CONCEPTUL DE STRES PSIHIC SI EFECTELE SALE ÎN PLAN PSIHO-COMPORTAMENTAL

LA CADRELE MILITARE
Elena Dionisia Plaiasu *

Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor

ambiantei, stressul are în armata si în deosebi pe câmpul de lupta o importanta însemnata
în influentarea negativa a moralului trupelor, în diminuarea capacitatii de lupta a militarilor
si unitatilor.

Faptul ca, dupa aproximativ 60 de ani, notiunea de stress ramâne operanta, o dovedeste
impactul acestui concept asupra dezvoltarii stiintei, concretizat în volumul impresionant de
date si studii în cele mai diverse discipline: biologie, medicina, psihologie, sociologie,
filozofie, ecologie, etc. se constata proliferarea publicatiilor despre stres, estimate la
120.000 pâna în 1981, aparitia unor reviste noi precum si publicarea unui mare numar de
monografii.

Nevoia de a îmbunatatii calitatea vietii, de a scadea morbiditatea, a promovat stiinte

interdisciplinare, cum este medicina comportamentala, unde disciplinele medicale împreuna
cu cele psihologice încearca sa explice adaptarea umana si mecanismele sanatatii si ale
bolii.

În contextul stiintei contemporane se constata ca exista cercetatori care accepta ideile lui H.
Selye, unii le folosesc modificate, altii le considera ca ipoteze de lucru nedovedite iar alta
parte le respinge sau le ignora. Putini sunt însa cei care mai utilizeaza termenul de stress
conform lui Selye.

Teoria stressului trebuie considerata drept o conceptie deschisa despre asimilari si achizitii
noi, apte sa determine noi orizonturi de cercetare privind complexitatea inter relatiei om-
ambianta si noi progrese în cunoasterea unor procese psiho-biologice precum adaptarea,
homeostazia sau chiar îmbatrânirea.

Cuvinte cheie:
- stress: sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustari
homeostatice a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice în legatura cu excitatia
interna sau externa exercitata de o configuratie de factori declansatori (agenti stressori) ce
actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si având uneori un caracter simbolic
de amenintare, alteori un rol extern de favorabil pentru subiect (perceptie sau anticipati ca
atare de subiect);
- comportament: conduita a unui subiect luat în considerare într-un mediu si într-o unitate
de timp data. Comportamentul, care depinde atât de individ cât si de mediu, are
întotdeauna un sens. El corespunde cautarii unei situatii sau unui obiect susceptibil sa
reduca tensiunile (C.L. Hull) si sa satisfaca trebuintele individului. De la reflex, care tinde sa
suprime excitatia, pâna la nevroza, conceputa ca o reactie neadecvata la angoasa, toate
comportamentele au o semnificatie adaptiva;
- cadre militare: cetatenii români carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau
subofiter în raport cu pregatirea lor militara si de specialitate, în conditiile prevazute de
lege. Cadrele militare sunt active când ocupa o functie militara.

Definirea conceptului de stress psihic

Termenul de stress a fost introdus de catre HANS SELYE si a fost definit ca fiind "raspunsul
nespecific al organismului la actiunea externa a unor factori de natura variata". Conceptul a
patruns în limbajul curent, cunoscând o anumita diversificare a senssurilor, dar pastrând o
nota comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice.

Înca din 1950, HANS SELYE a utilizat acest termen pentru a desemna un ansamblu de
reactii ale organismului fata de actiunea externa exercitata de un evantai de agenti cauzali,
fizici si psihici. În cazul unei actiuni de mai lunga durata a agentului stressor, aceste
modificari îmbraca forma "sindromului general de adaptare" care cuprinde totalitatea
mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative ale
organismului în fata agresiunii care îi ameninta integritatea.

Sindromul general de adaptare evolueaza în trei etape:

a. stadiul de alarma, care cuprinde doua faze:
+ faza de "soc" - în care apare reactie de tip "lupta sau fugi", cu scaderea rezistentei
generale a organismului;
+ faza de "contra soc" - în care apare o mobilizare generala a fortelor de aparare,
instalându-se o stare de rezistenta cu caracter adaptativ;
b. stadiul de rezistenta specifica (de revenire) în care organismul pare ca s-a adaptat la
situatie, comportându-se relativ normal, dar cu persistenta modificarilor din stadiul de
alarma;
c. stadiul de epuizare, care se dezvolta în cazul în care adaptarea nu mai poate fi mentinuta.

Caracterul putin riguros si ambiguitatea notiunii de stress a necesitat reformulari ulterioare.

Astfel, completarea definitiei date de SELYE stressului, are în vedere faptul ca acesta este o
reactie generala a întregului organism cu participare neuro-endocrino-vegetativa ti ca el
este declansat de agenti stressori variati (fizici, chimici, biologici, psihici). De asemenea,
stressul este vazut ca o multicauzalitate: agenti strssori combinati sau cu actiune succesiva
asupra organismului, generând, pe de o parte reactii adaptative fiziologice ce pot determina
modificari sau alterari organice, iar pe de alta parte, tulburari cu implicatii disadaptative
comportamentale.

