Muzicoterapia

Muzicoterapia poate fi definită ca o terapie non-verbală care utilizeaza sunetul si muzica, sub toate
formele sale, in vederea promovării, menținerii si restaurării sănatății mentale, fizice, emoționale si
spirituale.

Muzica are multiple calități non-verbale, creative, emoționale si structurale. Aceste calități sunt
utilizate in relația terapeutică pentru a facilita contactul, interacțiunile, conștientizarea de sine,
întelegerea, exprimarea emoțiilor, comunicarea și dezvoltarea personală

Muzicoterapia se adreseaza unui mare numar de persoane, indiferent de vârsta, maladie sau formare
muzicala.

Copii:

– dificultati de invatare

– tulburari senzoriale

– tulburari de comportament

– probleme de dezvoltare

– autism

– maladii psihice

– handicap fizic sau mental

– copii cu nevoi emotionale ridicate, victime ale abuzului fizic, sexual sau emotional

Adulti:

– dezvoltare personala

– handicap fizic sau mental

– dependenta de substante sau alcool

– incarcerare in penitenciare

– maladii psihice

– geriatrie, psiho-geriatrie

Muzicoterapia are efecte pozitive in reducerea durerii si a stresului aparut in timpul travaliului si al
nasterii. De asemenea, terapia prin muzica poate fi folosita extrem de eficient in spitale, in scopul
ameliorarii durerii fizice generate de diferite interventii chirurgicale, cât si pentru imbunatatirea si
echilibrarea starilor emotionale perturbate de boli grave in stadiu terminal.
Muzicoterapia se poate desfasura in cadrul sedintelor individuale sau de grup, in institutii sau in
cabinet privat.

Metode

Identificarea cu muzica este o conditie esentialǎ pentru ca terapia prin muzicǎ sǎ functioneze. Ea se
poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizatia instrumentala, cântul vocal,
compozitia unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale).

1. Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, precum si pe

compozitia unor piese muzicale. Improvizatie se face fie dual, impreunǎ cu muzicoterapeutul, fie in
grup. Un instrument simplu, ales in mod liber, reprezintǎ contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va
permite clientului sǎ se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata
pâna la acel moment. Alegerea instrumentului are la bazǎ, mai degraba motive psihologice, decât
muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie,
instrumentul ales devine o prelungire a corpului.

Muzicoterapia activa este foarte eficientǎ in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un
efect foarte profund prin faptul cǎ permite o mai bunǎ eliberare, defulare a afectivitǎtii sau
agresivitǎtii. In cadrul activitǎtii, clientul va renunta incet incet la mijloacele sale de apǎrare, odatǎ cu
jocul improvizatoric si cu procesul creativ apǎrând si constientizarea problemelor existente.

Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale
prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cântatului la un instrument. Relatia
terapeutclient este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza.
Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emoiilor
transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut: fiecare miscare, fiecare gest,
fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul,
pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaitate sau similitudine al discursurilor
muzicale etc.

Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, plǎcerea resimtitǎ odatǎ cu aparitia muzicii,
tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicǎrii si a deblocarii emotionale.

2. Metoda receptiva de muzicoterapie are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de

catre client, in compania terapeutului. Atunci când o lucrare muzicalǎ ne impresioneazǎ profund,
muzica in sine devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor trǎite. O identificare cu muzica
(aici incluzand toate elementele componente ale acesteia, de la melodie pana la orchestratie), sau cu
cel care interpreteazǎ muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emotional.

Experienta identificǎrii cu muzica sau cu instrumentul permite intâlnirea individului cu propriul eu.
Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte adânc ingropate. Ea poate elibera tensiunea
interioarǎ si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau nu au putut fi exprimate verbal.
Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trǎire personalǎ care se elibereazǎ
treptat, de asemenea poate avea acces la emotii pâna atunci necunoscute sau, dimpotriva, refulate.
Verbalizarea se realizeazǎ ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta cu terapeutul despre
ceea ce a resimtit in timpul auditiei. In situatia in care acesta fie nu poate verbaliza, fie nu doreste,
poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbala) prin intermediul desenului sau al
miscarii corporale.

