Sunteți pe pagina 1din 68

TOXICOLOGIE MEDICO-LEGALĂ

(PRELEGERE – PARTEA GENERALĂ)

Autor: Vasile Șarpe


dr.șt.med, conferențiar universitar

Catedra Medicina Legală


PLANUL

Toxicologie medico-legală • Toxicologie medico-legală


generală specială
1. Noţiuni generale în 1. Intoxicaţiile cu toxice
toxicologie. corosive.
2. Clasificarea toxicelor. 2. Intoxicaţiile cu toxice
3. Sursele şi circumstanţele distructive.
intoxicaţiilor. 3. Toxicele hematice.
4. Condiţiile de acţiune a 4. Intoxicaţiile cu alcool şi
toxicului. surogatele lui.
5. Deprinderea faţă de toxic. 5. Intoxicaţiile cu acid
6. Căile de pătrundere şi de cianhidric şi compuşii lui.
eliminare a toxicului din 6. Intoxicaţiile cu pesticide
organism. (SOF, derivaţii clorului,
arsenicului)
7. Intoxicaţiile cu plante şi
ciuperci otrăvitoare.
NOȚIUNE - TOXICOLOGIE

Toxicologia este ştiinţa care se ocupă cu:


• identificarea substanțelor toxice
• determinarea cantitativă a lor
• studierea proprietăţilor fizico-chimice
• mecanismele de acţiune asupra
organismului
• semnele intoxicaţiilor
• izolarea, terapia şi antidoturile
NOȚIUNE - TOXIC

→ toxikon (τοξικον) → toxo (τόξο) = arc


→ toxikos (τοξικές) → tako (τaκο) =
distrugere, prăpăd, moarte…
→ coniferul Tisa
“Taxus Baccata”
conţine alcaloidul
taxin
NOȚIUNE - TOXIC

Toxicul reprezintă o substanţă, care la


pătrunderea din afară în organismul uman, în
cantităţi relativ mici şi în anumite condiţii,
prin acţiunea sa chimică sau fizico-chimică,
provoacă dereglarea sănătăţii sau moartea.
NOȚIUNE - INTOXICAŢIE SAU OTRĂVIRE

Dereglarea sănătăţii sau moartea, alături


de complexele de simptoame şi modificările
morfologice, determinate de pătrunderea
toxicului în organism, sunt cunoscute sub
denumirea de intoxicaţie sau otrăvire.
CLASIFICAREA PATOFIZIOLOGICĂ A TOXICELOR
(DUPĂ ACŢIUNEA LOR ASUPRA ORGANISMULUI, ORGANELOR ŞI ŢESUTURILOR)

Grupa Particularități
Corosive schimbări morfologice pronunţate,
(caustice) preponderent local
Distructive acţiune toxică gravă asupra organelor şi
ţesuturilor, inclusiv în locul interacţiunii
nemijlocite, cu modificări distrofice şi
necrobiotice pronunţate
Hematice schimbări nemijlocit la nivelul componenţilor
sanguini
Funcţionale tulburări grave sau moartea, fără modificări
morfologice macro şi microscopice specifice
CLASIFICAREA SOCIO-JURIDICĂ A INTOXICAŢIILOR
SURSELE ŞI CIRCUMSTANŢELE INTOXICAŢIILOR

1. Intenţionate sau voluntare:


omuciderile heteroagresivitate cu scop premeditat de
suprimare a vieţii
sinuciderile autoagresivitate prin folosirea toxicului
toxicomaniile intoxicaţie intenţionată periodică sau
cronică, prin consumarea repetată a
substanţelor cu acţiune toxică
CLASIFICAREA SOCIO-JURIDICĂ A INTOXICAŢIILOR
SURSELE ŞI CIRCUMSTANŢELE INTOXICAŢIILOR

2. Intoxicaţiile accidentale sau involuntare:


propriu-zise neatenţia, imprudenţa, ignoranţa
medicamentoase • medic • farmacist • bolnav
generate de: • medicina ilicită
profesionale • nerespectarea sau ignorarea măsurilor
• domeniul de protecţie şi igienă a muncii
industrial • neatenţia, imprudenţa, ignoranţa
• domeniul agricol:
• de obicei sunt cronice.

