Psihologia “ situational-existentiala “ a pacientului.

- Dependenta ( acceptare, ajutor, protectie ) – reprezinta starea pe care bolnavul o

adopta in vederea obtinerii celor mai bune mijloace de tratament. In momentul in care
bolnavul accepta realitatea situational existentiala si intelege problema pe care o are de
infruntat, dezvolta un comportament de intelegere, solicita ajutor si protectie din partea
personalului medical.
Astfel el ( bolnavul ) se va supune tuturor procedurilor necesare ce ii vor fi aplicate
pentru redobandirea starii de sanatate deci isi va incredinta propria securitate personala si
uneori viata celor care prin cunostintele lor de specialitate pot duce la redobandirea starii de
sanatate.
- Separarea de habitatul personal – reprezinta perioada de timp in care bolnavul
paraseste locuinta personala in favoarea cazarii spitalicesti pentru o perioada oarecare de timp
in vederea solutionarii problemelor de santate acute sau a unor afectiuni cronice acutizate.
Este o perioada in care starea de boala este amplificata de lipsa de confort, spatiul restrans al
unui salon, prezenta altor bolnavi cu manifestari mai mult sau mai putin evidente, regimul
alimentar, unele fobii legate de administrarea injectabila a unor medicamente, igiena
corporala limitata etc.
- Complianta ( fuga in boala, neacceptarea bolii ) – reprezinta in cazul nostru adeziunea
bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate. Este o
expresie figurata care desemneaza faptul ca subiectul cauta in nevroza o cale de a scapa de
propriile conflicte psihice. Modalitate prin care subiectul formuleaza dorinte, ganduri,
sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se apere de ele, negand ca i-ar apartine.
- Psihosociologia spitalului ( organizare administrativa – sociala, rol de bolnav si rol de
pacient, nevroza de spital ) – Insasi institutia spitaliceasca, din punctul de vedere al
organizarii administrativa – sociala, ridica unele probleme celor, care fara voia lor, sunt
obligati sa si-o insuseasca. Astfel sistemul de functionare a unui spital, care dealtfel este
deservit de catre alti oameni, este un factor de stres, datorita faptului ca exista o oarecare
rigurozitate, restrictii, reguli stricte si care in combinatie cu unele reactii mai zgomotoase ale
unor bolnavi suferinzi amplifica starea de disconfort. Daca mai adaugam timpii de asteptare,
birocratia completarii documentelor medicale, aglomeratia de pe holuri si frustrarile celor mai
nerabdatori putem spune ca tabloul creat de institutia spitaliceasca nu este una idilica. In
societate fiecare dintre noi jucam un rol. Cel profesional, de parinte, frate, sot, prieten dar si
cel de pacient uneori din pacate. In mod evident ca este cel mai nedorit rol pe care cineva si l-
ar dori dar totusi se mai intampla ca starea de sanatate sa se altereze si chiar sa degenereze in
afectiuni ce necesita asistenta medicala spitalicesca. In acest moment se declanseaza rolul de
pacient care pentru majoritatea oamenilir este inedit si foarte greu de acceptat. Este necesara o
perioada de timp ca aceasta stare pasagera sa fie insusita si aplicata in mod natural si depinde
foarte mult de cei care asigura asistenta medicala ca pacientul sa reactioneze conform
convingerilor sale pozitive in interpretarea acestui tip de rol. Nevroza este o afectiune
psihogena in care simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic avandu-si
radacinile in istoria subiectului si se caracterizeaza prin compromisuri intre dorinta si aparare.
Nevroza de spital este des intalnita la pacientii care in timpul copilariei au petrecut suficient
de mult timp in institutia spitaliceasca, unde au suferit tot felul de interventii medicale sau au
intrat in contact cu suferinta altor pacienti ca i-au impresionat in mod negativ. Chiar si
izolarea de societate poate provoca acest tip de nevroza prin restrictiile ce pot aparea in
timpul procesului curativ.