Pornind de la teoria cognitiva a stressului (elaborata de LAZARUS), se poate spune ca

stresul apare datorita unui "dezechilibru biologic, psihic si comportamental dintre cerintele
mediului fizic, ambiental sau social si resursele omului de a face fata acestor cerinte".(II)

Stressul reprezinta un examen al capacitatilor adaptative ale organismului din care acesta
poate iesi cu acumulari cantitative si calitative capabile sa-i confere învatarea unei aparari
fata de viitoarele stressuri.
Nespecificitatea reactiei de stress are un caracter global de producere a reactiilor
fundamentale din partea organismului, dar, totusi, exista si o serie de caracteristici specifice
unor stressuri fizice, psihice sau biologice, începând cu cele legate de specificul agentilor
stressori si terminând cu angajarea prioritara în stress a unor organe si aparate. Trebuie
facuta distinctia între stressul psihic, care include raspunsuri mentale, emotionale si de
comportament, si stressul fiziologic, care include raspunsuri predominant fizice.

Un loc aparte îl ocupa stressul psihic - stressul determinat de agenti stressori psihici, dotati
cu semnificatie negativa (distress) sau pozitiva (eustress).

O definitie mai larga este data de M. GOLU: stressul psihic reprezinta "o stare de tensiune,
încordare si disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de
frustrarea sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de
dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme".

Totusi, este omis faptul ca si agentii fizici, chimici sau biologici pot sa reduca un stress
psihic. Se poate vorbi despre stress psihic primar când el este rezultatul unei agresiuni în
sfera psihicului (conflicte si suprasolicitari psihice mediate de stimuli verbali, dar si realizate
prin concentrarea atentiei cu evocarea sau persistenta unor imagini, sentimente) si stress
psihic secundar care este, de fapt, o reactie de însotire ori chiar de constientizare a unui
stress declansat de agenti stressori nepsihogeni, carora li se acorda o semnificatie de
amenintare.

Aparitia la un anumit subiect a starii de stress psihic presupune, pe lânga reactii generale, si
oarecum nespecifice (neliniste, iritabilitate) si existenta unei nuante strict individuale a
simptomatologiei de stress. Aceste nuantari sunt conferite de semnificatia atribuita
(imaginar, eronat sau realist) agentului stressor de catre subiectul agresionat, în virtutea
unor particularitati cognitive ale sale, motivational - afective si volutionale, dar si în legatura
cu conditiile concrete coexistente (situatia anterioara a subiectului), caracteristicile de
bruschete, intensitate si durata ale agentului stressor, interferenta cu alte solicitari potential
stressante etc.

Cele mai multe dintre stressurile psihice caracteristice civilizatiei contemporane sunt cele
relativ minore, dar zilnice, în care perturbarile în plan afectiv se interfereaza cu
suprasolicitarea mecanismelor de atentie (interferenta fortuita cu alti stimuli). Dar exista si
situatii inductoare de stress psihic pe o perioada mai lunga, si care, actionând în directii
diferite, se constituie în veritabile constelatii de agenti stressori, care se adreseaza unor
compartimente diferite ale personalitatii din sfera cognitiva, emotionala si volitionala si care
au un ecou afectiv fluctuant, dar cvasicontinuu. Astfel de situatii pot fi: policalificarea,
urbanizarea, divortul, etc. nu trebuie omisi din sfera agentilor stressanti agentii de natura
fizica sau chimica (de exemplu: zgomotul sau noxele profesionale) si orice alti agenti
stressori exogeni, care actioneaza si asupra psihicului, capatând semnificatie negativa, de
amenintare sau actionând prin epuizarea sistemului nervos.

Putem afirma ca stressul psihologic este provocat de emotii prelungite datorate, în primul
rând, frustrarii, conflictelor, anxietatii. Exista stress de suprasolicitare, dar si stress de
subsolicitare.

O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul,
dificultatile financiare si preocuparile privind familia, în aceste cazuri tulburarile asociate
stressului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. Conform unui studiu efectuat
în Australia, un procent destul de mare de persoane cu vârste cuprinse între 15 si 24 ani se
prezinta la medic pentru nivele crescute de distress. În majoritatea cazurilor, desi sunt
afectati de stress, fie persoanele nu apeleaza la medic, fie medicii de familie nu iau în
considerare aceste aspecte.

Un stress moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului.

Caracterul nociv la stressului apare atunci când degradarile produse sunt prea ample,
depasind capacitatile adaptative ale organismului.

În concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stressul psihic si adaptarea

organismului la mediul complex al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul ca
stressul psihic este o reactie a organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu
eforturi mari, capabile sa lase în urma procese de uzura sau chiar leziuni la diferite nivele.

Natura agentilor stressori si vulnerabilitatea la stress

Agentii stressori psihici, sunt în marea lor majoritate stimuli verbali (incluzând si limbajul
interior) si sunt vehiculati pe cai nervoase la si de la cortexul cerebral. Semnificatia lor
pentru individ îi diferentiaza net de toti ceilalti agenti stressori. Daca am considera agentii
stressori inductori ai unui stress psihic ca fiind capabili sa-l declanseze în mod implacabil la
orice individ, atunci am putea asista la o uniformitate de reactii comportamentale în
colectivitatea umana. Dar o caracteristica a acestor agenti este tocmai caracterul lor
probabil de a produce psihic, validat numai de semnificatia de amenintare, prejudiciu,
nocivitate în general, pe care le-o ofera subiectul agresionat.