alimentare • confundarea unor plante, ciuperci


alimente sau băuturi • mâncării sau băuturilor contrafăcute
cu efect toxic • mâncăruri și băuturi vechi, alterate,
(componentul chimic
sau bacteriologic)
contaminate etc.
CONDIŢIILE DE ACŢIUNE A TOXICULUI

Caracterul şi gravitatea unei intoxicaţii depinde


de:
• substanţa propriu-zisă, introdusă în
organism
• organismul asupra căruia acţionează
• calea de administrare
• comportamentul toxicului în organism
• administrarea combinată a toxicelor
• condițiile mediului ambiant, etc.
CONDIŢIILE DEPENDENTE DE SUBSTANŢĂ

Originea
Extragerea anumitor substanţe din diferite
surse nerecomandate alimentaţiei, poate
condiţiona originea toxică a lor
Vechimea
Vechimea anumitor
substanţe poate induce
efectul toxic sau de al
micşora
CONDIŢIILE DEPENDENTE DE SUBSTANŢĂ

Dosis Sola Facit Venenum


Paracelsus
Doza
Doza în practica farmaceutică este cantitatea de
substanţă care poate produce un efect
determinat. Distingem doze terapeutice, toxice,
letale.
Doza poate face ca acţiunea anumitei substanţe
să varieze în limite destul de largi.
!!! Dozele nu reprezintă cifre absolute, ele sunt
cifre apropiate, deduse pe cale experimentală.
CONDIŢIILE DEPENDENTE DE SUBSTANŢĂ

Concentraţia
Acidul sulfuric H2SO4
Concentrat Diluat
corosiv agresiv • 0,002% → limonadă sulfurică
• antidot în intoxicaţiile cu plumb
şi bariu

Starea fizică a toxicului lichidă


solidă
gazoasă
Mai periculoase sunt cele lichide şi gazoase, care se dizolvă uşor în
lichidele şi ţesuturile organismului
CONDIŢIILE DEPENDENTE DE ORGANISM

• vârsta
• sexul
• greutatea corporală
• predispoziţiile individuale
• hipo sau hipersensibilitatea faţă de toxic
• deprinderea faţă de toxic
• etc.
CONDIŢIILE DEPENDENTE DE ORGANISM

Vârsta
• tinerii şi copiii sunt mai sensibili la acţiunea
toxicului de cât adulţii
• bătrânii sunt sensibili la substanţele
vasculare, vomitive şi purgative
Sexul
• femeile sunt mai puţin rezistente la toxici
decât bărbaţii, în special, gravidele, perioada
lactaţiei, menzei.
CONDIŢIILE DEPENDENTE DE ORGANISM

Starea de sănătate a organismului


determină:
• viteza de absorbţie
• viteza de eliminare
• transformarea toxicului în organism
• toleranţa toxicelor, etc.

Bolile, în general, scad rezistenţa organismului


faţă de toxic.
HIPERSENSIBILITATEA SAU INTOLERANŢA

Reacţie accentuată a organismului faţă de toxic


congenitală dobândită
Sensibilitate exagerată – idiosincrazie
(„idios” – propriu şi „sincrasus„ – constituţie).

Idiosincrazia a mai fost numită şi ca un


răspuns necaracteristic al unui subiect la o
substanţă chimică, care în mod obişnuit nu are
loc prin administrarea sau folosirea acesteia.
HIPOSENSIBILITATEA SAU TOLERANŢA

Reacţie diminuată a organismului faţă de toxic


congenitală dobândită

Toleranţa câştigată se poate manifesta faţă de


alcool, tutun, opiu, stupefiante etc.
Se consideră că ea se datorează diminuării
absorbţiei sau fixării de celulele receptoare,
măririi procesului de detoxicare, etc.
DEPRINDEREA FAŢĂ DE TOXIC

Deprinderea faţă de toxic se obţine prin


administrarea continuă de doze mici şi treptat
crescânde, ajungând să suporte, fără
manifestări clinice, doze toxice şi chiar
mortale pentru persoanele neobişnuite la
acesta.
CĂILE DE INTRODUCERE A TOXICULUI

