Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Catedra de Psihologie

Depresia Postpartum

Enăşoni Sorina
Grupa 2, An III
 Timişoara
2010
Depresia postpartum este o condiţie medicală severă ce poate să apară în primele
luni după naştere. Fără tratament depresia postpartum poate avea o evoluţie prelungită şi
disabilitantă. Această boală este foarte frecventă, afectând 1 din 8 femei în timpul
primelor luni după naştere. Depresia postpartum poate să apară şi după avort spontan,
naştere cu făt mort sau adopţie.
In cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice
care o pot pune în pericol pe pacientă şi pe cei din jur (psihoza postpartum).
Depresia postpartum pare să fie determinată de modificări hormonale bruşte care
apar după naştere. Aceste modificări hormonale pot determina depresie postpartum când
sunt asociate cu alţi factori de risc cum ar fi depresie anterioară (inclusiv tulburarea
bipolară), absenţa sprijinului din partea partenerului, prietenilor şi a familiei sau un stres
excesiv.
Atât avortul spontan cât şi naşterea cu făt mort pot determina aceleaşi modificări
hormonale care pot duce la depresie postpartum.
Tristetea postpartum:
Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plâns, sentimente de copleşire şi
modificări de dispoziţie sunt normale în primele zile după naştere. Aceste stări, de obicei
ating un maxim în ziua a patra şi dispar în mai puţin de 2 săptămâni, când modificările
hormonale se atenuează. Starea este comună, jumatate din femei au temporar depresie
medie alternând cu stări de fericire după naştere.
Aceste stări este bine să fie împărtăşite cu personalul medical pentru a putea fi urmărite.
Depresia postpartum
Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristeţii
postpartum sau pot apare mai tarziu după naştere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri,
simptomele pot atinge un vârf după o creştere continuă de 3-4 luni. Posibilele simptome
de depresie postpartum necesită o evaluare medicală.
Depresia postpartum se caracterizează prin 5 sau mai multe simptome depresive
(inclusiv una din primele doua din cele de mai jos), în majoritatea timpului în ultimele
două săptămâni:
- dispoziţie depresivă-plâns facil, lipsa de speranţă, sentiment de gol interior, asociat sau
nu cu anxietate severă;
- absenţa plăcerii din toate sau aproape toate activităţile zilnice;
- modificări în apetit sau greutate - de obicei o scăderea apetitului şi a greutăţii, mai rar o
creştere;
- probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar şi atunci când copilul doarme;
- modificări în felul de a vorbi şi a merge - de obicei nelinişte, dar uneori şi încetineală;
- oboseală extremă sau pierdere a energiei;
- sentimente de lipsă de valoare sau vinovăţie, fără o cauză aparentă;
- dificultăţi în concentrarea atenţiei şi în luarea de decizii;
- gânduri despre moarte sau sinucidere.
Unele femei cu depresie postpartum au gânduri înfricoşătoare că îşi vor răni
bebeluşul; acestea par să fie mai degrabă temeri decât dorinţe de a face rău.

2
Tratamentul timpuriu al depresiei postpartum este important atât pentru mama cât şi
pentru copil. Poate fi de folos întocmirea unei liste de simptome ale depresiei postpartum
care să fie prezentată personalului medical.