De asemenea, unul si acelasi eveniment stressor psihic nu produce de fiecare data un stress
psihic la acelasi individ, atât din cauza dispozitiei de moment, cât si semnificatiei diferite ce i
se confera în momentele respective.

Astfel, principalele circumstante de aparitie a stressului psihic prin interactiunea agentilor

stressori cu particularitatile psihofizice ale subiectului sunt urmatoarele:
- circumstante care surprind individul nepregatit pentru a le face fata: lipsa de antrenament,
incapacitate fizica si intelectuala de moment sau de fond;
- în cazul în care miza este foarte mare, când un raspuns favorabil ar avea consecinte
importante pentru individ, în timp ce esecul (incapacitatea de a raspunde eficient la situatia
solicitata) are un efect nociv permanent, accentuând stressul psihic;
- situatiile de solicitare sau stimulare neadecvata, prin supraîncarcare cu sarcini multiple si
în conditii de criza de timp;
- situatiile de subsolicitare (monotonie, lipsa de informatie, lipsa de activitate, izolare,
subsolicitare emotionala);
- perceperea de catre subiect a unei amenintari reale sau imaginare;
- aparitia unui obstacol (bariera fizica sau psihologica) în calea activitatii, resimtita ca un
sentiment de frustrare;
- situatiile conflictuale propriu-zise;
- presiunea grupului social (favorabila sau nefavorabila) poate fi generatoare a temerii de
esec sau de dezaprobare;
- perturbari de catre agentii fizici (termici, zgomot, vibratii), chimici sau biologici (boli
somatice) care pot scade rezistenta adaptativa a organismului, inclusiv în sfera proceselor
psihice.

În ceea ce priveste particularitatile parametrilor de apreciere a efectului agentului stressor

(intensitate, durata, repetabilitate) trebuie subliniat ca exista o mare variabilitate în aceasta
privinta. Agentii stressori au un caracter potential stressant generând totusi stress psihic
numai în anumite conditii, chiar daca unii dintre ei ar fi capabili sa declanseze un astfel de
sindrom la majoritatea indivizilor.

O trasatura importanta specifica stressului psihic raportata la agentul stressor cauzal,

constituie caracterul anticipativ al stressului psihic fata de impactul cu un anumit eveniment
sau circumstante generatoare ale unor consecinte ce ameninta echilibrul psihic al
subiectului. Un exemplu elocvent în aceasta privinta îl constituie stressul psihic reprezentat
de situatiile de examen, când aceasta împrejurare este evaluata ca generatoare posibila de
consecinte dezastruoase, deci reprezentând o amenintare pentru viitorul apropiat sau
îndepartat al subiectului în cauza.

Referitor la contextul actiunii agentilor stressori, o caracteristica generala o constituie

noutatea stimulului care, din punct de vedere calitativ reprezinta o surpriza. De asemenea
bruschetea agentului stressor gaseste psihicul subiectului nepregatit pentru a face fata
adecvat fara stress. La fel, persistenta stimulului produce o intrare a întregului organism
într-o stare de activare difuza, dezorganizatoare în anumite cazuri.

Semnificatia stimulului care produce stressul psihic este elementul cel mai caracteristic
pentru orice agent stressor. De regula, ea este negativa, chiar daca subiectul o apreciaza
astfel în mod eronat, îmbracând caracterul unei stari de amenintare (când este anticipata ca
atare sau prin efectele sale ulterioare) si putând avea caracterul unei perturbari a starii de
confort sau echilibrului adaptativ psihic. În acest caz apare distressul, termen ce se
suprapune peste sfera notiunii de stress. Dar nu trebuie ignorati nici stimulii cu semnificatie
pozitiva pentru subiect, stimuli ce determina eustress - adica stress pozitiv, cu efecte
favorabile asupra organismului.

În producerea unui stress psihic, un rol important îl are repercursiunea emotionala

particulara a stimulului - stressul perceput, care reprezinta semnificatia individuala,
subiectiva pe care diferite persoane o acorda aceluiasi eveniment.

Referitor la intensitatea si durata actiunii agentilor stressori, ca si la repetabilitatea lor, se

constata ca, actiunea brutala a unui agent stressor, de obicei de scurta durata este mult mai
evidenta decât cea exercitata discret dar repetitiv sau cvasicontinuu de excitanti minori
(acestia realizând stressuri cotidiene de natura foarte variata prezente în existenta fiecaruia,
atât în mediu profesional cât si în cel familial).

Parametrii de actiune ai agentilor stressori (prezentati anterior) determina generarea unor

stressuri psihice cu caracteristici ce variaza pe o paleta larga. Astfel se diferentiaza:
- stressuri psihice provocate de agenti stressori cu semnificatie majora pentru individ prin
consecintele sale sau de situatii stressante cu caracter de schimbare (asa cum sunt cele
sintetizate în Scala Holmes si Rahe);
- stressuri psihice zilnice generate de agenti stressori de mica intensitate, dar cu durata
prelungita sau frecventa de aparitie crescuta (stressuri minore, dar cotidiene).

