Cele mai utilizate 4 tehnici psihologice

care cresc dorința spre schimbare,

voința, perseverența si stima de sine
 1. Care este întrebarea miracolului?
"Imaginați-vă că alarma ta va suna mâine și când te ridici, observi că s-a
produs un miracol și că toate problemele tale au dispărut. Cum ți-ai dat seama
că această problemă pentru care ai venit să consulți nu mai există? Iată începutul
lucrului prin tehnica întrebării minune.

Această metodologie de lucru se află în cadrul terapiei orientate spre soluții; cel mai
mare reprezentant al său este Steve Shazer. Lucrarea urmărește să găsească
excepțiile din viața pacientului, adică să găsească situații în care problema nu
este prezentă, să le întărească.și maximizați-le cât mai mult posibil.

Terapia bazată pe soluții ar intra în grupul de "terapii scurte" de aproximativ zece

ședințe.Cu "întrebarea miracol", căutăm ca pacientul să înțeleagă cât de repede
se va schimba viața sa dacă problema lui nu ar exista sau a dispărut dintr-o
dată.

Uneori suntem atât de cufundați în problemele noastre încât ignorăm toate lucrurile
bune care se întâmplă cu noi în fiecare zi. Ne concentrăm doar pe punctele greșite și
nu putem să ieșim din această spirală. Cu această întrebare, avem ocazia să
realizăm un miracol, să realizăm ce s-ar întâmpla dacă am avea o altă șansă să
ne trezim fără această problemă.

Ce ne împiedică să facem ceea ce ne place?

„Mi-aș putea da seama că problema mea a dispărut când m-am trezit fără a simți
durere în piept. Dacă aș putea savura pe îndelete masa de prânz fără să mă uit la
ceas la fiecare două minute, dacă mi-aș putea trezi copiii, fără grabă și să spun cât
de mult le iubesc. Mi-aș săruta soțul când mă trezesc, aș fi conștientă de norocoasă
sunt pentru că am o familie și un loc de muncă. Am uitat stresul meu pentru un timp
și mi-ar plăcea pacea unui mic dejun de familie ".

Problema miracol trebuie să fie efectuată de către un terapeut specializat ghiduri

pacientului narativ și îi permite să vadă toate detaliile el a pierdut în timp ce el se
concentrează pe problema lui. Acest tip de întrebare ne ajută să fim conștienți de
ceea ce sa schimbat și de ceea ce am oprit din cauza acestei probleme.

Să ne uităm în interiorul nostru și să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă am fi "bine"

ne oferă factorii de schimbare și obiectivele pe care trebuie să le realizăm. Există
ceva extern care mă împiedică să fac ceea ce vreau sau sunt eu persoana care mă
stabilește limitele pentru a avansa? Foarte des, punem piatra pe care o să ne
împiedicăm.Imaginați-vă o viață mai bună de zi cu zi, de asemenea, ne ajută să
știm ce vrem să realizăm.
Lucrați după întrebarea minunată
După ce am văzut și am realizat că problema sa schimbat în viața noastră, este
timpul să luăm măsuri. În această terapie axată pe soluție, găsim și tehnica
numită"efectul fluture". Acest exercițiu ne ajută să vedem că, în spatele unei
mici schimbări, altele se vor întâmpla, aproape mecanic.

Nu putem să ne imaginăm ce s-ar întâmpla sau să vedem cum se schimbă lucrurile:

este timpul să ne luăm controlul vieții și să începem să construim.Realizarea locului
problemei în viața noastră este probabil cea mai dificilă etapă, dar odată ce am
devenit conștienți de ea, va fi mai ușor să începem să acționăm.

Problema miracolului ar putea fi considerată o lovitură de început. Dar, în spatele ei,

mai sunt multe de făcut. Decidem factorii de schimbare și obiectivele pe care trebuie
să le realizăm, după ce ne dăm seama ce iubim și ce ne împiedică această
problemă. Să luăm controlul asupra vieții noastre și să începem să lucrăm.

Și acum, vă întreb: mâine, ce ați face dacă v-ați trezit și toate lucrurile care vă fac să
vă simțiți rău dispărute? Începeți să vă întrebați ce ați putea schimba în viața
voastră.Imaginați-vă și creați posibilitățile pentru o viață de zi cu zi mai bună.

