Anorexia nervoasă

Bulimia nervoasă

Câmpanu Ioana Andreea

Cracan Daniela
Master Psihologie Clinică și Psihoterapie, anul I
Anorexia
nervoasă
 Anorexia nervoasă

iei ● Anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică cu o incidență

e x scăzută în rândul populației, comparativ cu alte tulburări precum
o r
an depresia și schizofrenia, dar cu o mai mare probabilitate de a fi
g ia fatală.
lo la
io i că i. ● Anorexia nervoasă afectează 1 din 100 de femei (Keel, 2006).
e m r on nțe
i d c ce
ă
l les
Ep a ● Prevalența pe viață a anorexiei nervoase printre femei este
bo ado
ia de 0,5 % (conform DSM-IV-TR).
rt e rsta d e ni.
A vâ i e -7 a
ed v 6 ● Aproximativ 90-95 % dintre pacienții cu anorexie nervoasă
m ti u t: i. sunt femei.
ă
t m a b an
a e
ur oxi e
d 18
-
D pr d 7
a ri 1
fr u i și
ți
n
re cie

vâ an 90-95%
oa pa

2 14
.
20

-
13
n
di

5-10%
m
1
 Anorexia nervoasă

➔ Anorexia nervoasă se încadrează în categoria tulburărilor de comportament alimentar, alături de

bulimia nervoasă.
➔ Etimologic, termenul „anorexie” provine din limba greacă, unde „an”=fără și „orexe”= apetit.
➔ DSM-IV identifică 2 subtipuri de anorexie:

● Persoanele diagnosticate cu tipul restrictiv în

● Persoanele diagnosticate cu acest tip
de anorexie se angajează în mod
regulat într-un comportament de
mâncat compulsiv sau de purgare.
● Purgarea- implică vărsături
autoprovocate ori abuz de laxative,
diuretice sau clisme (uneori cel puțin
săptămânal).
*ÎN ULTIMELE 3 LUNI
Tipul RESTRICTIV cursul episodului de anorexie nervoasă nu se
angajează regulat într-un comportament de
mâncat compulsiv sau de purgare.
● Pierderea în greutate se realizează prin post,
dietă sau exerciții fizice excesive.
*ÎN ULTIMELE 3 LUNI
Tipul mâncat
compulsiv/purgare
 Anorexia nervoasă

Criterii de diagnostic DSM-5 pentru anorexie nervoasă

A. Restricții ale aportului energetic în raport cu cerințele organismului, care conduc la o greutate
corporală semnificativ redusă în contextul vârstei, sexului, traiectoriei de dezvoltare, precum și al
sănătății fizice. Greutatea semnificativ redusă este definită ca o greutate care este mai mică decât
cea minimă normală sau, pentru copii și adolescenți, mai mică decât cea minimă așteptată.

B. Teama intensă de a lua în greutate sau de a deveni gras ori comportamentul persistent care
interferează cu luarea în greutate, chiar dacă la o greutate semnificativ redusă.

C. Tulburări în felul în care este percepută greutatea sau forma corpului, o influență nejustificată a
greutății ori a formei corporale asupra autoevaluării sau lipsa persistentă de recunoaștere a gravității
greutății corporale scăzute actuale.
 Anorexia nervoasă

Există situații în care persoanele nu satisfac complet criteriile pentru anorexie nervoasă și în acest
caz diagnosticul este de „tulburare de comportament alimentar fără altă specificație”.
În ICD-10, termenul corespondent este „anorexie atipică” și cuprinde:
➔ femeile care satisfac toate criteriile pentru anorexia nervoasă cu excepția faptului că au menstruații
regulate;

➔ când, în ciuda pierderii semnificative în greutate, greutatea actuală a individului este în limite
normale și sunt satisfăcute celelalte criterii pentru anorexia nervoasă;

➔ individul care anterior a satisfăcut criteriile pentru anorexie nervoasă și a ajuns la o greutate
normală, însă păstrează unele simptome ale anorexiei, deși nu pe toate;