Rasunetul acestor tipuri de stressuri este diferit. Acesta poate fi explicat prin faptul ca unele
persoane prezinta o anume vulnerabilitate la stress (constitutionala sau dobândita) în plan
psihic la actiunea stressorilor minori, banali, si au o receptivitate psihica crescuta fata de
stressorii psihogeni care este capabila sa conduca la aparitia stressului psihic.

Pentru stressul psihic, agentii stressori sunt rareori unici, de regula multipli, actionând într-o
veritabila configuratie situationala si realizând prin actiunea cu subiectul în cauza, o "situatie
stressanta" adica situatie cu potential stressant.

Deci, cel mai adesea exista constelatii de agenti stressori de natura vartiata, determinând
veritabile situatii stressante polimorfe, ca de exemplu: desfasurarea unei activitati fizice
într-un ritm neadecvat (si cu o durata prelungita) pe fondul unei stari negative generata de
o discutie în timpul acestei activitati, concomitent cu perturbari senzoriale, (ca de exemplu
variatii ale intensitatii luminii, zgomot de fond) si în conditiile unei îmbolnaviri de natura
infectioasa (gripa, hepatita).
Agentii stressori capabili sa declanseze un stress psihic sunt de natura variata, nefiind
obligatoriu numai stimuli psihici. Putem face o clasificare a agentilor stressori dupa cum
urmeaza:

În functie de numar:
o agenti stressori mici;
o agenti stressori multipli.
Dupa caracterul dominant al actiunii:
o agenti stressori principali;
o agenti stressori secundari, de interferenta.
Dupa numarul indivizilor afectati:
o agenti stressori cu semnificatie strict individuala;
o agenti stressori cu semnificatie colectiva, de grup;
o agenti stressori cu semnificatie generala (pentru orice individ).
Dupa natura agentilor stressanti:
o fizici (de exemplu: sonori, vibratori, luminosi);
o chimici (de exemplu:noxe chimice cu actiune toxica asupra sistemului nervos central);
o biologici (de exemplu: anumite boli ale individului sau disconfort somatic al individului);
o psihologici.

De cele mai multe ori agentii stressori au o semnificatie electiva pentru subiect, si o mare
rezonanta afectiva, adesea nociva. Validarea potentialului stressant al agentilor stressori se
face tocmai prin acordarea unei semnificatii majore pentru subiect capabila sa-i perturbe
acestuia echilibrul emotional.
Totusi, exista stressuri psihice de suprasolicitare intelectuala în care efortul mintal intens si
prelungit actioneaza stressant în absenta oricarei semnificatii neplacute.

Modificari psiho - comportamentale. Caracteristice stressului psihic

Stressul psihic determina manifestari psihice (cognitive si afective cu exprimare

comportamentala) si tulburari functionale (psihosomatice), cu repercursiuni asupra
organismului.

Modificarile psiho-comportamentale ce caracterizeaza stressul psihic sunt urmatoarele:

- modificari cognitive: scaderea atentiei, concentrarii, memoriei, blocaj ideational, dezordine
ideativa, scaderea imaginatiei, vigilentei, supraaprecierea sau subestimarea dificultatilor,
neîncredere în sine sau stima exagerata de sine;
- modificari afective: iritabilitate, enervare, furie, mânie, nerabdare, neliniste, anxietate,
teama, apatie, nemultumire, plictiseala, tristete, sentimentul inutilitatii (în distress) sau
bucurie, râs, satisfactie (în eustress);
- modificari comportamentale:
+ ca manifestare sau exteriorizare a modificarilor psihice: închiderea în sine, refuzul de a
munci, evitarea responsabilitatilor, întârzieri la serviciu, neglijarea aspectului fizic, probleme
legale (datorii, amenzi, violenta necontrolata);
+ de tip conservator: consum de cafea, alcool, fumatul, exces de medicamente
tranchilizante.

Însa gama tulburarilor psiho-comportamentale din stressul psihic este mult mai larga si
nuantata, fapt care este strâns legat de natura agentului stressor, ca si particularitatea
personalitatii individului stressat, dar si de conditiile concrete conjuncturale în care se
instaleaza stressul psihic.

Un rol deosebit în aparitia si amploarea stressului psihic îl au particularitatile genetice

afective, cognitive, motivationale si volitionale ale subiectului respectiv, modelate de
experienta sa de viata familiala si profesionala, incluzând evenimente psiho-traumatizante
anterioare. Toate aceste particularitati ale personalitatii, modelate de biografia individului,
plus o serie de afectiuni somatice debilitante pentru sistemul nervos sunt implicate în
raspunsul individului la un stressor psihic potential, contribuind la conferirea unei
semnificatii nocive, imaginare sau reale capabila sa conduca la intrarea în starea de stress
psihic.