1. Tehnica Reformulării
I Ascultarea activa

Ascultarea activa este procesul prin care se urma reste intelegerea a ceea ce
exprima un interlocutor. Ascultarea activa a partenerului de negociere inseamna
ascultarea acestuia fa ra formularea unor judecati care sa duca la gasirea sensului
real a ceea ce afirma acesta, chiar ascunderea propriilor pareri. Prin ascultarea
activa se poate ajunge la empatie, care consta in a te pune in locul interlocutorului
pentru a incerca intelegerea a ceea ce exprima el.
Empatia este vointa de a intelege interlocutorul intr-o maniera obiectiva si lucida .
Este aptitudinea de a-i asculta pe altii fara a-i judeca. Prin ascultarea activa se
urmareste deosebirea adeva rului de fals. Prin ascultarea activa emitentul unui
mesaj poate fi facut sa-si precizeze faptele prin expresii de ascultare activa , cum ar
fi:

" Poate gresesc, dar pareti…"

" Daca am inteles bine, vreti sa spuneti ca…".
II Reformularea

Reformularea consta in reexprimarea a ceea ce a spus interlocutorul pentru

asigurarea intelegerii mesajului lui. Reformularea
imbunatateste nu numai calitatea intelegerii interlocutorului, ci si comunicarea in
dialogul de negociere. De fapt, reformularea:

- permite verificarea sensului informatiei intelese de cel care receptioneaza mesajul

(daca ceea ce a inteles este corect);

- arata emitentului mesajului interesul pentru el si pentru problemele sale;

- permite retinerea esentialului din ceea ce a exprimat emitentul mesajului.

Exista 3 tehnici de reformulare a unui mesaj, respectiv:

- reformularea simpla, care reia tot ceea ce s-a exprimat fara nici o interpretare;

Exemple: "As dori un costum de bumbac pentru copii, pentru ca

intretinerea lui este usoara".

Reformulare simpla - "Doriti un costum de bumbac pentru copii, care sa se intretina

usor, asa cum este acesta?"

" La acest aparat de fotografiat imi plac estetica, culoarea, originalitatea si usurinta in
utilizare, dar ma intreb daca nu este greu?"

Reformulare simpla - "Dv. apreciati forma, culoarea, stilul, manipularea usoara,

poftiti, incercati-l!" .

- reformularea de clarificare, care reia esentialul a ceea ce s-a exprimat cu scopul de

a aprofunda mesajul, fara a-l deforma;

Exemple: "Acest televizor imi convine; trebuie sa platesc mai intai acontul de 2000
u.m. in numerar?"

Reformulare de clarificare - " Dv. platiti 2000 u.m., apoi noi vom elabora o c erere de
credit catre banca, pe care dv. o veti semna si prima rata de 500 u.m. va incepe din
data de 21 a lunii viitoare".

"Aceasta masina ma tenteaza , deci dv. asigurati service-ul ei gratuit timp de un an?"

Reformulare de clarificare - "In intregime. Dv. va deplasati oriunde aveti nevoie si ori
de cate ori doriti, insotit de certificatul de garantie, va puteti adresa gratuit echipei
noastre tehnice care va va pune masina la punct si acest lucru se va derula pentru o
perioada de un an."

- reformularea cu subinteles, care exprima explicit ceea ce cuvintele lasa sa se

subinteleaga.

Exemple: "Masina are culoarea rosie, iar tapiteria este gri cu dungi".

Reformulare cu subinteles - "Va ganditi ca nu se potrivesc?"

"Imi plac confortul, linia si interiorul la aceasta masina, dar nu stiu ce sa zic de
motor."

Reformulare cu subinteles - "Va ganditi ca aceasta masina este galagioasa?

Incercati-o!"

III Argumentarea și demonstrația

A argumenta inseamna a face sa corespunda un produs, un serviciu sau o idee pe

care le propunem la nevoile si motivatiile interlocutorului. Un bun argument este
personalizat.

Pentru a argumenta corespunzator trebuie sa:

- se cunoasca bine ceea ce se propune (vinde);

- se adapteze vocabularul sau sa se foloseasca vocabularul potrivit

(atentie la termenii prea tehnici);

Componente ale comunicarii interpersonale cu influenta in negociere

- nu se abuzeze de prea multe argumente (3 sau 4 argumente bine alese sunt
adesea suficiente);

- se asocieze ceea ce se afirma cu ceea ce se demonstreaza ;

- se acorde atentie constanta interlocutorului;

- se aleaga doar argumentele care il intereseaza pe interlocutor;

- se evite cuvintele cu conotatie negativa sau care dau nastere la

indoiala (problema, scump, pericol, risc, dificil, etc.).

