un rol determinant n formarea personalitatii individului, ca si n dezvoltarea ulterioara a unor comportamente normale. Exemplul personal al parintilor si educatorilor, canalizarea corecta a tendintelor fiecarui individ, instituirea la momentul potrivit de masuri suplimentare cu caracter educativ snt mijloacele la moda.