3
 Psihoza postpartum
Această condiţie severă afectează în special femeile cu tulburare bipolară sau
istoric de psihoză postpartum.
Simptomele, care de obicei se dezvoltă de-a lungul primelor 3 săptămâni după
naştere (cel mai devreme la 1-2 zile după naştere), includ:
- sentimentul de îndepărtare de copil,alţi oameni şi mediul înconjurător (depersonalizare);
- somn întrerupt, chiar şi atunci când copilul doarme;
- gândire confuză şi dezorganizată, care creşte riscul de autorănire, rănire a copilului sau
a altor persoane;
- modificări drastice ale dispoziţiei şi comportament bizar;
- halucinaţii, care implică văzul, mirosul şi atingerea;
- gândire delirantă care nu se bazează pe realitate.
Psihoza postpartum este considerată o urgenţă, necesitând tratament medical
imediat. In cazul apariţiei simptomelor psihotice, este necesară intervenţia medicală de
urgenţă. Până la iniţierea tratamentului există riscul să fie răniţi atât mama cât şi copilul.
Mecanism fiziopatologic
Mai mult de jumatate din femei au simptome legate de dispoziţie în primele două
săptămâni dupa naştere. In cazul majorităţii femeilor cu tristeţe postpartum, schimbările
de dispoziţie, insomnia, sentimentul de copleşire şi agitaţia dispar în următoarele două
săptămâni. Totuşi 1 din 8 femei dezvoltă depresie postpartum de lungă durată în
săptămânile şi lunile de după naştere. Modificările hormonale şi durerea cauzată de
avortul spontan sau naşterea de făt mort, de asemenea pot declanşa depresie postpartum
la multe femei.
Depresia postpartum face dificilă funcţionarea femeii, inclusiv afectează îngrijirea
copilului şi formarea ataşamentului cu acesta. Bebeluşii mamelor depresive tind să fie
puţin ataşaţi de mamele lor şi să fie mai înceţi în comportament, limbaj şi dezvoltarea
mentală.
Fără tratament, depresia postpartum poate dura aproximativ 7 luni şi poate
continua peste un an. Tratamentul prompt este important atât pentru mama cât şi pentru
copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă,
scăzând şansele de repetare a depresiei şi dezvoltarea copilului este mai puţin afectată de
boala mamei.
Factori de risc:
Fiecare femeie are risc de tristeţe postpartum în primele două săptămâni după
naştere, datorită modificărilor homonale bruşte şi a solicitării determinate de îngrijirea
nou-născutului. Femeile care au avut un avort spontan sau o naştere cu făt mort, au de
asemeni un risc. In total, 20% din femeile cu tristeţe postpartum vor suferi de depresie
postpartum.
Totuşi, sunt cunoscuţi câţiva factori care cresc riscul de depresie pe termen lung
dupa sarcină. Dacă femeia a avut depresie postpartum la o sarcină anterioară, exista un
risc crescut de a face din nou. Aproximativ 50% din femeile cu istoric de depresie
postpartum vor avea această afecţiune şi după următoarea sarcină. Alţi factori de risc
includ:
- absenţa sprijinului din partea familiei, partenerului sau a prietenilor;

4
- stres adiţional cum ar fi probleme financiare, nou-născut bolnav sau probleme de
familie;
- prima sarcină;
- depresia în timpul sarcinii actuale; 75% din femeile care sunt depresive în timpul
sarcinii vor avea depresie postpartum;
- depresie înainte de sarcina; 25% din femeile care au avut un episod depresiv de-a lungul
vieţii vor avea depresie postpartum;
- tulburarea bipolara, cunoscută şi ca boala maniaco-depresiva, poate de asemeni creşte
riscul de comportament psihotic dupa naştere;
- istoric familial de depresie sau tulburare bipolară;
- tulburare disforică premenstruala anterioară sarcinii, tipul sever de sindrom
premenstrual.
Factorii de risc pentru psihoza postpartum includ:
- istoric personal sau familial de tulburare bipolară. Femeile cu acest factor de risc sunt de
3 ori mai predispuse la psihoza postpartum decât cele fără acest istoric
- psihoza postpartum în antecedente.
In cazul în care femeia a avut psihoza postpartum la o sarcina anterioară, este necesară
supravegherea medicală, în special dacă apare o nouă sarcină.

Medicul obstetrician poate fi primul profesionist care sa observe si sa puna

diagnosticul de depresie postpartum. De aceea este important controlul medical la 3 si la
6 saptamani de la nastere. Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si o forma
de consiliere. Pentru tratarea eficienta a depresiei este necesara o buna relatie terapeutica
intre pacienta si consilier.
Diagnosticul si conducerea tratamentului pentru depresia postpartum pot fi oferite
de medicul de familie sau psihiatru.
Consilierea profesionista poate fi oferita de psiholog, asistent social, consilier
licentiat sau psihiatru (prescrie medicatia si poate oferi consilierea).

Depresia postpartum este o conditie medicala care necesita tratament. Nu este

intotdeauna evidenta pentru observator si nu exista teste de laborator pentru depresie. De
aceea este importanta comunicarea simptomelor catre medic.
Poate fi folositoare alcatuirea unei liste cu simptomele depresiei care sa fie aratata
medicului. Nu este nevoie ca toate simptomele de depresie sa fie prezente. Indiferent de
cate simptome sunt prezente este important consultul medical inainte sa se agraveze.
Medicul va diagnostica si prescrie tratament pentru depresie postpartum, daca
pacienta prezinta cinci sau mai multe din urmatoarele simptome (inclusiv una din primele
doua), petrecute in fiecare zi din ultimele doua luni:
- dispozitie depresiva - plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau
nu cu anxietate severa
- absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice
- modificari in apetit sau greutate - de obicei scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o
crestere
- probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme
- modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala
- oboseala extrema sau pierdere a energiei

