Sunteți pe pagina 1din 10

MASTER PSIHOLOGIE CLINICA SI TEHNICI DE INTERVENTIE

PRIN CONSILIERE SI PSIHOTERAPIE

INTERVENTII TERAPEUTICE LA COPIL SI ADOLESCENT

TERAPIA OCUPATIONALA

PROF INDRUM. MASTERAND

Conf. Univ. Dr SPERANTA POPESCU PAL LAURA MIHAELA

ANUL I

TARGU MURES

2017
Terapia ocupationala

Ideea de terapie ocupationala a aparut in 1892 datorita doctorului Adolf


Meyer, un emigrant elvetian care a lucrat in psihiatrie in Statele Unite. A
observat ca folosirea adecvata a timpului pentru desfasurarea unei activitati
utile si satisfacatoare s-a dovedit a fi o problema fundamentala in tratamentul
oricarui pacient neuropsihiatric. (Meyer 1922).

Din acel moment, terapia ocupationala s-a dezvoltat intr-un mod usor
diferit peste tot in lume. Termenul terapie ocupationala a aparut la inceputul
secolului XX, iar primele scoli in Europa unde a fost studiat acest concept a
aparut in jurul anului 1940.

Terapia ocupationala (TO) este forma de tratament care foloseste activitati


si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a
desfasura activitatile necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a
diminua deficientele fizice. (American Occupational Therapy Association,
2008).
Scopul primordial este cel medical (de promovare a sanatatii si starii de
bine) si apoi cel economic-social, urmarindu-se efectul terapeutic prin munca,
prin activitate. In acest sens, terapia ocupationala stimuleaza increderea in sine a
bolnavilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii; organizeaza un program de
miscari dirijate in conditii de lucru; constata capacitatile si inclinatiile restante
ale bolnavului; coreleaza recuperarea medicala cu cea profesionala, realizeaza
reinsertia cat mai rapid cu putinta in viata sociala, economica si profesionala.

Capacitatea de a actiona reprezinta ceva de care avem nevoie in fiecare zi,


in aproape fiecare moment din viata noastra. Nu conteaza daca ne dorim sa
facem o cafea sau ne dorim sa avem succes in cariera, intotdeauna vom avea
nevoie de abilitatea de:

a planifica o activitate;
a incepe activitatea respectiva;
a desfasura activitatea intr-un mod satisfacator;
a finaliza activitatea cu succes (sau cel putin sa fii capabil sa faci fata unui
rezultat negativ si sa inveti din el).

Abilitatea de a trai independent este un scop comun pentru terapia


ocupationala si tratamentul medical (in general) pentru ca include abilitatea de a
actiona neasistat.

Pentru a atinge o calitate a vietii satisfacatoare, oamenii au nevoie sa fie


capabili sa actioneze. Pentru aceasta, cu totii avem nevoie de anumite abilitati.
Terapia ocupationala se focalizeaza pe urmatoarele:

incredere in sine;
stima de sine;
abilitatea de a lua decizii;
responsabilitate pentru propria persoana;
constientizarea realitatii;
putere de concentrare, atentie, perseverenta;
toleranta la frustrare;
gestionare a fricii, tensiunii si agresivitatii;
exprimare a emotiilor;
constientizare corporala;
comunicare si abilitati sociale;
potential si energie;
motivatie.

Terapia ocupationala se adreseaza:

copiilor cu probleme senzoriale;


copiilor cu probleme de invatare;
copiilor cu autism;
copiilor cu tulburari de dezvoltare;
copiilor cu tulburari mentale sau de comportament;
copiilor cu probleme fizice si motrice;
copiilor cu boli cronice.

Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia


educationala, ludoterapia si ergoterapia.

A)Terapia educaional este o form de terapie utilizat pentru a ajut


indivizii care prezint diferene la nivel de nvare sau persoanele cu anumite
dizabiliti. Aceast form de terapie ofer o gama larg de intervenii intensive
care sunt create pentru a remedia problemele de nvare. Aceste intervenii sunt
individualizate i unice pentru fiecare persoan.
Acest tip de terapie ajut persoanele cu dizabiliti s-i consolideze
capacitatea de a nva, prin implicarea n activiti care le dezvolt capacitatea
de procesare, concentrarea i abilitile de memorare. Utiliznd o varietate de
metode i materiale de nvare, acesta terapie permite membrilor participani la
programe, dobndirea anumitor competene.