Stres si disfunctionalitati

Dupa cum se stie stresul este o stare patologica de incordare sau tensiune neuropsihica,
provocat de factori de mediu ce au ca si consecinta reactii anormale de raspuns si aparare ale
organismului uman. Printre cei mai importanti factori de stres intalnim : zgomotul prin
intensitate si natura lui, caldura excesiva, aglomeratia urbana, diferentele de presiune
atmosferica, divortul, schimbarea locului de munca, decesul unui membru al familiei sau al
unei persoane apropiate, frigul excesiv, imobilizarea involuntara etc.
Stresul este un fenomen ce nu poate fi evitat, astfel psihologii au cautat strategii de control
sau ajustare a stresului. Este vorba despre ceea ce este denumit generic ,,coping’’.
Copingul desemneaza un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera
solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale. (Lazarus, Folkman, 1984).
Analiza acestei definitii pune in evidenta o caracteristica esentiala: copingul este ilustrarea
faptului ca stresul se manifesta numai din relatia dintre subiect si situatie, fiind de neconceput
in afara triadei actiune-cognitie-comportament dizadaptativ.
Percepute din afara uneori ca mecanisme de ,,autoinselare”, tehnicile de coping de acest
tip sunt frecvent întalnite in clinica. Supraestimarea sanselor de vindecare si minimalizarea
simptomelor ce anunta un prognostic prost (ex. scaderea accentuata in greutate la un bolnav
neoplazic, etc.) sau optimismul nejustificat, denumite generic ,,iluzii pozitive” au o certa
contributie modulatoare in relatia cu stresul produs de boala.
Nu de putine ori, un sir de evaluari sau distorsiuni de acest tip, pot fi urmate de reevaluari
ce nu se mai adreseaza situatiei initiale, ci celei imaginate, construite mental de bolnav. Acest
fenomen atinge un apogeu in cazul constituirii anumitor boli psihice, si explica departarea tot
mai accentuata de realitate a acestor pacienti. Il putem intalni insa si in diverse boli somatice,
cu impact psihologic real, situatie in care se poate ajunge la agravarea prognosticului initial.
In practica, chiar si aplicarea exclusiva si neselectiva a unei singure tehnici adaptative,
duce in mod inevitabil la dizadaptare si rupere de realitate. Atribute esentiale ale
mecanismelor cognitive de coping la o persoana sanatoasa il reprezinta flexibilitatea si
adecvarea.

Vulnerabilitatea la stres este data in mod special de predispozitii situationale sau unele
afectiuni psihice pe care fiecare individ le poseda. Astfel o perioada de oboseala prelungita
fizica sau psihica, predispune organismul la stres ai usor decat in cazul in care individul este
odihnit sau sistemul nervos nu este afectat de afectiuni specifice. Mecanismele de coping dau
un raspuns direct ( eliminarea sursei de pericol sau simpla reducere a perceptiei de pericol ) si
au ca scop adaptarea organismului de a face face fata situatiei si pentru a o stapani.
Locus al controlului reprezinta atitudinea fata de originea presupusa ( externa sau interna
) a intaririlor agreabile sau dezagreabile asupra unor persoane, lucruri sau situatii pe care le
intalnim.
Termenul de ,,locus de control” a fost lansat de Rotter (1966) si desemneaza ,,modul in
care o persoană isi explica succesul sau esecul, prin cauze de tip intern sau extern,
controlabile sau necontrolabile”.(Rotter, J.B.,,Generalized expectancies for internal versus
external control of reinforcement”, Psychological Monographs, 80, 1-128).
Locusul de control intern reprezinta convingerea ca responsabilitatea pentru esec,
respectiv meritul pentru succes stau in defectele, erorile, respectiv in aptitudinile si calitatile
persoanei respective, si au o prea mica legatura cu intamplarea sau factori de presiune din
afara, in timp ce locusul de control extern se refera la convingerea ca sursa evenimentelor
(pozitive sau negative) se gaseste in soartă, destin sau puterea altora.
Locusul de control intern este protector in stresul psihic acut si cronic, prin receptivitatea
crescuta a persoanei la informatiile din mediu cu valoare adaptativa, prin rezistenta la
presiunile externe, ca si prin gradul crescut de angajare in situatie. Locusul de control extern
este asociat cu o proportie mai mare de insatisfactii, si cu o predispozitie neta spre anxietate si
depresie.
Exista o variabilitate transculturala a locusului de control, care vine din normele de
presiune culturala si sociala specifice unui anumit tip de societate (ex.locus de control intern -
exprimabil in autonomie timpurie, independenţa, responsabilitate) si strategiile agresive de
coping sunt incurajate in societatile moderne de tip occidental, iar locusul de control extern
si strategiile pasive, de tip ,,Capul plecat sabia nu-l taie” sau ,,Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”,
in societatile de tip traditional).