➔ individul care nu exprimă teama de a lua în greutate, dar manifestă totuși alte simptome ale
anorexiei nervoase, inclusiv comportamente de reducere a greutății, restricții alimentare și pierderi
în greutate substanțiale care nu se datorează unei tulburări fizice;

➔ persoana care în mod repetat mestecă mari cantități de alimente, dar nu le înghite, ci le scuipă.
Anorexia nervoasă

Mai există o categorie aparte de indivizi care tehnic pot fi încadrați în

„tulburarea de comportament alimentar fără altă specificație”- subgrupul
„anorecticilor care nu se tem de îngrășare”.

Aceștia neagă existența unei frici de a lua în greutate (criteriul B) și

raportează o conștientizare a statusului scăzut al greutății și dorința de a lua
în greutate.
Motivele restricției alimentare sunt legate de pierderea apetitului
alimentar sau probleme gastrointestinale.
 Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă Tulburare EGO-SINTONICĂ

Persoanele au senzația că ele aleg să facă acest lucru (să refuze alimentele), nu că ar fi ceva
ce li se întâmplă indiferent de voința lor (Keel, 2006).

Ca rezultate, eforturile de a ajuta persoana să pună capăt tulburării pot fi percepute ca

încercări de a schimba persoana sau de a respinge comportamentul său.
Anorexia nervoasă

Semne specifice anorexiei nervoase:

➔ Amenoreea (absența menstruației)

➔ Lanugo (un păr fin, pufos care crește pe întreaga suprafață a corpului la persoanele cu anorexie
nervoasă, cu rolul de a ajuta la reglarea temperaturii corpului)
➔ Rata pulsului scăzută + Tensiunea arterială scăzută
➔ Atrofie musculară
➔ Oboseală
➔ Vertij (amețeală) sau sincopă (leșin)
Anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă
 Anorexia nervoasă

Diagnostic diferențial

1. Afecțiuni medicale în care pierderea în greutate NU este voluntară:

Maladii gastrointestinale

Tumori cerebrale + Diabetul Zaharat

+ Colita
+ Bolile tiroidiene
+ Boala Addison
SIDA (Sindromul Imunodeficienței)
+ Tulburările motilității
intestinale (ex:acalazia)

Tumori maligne oculte

Sindromul arterei mezenterice superioare

*Diferența dintre persoanele diagnosticate cu aceste afecțiuni și cele diagnosticate cu anorexie nervoasă este că
primele nu au o imagine corporală distorsionată și nici dorința de a pierde în greutate în continuare.
 Anorexia nervoasă

Diagnostic diferențial

2. Bulimia nervoasă

Gradul de pierdere în greutate al pacientului:

-Diagnosticul de anorexie nervoasă se aplică numai unei persoane SUBponderale.
-O persoană poate fi diagnosticată cu anorexie nervoasă când este sever subponderală și primește
diagnosticul de bulimie nervoasă dacă simptomele persistă după ce ia în greutate.
Exemplu:
-mâncat compulsiv/purgare + <85% din Greutatea Normală expectată= ANOREXIE NERVOASĂ
-mâncat compulsiv/purgare + Greutatea Normală= BULIMIE NERVOASĂ
 Anorexia nervoasă

Diagnostic diferențial
D I F E R E N Ț E A S E M Ă N Ă R I

Anorexie nervoasă- tip restrictiv Bulimie nervoasă Anorexie- Bulimie

Debut mai precoce: 14-18 ani; Debut mai tardiv: 15-21 ani; Debutul după o dietă intensivă;

Amenoree; Ciclu menstrual neregulat; Teama de obezitate;

Puține manifestări deschise ale Cazuri mai frecvente de conflict ostil, intens și Preocuparea pentru siluetă și
conflictului dintre părinți și copii: deschis părinți-copil; mâncare;

Mai puține cazuri de obezitate în istoricul Mai multe cazuri de obezitate în istoricul Percepția distorsionată asupra
familiei; familiei; formei corporale și a greutății.

