Terapie ocupationala

Terapia ocupationala (TO) este forma de tratament care foloseste activitati si metode
specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitatile
necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficientele fizice.
(American Occupational Therapy Association, 2008).

Scopul primordial este cel medical si apoi cel economic-social, urmarindu-se efectul
terapeutic prin munca, prin activitate. In acest sens, terapia ocupationala stimuleaza
increderea in sine a bolnavilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii, organizeaza un
program de miscari dirijate in conditii de lucru, constata capacitatile si inclinatiile restante ale
bolnavului, coreleaza recuperarea medicala cu cea profesionala, realizeaza reinsertia cat
mai rapid cu putinta in viata sociala, economica si profesionala.

Capacitatea de a actiona reprezinta ceva de care avem nevoie in fiecare zi, in aproape
fiecare moment din viata noastra. Nu conteaza daca ne dorim sa facem o cafea sau ne
dorim sa avem succes in cariera, intotdeauna vom avea nevoie de abilitatea de:

- a planifica o activitate;
- a incepe activitatea respectiva;
- a desfasura activitatea intr-un mod satisfacator;
- a finaliza activitatea cu succes (sau cel putin sa fii capabil sa faci fata unui
rezultat negativ si sa inveti din el).
Abilitatea de a trai independent este un scop comun pentru terapia ocupationala si
tratamentul medical pentru ca include abilitatea de a actiona neasistat.
Pentru a atinge o calitate a vietii satisfacatoare, oamenii au nevoie sa fie capabili sa
actioneze. Pentru aceasta, cu totii avem nevoie de anumite abilitati. Terapia ocupationala
se focalizeaza pe urmatoarele:

- incredere in sine;
- stima de sine;
- abilitatea de a lua decizii;
- responsabilitate pentru propria persoana;
- constientizarea realitatii;
- putere de concentrare, atentie, perseverenta;
- toleranta la frustrare;
- gestionare a fricii, tensiunii si agresivitatii;
 - exprimare a emotiilor;
- constientizare corporala;
- comunicare si abilitati sociale;
- potential si energie;
- motivatie.

Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme:

- terapia educationala,
- ludoterapia
- ergoterapia.

Terapia educationala este o forma de terapie utilizata pentru a ajuta indivizii care
prezinta diferente la nivel de invatare sau persoanele cu anumite dizabilitati. Această
forma de terapie ofera o gama larga de interventii intensive care sunt create pentru a
remedia problemele de invatare. Aceste interventii sunt individualizate si unice pentru
fiecare persoana.
Acest tip de terapie ajuta persoanele cu dizabilitati sa-si consolideze capacitatea de a
invata, prin implicarea in activitati care le dezvolta capacitatea de procesare, concentrarea
si abilitatile de memorare. Utilizand o varietate de metode si materiale de invatare, aceasta
terapie permite membrilor participanti la programe, dobandirea anumitor competente.
Pentru ca fiecare persoana invata diferit si proceseaza informatia intr-o maniera unica,
informatia este preluata prin intermediul celor cinci simturi. Unele persoane invata mai
bine privind (invatare vizuala) in timp ce altii invata mai bine auzind anumite informatii
(invatare auditiva). O alta metoda practicata, care pentru unii se dovedeste foarte eficienta
este invatarea tactila, un stil de invatare care are loc atunci cand individul desfasoara o
activitate fizica, mai degraba decat atunci cand asculta o prelegere sau cand vizioneaza o
demonstratie.

Ludoterapia contribuie la depistarea si patrunderea in intimitatea complexa a Eu-

lui copilului cu dizabilitati, a mecanismelor motivationale si a resurselor afective in
stabilirea relatiilor cu ceilalti, la antrenarea in activitate si la formarea sistemului
atitudinal, ceea ce faciliteaza dezvoltarea personalitatii. Ca atare, psihoterapia prin joc
contribuie la refacerea psihofizica a subiectului si la facilitarea diverselor modalitati
compensatorii, ducand in final la recuperare.
Jocul conceput ca invatare si terapie se inscrie in noua tendinta de evolutie a metodelor
de predare-invatare, care urmaresc sa transforme rolul profesorului-terapeut si sa acorde
noi posibilitati copilului deficient mintal. Jocul-invatare si terapie incepe sa ocupe un loc
din ce in ce mai bine definit in categoria metodelor, tehnicilor care dezvolta capacitatea
de observare, de analizare si de operare cu operatori logici, intr-un cuvant, care dezvolta
abilitati de invatare si dezvoltare.
 Ergoterapia sau activitatile de tip lucrativ sunt un mijloc de exprimare, permitand
persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile
ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul
activitatii, individul sa fie mandru ca a creat o jucarie, un panou decorativ sau un obiect
util. Acest lucru ii da un sentiment revigorant si ii confera un simt al realizarii si increderii
in sine.
Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor ajuta la dezvoltarea membrelor
superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin
activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea
cu handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:

- dezvoltarea deprinderilor manuale;

- dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor;
- consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si
formarea unor noi deprinderi – impletitul, imbinarea);
- consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii
materialelor in ordine;
- educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea
realizarii unor lucrari de grup;
- familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa
le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.
Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii,
invatarea unor deprinderi noi si utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/adaptarea la
efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea
proceselor gandirii, pentru o mai buna coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea
motricitatii fine.
Terapia ocupationala ofera pacientilor metode variate, activitati placute,
distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori
increderea in sine.
Webografie:

http://cnsm.org.ro/documente/manual2.pdf

http://www.parinti.com/MetodeterapeuticeABAPECSlogopedieterapieocupation
alaartterapie-articol-1478.html
http://www.scritub.com/gradinita/joc/Jocul-la-copiii-cu-deficiente-
14315192324.php

http://asociatiaderzelas.ro/activitati-educative/terapie-prin-educatie/

http://www.sfatulmedicului.ro/Terapii-complementare/terapia-
ocupationala_7590