Trasaturi imunogene ale personalitatii

- Optimismul actioneaza in doua directii : minimalizarea gravitatii evenimentelor si
supraestimarea propriilor resurse de a le face fata. In plus, umorul este o strategie de ajustare
capabila si ea de a reduce evenimentele stresante;
- Rezistenta (robustetea) reprezinta o aptitudine a individului de a fi neobosit,
implicandu-se in activitati diverse cu multa curiozitate, gust pentru risc si pentru schimbare ;
- Locul de control intern sinonim cu mentalitatea individului conform careia tot ce i se
intampla i se datoreaza lui in buna masura si ca aceasta responsabilitate il obliga sa actioneze
energic pentru indreptarea unor situatii nefavorabile, neasteptand de la altii rezolvare ;
- Autoeficacitatea reprezinta o viziune a subiectului asupra evenimentelor stresante,
potrivit careia subiectul considera ca evenimentele cu rol stresant pot fi modificate, atenuate
sau chiar preintampinate de catre orice individ si nu se afla la discretia intamplarii, subiectul
considera ca poate stapani sau limita actiunea nociva a unor astfel de evenimente.
- Umorul.

Trasaturi disimogene ale personalitatii

a) Firea anxioasa:
- prezinta stare de neliniste, tema, chiar frica nemotivata de existenta unui pericol real;
- stil perceptiv vigilent-evitant;
- angoasa este o stare afectiva cu continut somatic intens exprimat (dificultatea de a respira)
concomitent cu o mare tristete;
- anxietatea este un prim stadiu al angoasei sau o angoasa fara manifestari neuro-vegetative;
- anxietatea are diferite consecinte somatice: dispnea (hiperventilatie), hipersudoratia,
tremorul si insomnia;
- exista o anxietate normala si una patologica sau nevrotica, ultima fiind caracterizata printr-o
hipereactie a unui subiect fata de o cauza presupusa;
- exista si o anxietate reactiva care este o anxietate intensa, disproportionata si motivata de o
cauza justificata;
- anxietatea de caracter - dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod obisnuit spre
anxietate

b) Personalitatea depresiva:
- insoteste unele boli si joaca rol etiologic in unele boli (cancer) prin efectul imunosupresiv
asupra celulelor;
- la omul bolnav starea de depresie este tradusa prin senzatii de neputinta, de pierdere a
energiei vitale, sentimente de autorepros, culpabilitate si desconsiderarea propiilor valori;
- corelatele somatice ale depresiei sunt: scaderea apetitului, scaderea in greutate, insomnia,
hipersomnia, pierderea energiei (oboseala la trezire), prezenta a numeroase si variate forme de
dureri;
- depresia mascata are o multitudine de simptome fizice ce pot constitui masca unei depresii
pe care pacientul o ascunde;
- depresia poate atinge maximul prin inclinatia spre suicid a subiectului
c) Nevrozismul - include anxietatea, ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate,
sensibilitate; este asociat cu boli somatice.