Concret, ce anume poate realiza muzicoterapia:

Cântul vocal are un rol foarte important in imbunatatirea ritmului si controlului respirator, ajuta
persoanele cu dificultati in exprimare, contribuie la o mai buna articulatie a cuvintelor. Asumarea
efectului pe care propria voce il produce asupra celorlalti conduce la dezvoltarea stimei si acceptarii
de sine. De asemenea, cântatul in grup faciliteaza o mai buna constientizare a celorlalti si o mai buna
integrare.

Jocul cu instrumentele muzicale permite dezvoltarea independentei, a stimei de sine, a increderii si a

propriei discipline. Pentru persoanelor cu dificultati de comportament cântatul la un instrument
pemite imbunatatirea controlului propriilor impulsuri, iar atunci când terapia se face in grup, o mai
buna integrare si atentie la ceilalti. Pentru persoanele cu dificultati motorii mânuirea instrumentului
conduce la ameliorarea coordonarii motricitatii fine si globale.

Compozitia unei piese muzicale are efect cathartic si permite impartasirea de sentimente, idei si
experiente. Scrierea unui cântec faciliteaza constientizarea si acceptarea propriilor emotii, de
asemenea este un mijloc eficient de a explora universul imens al sentimentelor legate de teme
fundamentale ale vietii: libertatea, iubire, pierdere, moarte etc.

Ascultarea muzicala permite dezvoltarea atentiei si a memoriei. De asemenea, muzica evoca amintiri
si asociatii, stimuleaza gândirea, scoate la suprafata imagini si sentimente refulate urmând ca acestea
sa fie examinate si discutate cu terapeutul, in cadrul sedintei individuale, sau cu ceilalti membrii ai
grupului, in cadrul sedintelor de grup.

Mituri despre muzicoterapie

Contrar opiniei multora, muzicoterapia nu constă în tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese
muzicale new-age. Muzicoterapia este un proces terapeutic de lunga durata, asemenea altor
psihoterapii, in care relatia dintre terapeut si client se cladeste incetul cu incetul, schimbarile
survenite in comportamentul clientului aparând pe masura ce acesta devine intr-adevar constient de
problemele sale si este pregatit sa imbunatateasca sau sa schimbe anumite aspecte ale propriei
existente.

De asemenea, in muzicoterapia receptiva ideea de farmacopee muzicala nu are o baza solida de

sustinere. O lucrarea muzicala poate da nastere la reactii total diferite celor care o asculta, in functie
de istoria personala a fiecaruia si de mediul cultural in care a trait. Muzica preferata a unei persoane
poate fi muzica detestata a alteia, astfel incât modul de lucru se schimba fundamental. Atunci când
se incepe procesul terapeutic exista anumite teste de receptivitate aplicate clientului, in functie de
care se va stabili viitorul program muzical care va fi parcurs in terapie. Nu conteaza ce muzica ii place
terapeutului, conteaza doar ceea ce este eficace pentru client (terapeutul fiind pus in pozitia de a
lucra, poate, chiar si cu o muzica pe care el o detesta).

Deși este considerată doar o sursă de plăcere, muzica

reprezintă, totodată, un stimul puternic și versatil pentru creier.
Avansarea tehnicilor moderne de neuroimagistică din ultimele decenii a
condus la deslușirea proceselor care au loc în creierul sănătos atunci
când ascultăm, interpretăm, compunem și simțim muzică. Dar tot mai
multe dovezi pledează pentru efectele terapeutice surprinzătoare în
recuperarea creierului deteriorat.

În creierul sănătos există o rețea bilaterală largă de zone cerebrale

temporale, frontale, parietale, cerebeloase și limbice/paralimbice
asociate cu percepția auditivă, limbajul, procesarea sintactică și
semantică, atenția și memoria de lucru, semantică și memoria
episodică, funcțiile ritmice și motorii, precum și cu emoțiile și
recompensele care stau la baza procesării muzicii.

Această rețea neurală este modelată și dezvoltată printr-o formare

muzicală. În domeniul neurologiei, muzica a fost studiată în mod
tradițional în contextul deficitelor muzicale (amusia), simptomelor
legate de muzică (epilepsie muzicogenă), a unor cazuri excepționale
(cântarea în afazie) și tulburări neurologice ale muzicienilor profesioniști
(distonia muzicianului).