Tendința de adoptare a unor Tendința de manifestare a unor

comportamente introvertite, precum comportamente extravertite, precum abuzul
izolarea socială și scăderea în timp a de substanțe, promiscuitatea sau interesul
interesului pentru activitatea sexuală; deosebit pentru activitatea sexuală;

Tendințe puternice de asociere cu Tendința puternică de comorbiditate cu

depresia și tulburarea de personalitate anxietatea, precum și cu depresia, abuzul de
obsesiv-compulsivă. substanțe, trăsături obsesiv-compulsive și
tulburarea de personalitate borderline.
 Anorexia nervoasă

Diagnostic diferențial

3. Tulburarea depresivă majoră poate fi asociată cu pierderea semnificativă

în greutate, dar nu se identifică la persoanele cu această tulburare dorința de
a pierde compulsiv în greutate ca la persoanele cu anorexie nervoasă. Este
o tulburare comorbidă comună, întâlnită la 40-70% dintre indivizii cu anorexie
nervoasă.

4. Tulburarea dismorfică corporală este o formă severă de

perturbare a imaginii corporale, ce se caracterizează printr-o
preocupare excesivă în legătură cu un defect perceput, care
poate fi o preocupare exagerată sau un defect imaginar
(ex: preocuparea că urechile sunt prea mari) și nu are legătură
cu dimensiunea sau conformația corpului ca în anorexia
nervoasă.
 Anorexia nervoasă

Diagnostic diferențial

5. Fobia socială
-forma de anxietate în care persoanele evită anumite tipuri de situații sociale;
-se justifică un diagnostic adițional de;
● fobie socială dacă există alte frici sociale, care nu au legătură cu comportamentul alimentar;
● tulburare obsesiv-compulsivă- numai dacă compulsiile nu au legătură cu alimentația;
Anorexia nervoasă

5. Fobia socială

Diagnostic
4.Tulburarea
diferențial dismorfică corporală

3. Tulburarea
depresivă majoră

2. Bulimia nervoasă

1. Afecțiuni medicale
în care pierderea în
greutate NU este
voluntară
Anorexia nervoasă

Etapele anorexiei (Levenkron, 2000)

1.Etapa achiziței 2.Etapa de securitate
3.Etapa asertivă 4.Etapa pseudoidentității
compulsivă

Persoana ține dieta Imagine de sine Apare dezaprobarea Se identifică ca fiind

și se străduiește să distorsionată, simte familiei; anorectică pentru
slăbească; că nu slăbește; prietenii și familia ei;
Devine sfidătoare,
Persoanele din jur îi Are permanent în război cu ceilalți; Este profund
întăresc senzația de foame; convinsă că are
Simte că boala îi dă
comportamentul; dreptate;
Este obsedată de putere, întrucât
prin laude alimente și este folosește alimentele
pt.aspectul pe care terifiată de ca monedă de
îl are; îngrășare;
negociere cu
Perfecționistă, Se detașează de părinții.
controlează mediul. familie, prieteni;
 Studii de caz
Pe baza studiilor de caz prezentate,
identificați etapa în care se află pacientul și
argumentați.
Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă la copii și adolescenți

DSM-IV-TR clasifică tulburările de comportament alimentar, pe baza vârstei de debut și a

asemănărilor dintre simptome în:

● Tulburări de alimentație și comportament alimentar ale perioadei de sugar sau ale micii copilării-
caracterizate de perturbări persistente ale procesului de hrănire (pica, ruminația, tulburarea de
alimentare a perioadei de sugar și a micii copilării).
● Tulburările de alimentație, caracterizate printr-o gravă perturbare a comportamentelor alimentare
(anorexia nervoasă și bulimia nervoasă).

