Tehnici proiective

Elaborat: Gîrla Valeria, gr.PJ11M

Noțiune de proiecție a fost lansată în Psihologie de Freud în 1894
în lucrarea “Psihonevrozele de apărare”.
El utilizează proiecția pentru a explica diferite tulburări
psihopatologice ca fobiile sau paranoia din perspectivă
psihanalitică, afirmând că proiecția este “o operație prin care
subiectul expulzează din sine și localizează în altul anumite
calități, sentimente și dorințe chiar obiecte pe care nu le cunoaște
sau le refuză în sine însuși” .

Definiția proiecției: este tendința oamenilor de a fi

influiențați de trebuințele, emoțiile și structura lor
psihologică de ansamblu în interpretarea realității, ori de
câte ori câmpul perspectiv prezintă o anumită ambiguitate
 Unii din factorii care participă la proiecţie sunt :

1. Tendinţele psihologice: sunt de ordin afectiv şi aici se încadrează, în primul rînd,

emoţiile, stările de afect şi. În general, dispoziţia timică a subiectului într-un
moment dat.
2. Impulsul creator: este reprezentat prin acţiuneamotorie, care declanşează şi
execută actul proiectiv, mobilizînd către exterior conţinutul intrapsihic al
subiectului.
3. Tensiunea psihică: este starea afectivă, dispoziţia pe care o reprezintă subiectul
n cursul acţiunii proiective, fiind declanşată de testul respectiv, de problematica
idicată sau de sarcina pusă de acesta, veritabil excitant afectiv, fiind în raport
direct cu intensitatea şi gradul de dificultate a temei testului.
4. Identificarea: este situaţia pe care subiectul o încearcă în cursul testării, în mod
nconştient, involuntar şi automat, de a-şi pune de acord propriile sale tendinţe şi
aspiraţii cu temele testului sau cu imaginile standrard ale acestuia, acord de
dentificare ce are ca scop ―intrarea subiectului în problematica ridicată de test,
precum şi adaptarea acestuia la sine.
5. Reprezentările: sînt imagini mentale cu încărcătură afectivă, specifice
subiectului, declanşate acestuia de către imaginile, evenimentele sau situaţiile pe
care le întîlneşte sau care îi sînt gata oferite de către test ca o realitate obiectivă,
fizică, directă şi imediată.
 Asociaţiile ideative: reprezintă seria sau suita de idei, sentimente, imagini etc.,
e subiectului, necesare acestuia pentru a realiza cu maximum de eficacitate
cordul dintre sine şi situaţia testului, integrindu-se, de data aceasta, după ce şi-a
cut intrarea, în tematica sau problematica testului respectiv.
Transferul: este transmiterea semnificaţiei propriului său conţinut intrapsihic
endinţe, complexe, conflicte etc.) asupra situaţiilor, temelor sau imaginilor
andrad ale testului respectiv, ca şi cum acestea ar reprezenta de acum înainte
opriile sale situaţii, trăiri, evenimente, stări, decalcate după modelul
oblematicii sale personale, intrapsihice.
Imaginea mentală: este cea care apare şi swe formează ca fapt nou în mintea
biectului, avînd ca punct de plecare imaginile standard alte testului respectiv,
tuaţiile tematice strict impuse de acesta, după ce ele au fost puse de acord cu
opriile probleme psihologice ale subiectului testat.
Sinceritatea: este poziţia de ecforare proprie adoptată de subiect în cazul
spunsurilor sale faţă de tematica sau imaginile testului respectiv, în virtutea
opriilor sale trăiri şi a structurii sale caracteristice.
0. Originalitatea: constă în specificitatea strict individuală a răspunsurilor date de
biect supus psihodiagnosticului la tema testului respectiv
Mecanismul proiectiv şi etapele proiecţiei sînt următoarele:

Etapa I: constă în pregătirea şi alegerea testului de către experimentator, iar în ceea

ce priveşte subiectul, instructarea acestuia. Este o fază preparatorie generală, în care
se pun de acord psihologul cu subiectul respectiv.

Etapa II: are loc după instructaj, cu testul ales în prealabil. Importantă pentru această
etapă este prezentarea testului direct, a sarcinii pe care o are de realizat subiectul.
Această sarcină, pe plan psihologic, declanşează mecanismele perceptive, de
eceptare a imaginii testului, a obiectului acestuia, de recunoaştere şi identificare.

Etapa III. Este momentul proiecţiei propriu-zise. Pe plan mental, are loc o serie de
procese psihice care se desfăşoară în ordinea următoare: emoţie, asociaţie,
eprezentare. Este faza formării unei reprezentări simbolice, concptuale, a unei
magini mentale proprii, pe baza datelor percepute în etapa II.

Etapa IV: constă în expulzarea conţinutului proiectiv intrapsihic. Din punct de vedere
psihologic, ea este o formă de activitate avînd ca scop final realizarea reproductiv-
constructivă a imaginii simbolice intrapsihice, făcînd-o comunicabilă în exterior.