La aparitia unui agent stressor se declanseaza o stare de tensiune emotionala generatoare

de anxietate; în cazul în care actiunea agentului stressor persista fara un raspuns adecvat
sau este evaluata ca devenind si mai amenintatoare, atingând asa numitul "prag de stress",
prin perceperea pericolului si orientarea subiectului pe doua directii: "spre sarcina" (cautând
rezolvarea situatiei create de agentul stressor) si "spre sine" (tinzând sa pastreze echilibrul
psihic initial, amenintat de eventualul esec). Dincolo de acest prag al stressului psihic, daca
agentul stressor persista, se înregistreaza, într-o prima etapa, o mobilizare cu efect
adaptativ, caracterizata prin ameliorarea performantelor. Într-o a doua etapa, se
înregistreaza raspunsuri deteriorate prin scaderea performantelor, rigiditatea actelor
adaptative si incapacitatea de valorificare a experientei anterioare.

În aceasta optica, modificarile psiho comportamentale dintr-un stress psihic cronic sau
frecvent repetat cu pauze relativ reduse se pot croniciza sub forma unor tulburari nevrotice,
izolate sau sistematizate (veritabile nevroze), instalându-se un cerc vicios între
simptomatologia nevrotica si stressul psihic.

De fapt, între o solicitare considerata ca moderata a mecanismelor de adaptare la mediu si

una care sa reprezinte un stress, exista o zona de tranzitie care nu este întotdeauna usor de
demarcat, iar stressurile moderate care nu produc efecte lezionale asupra organismului au
un efect benefic, antrenând si stimulând vitalitatea organismului si rezistenta la stressuri
ulterioare.

Conform parerii unor autori, stressul în cantitati mici nu dauneaza, ba mai mult, se poate
spune ca "adauga sare si piper" vietii. Fiecare ar trebui sa îsi gaseasca nivelul adecvat de
stress si resursele necesare pentru a depasi consecintele nedorite ale acestuia.

Material si metoda

În studiul de fata am încercat evaluarea încarcaturii stresante la un lot de subiecti sanatosi

(microcercetare) cu vârste cuprinse între 23 si 44 ani, cadre militare active. Dintre cei 35 de
participanti la studiu, 34 au fost barbati si o femeie.

Agregarea pe grupe de vârsta a participantilor este cuprinsa în tabelul urmator:

VÂRSTA FRECVENÞA PROCENT

 23 ani-33 ani 21 60 %

34 ani-44 ani 14 40 %

Investigarea lotului a fost transversala, aplicându-li-se participantilor o singura data o

baterie de teste ce se va detalia mai jos, iar participarea a fost voluntara. Instrumentele de
participare au cuprins:
1. Scala Holmes si Rahe alcatuita de autori în anul 1967, cuprinde o serie de evenimente de
viata, ce pot fi considerate schimbari cu potential de crestere a incidentei bolilor psihice sau
psihosomatice. Acestea sunt cuprinse în 4 categorii ("starea sanatatii", "munca", "personal
si social" si "casa si familia"), fiecare eveniment având alocate un numar de puncte care
cuantifica riscul. Numarul maxim de puncte este 100, asignat decesului unuia dintre soti sau
pierderii credintei religioase, iar numarul minim - petrecerii de vacante (11) sau încalcarilor
minore ale legii (11). Între acestea se gasesc valori intermediare, ca de exemplu divortul
(80), spitalizarea (62) sau îmbolnavirea unui membru de familie (54). Teoria lui Holmes si
Rahe afirma ca o colectie de peste 300 de puncte într-un interval scurt (de ex. 3-6 luni) este
un predictor aproape cert al riscului de îmbolnavire, dar riscul începe de la peste 150 de
puncte, adunate în acelasi interval de timp.

Desi scala de mai sus a fost criticata de-a lungul timpului, principala remarca negativa fiind
aceea ca personalitatea individului poate schimba în totalitate modul în care cineva se
raporteaza la o situatie problematica, am preferat folosirea ei, în detrimentul altor posibile
optiuni, deoarece ea este relativ frecvent folosita pentru masurarea stresului la populatia
româneasca, are un numar relativ mic de itemi, de fapt important, cuprinde si eustressuri,
apreciate de noi drept frecvente la categoria de vârsta pe care am luat-o în studiu.

2. Chestionarul Cohen-Williamson exploreaza suplimentar trairea stressului, punând

accentul nu pe eveniment, ci pe reactia individului la contextul stressant. De asemenea, si
acest chestionar, prin numarul mic de itemi si prin evantaiul relativ larg de probleme
abordate, ne-a putut furniza informatii utile pentru a descrie interactiunea esalonului de
studiu cu stressul.
3. Chestionarul SF-8 Health Survey a fost detasat celor doua instrumente de mai sus, ca un
test aditional de apreciere a functionarii globale (fizice si psihice).
4. Interviul clinic (anamneza), pentru aflarea eventualelor simptome psihice sau somatice
asociate stressului (concomitente cu acesta).