Directe Indirecte
Contact direct cu sângele Contact indirect cu sângele
• hipodermică • gastro-intestinală
• intramusculară • respiratorie
• intravenoasă… • transcutană…
Sunt: Sunt:
• mai periculoase • mai puţin periculoase
• mai rapide • mai lente
• mai răspândite
TOXICOLOGIE MEDICO-LEGALĂ
(PRELEGERE – PARTEA SPECIALĂ)

Autor: Vasile Șarpe


dr.șt.med, conferențiar universitar

Catedra Medicina Legală


TOXICELE COROZIVE

Caracteristici:
Acţiune preponderent locală, având
efecte:
• iritant
• cauterizant
• necrotizant
• fuziune.
Reprezentanţi:
acizii, bazele, fenolul, formalina, peroxidul de
hidrogen, permanganatul de kaliu, ş.a.
ACIZII

sunt substanţele moleculele cărora, în soluţii


apoase, disociază în ioni de H+ şi radicali
salini, iar gradul de disociere determină
tăria acidului şi toxicitatea lui.
Căile de pătrundere:
• Per os (majoritatea cazurilor)
• Inhalatorie
• Transcutană
• Transmucoasă, etc.
ACIZII

Mecanismul de acţiune
• Ionii de hidrogen (H+):
– captează apa din ţesuturi
– coagulează proteinele  albumine acide
– denaturează proteinele
• HNO3 (>30%)
– Reacţia xantoproteică: proteinele denaturate ce conţin
aminoacizi ciclici (fenilalanină, tirozin, triptofan) formează
nitrocompuşi (galbeni)
• HCl, H2SO4
– Datorită emanării de căldură au acţiune termică
• СН3СООН
– Proprietăţi resorbtive înalte  hemoliză
ACIZII

Semne morfologice generale


Perioada acută Perioada tardivă
• arsuri chimice (necroză coagulativ- • stomatită
deshidratantă: relativ dură şi uscată • esofagită
(deshidratată), superficială, cu • gastrită
formare de cruste duri pe suprafaţă, • mediastinită
înconjurată de reacţii inflamatorii • peritonită
locale, culoarea cafeniu-întunecată • pneumonie
sau brun-neagră (H+ → Hb → • modificări distrofice în
hematoporfirina, methemo-globina, miocard, ficat, rinichi
hematina acidă))
• în jurul gurii
• pe mucoasa tractului digestiv
• reacţii inflamatorii locale.
ACIZII

Semne morfologice particulare


Acidul sulfuric H2SO4 • necroză profundă de culoare brun-neagră
Acidul azotic HNO3 • arsuri de culoare galbenă (>30%)

Acidul clorhidric • mucoasa tractului digestiv obţine o culoare


HCl sur-murdară
Acidul acetic • miros specific
СН3СООН • tumefacţie a mucoaselor segmentelor
superioare ale tractului digestiv cu
imbibiţie pigmentară de culoare roşu-
întunecată
Acidul oxalic (HOOC- • hiperemie pronunţată a mucoaselor,
COOH), Acidul însoţită de multiple hemoragii
fosforic (H3PO4)
BAZELE

sunt substanţele ce conţin grupa hidroxil (OH) şi


un anion al metalelor. Aşa cum şi acizii, tăria
bazelor depinde de gradul lor de disociere şi de
eliberare a grupei OH.
Căile de pătrundere:
• Per os (majoritatea cazurilor)
• Inhalatorie
• Transcutană
• Transmucoasă, etc.
BAZELE

Mecanismul de acţiune.
• grupa OH tumefiază, fuzionează şi se diluează
→ albuminate alcaline, uşor solubile în apă.
• datorită solubilităţii sporite bazele pătrund
adânc în ţesuturi, formând o necroză umedă
(de colicvaţie).
• bazele tari degenerează nu numai ţesuturile
moi, dar şi cele tari (păr, unghii)
!!! Alcaliile încălzite manifestă o acţiune
distructivă sporită.
BAZELE