Un argument are o structura care cuprinde:

- o afirmatie;

- o dovada sau o proba;

- un avantaj personalizat pentru interlocutor;

- o intrebare de control.
Exemple:
Afirmatie - "Acest tricou nu este scump."

Proba sau demonstratia - "Deoarece este in perioada de soldare si se vinde cu

reducere 50 %."

Avantaj personalizat - "Aceasta va permite sa cumparati 2 la pret de

1!"

Intrebare de control - "Este ceea ce va doriti?"

Afirmatie - "Aceste haine sunt usor de intretinut."

Proba sau demonstratia - "Deoarece ele au in compozitie un material care se spala

la masina."

Avantaj personalizat - "Prin urmare veti avea mai mult timp liber."

Intrebare de control - "Este important pentru dv.?"

2. Cum să te pui în papucii celuilalt

Empatia: mai mult decât a fi în papucii celuilalt

Empatia cere ascultare activă cu toata ființa ta, în timp ce uiți de ființa ta.

Cred că prima dată când am auzit despre empatie eram prin clasa a șasea. Am auzit pe
cineva spunându-i mamei că este foarte empatică. Deși nu-mi era clar ce înseamnă, mi-am
dorit, la rândul meu, să fiu așa.

În perioada următoare, am folosit cuvântul de fiecare dată când aveam ocazia, de multe ori
fără niciun sens. Câțiva ani mai târziu, timp în care am căutat toate informațiile despre acest
subiect, încă îl consider un termen ce cu greu poate fi definit până la capăt. 

Rareori se întâmplă să întreb în cursurile pe care le susțin ce înseamnă empatia și să nu

primesc răspunsul “să fii în papucii celuilalt”. 

Dar oare chiar este așa? Oare se poate defini atât de ușor un proces atât de complex ca
empatia?
Să fii în papucii celuilalt – urmând metafora asta, ar trebui să mă asigur că purtăm același
număr la pantofi. N-aș putea să simt la fel dacă port două numere mai mult. Că avem
aceleași gusturi și că mă încalț în momentul în care activitatea pe care o fac este în
concordanță cu modelul acelui papuc. Mai mult, dacă decid că nu mai vreau să fiu empatic,
mă descalț pur și simplu? Sau cum funcționează?

Evident, când intru în detaliile acestei “definiții” îmi dau seama că mă depărtez foarte
mult de ceea ce înseamnă cu adevărat empatia . 

Și atunci ce este? Dincolo de a încerca niște papuci ce posibil să nu mi se potrivească și că

voi simți disconfort. Și, dacă persoana respectivă este fericită în momentul acela… cum pot
empatiza?

Dacă ne referim la abordarea propusă de Daniel Goleman, cel care  face popular termenul
de ”inteligență emoțională”, empatia este un proces. Nu se referă doar la o emoție sau o
reacție de moment. Un proces presupune timp și o anumită dinamică. Primul pas din proces
face referire la empatia cognitivă sau “gândesc la fel cum gândești și tu”. 

Această etapă are nevoie să îndeplinească o condiție extrem de importantă, și anume lipsa
de judecată. Practic, ajung să gândesc ca tine tocmai pentru că nu judec. Îmi dau jos toate
filtrele, toate credințele mele și valorile ce-mi ghidează existența. Și fac asta pentru că în
empatie nu este vorba despre mine și nici despre ce cred eu. Este despre conectarea cu
celălalt din perspectiva lui. 

Împărțim același hublou prin care privim viața și o înțelegem la fel. Aici nu-ți spun că ar
trebui să ieși pe punte ca să vezi o perspectivă diferită, mai amplă. Nu, stau răbdător lângă
tine și nici măcar nu mă gândesc la ce priveliște aș avea din altă parte. Ascult și înțeleg
fiecare lucru pe care mi-l spui, fără a simți nevoia de a corecta, fără a da sfaturi sau a
contrazice. Înțeleg ce înțelegi și tu. 

