Metode psihometrice de

evaluare a personalității

Elaborat:
Metodele create în scopul cunoașterii personalității sunt
numeroase și diferă sub aspectul modului de construcție
și al domeniilor de aplicare, iar clasificările propuse nu
sunt stricte și, în marea majoritate, se suprapun. Astfel
o dihotomie clasică opune testele care se supun
metodologiei psihometrice, dezvoltate pentru testele de
eficiență și probele proiective, bazate pe principii în
mare parte originale.
Testele psihometrice de personalitate diferă între el prin situația
utilizată ca stimul. Majoritatea sunt scale constituite din întrebări
la care subiectul trebuie să răspundă în funcție de ceea ce
gândește, crede, simte, apreciază, dorește, etc. Ele sunt numite
chestionare, inventare sau scale de autoevaluare. Altele sunt
constituite din scale a căror itemi descriu elemente ale
comportamentului subiectului a căror prezență , intensitate sau
frecvență este evaluată de un observator. Ele se numesc scale de
heteroevaluare sau scale de evaluare. O a treia varietate
utilizează stimuli identici cu cei ai testelor de eficiență, însă în
cotare nu se ține cont de contribuția factorilor intelectuali. Ele
sunt numite teste obiective de personalitate . O versiune a
metodelor standartizate de studiu al personalității sunt testele
situaționale.
Testele psihometrice de personalitate diferă și prin scopul pe
care îl urmăresc, astfel încât se ajunge la o clasificare care
distinge chestionarele de personalitate propriu-zise ; testele de
interese, atitudini , valori ; probele orientate spre psihologia
nventarul Multifazic de Personalitate Minnesota – MMPI
si MMPI - 2
Prima ediţie a testului apare în 1951, autorii fiind Stark R.
Hathaway şi J.Charnley McKinley, de la Universitatea Minnesota.
Ultima ediţie a fost realizată în 1990 de o echipă formată din
J.Butcher, G. Dahlstrom, J. Graham şi A. Tellegen şi poartă
numele de MMPI – 2.
MMPI fiind un test destinat evaluării clinice, problema care apare legat de
acesta priveşte relaţia dintre modificarea concepţiilor privind psihopatologia
şi concepţia despre evaluarea psihologică de-a lungul a celor peste 50 de ani
de existenţă şi utilizare a testului. Varianta din 1951 a testului aparţine ca şi
concepţie unei generaţii trecute de teste clinice şi a fost supusă unor
repetate reevaluări, varianta MMPI 2 (aflată în uz curent în momentul de
faţă) fiind diferită faţă de prima variantă ca mod de concepere a
diagnosticului. Validarea prin criteriul extern (care în momentul construcţiei
testului a constituit o mare realizare), în prezent constituie o sursă de
discuţii privind validitatea diagnostică a scalelor separate, categoriile
nosologice psihiatrice modificându-se destul de mult în acest interval
de timp.
Interpretarea se face separat pe cele 2 sexe, existând seturi de norme
Scalele clinice MMPI
1. Ipohondrie – Hs (Hypocondriasys)
2. Depresie – D (Depression)
3. Isterie – Hy (Histery)
4. Deviaţie psihopată – Pd (Psychopatic deviation)
5. Masculinitate / Feminitate – Mf (Masculinity / Femininity)
6. Paranoia – Pa (Paranoia)
7. Psihastenie – Pt (Psychastenia)
8. Schizofrenie – Sc (Schizofrenia)
9. Hipomanie – Ma (Hypomania)
10. Introversie socială

Suplimentar, pot fi calculate scorurile pentru:

11. Anxietate – Ai
12. Raportul de interiorizare – Ir
 Chestionare de personalitate construite de H. J. Eysenck
Timp de peste 50 ani Eysenck a studiat şi experimentat un model tridimensional al
ersonalităţii, conform căruia personalitatea are următoarele dimensiuni fundamentale:
traversia, nevrotismul şi psihotismul. Acestea apar treptat în chestionarele construite de autor.
imul chestionar a fost MMQ – Maudsley Medical Questionaire (1952), constând într-o scală de
evrotism cu 40 itemi. Următorul a fost MPI – Maudsley Personality Inventory (1959), care
ezenta şi o scală pentru măsurarea extraversiei – introversiei în afara celei pentru nevrotism. În
64 a apărut EPI – Eysenck Personality Inventory, constând într-un total de 57 itemi şi 3 scale:
evrotism, Extraversie şi Minciună – L. În 1975 a fost introdus factorul psihotism prin
estionarul EPQ – Eysenck Personality Questionaire.

