Definitie: ATS (Societatea Toracică Americană) şi ERS (Societatea Respiratorie Europeană) au

adoptat următoarea definiţie: Reabilitarea pulmonară este o intervenție cuprinzătoare bazată pe o

evaluare amănunțită a pacientului, urmată de terapii adaptate pacienților, care includ, dar nu se
limitează la acestea, exerciții fizice, educație și schimbări de comportament, menite să
îmbunătățească starea fizică și psihologică a persoanelor cu boli respiratorii cronice și să
promoveze aderarea pe termen lung la comportamentele de îmbunătățire a sănătății.
• Reabilitarea pulmonară este recunoscută ca o componentă esențială a managementului
persoanelor cu boli respiratorii cronice.
• Reabilitarea pulmonară sa demonstrat în mod clar că reduce dispneea, crește capacitatea de
efort și îmbunătățește calitatea vieții la persoanele cu boli pulmonare obstructive cronice.
• În urma reabilitării pulmonare, majoritatea oamenilor declară că sunt capabili să facă mai mult
în activitățile lor zilnice și sunt mai puțin îndurați în timpul sarcinilor.
Obiectivele reabilitarii
1. Ameliorarea simptomelor respiratorii
2. Creșterea toleranței la efort
3. Ameliorarea calității vietii legata de starea de sanatate(HRQOL – Health Related Quality Of
Life)
4. Scăderea costurilor asistentei medicale;
5. Ameliorarea anxietății și a depresiei;
6. Reducerea numarului exacerbărilor si utilizării
consecutive de resurse medicale;
7. Reluarea activitatilor profesionale si recreationale
Indicatii:
• Boli respiratorii obstructive: BPOC, astm,bronșiectazia, fibroză chistică, etc
• Boli pulmonare interstițiale: fibroză pulmonară, boli pulmonare profesionale, sarcoidoză,
sclerodermie
• Deformari ale peretelui toracic: cifoscolioza,spondilita anchilopoetica;
• Boli neuromusculare cu disfunctie respiratorie
• Cancer pulmonar;
• Stări pre-/post chirurgie toracică și abdominală, pre-/post transplant pulmonar;
• Dependență de ventilator;
• Boli autoimune cu implicare pulmonară. • Pacienți acuți, decompensați – terapie intensive
Contraindicatii
• Episoade de exacerbare severă (astm, BPCO )
• Empiem pulmonar
• Hemoragie, hemoptizie
• Fistule bronhopulmonare
• Fracturi costale
• Condiții severe asociate – instabilitate cardio,demență, abuz substanțe etc.
Tipuri de reabilitare respiratorie
1. “In patient”- dizabilități sau pacienți după o exacerbare. Durata în medie la 20 zile
2. “Out patient”( ambulator) – pacieți vin regulat la ședințe de recuperare; sunt încurajați să
continue antrenamentul fizic la domiciliu
3. “Home patient”- asistența de reabilitare la domiciliu prin sistemul de îngrijire la domiciliu;
durata 6 saptamini-18 luni

Antrenamentul fizic, pe larg este considerat ca piatra de temelie în reabilitarea pulmonară, este
cel mai bun mijloc disponibil de îmbunătăţire a funcţiei musculare în BPCO şi, probabil, alte boli
respiratorii cornice. Este indicat pentru persoanele cu boli respiratorii cronice, care au toleranţa
scăzută la efort, dispnee de efort sau de oboseală, şi/sau insuficienţă a desfăşurării activităţilor
vieţii de zi cu zi. Exercitiile fizice:
1 Ar trebui să fie efectuate minim 20 de şedinţe de cel puţin trei ori pe săptămână pentru a obţine
efecte fiziologice. De asemenea, se acceptă şedinţe de trei ori pe săptămână supravegheate, plus
o sesiune acasă nesupravegheată
2. Exerciţiile de intensitate înaltă produc beneficii fiziologice mai mari şi ar trebui să fie
recomandate. Cu toate acestea, exerciţiile de intensitate scăzută sunt, de asemenea, eficiente
pentru acei pacienţi care nu pot atinge acest nivel de intensitate.
3. Ar trebui să fie utilizate atât exerciţii pentru membrele inferioare, cât şi pentru cele
superioare.
4. Combinarea dintre rezistenţa şi efortul antrenamentului, în general, are multiple efecte
benefice şi este bine tolerată; efortul fizic crescut ar fi deosebit de indicat pentru pacienţii cu
atrofie musculară semnificativă.