Semne morfologice
Perioada acută Perioada tardivă
• necroză profundă colicvatică: • formare de ulcere
 fără zone de demarcare multiple, uneori
 tumefacţie sporită, edem, perforate
denivelarea pliurilor • mediastinită, peritonită,
 culoare alb-surie, uneori verzuie. pneumonie.
• modificări distrofice în
organele interne
TOXICELE DISTRUCTIVE

substanţe, care au acţiune preponderent


distructivă (distrofică şi necrotică) asupra
organelor interne (rinichi, ficat, miocard,
tractul digestiv, creier).
Reprezentanţii:
• metalele grele
– Mercurul
– Plumbul
• metaloizii şi compuşii lor
– Arsenicul
MERCURUL ŞI DERIVAŢII LUI

• Mercurul metalic (mai frecvent amalgamele lui)


• Compuşii anorganici:
– Sublimatul corosiv (HgCl2)
– Calomelul (Hg2Cl2)
– Cianura (Hg(CN)2) şi oxicianura (Hg(CN)2 ∙ HgO) de
mercur
• Compuşi organici: (pesticide, pentru
prelucrarea seminţelor) granozan, mercuran,
mercurhexan, mercurbenzol care conţin
etilmercurclorid (C2H5HgCl)
MERCURUL ŞI DERIVAŢII LUI

Proprietăţi
• cumulative cu afinitate către rinichi, ficat,
vezica biliară
• se elimină lent, prin rinichi şi prin toate
glandele cu secreţie externă, inclusiv şi cele
ale cavităţii bucale (salivare)
MERCURUL ŞI DERIVAŢII LUI

Mecanismul de acţiune
• se combină cu grupele SH ale proteinelor,
inclusiv şi ale fermenţilor
→ inhibă activitatea biologică a ţesuturilor
→ disociază fosforilarea oxidativă
→ dereglează metabolismul intracelular
→ dereglări ale activităţii SNC.
• precipită proteinele din muco-membranele
mucoaselor (mai mult tractul digestiv)
MERCURUL ŞI DERIVAŢII LUI

Perioada acută
• mucoasele cavităţii bucale, buzelor,
faringelui obţin nuanţă surie, se tumefiază şi
sunt acoperite de depuneri fine surii (la
nivel de intrare)
• rinichii sunt măriţi în dimensiuni şi
congestionaţi
MERCURUL ŞI DERIVAŢII LUI

Perioada tardivă (la nivel de eliminare)


• stomatită mercuriană (lizereu metalic gingival, tumefacţie şi
edem al mucoasei bucale, depuneri surii, ulcere, sângerări)
• colită ulceroasă (în intestinul gros mucoasa este tumefiată,
hiperemiată, cu necroze adânci, cenuşii la fund)
• necrozo-nefrita mercuriană (rinichii sunt măriţi în dimensiuni,
palizi, de culoare galben-albicioasă, cu îngroşarea stratului
cortical, care apare gălbui, cu multiple sufuziuni hemoragice;
mai târziu se ratatinează ( datorită spasmului vascular şi
modificărilor necrobiotice).
microscopic în rinichi se observă necroză totală a epiteliului
tubilor contorţi cu formare de mase necrotice.
ARSENICUL ŞI COMPUŞII LUI

• Arsenicul metalic, care uşor se oxidează la aer liber


• Anhidrida arsenioasă (utilizare: în industrie; ca
deratizant „şoricoaica”, cît şi în medicină ca
unguente cutanate, în practica stomatologică)
• Aceto-arsenicul de cupru (verdele de Paris) utilizare:
pesticid, insecticid
• Arseniţii de Na, K, Ca
Calea de pătrundere
• Aeriană (inhalatore)
• Digestivă (per os)
ARSENICUL ŞI COMPUŞII LUI

Proprietăţi
• În intoxicaţii acute are afinitate către
stomac, intestine, ficat, rinichi şi pancreas
• În intoxicaţiile cronice se cumulează în
piele, păr şi unghii
• Se elimină prin rinichi şi mai puţin prin
mucoasele tractului digestiv, prin glandele
salivare, sudoripare, mamare.
ARSENICUL ŞI COMPUŞII LUI