Criterii de diagnostic DSM-IV-TR pentru tulburarea de alimentare a perioadei de sugar și

a micii copilării
A. Perturbare de alimentare manifestată prin incapacitatea persistentă de a mânca adecvat, cu
incapacitatea semnificativă de a lua în greutate ori cu pierdere ponderală semnificativă în decurs de
cel puțin o lună.
B. Perturbarea nu se datorează unei condiții gastrointestinale sau altei condiții medicale generale
asociate.
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală, ori de lipsa de alimente adecvante
D. Debutul survine înainte de vârsta de 6 ani.
 Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă la bărbați

➔ Prevalența anorexiei nervoase la bărbați este 1/10 din cea a femeilor.

➔ În SUA, anorexia nervoasă afectează peste 1 milion de bărbați anual.
➔ La bărbați apare o problemă de diagnostic al anorexiei nervoase; în DSM-IV-TR un criteriu ia în
considerare amenoreea la femei, fără un criteriu analog pentru bărbați.
➔ La această populație se observă un declin în nivelul producției de testosteron, care are ca rezultat
diminuarea dorinței și a performanței sexuale.

Diferențele dintre femeile și bărbații cu tulburări de comportament

alimentar (Anderson, 1992):
1. Motivele pentru a ține dieta (femeile țin dietă pentru că se simt grase, în
timp ce bărbații o fac deoarece au fost supraponderali la un moment dat în
viață).
2. Bărbații, mai des decât femeile, țin dietă pentru a atinge anumite obiective
în sprt sau pentru a evita anumite leziuni în sporturile care sunt relaționate
cu luarea în greutate.
3. Tot prin sport, bărbații cu tulburări de comportament alimentar compensează
perturbările imaginii corporale din dorința de a atinge standardele de
atractivitate ale societății.
TRATAMENT
ANOREXIA
NERVOASĂ
 Anorexia nervoasă

Tratament

National Insitute for Clinical Excellence (NICE) consideră că tratamentele psihologice adecvate pentru
anorexia nervoasă includ:

● Terapie cognitiv-comportamentală (CBT)- îi ajută pe oameni să stabilească legături între

gândurile, sentimentele, acțiunile și simptomele lor curente sau trecute și să-și reevalueze
percepțiile, credințele sau gândurile în legătură cu evenimentele;
● Terapie cognitiv-analitică (CAT)- abordare analitică în sensul că explorează motivațiile inconștiente
și presupune înțelegerea motivelor care au împiedicat pacienta să realizeze schimbări în trecut,
precum și îmbunătățirea modului de a face față problemelor;
● Terapie interpersonală (IPT)- identificarea și evaluarea problemelor curente interpersoanale. Nu
presupune modificarea obiceiurilor alimentare în mod direct, ci se așteaptă schimbări pe măsură ce
se va îmbunătăți funcționarea interpersonală;
● Terapie psihodinamică focală-identificarea și focusarea pe conflictul central sau dificultatea din
viața persoanei care are un impact semnificativ asupra problemelor curente ale acesteia;
● Terapia familiei- familia-rol central în susținerea eforturilor copilului de a mânca.
 Anorexia nervoasă

Terapia Cognitiv-Comportamentală

Terapia comportamentală aplică strategii comportamentale cu scopul de a determina o conștientizare

și o modificare a obiceiurilor alimentare anormale.

Prescripții comportamentale (Dafinoiu, 2010):

● interzicerea consumului compulsiv de alimente în fața televizorului și înlocuirea lor cu ceai din plante;

● cinci-șapte mese pe zi, cu cantități mici de alimente la fiecare masă; se evită astfel dezvoltarea
ciclului incriminat în menținerea tulburărilor de comportament alimentar:
Înfometare-Frustrare-Diminuarea controlului-Mâncat excesiv-Culpabilizare-Înfometare….