Pasul al doilea este unul, care spun eu, se întâmplă firesc odată ce primul a fost făcut.
Înțelegerea comună, gândul comun generează emoția comună. În punctul acesta, nu doar
gândesc ce gândești și tu, ci și simt la fel ca tine. Simt aceeași dezamăgire, durere, tristețe,
fericire, încântare, frică, furie, entuziasm, extaz, pierdere, trădare… și lista poate continua
până spre infinit, atâta timp cât ne referim la paleta emoțiilor unui om. 

Vorbim de empatia emoțională.

Din nou, fără judecată. Fără să revin în locul meu, fără să confund empatia cu părerea de
rău pentru celălalt. Atunci când se întâmplă așa înseamnă că am revenit în spațiul meu,  în
lista mea de valori și credințe și care mă face să înțeleg și să simt situația dintr-o perspectivă
exterioară celei date. 

Aici se diferențiază empatia de simpatie. Cea din urmă face referire exact la cele descrise.
Simpatia e cea care dă replica: “Da, chiar că e o situație nasoală. Nu știu ce aș face în locul
tău”. Altfel spus, simpatia nici măcar nu ajunge la punctul de a încearca să se încalțe cu
papucii tăi. Simpatia înlocuiește, de multe ori, acea paletă de emoții despre care vorbeam cu
mila. Simpatia te poziționează în afara contextului, într-un loc sigur și călduț de unde poți
evalua situația, fără implicare de vreun fel.

Cel de-al treilea pas urmează cursul firesc despre care aminteam mai devreme. 
Nu doar gandesc ca tine și simțim la fel, dar sunt gata să ajut. Culmea, de multe ori acest
ajutor a fost deja dat, atunci când ți-ai lăsat la intrare toate judecățile și ai ascultat curat,
pornind dintr-o intenție reglată corect. De multe ori, avem nevoie doar să ne auda cineva, să
știm că înțelege perspectiva noastră, cu angoasele, cu trăirile și limitările pe care le avem.
De multe ori ajutorul înseamnă doar conexiune cu alt om în acel spațiu în care putem fi noi
înșine. De multe ori, ajutorul înseamnă să nu ne simțim singuri în luptele pe care le ducem,
să știm că mai este cineva care înțelege și simte la fel. Și tot de multe ori soluțiile facile
oferite într-o pauză a ceea ce împărtășesc cu tine, mă fac să mă închid. Mă fac imediat să
înțeleg că nu putem face acel prim pas împreună spre o conexiune empatică în care gândim
la fel.

Dacă ai un profil tehnic, imaginează-ți empatia ca pe o conexiune Bluetooth între două

dispozitive, ce face transfer de date fără conflicte. Cel care primește informația nu se va opri
spunând: “Nu, stai, nu sunt de acord cu fotografia asta, ar trebui sa o schimbi”.

Empatia cere efort. Cere ascultare activă cu toata ființa ta, culmea, în timp ce uiți de ființa ta
și de tot ce a învățat ea până în momentul acela. Empatia cere abandon în fața gândurilor și
emoțiilor altcuiva, cere uitarea sinelui, în timp ce sinele e prezent si modelat, ca ulterior să
poata oferi ajutor. 

Empatia e rezonanță totală și, dacă mai devreme spuneam că cere efort, ei bine acesta este
răsplatit pe deplin. 

Empatia unește adevăr și adevărat și poate este singura unealtă pe care o avem de a ne
oferi șansa de conectare completă cu altcineva. La bine și la rău.

Empatia este întâlnire. Cu gândurile, emoțiile și grijile persoanei, care a ales să fie
vulnerabilă în fața ta.

Empatia este scânteia care generează relații autentice și de încredere.

Empatia e mai mult decât a fi în papucii celuilalt. 

Empatia este a fi celalalt. 

Să gândești și să simți la fel, în timp ce ești dispus să-i cumperi încălțări noi pentru a-l ajuta. 

3. Tehnica oglinzii
Tehnica oglinzii pentru îmbunătățirea stimei de sine

Tehnica oglinzii pentru îmbunătățirea stimei de sine - Psihologie

Stima de sine este o sumă de percepții, evaluări, emoții și comportamente orientate
spre sine, către modul în care suntem și ceea ce facem, și către caracteristicile fizice
și modul nostru de a fi. În cele din urmă, este percepția pe care o avem despre noi
înșine.