Etapa V: caracterizează sfîrşitul proiecţiei, constînd în reorganizarea datelor, a

performanţelor realizate, după o analiză critică a experimentatorului sau a
 D. Anzieu clasifică testele proiective în două mari grupe:

1. Testele proiective tematice: care urmăresc a releva conţinutul semnificativ al

ersonalităţii (TAT, testele de desen);
2. Testele proiective structurale: care se adresează organizării intrerelaţiilor dintre
stanţele personalităţii, echilibrului acesteia şi modului său de a fi în raport cu lumea
orshach).
H. Pierre a împărţit testele proiective în:
1. Teste constitutive, caracterizate prin faptul că subiectul implică în materialele
estructurate solicitate prin testele proiective o structură şi organizează ceea ce i s-a
erut, în funţie de această structură.
2.Teste constructive, deoarece subiectul trebuie să construiască structuri mai largi,
ornind de la un material definit.
3.Teste catarctice. Subiectul este implicat în situaţia de a se exterioriza emoţional,
pt ce produce o descărcare emoţională.
4.Teste interpretative. Subiectul realizează o interpretare ce are o semnificaţie
ectivă, coondiţionată de forţele mai stimulate disponibile în acel moment.
5.Testele refractive. Acestea sunt legate de crearea condiţiilor de expunere a
biectului prin distorsiuni ce sunt reacţii structurate prin comunicarea socială
onvenţională .
 Eysenck a clasificat testele proiective în 3 categorii
cetrându-se pe caracteristicile materialului cu care şi prin care se
solicită subiectul

1. Teste de completare ( de desene, de povestiri, de propoziţii, de

finaluri de întâmplări).

2. Teste de producţie prin care se solicită subiectului să deseneze, să

picteze într-o situaţie ludică de activitate sau de construcţie,
aranjamente de imagini, cuvinte etc.

3.Teste de observaţie. Subiectul se află într-o situaţie dată,

structurată, motiv pentru care devine semnificativ modul în care
reacţionează.

  
J.E.Bell a făcut o împărţire mai simplă a testelor
proiective :
1. Tehnici care au la bază stimularea proiecţiei prin
asociaţii de cuvinte;

2. Tehnici ce utilizează stimuli vizuali;

3. Tehnici care utilizează invocări expresive;

4. Tehnici ce utilizează jocul.

       
    
            
Testul lui Rorschach
, se compune din 10 planşe standard, dintre care primele 5 sunt alb-negru,
următoarele două alb-negru-roşu, iar ultimele trei multicolore. Ele sunt în mod
succesiv prezentate subiectului, cerându-i-se să spună ―ce reprezintă, ―ce este
sau ―ce evocă acestea imagini în raport cu sine sau în afara sa.

Metoda clasică analizează calitatea şi semnificaţia răspunsurilor, avându-se în

vedere următoarele elemente:
- Numărul de răspunsuri
- Aprehensiunea (locaţia)
- Determinanța
- Culoarea
- Mişcarea
- Conţinutul
-Banalitatea

După analiza elementelor de mai sus, din răspunsurile înregistrate de

experimentator, se trece la constituirea unei psihograme, evaluîndu-se, după un
sistem de simboluri, numărul şi calitatea răspunsurilor, de regulă în expresie
procentuală.
 Testul          
Familia
Testul Familia se încadrează şi el în caracteristicile de poziţionare a persoanelor în
desen şi a mărimii lor. În ceea ce priveşte poziţia, interesează linia trecut-viitor, dar
şi cine din familie, lângă care se află, dacă privesc în faţă sau numai în lateral.
Lângă cine se află reprezintă distanţa intimă şi nediferenţiată, către cine priveşte.
nteresează distanţa mamă-tată, gestica, orientarea privirii şi a feţei, a braţelor, dar
şi dacă sunt desenate grupaje ori persoane izolate, persoane străine de familie.
De asemenea, interesează detaliile siluetei corporale ( care pun în evidenţă
dominaţia intelectului, sau de afectivitate ( dominaţia trunchiului). Interesează şi
accesoriile, peisajul, afară sau în cameră. Indică aspecte ale familiei de trăire mai
mult în viaţa largă sau în familie.
De asemenea, prezintă importanţă atmosfera din familie , chiar afecţiunile celor
prezentaţi, şi preferinţele prin apropiere, ţinere de mână, ţinere de braţ etc. Şi acest
est are variante. Într-o variantă se solicită, întâi, desenarea unei familii ecran (fără
specificare şi identificare), şi apoi desenarea familiei de apartenenţă.
Se consideră, în genere, că desenarea familiei dimensionează, în mod proiectiv,
atitudinile subiectului faţă de membrii familie şi în acelaşi timp adaptarea familială.
nteresează de asemenea, dacă în familia ecran, din varianta familiei cu două
desene, există un copil (vîrsta şi sexul acestuia) şi dacă această familie este mai
mare decât a lui. Există o variantă cu desenarea familiei proprii şi a unei familii
deale. Există şi se folosesc variantele testului Familiei, după Porot Vinerst etc.