5
- sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta
- dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii
- ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri
infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat
dorinte de a face rau.
Desi simptomele cele mai importante sunt mai dificil de comunicat este
importanta implicarea medicului mai ales in cazul prezentei impulsului de a-i rani pe
ceilalti si pe copil.
In afara de a cauta simptomele pentru depresie, medicul poate testa nivelul de
hormon stimulator al tiroidei (TSH) pentru a se asigura ca o problema a tiroidei nu
contribuie la aceste simptome.
Tratament
Tratamentul precoce al depresiei postpartum este important pentru mama, copil si
restul familiei. Cu cat tratamentul este mai precoce, revenirea este mai rapida iar depresia
va afecta mai putin bebelusul. Bebelusii mamelor depresive pot fi mai putin atasati de
mamele lor, pot ramane in urma in dezvoltarea comportamentului si a abilitatilor mentale.
Consultarea medicului pentru acest tip de simptome duce la alegerea unui
tratament potrivit. Medicatia antidepresiva si terapia cognitiv - comportamentala s-au
dovedit la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea si terapia suportiva sunt
considerate tratament de prima linie pentru depresia postpartum de la usoara la severa.
Femeile cu depresie usoara beneficiaza mai mult de pe urma consilierii decat cele cu
depresie moderata sau severa la care se combina consilierea cu tratamentul antidepresiv.
Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ:
- consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta
ca si medicatia pentru depresia usoara. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea
interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia
cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti,
oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza
pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport
emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri
-medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum
pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti
inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt
considerate relativ sigure in timpul alaptarii.

Antidepresivele se administreza de obicei cel putin 6 luni, mai intai pentru

tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea
recaderilor, medicul poate recomanda continuarea tratamentului timp de un an, inainte de
a considera intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen
lung pentru femeile care au avut trei sau mai multe episoade depresive in trecut.

Pentru minimalizarea efectelor schimbarilor hormonale postpartum si a stresului,

este importanta mentinerea unui echilibru al mintii si al corpului:
- solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel incat femeia sa doarma destul, sa
manance sanatos, sa faca exercitii fizice si sa obtina cat mai mult sprijin

6
- evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri si medicamente, daca nu au fost
prescrise de medic
- monitorizarea stricta este importanta. Daca femeia este ingrijorata de aparitia depresiei
postpartum, este bine ca primul control dupa nastere sa fie dupa 3-4 saptamani si nu dupa
6 saptamani.

Daca exista un istoric de depresie sau depresie postpartum, medicul poate

planifica masuri de preventie pentru aparitia depresiei postpartum. Se pot lua in
cosiderare urmatoarele optiuni, daca:
- exista un istoric de depresie. Se recomanda expectativa vigilenta daca pacienta nu a
prezentat simptome depresive la sfarsitul primei sarcini.
Totusi, daca exista un istoric de depresie severa unii experti recomanda
consilierea si terapia suportiva inainte de nastere. Se poate incepe un tratament
antidepresiv dupa nastere, pentru prevenirea depresiei postpartum in special daca
pacienta a avut aceasta afectiune si inainte
- un istoric de depresie postpartum. Dupa nastere, se recomanda sa nu se astepte pana la
aparitia simptomelor, ci sa se inceapa consilierea si terapia suportiva (unele femei incep
consilierea cu cateva luni inainte de nastere). De asemeni se poate alege, impreuna cu
medicul, o combinatie de consiliere si tratament antidepresiv
- depresie in timpul sarcinii. In cazul administrarii unui tratament antidepresiv in timpul
sarcinii, administrarea va continua si in perioada postpartum pentru a reduce riscul de
depresie postpartum.

Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel putin 6 luni, mai intai pentru
tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea
recaderilor medicul poate recomanada continuarea tratamentului pana la un an inainte de
intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen lung la
femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive in trecut.
Tratamentul cu inhibitori selectivi a recaptarii serotoninei NU se intrerupe brusc.
Acesta se reduce treptat si numai sub suprevegherea medicului. Intreruperea brusca a
tratamentului poate determina simptome asemanatoare gripei, cefalee, nervozitate,
anxietate sau insomnie.
Femeia care alapteaza si ia un antidepresiv sau un alt tip de medicatie, trebuie sa
informeze pediatrul despre acest lucru.
- administrarea unui tratament care a fost luat si inainte. Dupa nastere este necesara
consultarea medicului inainte de administrarea oricarui medicament, mai ales in cazul
alaptarii. Femeia poate fi mai sensibila la efectele secundare ale medicamentelor in
perioada de dupa nastere, necesitand astfel scaderea dozelor. Unele medicamente sunt
considerate mai sigure decat altele in timpul alaptarii
- terapie hormonala. Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost putin
studiata. Unele femei care luau estrogeni au prezentat imbunatatiri ale starii de sanatate,
totusi o parte din ele luau in acelasi timp si un antidepresiv astfel ca este greu de stiut
daca efectul se datora estrogenilor. Terapia cu estrogeni este putin probabil sa devina un
tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creste riscul de cheaguri de sange
(tromboza venoasa profunda) si de cancer al mucoasei uterine (endometru). Adaugarea de