Factorii de risc pentru profesia medicala

1
Munca asistentilor este foarte dificila si este considerata cu risc de imbolnavire.
Personalul medical este expus bolilor contagioase, radioactivitatii si substantelor chimice
agresive. In aceasta profesie efortul fizic si psihic depus este foarte mare. Trebuie sa
manipuleze pacienti cu greutate mare si, adesea, este stresat de responsabilitatea pe care o are
fata de pacienti. Efectul acestor factori de risc asupra asistententilor este divers. Multe dintre
efecte apar după un timp foarte mare de la expunere. De exemplu, terapia cu citostatice sau
radioterapia poate avea efecte negative abia dupa cateva decade.
Pe langa efortul fizic si riscul asociat infectiilor, o problema foarte grava o reprezinta stresul
psihic. Stresul fizic si psihic sunt factori de risc pentru accidentele de munca si pot avea
repercursiuni grave. Chiar daca medicii examineaza pacientii si efectueaza interventiile
chirurgicale dificile, asistentii sunt aceia care au contact permanent cu pacientul. Acestea, pe
langa activitatea profesionala care include administrarea medicatiei, a injectiilor, asigura
pacientilor, de asemenea, suport psihic, servicii minore si o atentie constanta. Ei trebuie sa fie
disponibili, atunci cand pacientul are nevoie de ajustarea patului, cand trebuie mutat din pat
sau cand are nevoie sa i se dea ceva de pe noptiera.
La fel de important ca si epuizarea fizica a asistentilor este stresul psihic la care acetia sunt
supusi in timpul programului de lucru. Problemele legate de stres sunt adesea uitate, mai ales
in departamentele de terapie intensiva sau oncologie. La fel este si in departamentele de
geriatrie sau in clinicile de bolnavi cronici.
Cerintele ridicate la locul de munca, necesitatea de a oferi performante maxime, lipsa
personalului medical calificat, salariile mici sunt factori de stres care contribuie la oboseala si
epuizarea personalului. Oboseala pe termen lung devine cronica si se asociaza cu istovirea si
scaderea rezistentei la oboseala. Pot rezulta boli mentale si fizice grave.
Asistentii sunt cei mai afectati de sindromul Burn-out datorita stresului pe termen lung. In
ultimul timp, se vorbeste despre acest sindrom asociat progresului. Afecteaza, in general,
persoanele cu profesii ce presupun comunicare. Sindromul se asociaza cu depresia, pierderea
increderii in propria persoana, sentimentul de singuratate.
Un mediu de lucru placut si un echipament adecvat contribuie la reducerea stresului
personalului medical. Folosirea culorilor potrivite reduce semnificativ oboseala si creste
randamentul muncii. La polul opus, un design inadecvat poate ingreuna activitatea asistentilor
medicali si a medicilor.

Adaptarea la stres

Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea

tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne protejeaza prin:

1.eliminarea sau modificarea conditiior care creează probleme;

2.perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizeze

caracterul ei problematic;

3. pastrarea consecintelor emotionale ale problemelor in limite controlabile.

Fiecare persoana este responsabila de starea sa de sanatate. Printr-o dieta adecvata, exercitii
fizice, managementul stresului si evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ propria lor
sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor.
Mathney, Aycock, Pugh, Curlette si Cannella (1986) au sugerat că patternurile de adaptare
se pot divide într-o categorie de stresori preventivi si o categorie de stresori combativi.
Formula lor include patru tipuri:
1.evitarea stresorilor prin adaptarea vietii
2.adaptarea nivelului cererii
3.îndepărtarea stresului indus de patternurile comportamentale
4.descoperirea resurselor adaptării.
Categoria stresorilor combativi include cinci tipuri:
1.manifestarea stresului
2.stăpânirea resurselor
3.atacarea stresorilor
4.tolerarea stresorilor
5.scăderea iritabilitătii.
Comportamentele de adaptare pot fi împărtite în patru dimensiuni independente:
1.activ-pasiv (discutând direct actiunea, tratând despre stresori sau evitând
stresorii)
2.cognitiv-emotional (controlând stresorii angajati în activitatea cognitivă
sau tinând de sfera emotională, catarsisul si expresia)
3.controlul (mentinând în aparentă controlul personal asupra stresorilor)
4.actiunea psihologică/actiunea socială (sfera autorealizării sau suportul
social).

