1.

Tulburarea depresiva majora

Situatie client: Clientul a fost crescut de tatal sau intr-o familie monoparentala, dupa ce mama sa
i-a parasit. In prezent a fost parasit de sotie cu care se afla intr-un proces de divort. Printre
declaratiile sale se numara: ”Nu mai am chef de nimic, nu sunt bun de nimic, sunt un ratat si
nimeni nu ma poate iubi”.

Conceptualizare din perspectiva teoriei cognitive a lui Aaron Beck (1967, 1983, 2008)

Simptomele pe care le descrii fac parte din spectrul simptomelor depresive. Depresia are ca si
cauze atat factori biologici cat si factori psihologici. Noi ne vom concentra pe cei psihologici,
mai exact pe gandurile pe care tu le ai la interactiunea cu evenimentele stresante din mediu.

Este posibil ca, in urma unor evenimente adverse de viata care au avut loc in copilarie,
evenimente cum ar fi abandonul mamei, sa fi dezvoltat niste tipare de gandire negative,
distorsionate despre tine insuti si despre lume, ganduri precum :” e vina mea ca s-a intamplat asta
, nu am fost destul de bun sa fiu iubit de mama astfel incat ea sa ramana etc.” Noi numim aceste
tipare de gandire scheme cognitive. Evenimentele din viata de zi cu zi, unele dintre ele stresante
si foarte neplacute, cum ar fi divortul de sotie, activeaza aceste scheme cognitive . Dupa activari
repetate ale schemelor, internalizam acest mod de interpretare negativa a evenimentelor si aceste
ganduri disfunctionale, care ne influenteaza apoi gandurile de zi cu zi si, ca un cerc vicios
conduc la mai multe ganduri negative precum “sunt un ratat”, “nu sunt bun de nimic” si “nimeni
nu ma poate iubi” si atunci se instaleaza depresia. Din punct de vedere comportamental, depresia
se manifesta printr-o serie de comportamente dezadaptative precum izolarea de cei dragi,
renuntarea la activitatile altadata placute, comportamente care adancesc si mai tare dispozitia
depresiva si ne confirma gandurile disfunctionale pe care le avem despre noi insine si despre
lume.

Vestea buna este ca aceste ganduri disfunctionale negative pot fi identificate si , prin procesul
de restructurare cognitiva pe care il vom invata in cadrul terapiei, putem invata sa le inlocuim cu
un mod de gandire sanatos, functional care sa ne ajute sa functionam mai bine si, prin urmare, sa
ne simtim mai bine.
 2. Tulburarea de personalitate bipolara

Conceptualizare din perspectiva teoriei hipersensibilitatii la recompensa (Gray, 1994)

Una din clasele de teorii care incearca sa explice aceasta tulburare este cea a sistemelor de
activare comportamentala BAS ,sistemul de activare comportamentala si BIS, sistemul de
inhibitie comportamentala. Acestea sunt sisteme neurobiologice (adica se afla si functioneaza in
creierul nostru) si sunt responsabile de procesarea informatiilor cu privire la recompense si
pedepse. Mai specific sistemul de activare comportamentala (BAS) determina modul in care
percep eu recompensele si cat de motivat sunt de obtinerea lor iar sistemul de inhibitie
comportamentala (BIS) determina cat de tare ma demotiveaza pedepsele asociate cu obtinerea
acelor recompense.

De exemplu, in fata oportunitatii schimbarii locului de munca cu unul mai bun, oamenii
analizeaza posibilele recompense, cum ar fi un salar mai bun sau un statut social mai bun si
posibilele pedepse, cum ar fi posibilitatea de a nu face fata noilor responsabilitati si de se face de
ras. Astfel, daca am activat BAS-ul o sa aleg urmarirea recompenselor in ciuda pedepselor
asociate iar daca am activat BIS-ul o sa stau cuminte, voi pierde recompensele dar voi evita si
pedepsele asociate acestora. Fiecare dintre noi avem aceste sisteme si functionam pe baza
procesarilor pe care le fac acestea insa, doar in forma exagerata a activitatii acestor sisteme se
ajunge la a dezvolta tulburarea de personalitate bipolara.