Pentru c fiecare persoan nva diferit i proceseaz informaia ntr-o


manier unic, informaia este preluat prin intermediul celor cinci simuri.
Unele persoane nva mai bine privind (nvare vizual) n timp ce alii nva
mai bine auzind anumite informaii (nvare auditiv). O alt metod practicat,
care pentru unii se dovedete foarte eficient este nvarea tactil, un stil de
nvare care are loc atunci cnd individul desfoar o activitate fizic, mai
degrab dect atunci cnd ascult o prelegere sau cnd vizioneaz o
demonstraie.

b) Ludoterapia(Terapia prin joc) se foloseste de o serie de tehnici si unelte,


precum: terapia prin miscare si dans, jocuri de societate, jocuri strategice,
povesti terapeutice, jocul cu papusi, desenatul, pictura si modelajul, jocul cu
nisip, vizualizarea creativa, jocurile de rol, etc.

c) Ergoterapia este un domeniu nou al medicinei si reprezinta terapia prin


diverse activitati cotidiene ori creational-educative. Nici nu te-ai gandit ca
spalatul, imbracatul ori decorarea locuintei te pot face sa te simti mai bine. Ba
chiar tricotatul, tesutul ori diverse tipuri de modelaj sunt activitati care scurteaza
procesul de vindecare.

Terapia ocupationala, o arta si stiinta care dirijeaza modul de raspuns al


omuluifata de o activitate selectionata, menita sa promoveze si sa mentina
sanatatea, saimpiedice evolutia spre infirmitate, sa evalueze comportamentul si
sa trateze sau saantreneze pacientii cu disfunctii psihice sau psihosociale
Elementul comun si general al tuturor definitiilor date terapiei ocupationale
se bazeaza pe utilizarea conceptului de activitate sau ocupatie

Tipuri de terapii:

1. Terapia ocupationala recreativa cuprinde

- tehnici de exprimare: desen, pictura, gravura, manuit marionete, scris,


sculpturaetc.;

- tehnici sportive: diverse jocuri sportive sau parti ale acestora

;- tehnici recreative: jocuri distractive adaptate handicapatilor (sah cu piese


grele,fotbal de masa cu minge de ping- pong mibilizata cu pompite de mana
etc.);

2.Terapia ocupationala functionala

- are ca scop executarea unor anumite miscari in cadrul muncii sau ocupatiei
respective, in care sunt incluse:

- tehnici de baza formate din unele activitati practice inca de la inceputurile


societatii umane, cand mainile omului prelucrau materia prima de baza (lut,
lemn, fibrenaturale, fier): impletitul, olaritul, tesutul, tamplaria, feroneria;-
tehnici complementare, care reprezinta de fapt totalitatea restului activitatilor
lucrative umane, dintre care amintesc: cartonajul, marochinaria, tipografia,
strungaria,dactilografia etc.

- tehnici de readaptare, formate din multitudinea si diversitatea activitatilor


zilnice casnice, familiale, scolare, recreative, profesionale si sociale, modalitati
de deplasare;aceste tehnici adapteaza mediul ambiant al handicapatilor la
propriile lor capacitati functionale.
3.Terapia ocupationala profesionala

- se poate aplica in spitale bine dotate, cu centre de recuperare bine utilate, in


scoli profesionale specializate sau in atelier; scoala, de pe langa intreprinderi,

4.Terapia ocupationala retribuita

Poate fi utilizata ca forma economica pentru bolnavii care recupereaza


spontan o paralizie sau au suferit un tratament paleativ al sechelelor si si-au
recastigat micarile principale; aceasta forma de terapie ocupationala poate
completa lipurile produse de pensionarea temporara au definitiva a bolnavului si
poate constitui un factor obiectiv de apreciere a reincadrarii bolnavului in
circuituleconomico- social normal.