Adaptarea la stres individuala

Nivelul de aspiratie si nivelul de posibilitati / resurse

Nivelul de aspiratie reprezinta scopurile pe care subiectul isi propune sa le atinga intr-o
activitate sau o sfera de activitati in care este angajat profesional, social sau intelectual.

Nivelul de posibilitati /resurse reprezinta ansamblul de mijloace teoretice si materiale ale

individului, necesare si suficiente pentru indeplinirea scopurilor propuse in concordanta cu
nivelul de aspiratie
Nevoile lui Ralph : afiliere, securitate, noutatea experientei

Afilierea este trebuinta manifestata printr-o tendinta a subiectului de a se simti apropiat

unei persoane care ii seamana sau il iubeste , cu care cooperarea sau schimburile sa-i fie
agreabile, de a-i placea acestei persoane , de a-i castiga increderea si afectiunea , de a ramane
in mod fidel atasat unui prieten.

Securitatea se exprima prin declansarea pulsiunii de aparare specifica fiecarui individ in

parte respectiv capacitatea de reactie si raspuns in situatie de stres.

Noutatea experientei este strans legata de rezistenta la schimbare specifica tuturor

indivizilor la momentul aparitiei unor elemente noi in derularea unor activitati de natura
profesionala, sociala sau intelectuala si reprezinta capacitatea de modificare si dezvoltare a
ariei de cunostinte prin aprofundare.

Adaptarea colectiva la stres

a) Rezolvarea situatiilor conflictuale

b) Apelul la reteaua de suport social

c) Cresterea autocontrolului

d) Prevenirea burn-out-ului profesional

Conflictul reprezinta situatia in care un grup de subiecti este supus unor tendinte cognitive
si emotionale de sens contrar. Rezolvarea situatiilor de conflict reprezinta capacitatea prin
care subiectii grupului reusesc sa se armonizeze atat din punct de vedere cognitiv cat si din
punct de vedere emotional in scopul obtinerii de rezultate pozitive in cadrul unei sarcini de
lucru propuse.

Reteaua de suport social joacă atât un rol general protectiv si stimulativ (întretinere si
stimulare existentei firesti, sănătoase, pozitive), cât si un rol de „tampon” fată de stresori. El
arată importanta acestui rol de tampon pentru sănătatea generală, precum si pentru cea
psihică, în special în situatiile de criză. Omul trăieste uneori lungi perioade de stres
psihosocial în care tamponul realizat de suportul social trebuie să aibă continuitate si durată,
crescând astfel integrarea socială a individului, ridicând nivelul stimei de sine si sentimentul
de securitate, operând astfel mutatia asupra personalitătii. Un individ mai puternic va suporta
mai bine experientele de stres si deci se va adapta la un nivel superior.

Cresterea autocontrolului reprezinta capacitatea individului de a-si controla pulsiunile si

trairile in cadrul unui conflict astfel incat el sa fie capabil sa se supravalorizeze in ciuda unor
situatii de disonanta cognitiva si emotionala respectiv in totala contradicitie cu propriile
convingeri.

Prevenirea burn-out-ului profesional reprezinta actiunea de autoeducare si dezvoltare

profesionala continua pe tot parcursul carierei in scopul evitarii rutinei, automatismelor si
suprasaturatiei. Cresterea numarului de competente profesionale va duce in mod nemijlocit la
extinderea spectrului de activitati si astfel se va obtine o stimulare permanenta a interesului
asupra propriei dezvoltari.

Tulburari functionale

Acestea reprezintă “modificări ample şi durabile ale proceselor fiziologice” sub

acţiunea unor factori conflictuali, stresanţi. După Weiss, pentru a fi considerate tulburări
psihosomatice, orice disfuncţie sau boală trebuie să răspundă la trei criterii:
1) incidenţa unor evenimente suficient de stresante pentru a le genera;
2) verificarea acestui efect patogen al acestor tipuri de stresori şi la alte persoane;
3) posibilitatea stabilirii unei legături de cauzalitate între un anumit tip de stresor şi
anumite simptome somatice.