Pentru autor, personalitatea este structurată pe 4 nivele aflate în interrelaţie:

la nivel bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular
nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale
nivelul trăsăturilor de personalitate, definite ca şi corelaţii între comportamentele habituale (o
nsistenţă observabilă între deprinderi sau acte repetate ale subiectului)
nivelul cu cel mai înalt grad de generalitate este cel al tipului de personalitate, definit ca o
relaţie a trăsăturilor sau ca o „constelaţie orbervabilă sau sindrom de trăsăturii
Cei 3 superfactori ai personalităţii
n ceea cepriveşte cei 3 superfactori, autorul precizează că înţelesul conceptelor se
eferă la comportmente integrate normalităţii psihice şi nu simptomatologiei
psihiatrice.

Extraversia - E
Factorul a mai fost denumit extraversie – introversie şi se defineşte
în principal prin intercorelaţiile dintre trăsăturile de afirmare de
sine,sociabilitate, energie de viaţă şi dominanţă. Descrierile care
sunt date de obicei pentru extraversie sau introversie reprezintă
situaţii cumva extremizate ale unui continuum pe care oamenii reali
se pot situa la un grad mai înalt sau mai scăzut. De asemenea,
autorul insistă asupra faptului că aceste descrieri sunt aspecte
fenotipice ale personalităţii şi nu genotipice, comportamentale şi nu
constituţionale.

  
Introverţii (scoruri mici) sunt descrişi de Eysenck ca având tendinţe
obsesionale şi de a dezvolta simptome de anxietate şi depresie. Ei
suferă de o labilitate a sistemului nervos automat (vegetativ). Se
percep pe sine ca având sentimente uşor de rănit, conştienţi de sine,
nervoşi, cu tendinţa de a experimente sentimente de inferioritate, care
au adesea reverii, au insomnii, care stau în fundal în situaţiile sociale.
Corporal, creşterea veticală predomină asupra celei orizontale.
Efortul de răspuns este slab, inteligenţa este în genere înaltă, există
tendinţa de a fi persistenţi, sunt indivizi limpezi în gândire dar lenţi.
Au nivel înalt de aspiraţii dublat de tendinţa de a-şi subestima propriile
performanţe. Sunt rigizi şi prezintă o variabilitate interpersonală slabă.
Au preferinţe estetice „de modă veche‖ şi cumva concrete. Nu
apreciază în mod special glumele, în special pe cele cu conţinut sexual.
Au un scris distinctiv.
       
    
            Extraverţii (scoruri înalte) prezintă tendinţa spre a
dezvolta simptome de conversie isterică şi o atitudine
isterică faţă de simptome. Prezintă o energie slabă, interese
înguste, au în genere un trecut profesional problematic, au
tendinţa de a deveni ipohondrici. Se percep ca fiind
predispuşi la accidente, absentează frecvent de la muncă
datorită bolii, au dureri şi neplăceri fizice. În constituţia
corporală prevalează creşterea orizontală faţă de cea
verticală, efortul de răspuns este destul de bun. Au nivel de
aspiraţie destul de scăzut şi tind să-şi supraevalueze
performanţele. Sunt flexibilşi şi prezintă o mare varietate
interpersonală. Au preferinţe estetice pentru culoare şi
modernism, abstract. Apreciază glumele, în special pe cele
sexuale. Au un scris distinctiv.
La extraverţi pare să predomine Sinele ca formaţiune iar la introverţi Supraeul.
             Nevrotismul
-N
Factorul a fot denumit şi instabilitate emoţională şi
este definit de interrelaţia dintre trăsăturile de
nxietate, depresie, autoepreciere scăzută, timiditate.
Psihotismul - P
Este cea mai complexă dimensiune a personalităţii,
definită de interrelaţiile dintre trăsăturile de
agresivitate, egocentrism, comportament antisocial şi
lipsă de empatie.