Metafora pendulului: Metafora buretelui:

Dacă dezechilibrăm puternic un pendul Dacă stoarcem puternic un burete și apoi îl
deplasându-l spre dreapta, când îl eliberăm introducem în apă, s-ar putea să absoarbă
acesta se va duce la fel de mult în partea mai multă apă decât avea înainte.
opusă.
 Anorexia nervoasă

Terapia Cognitiv-Comportamentală

● servirea mesei se va face într-o ambianță cât mai plăcută și se va pune în farfurie cantitatea de
mâncare considerată rezonabilă de pacient;
Dacă, după terminarea acesteia, pacientul dorește să mai mănânce, i se recomandă să facă acest
lucru doar după 20-30 minute (de obicei, după acest timp se instalează senzația de sațietate);

● se va mânca cu înghițituri mici și se va mesteca bine; astfel pacientul va putea să se bucure mai mult
și pentru o perioadă mai mare de timp de senzațiile plăcute determinate de alimentele ingerate; în
plus, dacă luarea mesei durează mai mult, este posibil ca senzația de sațietate să se instaleze chiar
înainte ca pacientul să termine de mâncat alimentele pe care și le-a propus să le consume;

● pentru evitarea cântăritului compulsiv, cântarul va fi depozitat într-un loc mai greu accesibil (se obține
astfel timpul necesar activării capacității de autocontrol); se recomandă cântăritul doar o dată pe
săptămână !
 Anorexia nervoasă

Terapia Cognitiv-Comportamentală

Frainburn a dezvoltat CBT-E în anul 2008. Această terapie, valabilă pentru toate tipurile de
tulburări alimentare, are o durată fixă de 20 de ședințe de tratament pe parcursul a 20 de săptămâni.
Procedurile și strategiile se derulează pe parcursul a 4 stadii:

S1: cântărirea în cadrul ședinței și servirea mesei în mod regulat.

S2: evaluarea progresului în scopul individualizării tratamentului.

S3: evaluarea mecanismelor principale care mențin tulburarea de alimentație a pacientului.

S4: asigurarea menținerii schimbărilor și minimizarea riscului recăderilor pe termen lung.

Pentru pacienții cu anorexie nervoasă aceste stadii nu se potrivesc perfect din cauza
particularităților tulburării. În loc de 20 de ședințe, pentru pacienții care au un BMI între 15-17,5 kg/m2,
tratamentul poate cuprinde 40 de ședințe desfășurate în 40 de săptămâni.
 Anorexia nervoasă

Terapia Cognitiv-Comportamentală

Strategia de tratament, după Fairburn (2008):

01. Început pozitiv prin implicarea pacienților și menținerea angajamentului ulterior- arătarea unui
interes intens pentru pacientul ca persoană, nu doar pentru obiceiurile de alimentație și greutatea
lui.

02. Educarea pacienților privind efectele psihologice, sociale și fizice ale menținerii unei greutăți foarte
scăzute.

03. Crearea unei formulări în care contribuția efectelor relaționate cu greutatea este evidențiată.

04. În contextul formulării, ajutarea pacienților să devină intrigați de beneficiile schimbării și de

posibilitatea de a avea un nou start.
Obiectivul- este ca pacienții înșiși să decidă să recâștige în greutate.
 Anorexia nervoasă

Terapia Cognitiv-Comportamentală

Strategia de tratament, după Fairburn (2008):

05. Asigurarea că pacienții vor adera la această decizie, ceea ce i-ar ajuta să recâștige în greutate.
-această etapă durează câteva luni și presupune perseverență (atât din partea pacientului, cât și a
terapeutului).