Mecanismul producerii acestor boli funcţionează la nivelul S.N.C. şi constă în codificări

ale diferitelor stări tensionale nervoase, de origine psihologică (experienţe de viaţă traumatice,
stări conflictuale interpersonale,etc) în simptome şi tulburări somatice. Ele apar episodic la
omul sănătos, sunt predominant funcţionale (deci reversibile), mai ales în fazele iniţiale dar,
pe măsura reiterării, lasă urme tot mai vizibile, producand leziuni, devenind predominant
organice, acest proces realizandu-se după schema: tulburare neuropsihică  tulburare
funcţională  alterare organică

Fisa biografica
 Reprezinta documentul medical in care sunt evidentiate, in baza declaratiei bolnavului sau
a membrilor familiei respectiv a celor din anturajul pacientului, traume, accidente, violente
sau carente afective ce pot influenta intr-o oarecare masura succesul terapeutic. Este important
de avut in vedere ca orice informatie de acest gen poate influenta in mod hotarator
modalitatea in care se abordeaza un diagnostic respectiv planul de tratament avand in vedere
ca un cumul de mai multe afectiuni deschide un spectru mai larg de abordari din punctul de
vedere al terapiei optime.

Raspunsuri somatice ale emotiilor.

Respiratorii ( rinoree, stranut in salve, crize de astm , hiperventilatie )

Aceste raspunsuri somatice ale emotiilor sunt datorate in principiu contractiilor musculare
aberante sub influenta semnalelor nervoase si duc la ingreunarea respiratiei. De cele mai
multe ori sunt provocate de momente emotionale cu valenta negativa ( plansul ca si efect a
unui soc psihic ) dar apar la persoanele care au in plus si o afectiune sau o predispozitie pentru
unele afectiuni pulmonare in combinatie cu elemente de mediu specifice.

Cardiovasculare ( tahicardie, HTA, crize angioase, lipotimii , constrictie-paloare /

vasodilatatie eritem cutanat )

Ca si in cazul precedent starile emotionale puternice pot provoca la anumite persoane

reactii somatice dar trebuie luata in calcul si o predispozitie a pacientului pentru asemenea
fenomene. Hipertensivii, bolnavii care au suferit interventii chirurgicale pe cord deschis dar si
cei cu afectiuni psihice mai mai mult sau mai putin evidente vor face subiectul acestor
manifestari. Riscul pierderii de cunostinta si implicit producerea de accidente prin cadere si
contact cu solul in asemenea situatii este evident.

Digestive ( pilorospasm, dischinezii biliare, hipersecretie HCL, hiperperistaltism )

Aceste reactii au loc in tubul digestiv si au ca origine momente cruciale in viata ( sustinere
de examene, pierderea unei persoane apropiate, intalniri de importanta majora cu amanare
etc). Majoritatea au ca efect o degradare evidenta a stabilitatii functionale a organismului intr-
un timp foarte scurt deoarece apar episoade dureroase iar tabloul clinic de suferinta este usor
de observat. Contractiile musculare sau durerile abdominale sunt evidente si duc de cele mai
multe ori la contorsionarea corpului ce impune izolarea subiectului pentru o perioada scurta
de timp si administrarea unei medicatii cu efect antispastic.

Urogenitale ( colici renoureterale, tulburari de dinamica sexuala )

Influenteaza aparatul urogenital prin aparitia unor contractii la nivelul bazinului si

imposibilitatea controlului mictiunii ( face pe el de frica ). Tulburarile de dinamica sexuala
sunt exprimate prin imposibilitatea obtinerii erectiei la barbati ceea ce duce la insatisfacerea
unui act sexual complet iar la femei modificarea in sens negativ a libidoului ceea ce poate
duce la imposibilitatea obtinerii orgasmului.

