Evaluarea tulburărilor

de comportament
alimentar
 Tulburările de comportament alimentar se caracterizează printr-o afectare persistentă a
obiceiurilor alimentare sau legate de alimentație, ce are ca rezultat consumul sau absorția
necorespunzătoare a hranei și care aduce prejudicii sănătății fizice sau funcționării psihosociale. Sunt
tulburările psihice cu cea mai mare rată de mortalitate, fiind cel mai adesea cronice și secrete,
egosintonice, iar persoanele afectate nu caută ajutor, pot să nu fie depistate, să nu intre în atenția
clinică și să nu beneficieze de tratament specializat.
Pentru diagnosticul unei tulburări de alimentație se impune îndeplinirea cumulativă a criteriilor de
diagnostic, cu intensitate, frecvență, persistență și distres sau deteriorare psihologică semnificative
clinic.

DSM 5 – prevede criterii de diagnostic pentru:

 anorexia nervoasă (AN)
 bulimia nervoasă(BN)
 tulburarea de alimentare compulsivă
 altă tulburare de alimentație specificată .
ANOREXIA NERVOASĂ
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM 5
A. Reducerea aportului caloric sub nivelul necesar, având drept consecință o greutate corporală semnificativ scăzută în raport cu vârsta, sexul,
nivelul de dezvoltare și sănătatea fizică. Greutatea corporală semnificativ scăzută se definește prin greutate mai mică decât greutatea minimă
sau, pentru copii și adolescenți, mai mică decât greutatea minimă anticipată.
B. Frica intensă de a crește în greutate sau de obezitate, sau comportament persistent care are drept scop prevenirea creșterii ponderale, chiar și atunci
când greutatea este semnificativ scăzută.
C. Perturbarea modului în care individul își percepe propria greutate sau formă corporală, influența exagerată a greutății sau formei corporale asupra
evaluării sinelui, sau refuzul persistent al individului de a accepta că este subponderal și de a recunoaște gravitatea medicală a acestui fapt.
Notă privind codificarea: Codul ICR-9-CM pentru anorexia nervoasă este 307,1, care se atribuie indiferent de subtip. Codul ICD-10-CM depinde de
subtip.
A se specifica tipul:
(F50,01) Tipul restrictiv: în ultimele 3 luni individul nu a prezentat episoade recurente de alimentație compulsivă sau de evacuare forțată(autoinducerea vomei
sau folosirea abuzivă de laxative, diuretice sau clisme). Acest subtip descrie tablouri clinice în care scăderea ponderală se realizează în principal prin dietă,
post și/sau exerciții fizice practicate în mod excesiv.
(F50,02) Tipul cu alimentație compulsivă/evacuare: în ultimele 3luni individul a prezentat episoade recurente de alimentație compulsivă sau de comportament
de evacuare forțată forțată(autoinducerea vomei sau folosirea abuzivă de laxative, diuretice sau clisme).
A se specifica dacă:
În remisiune parțială: După ce anterior au fost întrunite toate criteriile pentru anorexie nervoasă, Criteriul A(greutate scăzută) nu a fost îndeplinit o perioadă
îndelungată de timp, dar încă este îndeplinit Criteriul B9fricî intensă de a crește în greutate sau de obezitate, sau comportament persistent de prevenire a
creșterii în greutate) sau Criteriul C(perturbare a modului în care este percepută propria greutate sau formă corporală).
În remisiune completă: După ce anterior au fost întrunite toate criteriile pentru anorexie nervoasă, niciunul dintre criterii nu a mai fost îndeplinit o perioadă
îndelungată de timp.
A se specifica severitatea actuală:
Nivelul minim de severitate se bazează, în cazul adulților, pe valoarea curentă a indicelui de masă corporală (ICM) sau,
în cazul copiilor și adolescenților, pe percepția de ICM. Valorile redate mai jos sunt cele utilizate de OMS pentru
clasificarea adulților subponderali; pentru copii și adolescenți se recomandă folosirea percentilelor ICM
corespunzîtoare. Nivelul crescut de severitate poate reflecta simptomele clinice, gradul de dizabilitate funcțională și
nevoia de supraveghere.
Ușor: ICM ≥ 17kg/m2
Moderat: ICM 16-16,99kg/m2
Sever: ICM 15015,99 kg/m2
Extrem : ICM < 15kg/m2
MARKERI DE DIAGNOSTIC
În anorexia nervoasă pot fi observate anomalii ale testelor de laborator; prezența lor poate contribui la confirmarea
diagnosticului:
- anomalii hematologice(leucopenia, limfocitoza, trombocitopenie, rareori tulburări de coagulare)
- biochimie serică
- anomalii endocrine
- electrocardiografie(bradicardia sinusală e frecventă)
- -anomalii osoase
- -electoencefalografie (encefalopatie metabolică)
- -metabolismul energetic de repaus ;semne și simptome ce pot fi atribuie înfometării.
Diagnostic diferențial:

- afecțiuni medicale( boli gastrointestinale, hipertiroidism, cancere oculte și sindromul imunodeficienței dobândite).
- tulburarea depresivă majoră
 schizofrenia
 tulburările consumului de substanțe
 tulburarea anxioasă socială(fobia socială), tulburarea obsesiv compulsivă și tulburarea dismorfică corporală
 bulimia nervoasă
 tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv.

Riscul de suicid este ridicat în anorexia nervoasă, rata raportată fiind de 12 la 100.000 cazuri de boală pe an. Anamneza
completă a indivizilor cu anorexie nervoasă ar trebui să includă evaluarea ideației și comportamentelor legate de
suicid, inclusiv istoricul tentativelor de suicid .
BULIMIA NERVOASĂ
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM 5
A. Episoade recurente de alimentație compulsivă. Un episod de alimentație compulsivă este caracterizat prin următoarele:
1. Ingerarea într-o perioadă scurtă de timp(e.g., 2ore) a unei cantități de alimente care depășește cu mult cantitatea pe care majoritatea
indivizilor ar consuma-o în aceeași perioadă de timp și în aceleași circumstanțe.
2. Senzația de lipsă de control asupra aportului alimentar în timpul acestui episod (e.g., individul are sentimentul că nu se poate opri din
mâncat sau că nu poate controla tipul de alimente ingerate sau cantitatea lor).
B . Comportamente compensatorii inadecvate și recurente pentru a preveni creșterea în greutate, cum ar fi provocarea vărsăturilor, abuzul de
laxative, diuretice sau alte medicamente, postul sau exerciții fizice intense.
C. Atât comportamentul compulsiv cât și cel compensator apar în medie cel puțin o dată pe săptămână, timp de 3 luni.
D. Respectul de sine este influențat în mod excesiv și nejustificat de greutatea corporală și aspectul fizic.
E. Perturbarea nu apare exclusiv în timpul unui episod de anorexie nervoasă.
A se specifica dacă:
În remisiune parțială: După ce anterior au fost întrunite toate criteriile pentru bulimie nervoasă, unele criterii dar nu toate nu
au mai fost întrunite o perioadă îndelungată.
În remisiune completă: După ce anterior au fost întrunite toate criteriile pentru bulimie nervoasă, niciunul dintre aceste
criterii nu a mai fost întrunit o perioadă îndelungată.
A se specifica severitatea actuală:
Nivelul minim de severitate se bazează pe frecvența comportamentelor compensatorii inadecvate. Nivelul de severitate poate fi crescut pentru a
reflecta alte simptome și gradul de deficit funcțional.
Ușoară: în medie 1-3 episoade de comportamente compensatorii inadecvate pe săptămână.
Moderată: în medie 4-7 episoade de comportamente compensatorii inadecvate pe săptămână.
Severă: în medie 8-13 episoade de comportamente compensatorii inadecvate pe săptămână.
Extremă: în medie 14 episoade de comportamente compensatorii inadecvate pe săptămână.

Markeri de diagnostic:
 în prezent nu există un test diagnostic specific
pentru bulimia nervoasă. Pot fi prezente unele
anomalii de laborator cauzate de
comportamentele de evacuare, iar acestea pot
crește certitudinea diagnosticului. Anomaliile includ :
 tulburări cauzate de comportamente de evacuare
 tulburări hidroelectrolitice (hipopotasemia, hipocloremia, hiponatremia)
 pierderea de suc gastric prin vărsături poate provoca alcaloză metabolică
 utilizarea abuzivă de laxative și diuretice poate determina acidoză metabolică
 niveluri serice ușor crescute ale amilazei
 inspectarea cavității bucale poate depista pierderi semnificative ale smalțului dentar, în
special la nivelul fețelor linguale ale incisivilor, carii dentare frecvente, glandele
salivare pot fi mărite, dezvoltarea de calusuri sau cicatrici pe fața dorsală a mâinilor .