Mecanismul de acţiune
• Se combină cu grupele SH a fermenţilor
celulari, formând arseniţi (compuşi ciclici),
care au toxicitate înaltă şi sunt foarte stabili
• Inactivarea fermenţilor tiolici duce la
dereglări severe ale metabolismului
• Acţiune distructivă asupra organelor interne
• Capilarotoxic!!! (pareză şi paralizie a
capilarelor tuturor organelor)
ARSENICUL ŞI COMPUȘII LUI

forme clinice
paralitică gastro-intestinală
• doze mari de toxic!! • gust metalic în gură
• în primele ore: slăbiciune • dureri, senzaţii de arsură
generală, adinamie, frică, pe traiectul esofagului,
surditate, convulsii, stomacului
dereglări de coordonare, • vomă, dureri abdominale
paralizii • diaree holeriformă
• mai târziu: pierderea (fiertură de orez), însoţită
cunoştinţei, colaps, comă de dureri, tenesme, sete,
şi moartea prin oprirea etc.
respiraţiei • hepatomegalie,
hemoglobinurie, oligurie
sau anurie
ARSENICUL ŞI COMPUŞII LUI

Semne morfologice
Dacă moartea survine rapid: Moarte tardivă

• inflamaţii (reacţii) catarale ale • manifestări distrofice în organele


mucoaselor tractului digestiv interne (distrofie grasă şi
• hemoragii punctiforme în proterică)
mucoase şi seroase • gastrită hemoragică ulceroasă cu
• SGA şi edem cerebral, pulmonar depuneri de cristale octaedrice
• manifestări de deshidratare de arsenic la fundul ulcerelor
(forma GI): tegumente palide, (pot fi şi pe suprafaţa
uscate (intestinele au conţinut mucoaselor)
lichid (fiertură de orez) • semne de hemoliză
TOXICELE HEMATICE

• Hematotrope
– Carboxihemoglobinizante acțiune preponderent
– Methemoglobinizante hematică
• Hemolitice
• Hemoaglutinante
• Hematopoietice acţiune mixtă
• Hemodinamice, etc.
OXIDUL DE CARBON (CO)

Proprietăţi:
• Se formează la ardere incompletă a substanţelor ce
conţin carbon
– Incendii
– Gaze de eşapament
– Sobe defecte
• Nu are miros, culoare, e mai uşor ca aerul, e puţin
solubil în apă
• Amestecul de CO şi aer este explozibil → CO2
• Pătrunde prin inhalare, însă în cadavru şi prin
difuzie
OXIDUL DE CARBON (CO)

Proprietăţi:
• Se formează la ardere incompletă a substanţelor ce
conţin carbon
– Incendii
– Gaze de eşapament
– Sobe defecte
• Nu are miros, culoare, e mai uşor ca aerul, e puţin
solubil în apă
• Amestecul de CO şi aer este explozibil → CO2
• Pătrunde prin inhalare, însă în cadavru şi prin
difuziune
OXIDUL DE CARBON (CO)

Mecanismul de acţiune:
CO + Hb = HbCO, datorită fixării cu Fe2+
• Hb are afinitate de 200-300 ori mai mare la CO
decât O2
• HbCO disociază de 3500 ori mai greu ca HbO
CO are acţiune toxică şi asupra altor sisteme
biochimice, ce conţin Fe:
• Mioglobina,
• Citocromii, citocromoxidaza
• Catalazele, peroxidazele, etc.
OXIDUL DE CARBON (CO)

Doze şi efecte
1,5-3,1% - normă fiziologică
până la 8,8% - locuitorii oraşelor mari
până la 18-22% - fumători
20% - cefalee, dispnee de efort
30% - cefalee pronunţată, greaţă,
dereglări de vedere
50% - confuzii, colaps, sincopă
60% - convulsii, dereglări de respiraţie
70% - comă, insuficienţă cardio-
vasculară, posibil deces
80% şi mai mult - doză letală
OXIDUL DE CARBON (CO)

Morfologie
• Pielea şi mucoasele au culoare roză (culoarea
omului viu)
• Lividităţile cadaverice sunt roşu-aprinse
• Sângele este fluid, roşu-aprins
• Muşchii sunt roşu-deschişi sau roşu-aprinşi
• Semne general asfixice
• Depistarea carboxihemoglobinei sau
carboximioglobinei în doze letale mai mult de
70-80%, uneori (BII, alcool, bătrâni) de la 40%
TOXICELE METHEMOGLOBINIZANTE