Punctajele obtinute la Scala Holmes - Rahe, pe clase de semnificatie sunt prezentate în

tabelul urmator:

Clase de semnificaþie n %

Clasa O (0 – 150 puncte) fãrã probleme semnificative 30 87,71

Clasa 1 (151 – 200 puncte) crizã uºoarã de viaþã 2 5,71

Clasa 2 (201 – 300 puncte) crizã medie de viaþã 2 5,71

Clasa 3 (peste 300 puncte) crizã majorã de viaþã 1 2,85

În privinta asocierii de simptome cu stressul, subiectii au asociat în proportii relativ
neimportante, diferite probleme somatice precum cefaleea, tulburari de somn,
dureri/tensiuni musculare (tabel):

Simptome somatice n %

Tulburãri de somn 2 5,71

Cefalee 3 87,71

Dureri/tensiuni musculare 1 2,85

Tulburãri gastrointestinale 0 0

Lombalgii 0 0

Tahicardie 0 0

La acestea se adauga, uneori concomitent, alteori succesiv, usoare modificari de ordin psihic
pentru iritabilitatea sau dificultati de concentrare (tabel):

Simptome psihice n %

Iritabilitate 7 20

Dificultãþi de concentrare 2 5,71

Anxietate 1 0

Lipsa energiei 0 0

Depresie 0 0

Rezultatele obtinute la testul SF - 8 HEALTH SURVEY, argumenteaza în favoarea unor

consecinte importante ale stresului asupra functionarii generale a organismului si asupra
sentimentului de "bine personal" (well-being) care constituie o componenta importanta,
dupa OMS, a conceptului de sanatate. Astfel:
- itemul 1- 57,14% din subiecti, afirma o stare de sanatate foarte buna, si doar 2,85% au
apreciat ca fiind mediocra;
- itemul 2 - pentru 80% din subiecti activitatile zilnice nu au suferit modificari importante;
doar 2,85% - probleme de sanatate au avut efect perturbator asupra activitatii zilnice;
- itemul 3 - pentru 65,71% probleme de sanatate nu au afectat sarcinile profesionale, în
timp ce pentru 8,57% probleme de sanatate care au avut impact negativ asupra sarcinilor
profesionale;
- itemul 4 - 71,42% din subiecti nu au acuzat dureri fizice în ultimele 4 saptamâni, doar
8,57% au acuzat usoare dureri fizice;
- itemul 5 - 54,28% din subiecti au declarat ca au simtit ca au destul de multa energie, iar
17,14% au o energie moderata;
- itemul 6 - relatiile sociale (cu prietenii si familia) nu au fost afectate deloc de probleme de
sanatate pentru 82,85% din subiecti, doar 17,14% din subiecti problemele de sanatate au
afectat "putin" relatiile sociale;
- itemul 7 - 74,28% din repondenti nu au fost afectati în ultimele 4 saptamâni de probleme
emotionale (depresie, anxietate); numai 2,85% declara ca au fost destul de mult afectati de
probleme emotionale;
- itemul 8 - pentru 71,42% din subiecti, efecutarea activitatii zilnice nu au fost influentati de
probleme emotionale avute, dar 2,85% declara ca problemele s-au repercutat destul de
mult asupra activitatii zilnice.

Chestionarul Cohen - Williamson

Acest chestionar exploreaza sentimentul subiectiv de stress resimtit de fiecare dintre noi,
adica modul în care evaluam stressul. Rezultatele obtinute la acest chestionar reflecta un
control bun atât asupra evenimentelor stresante, cât si asupra reactiei la acestea. În
evaluarea rezultatelor m-am oprit asupra procentelor maxime
( A-niciodata) si minime (E - deseori) obtinute din prelucrarea rezultatelor din cele 14 scale
(tabel):
A) niciodata; E) deseori.

A E

1...”Aþi fost deranjat de un eveniment

48,57% 0
neprevãzut?”

2...”Vi s-a pãrut dificil sã controlaþi

62,85% 0
lucrurile importante din viaþa Dvs.?”

3...”V-aþi simþit nervos sau stressat?” 37,14% 2,85%

4...”V-aþi înfruntat cu succes micile

2,85% 68,57%
probleme ºi neplãceri cotidiene?”

5...”Aþi simþit cã aþi face faþã în mod

eficient schimbãrilor importante care ar 5,71% 54,28%
surveni în viaþa Dvs.?”

6...”V-aþi simþit încrezãtor în

capacitãþile Dvs. de a vã asuma 0 62,85%
problemele personale?”

7...”Aþi simþit cã lucrurile merg aºa

0 48,57%
cum doreaþi Dvs.?”

8...”Aþi crezut cã nu vã puteþi asuma 40% 0

toate lucrurile pe care trebuia sã le
 faceþi?”

9...”Aþi fost capabil sã vã stãpâniþi

0 68,57%
enervarea?”

10...”Aþi simþit cã sunteþi stãpân pe

0 74,28%
situaþie?”

11...”V-aþi simþit iritat pentru

evenimentele care vã scãpau de sub 28,57% 5,71%
control?”

12...”V-aþi surprins gândindu-vã la

lucrurile pe care trebuia sã le terminaþi 17,14% 5,71%
cu bine?”

13...”Aþi fost capabil sã controlaþi

0 57,14%
modul în care v-aþi petrecut timpul?”

14...”Aþi simþit cã dificultãþile s-au

acumulat în aºa mãsurã, încât sã nu la 48,57% 8,57%
mai puteþi controla?”