Pe de altă parte, Stima de sine este foarte importantă în viața ta, deoarece îți
afectează caracterul și simțul pe care îl dai valorii tale personale. Astfel, în acest fel,
îți afectează modul de a fi, de a acționa în lume și de a trăi cu ceilalți. Modul în care
gândiți, exprimați și simțiți emoțiile, decideți și vă comportați este direct influențat de
stima de sine.

Stima ta de sine este strâns legată de felul în care simți că ești apreciat, iubit și
apreciat de ceilalți și, de asemenea, cu modul în care te prețuiești, te accepți și te
iubești.

Când atingeți o stimă de sine sănătoasă, vă simțiți bine cu cine sunteți, îți apreciezi
propria valoare și te mândrești cu abilitățile și obiectivele tale atinse.

Dimpotrivă, atunci când stima de sine este scăzută, simți că nimeni nu te va plăcea,
că nimeni nu te va accepta sau consideri că nu ești bun la nimic.

Oricine poate avea probleme cu respectul de sine pe tot parcursul vieții. De

fapt, când stima noastră de sine este deosebit de vulnerabilă este în timpul
adolescenței, din moment ce descoperim cine suntem și care este locul nostru în
lume. La maturitate suntem, de asemenea, expuși să suferim de probleme de stimă
de sine, când trecem prin perioade critice din viața noastră (separarea de un
partener, pierderea locului de muncă ...).

Dar există vești bune. Pe măsură ce ideea pe care o avem despre noi înșine se
schimbă în timp, stima de sine nu este inamovibil sau fixat pe viață. Deci, dacă
simțiți că respectul de sine este scăzut, îl puteți crește.

Tehnica oglinzii

Cu tehnica oglinzii vă puteți îmbunătăți stima de sine, deoarece Se bazează pe

observarea personală a fiecăruia în fața oglinzii, precum și în mediul în care ne
dezvoltăm.

Cu ajutorul unei oglinzi ne putem îmbunătăți stima de sine și, prin mai multe
întrebări, vă puteți îndruma observându-vă, făcându-vă propria introspecție și
exprimând ceea ce vedeți în oglindă atunci când vă priviți.

Puteți face această dinamică cu copiii dvs., indiferent dacă sunt copii sau
adolescenți, deoarece primii ani de viață sunt o etapă cheie pentru îmbunătățirea
conceptului lor despre ei înșiși.
Desigur, înainte de a începe vă recomand să colectați câteva informații prealabile;
Pentru aceasta va trebui să răspundeți la aceste întrebări care vă vor clarifica
părerea despre dvs.

Când te uiți în oglindă, arăți frumos?

Crezi că ai lucruri bune de contribuit la alții? Care?

Crezi că prietenii tăi, familia și colegii tăi de muncă te plac așa cum ești?

Ce ai schimba despre aspectul tău?

Când te simți și arăți bine, te simți mai încrezător în tine?

Odată ce ați răspuns la aceste întrebări, este timpul să vă uitați în oglindă.

Cum să-l pui în practică?

Stai în fața oglinzii și răspunde la aceste întrebări:

Ce vezi în oglindă?

Cum este persoana care te privește din oglindă?

Il cunosti?

Ce lucruri bune are acea persoană?

Ce lucruri rele are cineva care te privește în oglindă?

Ce vă place cel mai mult la acea persoană?

Ați schimba ceva despre persoana din oglindă?

Trebuie să depui efortul pentru a vezi toate caracteristicile pozitive ale persoanei pe
care o vezi în oglindă (tu), că cu siguranță sunt multe, și astfel veți învăța să le
recunoașteți.

S-ar putea să fiți impresionat de modul în care spuneți caracteristici personale

pozitive pe care le percepeți despre dvs. și pe care de multe ori nu le recunoașteți
sau le prețuiți.

Ar fi, de asemenea, frumos de asemenea, vă susțin în informațiile pe care prietenii

sau familia le oferă despre dvs.: știi dacă ești de acord cu ce cred ei despre tine, ce
lucruri văd în tine de care nu ții cont. Cu această tehnică vei putea să știi care este
imaginea ta despre tine, cum te percepi, ce impresie crezi că dai și să lucrezi la cele
mai relevante aspecte și să îmbunătățești ceea ce vezi ca fiind cel mai pozitiv.