Persoanele care prezinta aceasta tulburare au un BAS hiperactiv ceea ce ii face sa interpreteze un
numar foarte mare de stimuli ca potentiale recompense. Aceste recompense au o valoare
motivationala foarte mare pentru ei ceea ce ii va face sa se angajeze in comportamente de
obtinere a lor si, in felul acesta ajung la nivelul crescut de energie si activitate pe care il vedem
in tulburarea bipolara in episoadele maniacale sau hipomaniacale.

In episoadele depresive ar intra in actiune stimuli ai inhibitiei comportamentale (BIS). Astfel,

recompensele au asociate pedepse pe care persoana nu le mai vrea, prin urmare nu se mai
angajeaza in prea multe comportamente de obtinere a acestora si se izoleaza.

Problema cu aceasta teorie, dar si cu celelalte teorii cu privire la aceasta tulburare, este ca ea
explica mentinerea simptomelor dar nu si de unde vin acestea, de ce exista ele. Adevarul este ca,
desi se fac multe cercetari in acest domeniu inca nu stim raspunsul la intrebarea aceeasta. Ce
stim pana acum este ca tulburarea bipolara are o incarcatura biologica si genetica foarte mare.

Totusi faptul ca avem explicatii pentru mentinerea simptomelor ne-a ajutat sa dezvoltam
tratamente cu o rata mare de eficienta pentru aceasta tulburare, astfel ca, desi ea nu se vindeca
avem dezvoltate metode de a o tine sub control si de a prelungi cat mai mult perioadele dintre
episoade. In viitor vom lucra pe partea de ganduri si cognitii, prin diferite metode: terapie
cognitiv comportamentala, psihoeducatie, suport emotional dar si pe partea de medicatie cu
ajutorul unui psihiatru.

3. Tulburarea obsesiv compulsiva

Conceptualizarea din perspectiva teoriilor cognitive ( Salkovskis ,1985, 1989), Rachman

1993, 1996, Abramowitz et al,2009)

Persoanele care sufera de tulburarea obsesiv compulsiva au o serie de cognitii, ganduri

problematice. Mai exact acestia au niste convingeri disfunctionale privind vina si
responsabilitatea. Ei simt o responsabilitate excesiva pentru propriile ganduri si
comportamente. Aceasta responsabilitate excesiva pentru propriile ganduri este cuplata cu
supraestimarea pe care acestia o fac cu privire la pericol, ei supraestimand probabilitatea de a
se intampla lucruri rele, iar daca se intampla lucruri rele , supraestimeaza probabilitatea de a
a se ajunge la o catastrofa. In aceste conditii creste anxietatea persoanei, iar pentru a face
faxa anxietatii apar anumite comportamente cu rol de a o atenua, si anume compulsiile.

Apoi, o distorsiune specifica persoanelor care sufera de aceasta tulburare este ceea ce noi ,
psihologii, numim fuziunea gand actiune. Aceasta distorsiune este un fel de gandire magica,
care are doua componente. Pe de o persoanele cu OCD cred ca daca un gand le apare in
minte, probabilitatea ca acel lucru sa se intample si in realitate este foarte mare. Astfel, daca
se gandesc ca, poate o sa injure in biserica sau poate o sa aiba alt comportament inadecvat,
cel mai probabil o sa fi faca in realitate ceea ce au gandit. Pe de alta parte ei cred ca doar
faptul ca le-a venit in minte ceva rau e ca si cum au facut deja acel lucru rau ceea ce ii face sa
se considere pesoane imorale ceea ce le provoaca anxietate.
Daca insumam cognitiile de mai sus obtinem mecanismul de functionare al tulburarii obsesiv
compulsive. Astfel : apar gandurile carora persoana in cauza de acorda o importanta crescuta,
le catastrofeaza, isi exagereaza responsabilitatea pentru aparitia acestora. Aceste ganduri
cauzeaza un distres si o anxietate semnificativa pe care individul incearca sa le blocheze (prin
diverse comportamente repetitive,compulsii) dar incercand sa le blocheze ii vin doar mai tare
in minte si pe termen lung vor mentine problema.