Reprezentanţi:
• cloratul de potasiu (KClO3) (sarea
Berthollet)
• cloratul de sodiu (NaClO3)
• nitriţii (ex.: NaNO2)
• nitraţii (ex.: de amoniu (NH4NO3))
• anilina (С6H5NH2)
• nitrobenzenul (C6H5NO2), etc.
TOXICELE METHEMOGLOBINIZANTE

Mecanismul de acţiune:
• transformarea Fe2+ din hemoglobină în Fe3+
→ methemoglobină → funcţia de transport a
sângelui → asfixie de transport
• alte acţiuni complementare în dependenţă
de toxic
TOXICELE METHEMOGLOBINIZANTE

Morfologie:
• Tegumentele cenuşii (culoarea ardeziei)
(moarte rapidă)
• Tegumentele cenuşiu-icterice (perioadă de
supravieţuire)
• Lividităţile cadaverice brune
• Sângele culoare brună (ciocolatie)
• Inflamaţii catarale ale mucoaselor
• Hemoragii punctiforme pe seroase şi mucoase
• Distrofii moderate în organele interne
TOXICELE HEMOLITICE

Reprezentanţi:
• Acidul acetic (СН3СООН)
• Tetraclorura de carbon (CCl4)
• Anilina (С6H5NH2) şi derivaţii ei
• Sulfatul de cupru (CuSO4)
• Hidrura de arsenic (arsin AsH3)
• Veninul unor insecte, şerpi
• Unele toxice vegetale (ciuperci, plante), etc.
TOXICELE HEMOLITICE

Mecanismul de acţiune:
Prin diferite mecanisme distrug stroma eritrocitelor
şi eliberează hemoglobina în plasmă.
Aceste substanţe au nu numai acţiune hemolitică.
Semnele hemolizei pe cadavru:
Recente:
• Sânge este hemolizat, dens, închis la culoare (“de
lac”)
• Imbibiţie precoce a intimei arterelor, aortei
• Spleno-hepatomegalee
• Nefro-necroză pigmentară acută
TOXICELE HEMOLITICE

Semnele hemolizei pe cadavru:


Tardive (după o perioadă de supravieţuire):
• Culoarea galbenă a tegumentelor,
mucoaselor şi sclerelor (icterul)
• Spleno-hepatomegalee cu component
distrofic (culoare galbenă)
• Nefrozo-nefrită pigmentară
• Hemosideroză a ficatului şi splinei
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

• Alcoolul etilic (C2H5OH)


• Surogatele:
1. Pericol neînsemnat (tincturi pe bază de
alcool, soluţii pe bază de alcool, apele de
colonie, loţiuni, etc.)
2. Pericol mediu (lichide tehnice pe bază de
alcool etilic)
3. Pericol iminent (alcoolul metilic,
etilenglicolul, dicloretanul
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

Mecanisme de acţiune:
• Deprimarea SNC
• Acţiune narcotică (dicloretanul)
• Neurovascular (alcoolul metilic)
• Acţiune toxică datorită metaboliţilor
• Alte acţiune dependente de impurităţi
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

Doze:
Alcoolul etilic:
< 0,3 ‰ - lipsa influenţei alcoolului (fiziologic)
0,3-0,5 ‰ - influenţă neînsemnată a alcoolului
0,5-1,5 ‰ - ebrietate alcoolică uşoară
1,5-2,5 ‰ - ebrietate alcoolică medie Ebrietate
alcoolică
2,5-3 ‰ - ebrietate alcoolică gravă
>3‰ - intoxicaţie gravă cu alcool Intoxicaţie
5-6 ‰ - intoxicaţie alcoolică mortală alcoolică
> 15 ‰ - impurificarea probei
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

Doze:
Alcoolul metilic:
Poate varia, însă minim letală e 30ml
Etilenglicolul
100-200ml
Dicloretanul
20-60ml
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

Prevederi legislative (pentru conducătorii auto):


Articolul 13412. Starea de ebrietate
(2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se
înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în
sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor de
alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l.
(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se
înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în
sînge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de
alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult.
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

Chimistul suedez Widmark a propus următoarea formulă de


determinare teoretică a alcoolului etilic în sânge.

c - concentraţia alcoolului în sânge (‰)


A - cantitatea de alcool (100%) consumat (ml)
m - masa corporală (gr)
r - coeficientul de distribuire Widmark (0,70 - b, 0,60 - f).