Concluzii

Prezentul studiu, fiind esentialmente descriptiv, si-a propus doar creionarea unor posibile
tendinte cu privire la perceperea stresului si efectele sale în plan comportamental la cadrele
militare active. Ceea ce este de remarcat, pentru început din rezultatele obtinute din
microcercetare, este procentul crescut 87,71% al subiectilor "fara probleme semnificative de
viata" (sub 150 p. la scala Holmes-Rahe) comparativ cu procentul subiectilor (2,85%) aflati
în "criza majora de viata". Acest lucru semnifica faptul ca perceperea stresului este în mare
masura controlabil de subiecti, fapt ce ne duce cu gândul la eficienta masurilor de coping
adoptate de acestia în situatii stresante. Mare parte din ei (74,28%) s-au simtit capabili sa
faca fata situatiilor dificile din viata, 62,85% sunt încrezatori în propriile capacitati de a-si
asuma problemele personale si profesionale, desi sub 50% din subiecti sunt multumiti ca
lucrurile se desfasoara asa cum si-ar dori atât în plan personal cât si profesional.

În urma prelucrarii datelor se poate aprecia ca, pe ansamblu, nivelul de stres cumulat este
în linii normale, ceea ce duce cu gândul la buna pregatire profesionala a cadrelor militare
active intervievate, manifesta o rezistenta crescuta la situatiile precare de viata si stabilitate
psiho-fizica, iar managementul stresului se face în mod corect.

ANEXA A
SCALA HOLMES - RAHE

Evenimente Punctaj
Decesul unuia dintre soþi 100

Pierderea credinþei religioase 100

Divorþ 75

Separarea soþilor 65
Închisoare 65

Pierderea reputaþiei 60

Moartea unui membru al familiei (afarã de soþi) 60

Pierderea încrederii în sine 60

Vãtãmarea fizicã sau boalã 50

Reîmpãcarea soþilor 50

Pensionare 50

Schimbarea sãnãtãþii unui membru al familiei 45

Dificultãþi sexuale 40

Creºterea numãrului membrilor familiei 40

Modificãri în afaceri sau serviciu 40

Schimbarea reºedinþei 40

Schimbare în starea financiarã 35

Moartea unui prieten apropiat 35

Schimbarea profesiei 35

Exacerbarea tensiunilor conjugale 35

Pierderea unor împrumuturi sau garanþii 30

Prelucrarea unei rãspunderi financiare majore 30

Schimbare în responsabilitãþile de serviciu 30

Fiul sau fiica pãrãseºte cãminul 30

Conflicte cu rudele 30

Realizãri personale ieºite din comun 30

Schimbare în condiþiile de viaþã 25

Probleme cu ºeful 25

Schimbarea orelor de serviciu sau a condiþiilor de lucru 20

Schimbãri în programul ºi condiþiile de somn 15

Schimbãri în activitãþile sociale 15

Concediu 15

Crãciun, Anul Nou 15

Mici conflicte cu legea 15

 ANEXA B
CHESTIONARUL COHEN - WILLIAMSON

Acest chestionar exploreaza sentimentul subiectiv de stress resimtit de fiecare dintre noi,
adica modul în care evaluam stressul. Raspundeti la urmatoarele întrebari, bazându-va pe
ceea ce vi s-a întâmplat în decursul lunii care a trecut.
Marcati cu un "X" casuta corespunzatoare, raspunzând cât se poate de spontan, si alegând
între variantele urmatoare:
A) niciodata;
B) aproape niciodata;
C) uneori;
D) destul de des;
E) deseori;
În decursul ultimei luni, de câte ori:

A B C D E

1.”Aþi fost deranjat de un eveniment

neprevãzut?”

2.”Vi s-a pãrut dificil sã controlaþi

lucrurile importante din viaþa Dvs.?”

3.”V-aþi simþit nervos sau stressat?”

4.”V-aþi înfruntat cu succes micile

probleme ºi neplãceri cotidiene?”

5.Aþi simþit cã aþi face faþã în mod

eficient schimbãrilor importante care ar
surveni în viaþa Dvs.?”

6.”V-aþi simþit încrezãtor în

capacitãþile Dvs. de a vã asuma
problemele personale?”

7.”Aþi simþit cã lucrurile merg aºa

cum doreaþi Dvs.?”

8.”Aþi crezut cã nu vã puteþi asuma

toate lucrurile pe care trebuia sã le
faceþi?”

9.”Aþi fost capabil sã vã stãpâniþi

enervarea?”

10.”Aþi simþit cã sunteþi stãpân pe

situaþie?”

11.”V-aþi simþit iritat pentru

evenimentele care vã scãpau de sub
control?”

12.”V-aþi surprins gândindu-vã la

lucrurile pe care trebuia sã le
terminaþi cu bine?”

13.”Aþi fost capabil sã controlaþi

 modul în care v-aþi petrecut timpul?”

14.”Aþi simþit cã dificultãþile s-au

acumulat în aºa mãsurã, încât sã nu
la mai puteþi controla?”