HALOTERAPIA ("halos" insemnand in greaca veche sare) sau terapia salina este o metodă
bazată pe expunerea prelungită la microclimatul peșterilor sau minelor de sare. Se mai numește
și terapie salină, deoarece folosește aerosoli cu microparticule de sare. Este mai benefică decât
expunerea la microclimatul natural din peșteri, deoarece în timpul unei ședințe de haloterapie se
pot controla concentrația de sare din aer, nivelul umidității sau al temperaturii, în funcție de
necesitățile pacientului. O ședință poate dura de la 30-45 minute la câteva ore. În haloterapie, se
produce o mineralizare la nivel celular deoarece în aerul inspirat se află ioni de magneziu, calciu, iod
sau brom.Este indicată atât oamenilor care suferă de o afecțiune respiratorie, cât și celor sănătoși,
care vor să prevină apariția bolilor sau să se mențină. Haloterapia este recomandată tuturor celor
care suferă de: respirație greoaie, tuse (mai ales noaptea sau după efort), răceli frecvente, alergii
respiratorii, rinită, faringită, oboseală cronică, pneumonie, infecții respiratorii, afecțiuni frecvente
ale tractului respirator, eczemă, psoriazis, neurodermatită.
Mofeta (bai carbogazoase uscate) este una dintre cele mai bune metode nemedicamentoase de
reabilitare şi profilaxie care se recomandă atît celor în etate cît şi celor tineri. Băile carbogazoase
uscate, efectuate în mod sistematic, capătă pe lîngă proprietăţile de tratare şi profilaxie şi acele
proprietăţi, care duc la călirea organismului, mărindu-i capacitatea de muncă.Aici dispare
oboseala, insomnia şi depresia, imunitatea creşte şi îmbătrînirea este prevenită. Avantajele
acestui tratament este că pacientul nu trebuie să inhaleze aburi de bioxid de carbon, astfel
procedura este sigură şi non-toxică.
FITOTERAPIA
• Inhalații, nebulizator–ameliorarea tusei– flux cald,umed- (Iod, NaCl, Bicarbonat-soluții)
• Aerosoli– antibiotice (peniciline,tetraciline), bronhobilatoare(Beta2– blocante , teofiline),
corticosteroizi
• Ventilatoare, dispozitive cu presiune pozitivă
• Unde scurte doze eritermice,raze infraroșii– faze de regresie,procese interstițiale
Substanţele active utilizate în terapia prin inhalaţii trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:
• - să aibă un efect tropic şi farmacologic bine definit;
• - să fie atoxice şi neiritante;
• - să fie solubile în apă;
• - să aibă un ph neutru;
• - să poată fi pulverizate;
• - să nu degradeze repede în contact cu aerul;
• - să nu intre în reacţie chimică cu materialele obişnuite din care sunt confecţionate aparatele de
aerosoli;
• - să aibă o resorbţie cât mai slabă;
• - să aibă efecte secundare cât mai reduse asupra altor aparate şi sisteme.
Oxigenoterapia -Terapia cu oxigen constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o
insuficiență respiratorie. Utilizată temporar, în afecțiunile acute (infecție,edem), mod îndelungat,
zilnic, în afecțiunile cronice,Tratamentul amelioreaza imediat starea și calitatea vieții subiectului,
pe termen lung, evoluția bolii.
Coctail cu oxygen-Coctail cu oxigen este o băutură formata din mii de bule mici,pline cu
oxigen. La baza cocktaiului stau sucurile naturale, cu adaos de fitoinfuzie. Această băutură este
atît utilă cît şi delicioasă. Sîngele imbogăţit cu oxigen stimulează activitatea organelor interne,
imbunătăţeste metabolismul, înlătură hipoxia, аre un efect pozitiv asupra sistemului imun,
normalizeaza somnul, sporeste eficienţa şi tonul emotional.Utilizat in bolile respiratorii umple
lipsa de oxigen din organism, care nu doar îmbunătățeste starea de sanatate a pacientului, dar de
asemenea, previne dezvoltarea diferitelor complicatii ale altor organe și sisteme. Contraindicații
pentru sistemul respirator la utilizarea de cocktail de oxigen este statutul astmatic, insuficiență
respiratorie acută.
Electroforeza medicamentoasa-Electroforeza se referă la procedurile de fizioterapie. În timpul
sesiunii, corpul pacientului este expus la impulsuri electrice pentru a obține un efect terapeutic
persistent. Electroforeza medicamentoasă este, de asemenea, utilizată pentru a administra
medicamente prin piele și membranele mucoase. Se poate spune că această metodă este
complexă, deoarece există un efect simultan al curentului și al drogului. Ce medicament selectat
pentru procedura, și ce procent din polaritatea de administrare, determină numai medicul curant
luând în considerare starea pacientului și severitatea bolii. In afectiunile sistemului respirator, se
utilizeaza începând cu bronșita uzuală și terminând cu astm bronșic și pneumonie.
Kinetoterapia respiratorie -din această noţiune generală fac parte:
• 1. gimnastica corectoare
• 2. reeducarea respiratorie
• 3. relaxarea
• 4. posturarea
• 5. antrenamentul la efort dozat
• 6. educarea tusei
• 7. educare vorbitului
• 8. terapia ocupaţională