În ultimul deceniu au existat progrese notabile în adoptarea muzicii ca

instrument terapeutic în reabilitarea neurologică. De asemenea, au fost
dezvoltate multe metode noi bazate pe muzică pentru a îmbunătăți
deficiențele motorii, cognitive, de limbaj, emoționale și sociale la
persoanele care suferă de o boală neurologică debilitantă, din perioada
de copilărie și adolescență (de exemplu, autism, dislexie) până la vârstă
adultă și bătrânețe (de exemplu, accidentul vascular cerebral, boala
Parkinson și demența).
În mod tradițional, domeniile neuroștiinței muzicale și terapia muzicală
au progresat independent, oferind linii separate de dovezi pentru modul
în care muzica este procesată în creierul sănătos și modul în care poate
fi utilizată terapeutic.

S-a ajuns la un punct în care aceste câmpuri încep să se îmbine și să se

integreze, oferind informații noi și importante despre modul în care
muzica este procesată în creierul deteriorat sau anormal și despre
modul în care recuperarea structurală și funcțională a creierului poate fi
îmbunătățită prin reabilitarea bazată pe muzică

EFECTELE MUZICOTERAPIEI ÎN DEPRESIE

În întreaga lume, 300 de milioane de oameni sunt afectați de

depresie, aceasta fiind una dintre principalele cauze de dizabilitate.
Datele OMS din 2017 arătau că depresia a fost asociată cu aproximativ
800.000 de cazuri de sinucidere pe an. Ea se caracterizează prin
simptome persistente, scăderea interesului, pierderea plăcerii și lipsa de
energie, împreună cu alte simptome, cum ar fi tulburări de somn, apetit
redus și tulburări de greutate, concentrare slabă, schimbări
psihomotorii și sentimente de vinovăție, lipsă de valoare și stimă de sine
scăzută.

La fel ca în majoritatea tulburărilor psihiatrice, etiologia depresiei pare a

fi multifactorială, implicând atât factori genetici, cât și de mediu.
Cercetările din ultima perioadă încearcă să aducă noi soluții în arsenalul
terapeutic al acestei boli care distorsionează din ce în ce mai multe vieți.

Terapia muzicală poate fi definită drept utilizarea profesională a muzicii

și a elementelor sale ca o intervenție în mediul medical, educativ și în
mediul cotidian cu persoane, grupuri, familii sau comunități care
încearcă să-și optimizeze calitatea vieții și să-și îmbunătățească statusul
fizic, social, sănătatea, bunăstarea emoțională, intelectuală și spirituală.
Cercetarea, practica, educația și pregătirea clinică în muzicoterapie se
bazează pe standarde profesionale în context cultural, social și politic.

Abordările în terapia muzicală la nivel mondial au apărut din diverse

tradiții, precum modele terapeutice comportamentale, psihanalitice,
educaționale sau umaniste. Metodele de muzicoterapie pot fi active
și/sau receptive și includ procesarea verbală a sentimentelor și
experiențelor. În metodele active (improvizaționale, recreative,
compoziționale), participanții „fac muzică”, iar în terapia muzicală
receptivă, participanții „recepționează” (de exemplu, ascultă) muzică.

Improvizarea ar putea fi metoda activă cel mai frecvent utilizată în

sănătatea mintală a adulților. Adesea, în aceeași terapie sunt combinate
metode și tehnici diferite. În ultimii ani, specializările au evoluat (de
exemplu, terapia muzicală neurologică), pentru a îmbunătăți
funcționarea cognitivă, senzorială și motorie.

IMPLICARE ACTIVĂ

Scopul terapiei muzicale este de a îmbunătăți sănătatea prin

intermediul agenților de schimbare terapeutică, cum ar fi muzica,
relațiile și reflecțiile. Atât în metode active, cât și receptive, terapeutul
muzical și participanții sunt implicați activ, iar interacțiunea muzicală
are loc între terapeut și pacient sau grup. Ședințele se desfășoară într-
un cadru terapeutic structurat, care servește ca bază pentru intervenție.

