UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ION CREANGĂ

Modalități de intervenție cognitiv-

comportamentală la copiii cu
tulburări

Coordonator: CIOBANU ADRIANA, dr.psih. conf.univ.

Masterandă: Sarev Mihaela
 Istoria terapiei cognitiv-comportamentale

Acest tip de terapie a fost dezvoltat în anii 1960 și își are originea în activitatea psihiatrului Aaron Beck,
care a remarcat că anumite tipare de gândire (cum ar fi „gândirea automată negativă”) sunt responsabile cu
apariția problemelor emoționale.

Dacă terapiile comportamentale anterioare s-au concentrate aproape în exclusivitate pe diferite metode,
printre care și pedepsele aplicate pacienților pentru a le schimba comportamentele, abordarea cognitivă s-a
concentrate pe modul în care gândurile și sentimentele noastre ne influențează comportamentul.

De atunci, terapia cognitiv-comportamentală a devenit un tratament eficient pentru tratarea unei game
largi de tulburări și afecțiuni psihice. Acesta este una dintre cele mai utilizate forme de psihoterapie,
deoarece se axează pe atingerea unor obiective foarte specifice, iar rezultatele pot fi măsurate.
  Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) reprezintă o formă de
psihoterapie axată pe rezolvarea problemelor, cu rezultate
evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor tulburări
de sănătate mintală sau unor tulburări psihosomatice (referitor
la originea psihică a unor boli). Altfel spus, psihoterapia
Ce este terapia combină două terapii: cea cognitivă și cea comportamentală.
cognitiv-  În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale se acordă o
comportamentală? importanță deosebită tehnicilor de restructurare cognitivă și
atitudinală. Principiul de bază al terapiei pornește de la faptul
că modalitățile în care o persoană se comportă sunt
determinate, în primul rând, de felul în care interpretează
situațiile imediate.
  „În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale pacienții vor
învăța să identifice, să întrebe și să schimbe gândurile,
atitudinile, credințele și presupunerile legate de problemele
emoționale și comportamentale față de anumite situații”.
Cum are loc  Prin monitorizarea și înregistrarea gândurilor în diverse situații
terapia? care duc la tulburări emoționale, aceștia vor afla că modul în
care gândesc poate contribui la diverse probleme emoționale
precum depresia și anxietatea.
  Ergoterapia poate fi împărțită în 2 mari ramuri- terapia
activității;și–terapia ocupațională.
Terapia activității oferă persoanelor care suferă de diverse
tulburări psihice oportunitatea de a-și îmbunătăți starea
emoțională prin dobândirea unor tehnici utile și creative, care
pot fi introduse în rutina zilnică a persoanei și care îi crește

Ergoterapia gradul de autonomie. Printre aceste activități putem enumera:

participarea la diverse cursuri de gătit; învățarea abilității de a
modela materiale- lut, ceară, lemn, metal, textile- și de a crea
diverse obiecte artistice sau de uz casnic; curs de pictură, dans,
muzică, etc. Aceste activități au rolul de a încuraja socializarea,
și de a câștiga mai multă încredere în sine, dar au și influente
pozitive asupra abilităților cognitive și psihice: atenție,
memorie, limbaj.
 Potrivit Asociației de Terapie American ocupaționale , obiectivul principal
al terapiei ocupaționale este de a sprijini și a permite fiecărei persoane ”
sănătate și participare în viață prin implicarea în ocupație . ”
Ocupația se refera la o activitate utilă, care are un scop bine definit. Ea
pregătește individul pentru un anumit tip de muncă, prin învățarea și
exersarea anumitor abilități practice.
Printre efectele si beneficiile ergoterapiei se număra și:
– dezvoltarea fizica a persoanelor, prin exersarea motricității fine
( mânuirea obiectelor mici, scrierea, legarea șiretului, etc) și a celei
grosiere (mers, urcat scări, prins un obiect mai mare in brațe, etc);
– creșterea gradului de autonomie personală: prin realizarea igienei
personale, a menținerii curățeniei, prepararea hranei, îmbrăcare/dezbrăcare;
– dezvoltarea cognitivă prin antrenarea memoriei si a atenției, folosirea
limbajului verbal sau non-verbal in comunicarea cu ceilalți;
– câștigarea unor deprinderi de socializare: cooperare, munca in echipe,
organizarea timpului si a resurselor, crearea unor noi cunoștințe și prietenii;
învățarea si exersarea unor reguli de conduită;
– creșterea stimei de sine si a satisfacției personale, dobândirea unui nivel
mai înalt de autocontrol;
– combaterea rutinei, a plictiselii, a sentimentului de inutilitate si a
singurătății.
  Activitățile asistate de animale (AAA) sunt acele activități de întâlnire
uzuala a oamenilor cu diverse animale de companie sau sălbatice, care
se realizează in mod spontan, fără un program strict sau care nu are
niște obiective specifice. Spre exemplu, aici se poate încadra o vizită
individuală sau de grup la gradina zoologică, sau diverse ferme de
animale, realizarea diverselor joculețe la care să participe copii si
animale, dar care sunt nestructurate si nu urmăresc un scop terapeutic.
 Terapiile asistate de animale (TAA) reprezintă programe de tratament al
Terapia si diverselor tulburări, precum fizice, emoționale sau psihologice, care se
Activitatile desfășoară cu ajutorul unor animale care întrunesc diverse caracteristici
astfel încât să devina un adjuvant al terapiei. Întreg procesul este clar
Asistate de definit, are obiective, scopuri, metode de evaluare a participanților pre

Animale si post-test. Printre scopurile terapiei asistate de animale se numără:

creșterea sănătății mentale, a calității vieții, creșterea stimei de sine,
reducerea anxietății si a sentimentului de singurătate, creșterea
motivației, creșterea dorinței de a fi inclus in activități de grup, de a face
mai mute exerciții fizice, de interacțiune cu ceilalți, îmbunătățirea
învățării conceptelor precum culoare, mărime, număr, etc., frecvenței
verbalizator si nivelului atenției.
 În acest scop pot fi utilizate mai multe specii de animale, fiecare având un
rol specific:
– Păsările: manipularea acestora este un exercițiu excelent pentru
îmbunătățirea
capacității de concentrare;
– Iepurii: au efecte pozitive asupra memoriei;
– Câinii: îmbunătățește starea de spirit, stimulează creșterea încrederii in
sine,
creșterea frecventei verbalizărilor;
– Pisicile: reducerea stării de frustrare, si al stresului;
– Caii: ajuta la dezvoltarea încrederii si a stimei de sine prin sentimentul de
control
pe care îl are o persoana atunci când călărește
 In general, studiile au arătat că deținerea unui animal de companie creste
stima de sine a copilului; îl ajuta la învățarea responsabilității si a
respectului fata de celelalte ființe; cresc motivația pentru educație fizica si
activități sportive; si, cel mai important, “având un animal în timpul
sesiunilor de terapie sau alte activități asistate de animale / tratament
prezinta îmbunătățiri semnificative in procedurile de tratare a unui copil
care suferă de o boală .”
  Analiza Comportamentului Aplicat (ABA) este o terapie bazată
pe știința învățării și a comportamentului.
 Analiza comportamentului ne ajută să înțelegem:

Ce este analiza • Cum funcționează comportamentul;

• Modul în care comportamentul este afectat de mediu;
comportament • Cum are loc procesul învățării.
ului aplicat?  Terapia ABA ne ajută să înțelegem modul în care
comportamentul funcționează în diverse situații. Scopul este de
a crește numărul comportamentelor care sunt
corecte/funcționale și de a reduce comportamentele care sunt
dăunătoare sau afectează calitatea vieții și procesul învățării.