Depresia postnatala: partea I

22 September 2015 0 raspunsuri

Maternitatea este adesea asociata cu imagini fericite, in care femeile plang de fericire
pentru ca au devenit mame, intreaga familie le sustine pe tinerele mame in efortul lor
de a creste si educa noul pui de om si totul pare sa ia o imagine idilica. Insa in realitate
circa 50% dintre femei trec prin stari depresive usoare in urma nasterii (Miller, 2002),
pot sa apara chiar reactii psihotice sau anxioase puternice, precum si stari depresive
puternice si toate acestea pot sa afecteze buna functionare a noii familii, relatia mamacopil si buna functionare psihica a femeii pe termen lung.
Depresia se refera la afectarea dispozitiei persoanei in sens negativ (persoana devine
apatica, iritabila, plange, este foarte trista), aceasta stare afecteaza si nivelul cognitivcomportamental al persoanei (este afectat ritmul somn-veghe, modul de alimentare al
persoanei, capacitatea de rezolvare a problemelor este si ea afectatata etc.) (ApsyA,
2003). Depresia post-partum este o stare depresiva particulara pentru ca ea debuteaza
dupa ce femeia a nascut si intereseaza specialistii in conditiile in care are efecte
nedorite in primul rand asupra mamei si in al doilea rand, asupra copilului (Miller,
2002).
Tulburarea depresiva post-partum, descriere generala
Simptomele depresive pentru depresia post-partum sunt urmatoarele:

dispozitie depresiva, adesea insotita sau umbrita de anxietate severa

nivel scazut marcant in interesul sau placerea pentru activitati

tulburari privind apetitul alimentar (de regula pierderea apetitului insotita de

scadere in greutate)

tulburari ale somnului (de cele mai multe ori insomnie sau somn scurt, chiar si
cand copilul doarme)

agitatie fizica (cea mai frecventa) sau lentoare motorie

oboseala, nivel scazut al energiei

sentimente de neadecvare, de lipsa de valoare, de vina excesiva

concentrare a atentiei scazuta si abilitate decizionala afectata

ganduri recurente de moarte sau ideatie suicidara (DSM IV, ApsyA, 2003).
Screeningul pentru depresia post-partum se relizeaza cu testul Edinburgh Postnatal
Depression Scale (www.ncjm.org), un chestionar de 10 intrebari care evalueaza
diferite aspecte pe o scala de la 0 (atat de mult cat am dorit) pana la 3 (cu mare
dificultate). Un exemplu de item este am cautat bucuria din diferite lucruri. Un scor la
aceasta scala mai mare de 10 indica o tulburare de tip depresiv cu debut post-partum
evidenta.
O alta modalitate de a investiga daca femeia sufera de depresie cu debut post-partum
este simpla aplicare a interviului clinic structurat pentru DSM (SCID), ne referim aici in
special la sectiunea privind tulburarea depresiva majora si se ia in calcul perioada care
a trecut de la nastere pana la momentul intervievarii.
Sau foarte simplu se pot pune intrebari legate de functionarea psiho-sociala a femeii in
ultima vreme (ati avut o dispozitie depresiva sau un nivel scazut al interesului sau
placerii pentru diferite activitati cea mai mare parte a zilei vreme de 2 saptamani? sau
s-a intamplat ca datorita simptomelor depresive sa va fie dificil sa va implicati in
munca, sa aveti grija de casa dvs. sau sa aveti conflicte cu cei din jur?).
Toate aceste intrebari se pot pune in cursul unei evaluari de rutina realizate de medicul
ginecolog sau mai complex, atunci cand femeia se prezinta pentru evaluarea postpartum la un cabinet de ginecologie. In astfel de conditii consideram ca este util ca pe
langa evaluarea fizica a sanatatii femeii sa se realizeze si o evaluare psihologica cu rol
in depistarea simptomelor depresive sau de alta natura ce au aparut post-partum si
care pot sa infereze in mod negativ cu viata sociala si profesionala a femeii.
In conditiile in care femeia are un plan sau ia in considerare foarte serios suicidul sau
pruncuciderea, este necesara o interventie specializata in sectia de psihiatrie. Femeile
care prezinta o afectare functionala majora (cum este evitarea familiei si a prietenilor,
inabilitatea de a se ingjiji pe sine sau pe copil) si mai ales femeile care au un istoric de
abuz de substante sunt recomandate pentru evaluare psihiatrica. Femeile care afirma
ca au simptome depresive insa fara ideatie suicidara (cu un scor la testul Edinburgh
cuprins intre 5 si 9) ar trebui sa fie re-evaluate dupa o perioada cuprinsa intre 2 si 4
saptamani pentru a vedea daca simptomatologia a evoluat sau s-a remis (Wisner et al.,
2008).
Depresia post-partum trebuie distinsa de baby-blues. Aceasta din urma conditie
este caracterizata prin plans al femeii, tristete, iritabilitate, anxietate si confuzie ce
apare la 4 zile dupa nastere si se remite de la sine dupa 10 zile de la nastere. Nu este o
conditie psihiatrica si nu afecteaza buna functionare a femeii.
Psihoza post-partum poate sa insoteasca simptomele depresive (Miller, 2002), insa ea
se caracterizeaza prin idei delirante referitoare la sine si la copil si pune in pericol atat
viata mamei cat si pe cea a copilului. Simptomatologia apre la 2 saptamani dupa
nastere si difera de episoadele psihotice nu prin simptomatologie, cat prin
etiopatogeneza pentru ca are un declansare eminamente organica. Psihoza post-