Pentru realizarea unei recuperari cat mai eficiente ale diferitelor


dizabilitati, recuperarecare se realizeaza prin intermediul terapiei ocupationale,
un rol deosebit il are stabilireacorecta si cat mai directa a obiectivelor pe care si
le propun atat recuperatorul cat si pacientul. Obiectivele se stabilesc dupa o justa
evaluare a pacientului, a mediului social si profesional in care isi desfasoara
activitatea pacientul.

De asemenea, afirma aceeasi autoare, obiectivele trebuie stabilite


individual, la fiecare pacient, in functie de diagnosticsi de posibilitatile de
recuperare ale acestuia.Pe aceeasi idee merge si Popovici, Doru V., 2005, care
considera ca formularea obiectivelor trebuie sa se exprime in termeni cat mai
concreti, cuantificabili si masurabili;el clasifica obiectivele in felul urmator:-
obiective pe termen lung;-obiective pe termen scurt.In general, obiectivele pe
termen lung se aleg din sfera domeniilor fundamentale aleterapiei ocupationale,
iar cele pe termen scurt se stabilesc in functie de activitatile care li se
subsumeaza.Popovici, 2005, sustine ideea conform careia ete util ca la stabilirea
obiectivelor generale sa se realizeze consultarea unor specialisti din diverse
domenii care, princolaborare interdisciplinara sa le transpuna in practica.
Autorul vorbeste aici de oconlucrare, cu mijloace specifice, dintre terapeuti
ocupationali, educatori, profesori,instructori, medici, psihologi, asistenti sociali
tec.Al. Popescu, 2005, considera ca, in general, principalele obiective ale
terapieiocupationale sunt:-inlaturarea tulburarilor functionale pasagere simple
sau multiple, prezenteintr-o serie de afectiuni sau in variate asociatii morbide, in
care estenecesara reeducarea gestuala, deci recuperarea unui deficit motor;-
reeducarea mijloacelor de exprimare, implicand vorbirea,
atitudinea,comportamentul;11

-restabilirea independentei bolnavului, sub aspect psiho- somatic;-


cresterea performantei ocupationale pentru munca si distractie;-prevenirea
injuriilor si a disfunctiilor;-mentinerea sanatatii generale vizand dezvoltarea
armonioasa a copiilor;-cresterea calitatii vietii pacientilor

Efectele terapiei ocupationale

Efectele terapiei ocupationale sunt multiple, fiind directionate spre:

a)Efecte fizice- care consta in mentinerea functiilor tuturor grupelor


musculare atat pentru regiunea afectata cat si pentru celelalte regiuni si
conservarea unei bunefunctii a articulatiilor neimplicate in procesul patologic si
intarirea musculaturiideficiente. Prin miscari analitice si globale se obtin
rezultate bune pe liniaobtinerii imbunatatirii amplitudinii de miscare a cadentei
si a progresiei.

b)Efecte psihice- se reflecta in calmarea starii de neliniste a pacientului,


dezvoltarea atentiei, disparitia descurajarii si renasterii sperantei, pastrarea
obisnuintei activitatilor zilnice si diminuarea complexelor de inferioritate.
c)Efecte psiho- sociale- se concretizeaza in intretinerea relatiilor cu
celelalte persoane in capatarea increderii in sine si in altii, si in obtinerea
perspectivei de incadrare sociala in viitor
Bibliografie:
Bibliografie

1. Dan, Mirela, (2005), Introducere in terapia ocupationala, Editura Universitatiidin Oradea,


Oradea;

2. Dictionar Enciclopedic Medical de Balneologie, (1982), autor dr. Elena Berlescu,Bucuresti;

3. Popescu, Alexandru, (1994), Terapie ocupationala si ergoterapie, edituraCerna,


Bucuresti;

4. Popovici, Doru, Vlad, (2005), Terapie ocupationala pentru persoanele cudeficiente,


editura Muntenia, Constanta;

5. Sbenghe, T., (2002), Kinesiologie- Stiinta miscarii, editura Medicala, Bucuresti;

6. Sillamy, Norbert, (2000), Dictionar de psihologie, editura Univers


Enciclopedic,Bucuresti;

8.www.helpstep.net/web/romana/informatii/terapie-ocupationala/

9. www.neuropsiholog.ro/terapie-ocupationala-cutia-creativitatii/

10. www.asociatiaderzelas.ro/activitati-educative/terapie-prin-educatie/