!!! “A” se calculează ţinând cont de deficitul de resorbţie (de la


10% la 30%).
INTOXICAŢII CU ALCOOL ŞI SUROGATELE LUI

Semne morfologice:
Nu sunt semne morfologice specifice sau
caracteristice, însă pot fi:
• Edem al feţei
• Eliminări cu miros specific din gură
• Congestie şi edem cerebral
• Hemoragii în mucoasa stomacală
• Hemoragii de focar în pancreas
• Semne general asfixice (morții rapide), etc.
ACIDUL CIANHIDRIC ŞI COMPUŞII LUI

Reprezentanţi:
• Acidul cianhidric (HCN)
• Cianura de sodiu (NaCN)
• Cianura de potasiu (KCN)
• Glicozidele cu component cianic (ex: amigdalina
C20H27NO11, care se conţine în sâmburele migdalelor
amare (2,5-3,5% ), persicilor (2-3%), caiselor şi
prunelor (1-1,8%), vişinelor (0,8%).
Amigdalina de către acizi (inclusiv gastric) sau
de către emulsină (din migdale) se hidrolizează şi
formează D-glucoza, benzaldehida şi acidul
cianhidric.
ACIDUL CIANHIDRIC ŞI COMPUŞII LUI

Mecanismul de acţiune:
• Grupa cian CN inhibă enzimele tisulare, în special
mitocondriale cu component de Fe din lanţul respirator →
hipoxie tisulară
Morfologie:
Oxigenul nu este utilizat de ţesuturi şi tot sângele este
îmbogăţit cu O2 →
• culoare arterială a sângelui (arterial şi venos)
• tegumentele roze-roşu-deschise
• lividităţile cadaverice roşu-deschise
• miros de migdale amare
• SGA
INTOXICAŢIILE CU CIUPERCI
CLASIFICAREA DUPĂ COMESTIBILITATE

Comestibile nu au component toxic


sunt plăcute la gust şi miros

Necomestibile nu au component toxic


nu sunt plăcute la gust sau miros

Otrăvitoare au component toxic


sau toxice permanent

Condiţionat au component toxic


toxice care poate fi înlăturat prin anumite
condiţii de prelucrare
AMANITELE (BUREŢII)

Burete pestriț Muscăriţa (pălăria


Amanita pantherina șarpelui)
Amanita muscaria

Toxicitate: Muscarina, Muscaridina, Acid


Ibotenic, Muscimol, Bufotenina
AMANITELE (BUREŢII)

Buretele viperei Buretele primăvăratic Buretele fetid


Amanita phalloides Amanita verna Amanita virosa

Toxicitate: Amanitine: amanitotoxina, amanitina


Faloidine: faloidina, faloina
AMANITELE (BUREŢII)
EFECTE TOXICE

• Muscarina − neurotoxic (inhibarea acetilcolinesterazei)


• Muscaridina − neurotoxic (colinomimetic)
• Acid ibotenic − neurotoxic (psihoactiv, halucinogen)
• Muscimol − ca și ac.ibotenic - premuscimol
• Bufotenina − halucinogen
• Amanitine − hemolitic, hepato-nefrotoxic (necroză)
• Faloidine − blochează depolimerizarea actinei,
inhibă activitatea ATP a actinei
ZBÂRCIOGUL GRAS
GYROMITRA (HELVETIA) ESCULENTA

Toxicitate:
• Giromitrin disociază
în monometilhidrazină
(neurotoxic)
• Acid helvelic, fumaric
(hemolitic)
CIUPERCA DE BĂLEGAR

Scleroderma
verrucosum

Slab toxice
Afectează
Scleroderma tractul
citrinum gastro-
intestinal
HRIBUL DRACULUI
BOLETUS SATANAS

Toxicitate:
• slab neurotoxic
(muscarina)
• inhibitor al sintezei
proteinelor
(bolesatin)
• hepatotoxic
• dereglări de
coagulabilitate