06. Evaluarea simultană a altor caracteristici ale tulburării de alimentație (ex: supraevaluarea
formei și greutății, verificarea corpului, restrângerea dietei și regulile dietei)

07. Odată ce IMC-ul se află în limite normale, se ajută pacienții să accepte și să mențină forma și
greutatea corpului.

08. Sfârșitul bun prin maximizarea șanselor ca schimbările făcute să fie menținute și prin minimizarea
riscului de recădere.
Anorexia nervoasă

Terapia Cognitiv-Comportamentală

Cogniții disfuncționale:

- Catastrofarea

- Gândirea dihotomică de tip totul sau

nimic

- Suprageneralizarea

- Abstracțiunea selectivă

- Gândirea superstițioasă

- Personalizarea

- Maximizarea
 Anorexia nervoasă

Terapia Familiei

Modelul Maudsley (MFBT)

- Abordările terapeutice bazate pe familie sunt cele mai eficiente pentru tratamentul tulburărilor
alimentare la copii și adolescenți (mai ales pentru pacientele cu vârsta sub 16 ani).

- Este considerat o abordare eficientă pentru pacienții cu sub 18 ani și mai puțin eficientă pentru cei
în a căror familie există un grad crescut de conflict interpersonal.

- Specific acestei intervenții terapeutice este faptul că terapeutul de familie asistă părinții, care sunt
membri ai echipei de tratament, nu pacienți și conduc procesul de realimentare.

- Intervenția presupune utilizarea unei tehnici de terapie narativă care prin externalizarea
problemei corectează comportamentul adolescentului anorectic.

- Psihoterapia NU este introdusă în tratament până când greutatea corporală nu

este recuperată complet.
Anorexia nervoasă

Terapia Familiei

Modelul Maudsley (MFBT)

Intervenția presupune 3 faze, se desfășoară pe parcursul a 20-24 ședințe (aproximativ un an):

Faza I
Obiective: restabilirea greutății normale prin revenirea la alimentarea normală și separarea
persoanei bolnave de tulburarea propriu-zisă prin externalizare.

➔ Terapeutul încurajează părinții să facă corp comun și să își conceapă propriul plan pentru
realimentarea copilului bolnav.
➔ Se explică pericolele malnutriției severe, iar terapeutul observă modul în care interacționează
familia când ia masa și acordă asistență părinților în eforturile lor de realimentare a copilului.
➔ Sunt introduse și problemele familiei (emoționale și sociale), dar numai după ce este recuperată
sănătatea fizică.
➔ Nu se trece la următoarea fază dacă pacienta nu a câștigat în greutate.
Anorexia nervoasă

Terapia Familiei

Modelul Maudsley (MFBT)

Faza a II-a
➔ Negocierea cu grijă a perioadelor în timpul cărora i se permite adolescentei să ia masa fără
supravegherea părinților.
➔ Dacă luarea în greutate este constantă și adolescenta mănâncă, fără a fi nevoie să fie convinsă de
părinți, se trece la faza următoare.