Metabolice ( anorexia, bulimie, obezitate, hiperglicemie )

In cazul dereglarilor metabolice se poate vorbi de dorinta de echilibrare emotionala. In cazul

emotiilor puternice de factura negativa supraalimentarea sau subalimentarea sunt de cele mai
multe ori „ solutia salvatoare „ pentru pacient . De fapt aceste solutii extreme nu fac decat sa
adanceasca starea psihica alterata prin degradarea elechilibrului metabolic. Subnutritia sau
supranutritia ( asociata cu un nivel ridicat al glicemiei ) vor duce in mod sigur la o
sensibilizare a sistemului nervos si implicit o reactie anormala la emotiile puternice.

Afectiuni de etiologie psihogena : boala ulceroasa, colon iritabil, dermatite atopice, astm
bronsic, cardiopatia ischemica, HTA, tulburari menstruale .

Boala ulceroasa este o afectiune digestiva care se caracterizeaza din punct de vedere anatomic
printr-o ulceratie a mucoasei stomacului sau duodenului. Geneza ei se afla intr-o hipersecretie
gastrica provocata de cele mai multe ori de catre stari psihice patologice si de un dezechilibru
alimentar prin subalimentare. Cresterea activitatii psihice duce in mod implicit la o
hipersecretie gastrica care pe un fond de alimentatie deficitara sau lipsa alimentatiei pentru
perioade lungi de timp produce leziuni la nivelul mucoasei gastrice.

Sindromul colonului iritabil nu este o boala propriu-zisa, ci mai degraba o tulburare

functionala cu proiectie psihogena ce afecteaza, diferite portiuni ale tubuluidigestiv. Colonul
iritabil se manifesta prin modificarea tranzitului intestinal: fazele de contractie si de relaxare a
muschilor intestinali sunt fie prea rapide, antrenand episoade de diaree, fie prea lente, cauzand
constipatie.
Dermatita atopica sau neurodermita se manifesta prin aparitia unor iritatii la nivelul dermei
fara sa aiba o cauza evident contagioasa. Se datoreaza unor disfuctii ale sistemului nervos si
de aceea tratamentul este strans legat de reechilibrarea functiilor psihice.

Celelalte afectiuni cu o cauza psihogena evidenta au ca mecanism de declansare spasmul

muscular sau contractiile patologice a muschilor ce actioneaza direct asupra organelor dar
trebuie tinut cont si de celelalte elemente de predispozitie sau factorii de mediu ce pot
influenta starea de moment a bolnavului.

Psihologia pacientului infirm

Asa cum se stie, reactiile psihice ale bolnavilor depind in cea mai mare masura de tipul de
afectiune pe care o acuza . In cazul pacientilor infirmi reactia psihica este cu atat mai
profunda cu cat infirmitatea dobandita este mai mutilanta si aduce prejudicii majore
bolnavului atat din punct de vedere motric – functional cat si estetic. Astfel infirmitatile pot fi
dobadite congenital, accidental sau chirurgical cu scop terapeutic . In oricare dintre situatii
pacientul va resimti frustrari majore deoarece se va raporta in permanenta la semenii sai care
din punct de vedere anatomic prezinta un aspect integral si nealterat. Pentru a compensa acest
tip de traire fiecare dintre bolnavi va incerca sa adopte o pozitie cat mai ferma iar atitudinea
lor va fi de cele mai multe ori, una de eliminare a dependentei fata de ceilalti. Astfel este
necesar ca, in timpul actului medical, personalul medical sa priveasca aceasta situatie cu
atentie, respectiv cu multa intelegere si naturalete pentru a nu exprima sentimente de mila si
sa incerce sa ofere bolnavului posibilitatea de a-si implini singur dorintele prin facilitarea
discreta a caii de urmat.

Psihologia convalescentei

Convalescenta este perioada in care pacientul se recupereaza in urma unei stari patologice
abordata si finalizata medical.Este un timp in care toate functiile psihice si somatice reintra in
valori normale dar putem spune ca totusi exista o sensibilitate crescuta , chiar o vulnerabilitate
la posibilii factori patogeni. Drept urmare este necesar ca in aceasta perioada de timp sa se
acorde o atentie sporita elementelor de mediu ce ar putea influenta recuperarea totala si
completa printr-o atitudine pozitiva, orientata catre pacient astfel incat convalescenta sa fie cat
mai scurta.