Cotarea raspunsurilor:
- pentru itemii 1,2,3,8,11,12,14 - A) 1 punct, B) 2 puncte, C) 3 puncte, D) 4 puncte, E) 5
puncte;
- pentru itemii 4,5,6,7,9,10,13 - A) 5 punct, B) 4 puncte, C) 3 puncte, D) 2 puncte, E) 1
puncte.
Faceti totalul punctelor din casutele pe care le-ai marcat. Daca scorul dvs. este mai mic de
25, va aflati la un nivel scazut de stress. În schimb, un scor mai mare de 50, este dovada
unui nivel ridicat de stress.

ANEXA C
SK - 8 HEALTH SURVEY

În cele ce urmeaza, va vom pune unele întrebari legate de viziunea Dvs. asupra sanatatii.
Informatiile pe care le vom obtine ne vor fi utile pentru a afla ce simtiti si cum va puteti
desfasura activitatile cotidiene. Va rugam sa raspundeti prin selectarea uneia singure dintre
variantele din dreptul fiecarei întrebari. Daca sunteti nesigur cu privire la un anumit
raspuns, va rugam sa faceti totusi o alegere, si anume cea care se potriveste cel ami bine
dvs.

1. Pe ansamblu, în ultimele 4 saptamâni, cum ati aprecia starea Dvs. de sanatate?

Excelenta - Foarte buna - Buna - Medioca - Proasta - Foarte proasta

2. În ultimele 4 saptamâni, în ce masura v-au afectat problemele Dvs. de sanatate (daca le-
ati avut) activitatile zilnice?
Deloc - Putin - Oarecum - Destul de mult - Foarte mult

3. Daca ati avut probleme de sanatate, în ce masura v-au afectat acestea sarcinile
profesionale zilnice?
Deloc - Putin - Oarecum - Destul de mult - Foarte mult

4. Ati simtit vreodata durere fizica în ultimele 4 saptamâni?

Nu - Foarte usoara - Usoara - Moderata - Severa - Foarte severa

5. Câta energie ati simtit ca aveti în medie, în ultimele 4 saptamâni?

Foarte multa - Destul de multa - Moderata - Putina - Foarte putina

6. Daca ati avut probleme de sanatate în ultimele 4 saptamâni, în ce masura v-au afectat
acestea relatiile sociale (cu prietenii, familia, etc.)?
Deloc - Putin - Oarecum - Destul de mult - Foarte mult

7. Cât de deranjat ati fost în ultimele 4 saptamâni, de probleme emotionale (anxietate,

depresie, etc.)?
Deloc - Putin - Oarecum - Destul de mult - Foarte mult

8. În ultimele 4 saptamâni, , în ce masura v-au afectat problemele personale (emotionale)

efectuarea activitatilor zilnice?
Deloc - Putin - Oarecum - Destul de mult - Foarte mult
Bibliografie

1. Alexandrescu L - Stresul psihic-concepte generale, Revista Româna de Sanatate Mintala,

6, 1997.
2. Allport G.W. - Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP, Bucuresti, 1991.
3. Larousse - Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedie, Bucuresti, 1998.
4. Freeling P. - Health outcomes in primary care: an approach to the problems, Fam.
Practice, 1985, 2.
5. Goodrick, G.K., Kneuper S., Steinbauer J.R. - Stress perceptions in community clinic: a
pilot survey of patiens an psysicians, Journal of Community Health, Aprilie, 2005.
6. Gorgos C. - Disctionar enciclopedic de psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1989.
7. Holdevici J. - Psihoterapia anxietatii, editura Dual Tech, Bucuresti, 2002.
8. Iamandescu I.B. - Psihologie medicala, Editura Infomedica, Bucuresti, 1995.
9. Luban-Plozza, B., Stresul psihic din perspectiva psihologica si psihosomatica, Editura
Infomedica, Bucuresti, 2002.
10. Lefton L.A. - Psyhology, 6th, Editura U.S.A., 1997.
11. Legea nr. 80/11.07.1995 privind statutul cadrelor militare. Tipografia militara a
Ministerului Apararii Nationale, Bucuresti, 1995.
12. Legeron P. - Cum sa te aperi de stres, editura Trei, Bucuresti, 2003.
13. Luban-Plozza, B., Pozzi u., Carlevaro T. - Convietuirea cu stresul, editua Medicala,
Bucuresti, 2000.
14. Luban-Plozza, B., Iamandescu I.B. (sub.red.) - Dimensiunea psihosociala a practicii
medicale, Editura Infomedica, Bucuresti, 2003.
15. Manea M. - Psihologie medicala, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.
16. McKelvey R.S., Pfaff J.J., Acress J.G. - The relationship between chief complaints,
psychological distress and suicidal ideation in 15-24 -year -old patients presenting to
general practitioners, Med. J. Aust. 2001, 175.
17. Schulberg H.C., Burns B.J. - Mintal disordes in primary care: epidemiologic, diagnostic
and treatment research directions, Gen Hosp. Psychiatry, 1998, 10, 79-87.
18. Stirling A.M., Wilson P., McConnachie A. - Deprivation, psychological, distress and
consultation length in general practice, B.J. Gen Pract. 2001, 51, 546-460.