partum este de regula o manifestare a unei tulburari bipolare, de aceea pentru un

screening adecvat se recomanda ca femeia sa fie evaluata si pentru simptome de tip
maniacal (Wisner et al., 2008).
Mamele cu depresie post-partum (DPP) adesea au ganduri de ranire a propriului copil,
prezinta un nivel mai scazut al exprimarii emotionale si au mai multe emotii de tip
negativ fata de ele, raspund mai putin la nevoile copilului, sunt mai putin predispuse la
exprimare emotionala si astfel copiii lor dezvolta un tip de atasament insecurizant
(Hagen, 1999).
Teoriile evolutioniste privind depresia post-partum afirma faptul ca sarcina si cresterea
unui copil sunt un cost urias pe care mama le plateste cu mare dificultate in sensul ca
se implica in acest proces in urma unei evaluari a situatiei si exact aceasta evaluare a
situatiei este similara cu depresia post-partum (Hagen, 1999). Mai precis, efortul
reproductiv uman este caracterizat printr-un nivel crescut al grijii parentale. Deoarece
copiii necesita un nivel foarte crescut al implicarii, mamele ancestrale aveau nevoie sa
evalueze cu atentie gradul de implicare al celorlalti in crestera copilului lor, suportul
social oferit de partener si de restul familiei, precum si viabilitatea copilului inainte de a
se implica intr-o lunga perioada de alaptare si de ingrijire a copilului.
Daca un copil avea sanse scazute de supravietuire pana la varsta reproducerii, atunci
era in interesul reproductiv al mamei sa nu se implice in aventura cresterii acelui copil.
Este putin probabil ca mamele sa se implice in tot acest proces fara o evaluare atenta a
resurselor sociale de care dispune si a viabilitatii copilului (Hagen, 1999).
In acord cu teoria implicarii parentale, exista dovezi care atesta faptul ca o perceptie
slaba a suportului social, probleme cu sarcina, cu nasterea sau cu copilul coreleaza
puternic cu simptomele depresive (Hagen, 1999). Manifestarile cognitive,
comportamentale si afective ale depresiei post-partum arata ca femeia a suferit un cost
reproductiv si acest cost o determina sa reduca nivelul de implicare post-partum (sau
chiar sa il elimine). Astfel depresia post-partum poate sa fie o modalitate de adaptare a
femeii la provocarile celorlalti de a constrange si controla procesul de luare a deciziei
reproductive a acesteia (Hagen, 1999).
Dintre factorii care predispun femeia la simptome depresive dupa nastere,
Cockburn si Pawson (2007) enumera:

depresia prenatala, aceasta a fost identificata ca fiind unul din cei mai importanti
factori in declansarea depresiei post-partum si ea poate sa apara in oricand in timpul
sarcinii

stresul legat de ingrijirea copilului, evenimentele stresante relationate cu

ingijirea copilului (cum sunt sanatatea acestuia, dificultatile sale de alimentatie si somn)
sunt factori responsabili pentru aparitia DPP

stresul legat de viata proprie poate sa includa schimbari maritale (divort, o noua
casatorie), modificari ocupationale (schimbarea locului de munca), crize (accidente,
probleme de sanatate care recomanda si implica spitalizarea, etc)

suportul social consta in ajutorul instrumental si emotional pe care femeia il

primeste. Caracteristicile instrumentale ale retelei sociale includ proximitatea
membrilor sai (sot sau partener, familie si prieteni), frecventa contactului cu acestia, si
numarul de confidenti cu care femeia poate sa impartaseasca experientele intime

anxietatea prenatala poate sa apara in orice trimestru de sarcina si se refera la

orice sentiment de nesiguranta relationat cu o amenintare vaga, nonspecifica

satisfactia maritala se refera la evaluare nivelului de apropiere dintre soti si

presupune evaluare nivelului comunicarii, afectiunii, similitudinii dintre valori,
activitatile comune, deciziile si starea generala de bine

istoricul episoadelor depresive

temperamentul copilului implica dispozitia sau personalitatea copilului.

Dificultatile in temperament se refera la cat de dificil este sa calmeze mama copilul

baby-blues este o perioada definita de timp in care mama se simte anxioasa,

plange mult mai usor decat inainte, are dificultati de concentrare, este iritabila si labila
din punct de vedere al dispozitiei emotionale

stima de sine se refera la totalitatea evaluarilor pozitive pe care femeia le face cu

referire la sine. Un nivel scazut al evaluarii pozitive indica faptul ca femeia prezinta
evaluari negative legate de sine si de capacitatile proprii

statusul socio-economic include venitul, ocupatia si nivelul educational

statutul marital tine de faptul daca femeia este singura, casatorita/intr-o relatie
de concubinaj, divortata, vaduva, separata sau nu

sarcina nedorita sau neplanificata. Mai multe dintre sarcinile aparute la femeile
din S.U.A. sunt nedorite sau neplanificate si se pune accent in contextul depresiei postpartum pe sarcinile nedorite pentru care a existat o ambivalenta legata de diagnosticul
sarcinii.
Referinte:
Miller, L. J. (2002). Postpartum depression. Jama, 287(6), 762-765.
APsyA (2003) Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th edition, American Psychiatric
Association, Washington.

Hagen, E. H. (1999). The functions of postpartum depression. Evolution and Human Behavior, 20(5), 325-359.
Cockburn, J., & Pawson, M. E. (2007). Psychological Challenges in Obstetrics and Gynecology: The Clinical
Management.Springer, London.