Faza a III-a
➔ Explorarea relației dintre problemele de dezvoltare ale adolescentei și anorexia nervoasă,
deoarece se consideră că anorexia a întreurupt dezvoltarea normală a adolescentei.
➔ Terapeutul și familia susțin adolescenta în stabilirea unei identități sănătoase și dezvoltarea
autonomiei personale. se evaluează independența, se explorează oportunitățile educaționale
și de carieră, dezvoltarea relațiilor romantice.
➔ Terapeutul mai stabilește granițele intergeneraționale adecvate familiei (deoarece anterior totul
gravita în jurul problemei adolescentei).
Bulimia nervoasă
Criterii de diagnostic DSM-5
A. Episoade recurente de alimentație compulsivă. Un astfel de
episod se caracterizează prin:
1. Ingerarea într-o perioadă scurtă de timp (e.g., 2 ore) a unei
cantități de alimente care depășește cu mult cantitatea pe care
majoritatea indivizilor ar consuma-o în aceeași perioadă de
timp și în aceleași condiții.
2. Senzația de lipsă de control asupra acțiunii de a mânca în
timpul episodului (de exemplu, persoana are sentimentul că nu
se poate opri din mâncat sau că nu poate controla ce sau cât
mănâncă).
B. Comportamente compensatorii inadecvate recurente pentru a
preveni creșterea în greutate, cum ar fi provocarea vărsăturilor,
abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, postul sau
exerciții fizice intense și epuizante.
C. Atât comportamentul compulsiv cât și cel compensator inadecvat
apar în medie cel puțin o dată pe săptămână, timp de 3 luni.
D. Respectul de sine este influențat în mod nejustificat de forma
corpului și de greutate.
E. Perturbarea nu apare exclusiv în timpul unui episod de anorexie
nervoasă.
Diagnostic diferențial
1) Anorexia nervoasă tipul cu alimentație compulsivă/evacuare:
▪ Indivizii care au comportamente de alimentație compulsivă/evacuare
numai în cadrul episoadelor de anorexie nervoasă vor primi diagnosticul
de anorexie nervoasă, și nu primesc adițional diagnosticul de bulimie
nervoasă.
2) Tulburarea de alimentație compulsivă:
▪ Unele persoane au episoade de alimentație compulsivă, dar nu adoptă
comportamente compensatorii inadecvate.
3) Sindromul Kleine-Levin:
▪ În unele afecțiuni neurologice sau de alt tip, există o perturbare de
comportament alimentar, dar nu sunt prezente trăsăturile psihologice
caracteristice bulimiei nervoase, cum ar fi preocuparea exagerată pentru
aspectul fizic și greutate corporală.
4) Tulburarea depresivă majoră cu elemente atipice:
▪ Supraalimentația necontrolată este întâlnită frecvent în
tulburarea depresivă majoră cu elemente atipice, dar indivizii
cu această tulburare nu adoptă comportamente compensatorii
inadecvate și nu prezintă preocupare excesivă pentru forma
corpului și greutatea acestuia.
5) Tulburarea de personalitate borderline:
▪ Comportamentul de alimentație compulsivă este inclus în
criteriul de comportament impulsiv care face parte din definiția
tulburării de personalitate borderline.
Manifestări specifice comportamentale,
emoționale și cognitive în BN

Autovătămarea corporală

Comportamente Tentativele de suicid

specifice
Comportamentele alimentare
 Dezgustul

Rușinea

Manifestările Furia
emoționale
Alexitimia

Dificultățile de reglare a emoțiilor

 Evaluările nefavorabile cu
privire la propriul corp
Manifestările
cognitive
Percepția distorsionată a
dimensiunilor acestuia
 Evaluarea psihologică
1) Screeningul

Eating Attitudes Test (EAT-26)

Întrebări precum:
- ”Mănânci în secret?”;
- ”Ești mulțumit(ă) de greutatea pe care o ai?”;
- ”Ești mai preocupat(ă) de greutatea și forma corpului decât colegii tăi?”;

2) Interviul inițial
3) Instrumente standardizate

Eating Disorder Examination (EDE);

Eating Behaviour Questionnaire;
Eating Disorder Inventory-3;

4) Evaluarea medicală

Examinarea fizică;
Monotorizarea medicală;
 Motivația pentru schimbare
Factori de risc Acceptarea sinelui

Stimă de sine negativă Stimă de sine crescută

Imagine corporală negativă Imagine corporală pozitivă

Dietă extremă Îmbunătățirea alimentației

Tulburare de alimentație Motivație pentru schimbare

Consecințe negative Recunoaștere

Ultimul stadiu Moment critic

Figura 1. Stadiile dezvoltării și recuperării în tulburarea de alimentație

(Noordenbos, 2013)
Tratamentul bulimiei nervoase
BN poate fi tratată prin utilizarea unor abordări terapeutice
multiple:
- terapia cognitiv-comportamentală;
- terapia interpersonală;
- tratamentul farmacologic;
- psihoterapia psihodinamică;
- terapia comportamental dialectică;
 Recuperarea parțială Recuperarea totală