Pentru a rezolva aceste probleme vom incerca in primul rand sa restructuram cognitiile
problematice discutate ( de vina exagerata, de catastrofare ) prin terapie cognitiv
comportamentala si prin ERP (expunere si blocarea raspunsului) .

4. Tulburarea de anxietate generalizata

Conceptualizare din perspectiva modelului intolerantei la incertitudine ( Freestone et al

1994) si a modelului metacognitiv ( Wells, 1997)

In aparitia tulburarii de anxietate generalizata sunt implicate o serie de cognitii, ganduri

disfunctionale . Acestea sunt in principal ganduri negative legate de incertitudine si de lipsa
de control a persoanei care sufera de aceasta tulburare, asupra vietii. La acestea se adauga
convingeri pozitive legate de ingrijorare , astfel o persoana care are GAD poate gandi ca daca
se ingrijoreaza cu privire la niste lucruri rele, evita acele lucruri. Acestor doua cognitii
problematice li se alatura si o abordare negativa fata de probleme, asa incat apar ganduri de
genul “nu ma descurc cu problemele, e groaznic daca apar, nu stiu sa le rezolv”, “daca apar
problemele astea sunt neajutorat in fata lor”. Toate aceste ganduri sunt foarte deranjate, astfel
incat apare o tendinta de a le suprima, de a incerca sa nu ne mai gandim la ele, de a le scoate
din mintea noastra (evitarea cognitiva), dar care nu functioneaza pentru ca cel mai sigur mod
de a ne asigura ca pastram ceva in minte este acela de a incerca din toate puterile sa nu ne
gandim la acel lucru.

Facand o recapitulare, in tulburarea de anxietate generalizata toate aceste ganduri apar si se

combina intr-un mod specific, astfel: apare un stimul declansator (trigger) , de exemplu
auzul vestii ca s-a imbolnavit o persoana cunoscuta. Tendinta unei persoane cu GAD este sa
inceapa sa se ingrijoreze din cauza aceasta , datorita convingerilor pozitive legate de
ingrijorare ( ex: daca mi se intampla si mie, doar si eu am crescut in acelasi loc. Ce sa fac in
privinta asta “). In aceasta situatie aparea ceea ce noi, psihologii numim grija de tip 1, cea cu
privire la stimulul declansator. Apoi, urmeaza grija de tip 2, asa numitele meta-ingrijorari,
mai exact ingrijorari cu privire la ingrijorarile initiale. In acest sens apar ganduri de genul “
de ce ma ingrijorez atata”,” de ce nu pot opri ingrijrarea”, “ce o sa se intample cu mine daca
ma tot ingrijorez atata” etc. Ingrijorarile de tip 2 provoaca dorinta de evitare (ex: “nu mai fac
x ca sa nu patesc y”) si incercari de control si de blocare a acestor ganduri, care nu doar ca nu
functioneaza dar, dimpotriva cresc rata de aparitie a acestor ganduri. Toate acestea genereaza
emotii negative si cresc anxietatea si alimenteaza cercul acesta vicios la nesfarsit.

De aceea tratamentul principal pentru GAD este terapia cognitiv-comportamentala in cadrul

careia vom invata un stil de gandire sanatos, functional prin restructurarea cognitita a
gandurilor problematice. De asemenea vom invata si sa ne relaxam prin intermediul unor
tehnici de relaxare si meditatie.