Practica bazată pe dovezi (EBP) primește o atenție sporită în terapia

muzicală. Recenziile Cochrane reprezintă o sursă importantă de
informații despre EBP a terapiei muzicale și au fost realizate pentru a
oferi un ghid în acest sens.

Constatările metaanalizei efectuate de echipa condusă de Aalbers în

2017 indică faptul că terapia muzicală oferă efecte benefice pe termen
scurt pentru persoanele cu depresie. Muzicoterapia adăugată la
tratamentul uzual (TU) pare să îmbunătățească simptomele depresive,
comparativ cu TU singur. În plus, terapia muzicală combinată cu TU nu
este asociată cu mai multe sau mai puține evenimente adverse decât TU
singur.

Terapia muzicală arată, de asemenea, eficacitatea în scăderea nivelului

de anxietate și îmbunătățirea funcționării indivizilor deprimați. Pentru a
consolida concluziile, sunt necesare studii bazate pe un proiect adecvat
și eșatioane mai mari de copii și adolescenți.

BENEFICIILE ÎN TULBURĂRILE DE SPECTRU AUTIST

Deficiențele centrale ale persoanelor cu tulburare de spectru

autist ( TSA) afectează interacțiunea socială și comunicarea.
Muzicoterapia folosește experiențele muzicale și relațiile care se
dezvoltă prin ele pentru a permite comunicarea și exprimarea,
încercând astfel să abordeze unele dintre problemele de bază ale
persoanelor cu TSA.

Rezultatele unei revizuiri actualizate conduse de Geretsegger în 2014

oferă dovezi că terapia muzicală îi poate ajuta pe copiii cu TSA să-și
îmbunătățească abilitățile în ariile care constituie nucleul afecțiunii,
inclusiv interacțiunea socială, comunicarea verbală, inițiativa
comportamentului și reciprocitatea social-emoțională. Muzicoterapia
poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea abilităților de comunicare
nonverbală în contextul terapiei.

Mai mult, în zonele de rezultat secundar, muzicoterapia poate contribui

la creșterea abilităților de adaptare socială la copiii cu TSA și la
promovarea calității relațiilor părinte-copil. Rezultate încurajatoare au
fost observate și în cazurile de schizofrenie, în special în muzicoterapia
de durată.

Având în vedere aceste rezultate, ar putea fi instituite aceste terapii de

rutină și în România, pentru a îmbunătăți condițiile în care sunt tratați
pacienții psihiatrici români, efectele benefice ale muzicoterapiei fiind
resimțite nu numai asupra pacienților, cât și asupra nivelului de stres,
asertivitate și empatie a personalului medical.
Bibliografie:

1. Aalbers S., Fusar-Poli L. et al. Music therapy for depression. Cochrane Database Syst Rev. 2017 Nov
16;11
2. Baird A., Samson S. Music and dementia. Prog. Brain Res. 2015; 217, 207-35
3. Bloem B.R., de Vries N.M., Ebersbach G. Nonpharmacological treatments for patients with Parkinson's
disease.Mov. Disord. 2015; 30, 1504-20
4. Brown R.M., Zatorre R.J., Penhune V.B. (2015). Expert music performance: cognitive, neural, and
developmental bases.Prog. Brain Res.217, 57-86
5. Flaugnacco E., Lopez L., Terribili C., Montico M., Zoia S., Schön D. (2015). Music training increases
phonological awareness and reading skills in developmental dyslexia: a randomized control trial.P LoS
ONE10:e0138715. 10.1371
6. Geretsegger M., Elefant C., Mössler K.A., Gold C. (2014). Music therapy for people with autism spectrum
disorder.Cochrane Database Syst, 2014
7. Herholz S.C., Zatorre R.J. (2012). Musical training as a framework for brain plasticity: behavior, function,
and structure.Neuron 76, 486-502
8. Janata P. (2015) Neural basis of music perception. Handb. Clin. Neurol.129, 187-205
9. Edwards J. The Oxford Handbook of Music Therapy. Oxford: Oxford University Press, 2016
10. Silverman MJ. Music Therapy in Mental Health for Illness Management and Recovery. Oxford: Oxford
University Press, 2017 (Canadian Association for Music Therapy, 1994)