⚫ Reducerea simptomelor tulburării de ⚫ Reducerea factorilor care au contribuit

alimentație. la dezvoltarea tulburării de alimentație.
⚫ Consumul unei cantități adecvate de
alimente.
⚫ Menținerea unei greutăți sănătoase fără
teama de a se îngrășa;
⚫ O atitudine pozitivă față de corp.
⚫ Stimă de sine crescută.
⚫ Strategii funcționale de coping
emoțional și social.
Obiective
Reducerea numărului de episoade de supraalimentare și
consumul unei cantități adecvate de alimente fără vărsături;
Reducerea utilizării laxativelor și a exercițiilor fizice excesive;
Asigurarea celor trei mese regulate pe zi;
Însușirea unor strategii de coping alternative de reglare a stresului
și a emoțiilor negative;
Terapia cognitiv-comportamentală
Modelul cognitiv presupune trei niveluri ale cogniției:
- gândurile negative automate: ”Sunt grasă”;
- cognițiile intermediare:
❖ Atitudini: ”Este groaznic să fii gras”;
❖ Reguli: ”Trebuie să mănânc mai puțin”;
❖ Asumpții: ”Dacă..., atunci...”;
- credințele centrale: ”Sunt inadecvată”;
 ▪ Cooper, Todd & Wells (2000) – Model de dezvoltare și menținere a BN

Modelul de dezvoltare Modelul de menținere

Credințele pozitive

Credințele despre
Credințe consecințele negative
Experiențe Strategii de
negative
negative compensare
despre sine
Gândurile despre lipsa
de control

Gândurile permisive
Mindfulness
⚫ Wells & Sembi (2004) recomandă utilizarea analogiei norilor;
⚫ Wells (2006) – sarcina de asociere liberă;
1) Abordarea îngrijorării;
2) Abordarea credinței privind incontrolabilitatea alimentării – Fișă
de lucru;
3) Catastrofarea;
4) Gândirea emoțională;
5) Atenția selectivă;
6) Dublul standard;
7) Abordarea gândurilor permisive;
8) Abordarea credințelor intermediare și a credințelor centrale – Joc
de rol;
 Întrebările socratice
Întrebări Întrebări de
Reflecții
generale sondare
• ”Ce gânduri ți-au • ”Îți amintești unde • ”Când te simțeai
trecut prin minte?” erai și ce făceai tristă din cauza
• ”Ce s-a întâmplat înainte de a mânca mamei tale, ai făcut
ultima dată când ai compulsiv?” ceva ca să te simți
avut un episod de • ”Ce crezi că s-ar mai bine?”
mâncat compulsiv?” întâmpla dacă nu ai
vomita în acel
moment?”
Abordarea credințelor intermediare și a celor centrale
Tehnica analizei conceptuale/ tehnica săgeții descendente

Întrebările terapeutului:
⚫ ”Din punctul tău de vedere, ce înseamnă să fii X?”;
CI ⚫ ”Dacă este adevărat ce spui, ce înseamnă aceasta?”;
⚫ ”Ce înseamnă pentru tine dacă nu poți fi X?”;
⚫ ”Care este cel mai rău lucru pe care oamenii îl pot gândi despre tine?”;
CC
⚫ ”Ce spune despre cine ești?”;
Schimbarea credințelor centrale disfuncționale
Tehnica continuumului cognitiv:

0% 100 %

VC NC
”Nu cred deloc aceasta” ”Sunt complet convinsă
că este adevărat”
Modificarea imaginii corporale
⚫ Ședința 1: Evaluarea
⚫ Ședința 2: Conceptualizarea personalizată
⚫ Ședința 3, 4: Mindfulness
⚫ Ședința 5: Schimbarea obișnuințelor care nu
ajută
⚫ Ședința 6: Atitudinea noncritică
⚫ Ședința 7: Mass-media
⚫ Ședința 8: Pregătirea pentru expunere
⚫ Ședința 9, 10: Expunerea în oglindă
⚫ Ședința 11: Sinteza și consolidarea
schimbării
⚫ Ședința 12: Continuarea planului