5. Anxietatea sociala

Conceptualizare din perspectiva teoriei cognitiv-comportamentala a lui Wells (1997)

In cazul anxietatii sociale apare situatia sociala (de exemplu trebuie sa tin o prezentare) care
duce la activarea unor asumtii, care sunt in acest caz, niste cognitii dezadaptative. Astfel se
activeaza asumtii/ganduri de genul : “nu o sa fac fata situatiei, o sa fie groaznic, ceilalti o sa
rada de mine, vor crede ca sunt incompetent “ etc. In acest moment , avand aceste cognitii, eu
ca si persoana care are anxietate sociala percep situatia sociala ca fiind foarte periculoasa si
atunci apar aceste ganduri automate. Mai exact vad pe cineva care are o grimasa si automat o
sa incep sa gandesc lucruri de genul : “nu ii place prezentarea, o sa rada de mine, nu o sa fiu
in stare sa termin aceasta prezentare, o sa incep sa plang sau o sa fug din sala” etc). Practic
acest lucru ma va face sa ma vad pe mine ca si un obiect supus evaluarii, adica o sa cred ca
oamenii nu o sa mai evalueze prezentarea, o sa ma evalueze pe mine ca si persoana si o sa
gandeasca anumite lucruri (negative) despre mine. Asta o sa determine o serie de simptome
 somatice si cognitive, de exemplu o sa incep sa rosesc, o sa incep sa tremur , o sa incep sa ma
gandesc ca ceilalti vor avea o parere proasta despre mine etc.

Pe langa aceste simptome somatice si cognitive intervin si niste comportamente de siguranta

care sunt acele comportamente pe care le face o persoana in incercarea de a reduce sau de a
ascunde anxietatea pe care o simte. Aceste comportamente pot sa fie utile pe termen scurt
insa, pe termen lung intretin anxietatea deoarece adoptand aceste comportamente creierul
invata ca putem suporta situatia datorita acestora si nu datorita capacitatii noastre de ai face
fata.

Daca vrem sa rezolvam situatia pe termen lung mintea noastra trebuie sa invete ca situatia de
care ne temem nu este periculoasa si chiar daca gresim sau ne facem cumva de ras nu o sa se
intample de fapt nimic grav cu noi si putem face fata situatiei. Expunandu-ne apoi in mod
repetat la situatii de felul acesta si facandu-le fata fara comportamente de siguranta anxietatea
o sa se diminueze. Inainte de a ne expune la astfel de situatii vom invata prima data sa
schimbam gandurile disfunctionale pe care le avem cu privire la evaluarile celorlalti prin
restructurare cognitiva in cadrul terapiei cognitiv-comportamentala.

6. Tulburarea de panica

Conceptualizare din perspectiva modelului cognitiv comportamental

Tulburarea de panica presupune existenta unei vulnerabilitati biologice care ii predispune pe cei
care sufera de aceasta tulburare la reactii corporale exagerate. Este vorba aici de acele senzatii
corporale (batai puternice de inima etc) pe care le traiesti atunci cand te confrunti cu un stimul
declansator precum un eveniment de viata stresant(stres la job etc).

Acestei vulnerabilitati biologice i se adauga o vulnerabilitate psihologica. Ma refer aici la acele

ganduri automate disfunctionale pe care le ai atunci cand incepi sa simti senzatiile corporale
descrise anterior, ganduri precum “ceva este in neregula”, “nu ma simt bine” etc. In acest
moment intervin emotiile precum anxietatea si frica care cresc si mai mult reactiile corporale pe
care le-ai resimtit initial. Acum poate sa apara hiperventilarea, senzatia de apasare in piept,
transpiratie, furnicaturi etc.
Daca te concentrezi asupra senzatiilor, acestea vor creste in intensitate ceea ce va duce la
catastrofarea situatiei prin ganduri precum “am un atac de cord”, ceea ce duce la declansarea
unui atac de panica.

Pentru a reduce atacurile de panica este necesar in primul rand, sa invatam ca senzatiile
fiziologice pe care le experimentezi nu sunt periculoase. Vom face asta prin anumite exercitii
specifice in care scopul va fi identificarea fiecarei senzatie pe care o simti si intensitatea acestora.
Vom exersa de asemenea si anumite strategii de relaxare, scopul acestora fiind cresterea
controlului asupra simptomelor, urmand ca mai apoi sa incercam sa reiei acele activitati pe care
ai inceput sa le eviti din cauza atacurilor de panica.