7
progesteron elimina riscul de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca
factor declansator pentru depresia postpartum daca este administrata dupa nastere.
Administratia pentrualimentati simedicamente din Statele Unite ale Americii au
sfatuit pacientii, familiile si medicii sa monitorizeze adultii si copii care iau antidepresive
pentru semne de suicid. Acest lucru este important la inceputul tratamentului si la
schimbarea dozelor.
Aceeasi administratie recomanda ca pacientii sa fie supravegheati pentru aparitia
si agravarea anxietatii, atacurilor de panica, agitatiei, iritabilitatii, insomniei,
impulsivitatii, ostilitatii si maniei. Este importanta observarea acestor comportamente la
copii care sunt mai putin capabili sa-si controleze impulsivitatea decat adultii si de aceea
pot avea un risc mai mare pentru impulsuri suicidare. Administratia pentru hrana si
medicamente nu recomanda oprirea tratamentului antidepresiv, ci doar monitorizarea
atenta a celor care il iau si consultarea medicului in cazul aparitiei de noi simptome.

Sprijinul familial si social slab si stresul ridicat, cresc riscul pentru depresia
postpartum. Pentru acest motiv sprijinul din partea familiei si al prietenilor este una dintre
cele mai importante masuri de preventie si tratament pentru fiecare femeie cu un nou-
nascut. Oferirea de ingrijire si sprijin va fi de folos indiferent de incercarile emotionale si
fizice ale perioadei postpartum.
Masurile formale de tratament si preventie ale depresiei postpartum includ terapia
cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala. Terapia prin lumina s-a aratat
promitatoare ca tratament nemedicamentos al depresiei, iar antrenamentul parintilor si
masajul copilului pot imbogatii relatia dintre mama si copil.
Consilierea
Consilierea s-a dovedit de ajutor pentru preventia si tratamentul depresiei in
timpul sarcinii si dupa nastere. Expertii recomanda ca ambii parinti sa participe pentru
imbunatatirea succesului tratamentului. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea
interpersonala s-au dovedit eficiente in tratamentul depresiei postpartum. Intr-un studiu,
terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit la fel de eficienta ca si medicatia in
tratamentul depresiei postpartum usoare:
- terapia cognitiv-comportamentala ajuta pacienta sa aiba control asupra felului in care
simte si gandeste, oferind in acelasi timp o relatie suportiva. Intr-un studiu, femeile cu
depresie postpartum s-au ameliorat dupa o singura sedinta de terapie cognitiv-
comportamentala si au aratat o imbunatatira semnificativa dupa 6 sedinte.
- consilierea interpersonala (se axeaza pe relatiile clientei si pe adaptarea personalade a
avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si
stabilirea de scopuri. Intr-un studiu, procentul femeilor cu revenire dupa 12 sedinte de
consiliere interpersonala a fost mai mare decat cel al femeilor care nu au beneficiat de
terapie.
Terapii alternative
- terapia prin lumina foloseste expunerea la lumina stralucitoare (nu tot spectrul luminii
care include si raze ultraviolete). In mod obisnuit o persoana care urmeaza terapia prin
lumina va sta in fata unei lampi fluorescente cu intensitate mare (intre 2500 si 10000
lucsi), crescand gradat intervalul de expunere pana la 1-2 ore, in fiecare dimineata. Desi
terapia prin lumina pentru depresia postpartum nu a fost inca suficient studiata, aceasta s-

8
a dovedit benefica pentru femeile insarcinate si pentru depresia din timpul iernii
(tulburare afectiva sezoniera), fara efecte secundare severe
- antrenamentul parintilor ofera atat educatie cat si sprijin pentru ingrijirea si rezolvarea
problemelor bebelusului, la fel ca si sprijinul in tranzitia cuplului spre a fi parinti
- orele de masaj a copilului ofera abilitati de legare fizica si emotionala cu copilul si sansa
de a petrece timp cu alte mame.
Consilierea si terapia suportiva sunt tratamente de prima linie pentru depresia
postpartum de la usoara la severa. Femeile cu depresie usoara pot beneficia numai din
urma consilierii; cele cu depresie moderata sau severa sunt sfatuite sa combine
consilierea cu medicatia antidepresiva.