Diagnostic diferențial:
-anorexia nervoasă tipul cu alimentație compulsivă/evacuare
-tulburarea de alimentație compulsivă
-sindromul Klein-Levin
-tulburarea depresivă majoră cu elemente atipice
-tulburarea de personalitate borderline.

Riscul de suicid este crescut în bulimia nervoasă. Anamneza complexă a indivizilor cu bulimie nervoasă trebuie să
includă evaluarea ideației și comportamentelor legate de suicid, dar și alți factori, inclusiv istoricul tentativelor de
suicid .
 TULBURAREA DE ALIMENTAȚIE COMPULSIVĂ
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM 5
A. Episoade recurente de alimentație compulsivă. Un episod de alimentație compulsivă se caracterizează prin următoarele:
1. Ingerarea într-o perioadă scurtă de timp(e.g.,2ore) a unei cantități de alimente care depășește cu mult cantitatea pe care majoritatea
indivizilor ar consuma-o în aceeași perioadă de timp și în aceleași circumstanțe.
2. Senzația de lipsă de control asupra aportului alimentar în timpul acestui episod(e.g.,individul are sentimentul că nu se poate opri din
mâncat sau că nu poate controla tipul de alimente ingerate sau cantitatea lor).
B. Episoadele de alimentare compulsivă se asociază cu trei(sau mai multe) din următoarele.
3. Individul mănâncă mult mai rapid decât în mod normal.
4. Continuă să mănânce până la senzația de plenitudine neconfortabilă.
5. Ingeră cantități mari de alimente fără să simtă senzația de foame.
6. Individul mănâncă de unul singur din cauza sentimentelor de jenă legate de cantitatea mare de alimente consumate.
7. După episoadele de supraalimentare are sentimente de dezgust față de propria persoană, de deprimare sau vinovăție intensă.
C. Stres marcat legat de episodul de alimentare compulsivă.
D. Episoadele de alimentare compulsivă au loc în medie cel puțin o dată pe săptămână, timp de minim 3 luni.
E. Alimentația compulsivă nu se asociază cu comportamente compensatorii inadecvate recurente ca în bulimia nervoasă. Și nu apare exclusiv în
cursul bulimiei nervoase sau anorexiei nervoase.
A se specifica dacă:
În remisiune parțială: După ce anterior au fost întruniter toate criteriile pentru tulburarea de alimentație compulsivă, mâncatul compulsiv apare cu o
frecvență medie de mai puțin de un episod săptămânal pentru o perioadă îndelungată de timp.
În remisiune completă: După ce anterior au fost întrunite toate criteriile pentru bulimia nervoasă, aceste criterii nu au mai fost întrunite o perioadă
îndelungată de timp.
A se specifica severitatea actuală:
Nivelul minim de severitate se bazează pe frecvența episoadelor de alimentație compulsivă. Nivelul de severitate poate fi crescut pentru a reflecta
alte simptome și gradul de deficit funcțional.
Ușoară: 1-3 episoade de alimentație compulsivă pe săptămână.
Moderată:4-7 episoade de alimentație compulsivă pe săptămână.
Severă: 8-13 episoade de alimentație compulsivă pe săptămână.
Extremă: 14 sau mai multe episoade de alimentație compulsivă pe săptămână.

Diagnostic diferențial :
 -bulimia nervoasă
 -obezitatea
 -tulburările bipolare și depresive
 -tulburarea de personalitate borderline.
PICA
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM 5
A. Consumul persistent de substanțe necomestibile/nealimentare, fără valoare
nutritivă, pentru o perioadă de cel puțin o lună.
B. Consumul de substanțe necomestibile fără valoare nutritivă este inadecvat nivelului de dezvoltare a individului.
C. Comportamentul alimentar nu este parte a unei practici acceptate de mediul cultural sau de normale sociale.
D. Dacă tulburarea de comportament alimentar apare în contextul unei alte tulburări psihice( dizabilitate a intelectului,
tulburare din spectrul autismului, schizofrenie0 sau al unei afecțiuni medicale9inclusivîn sarcină) este suficient de
severă pentru a necesita evaluare clinică separată.

Notă privind codificarea: Codul ICD-9-CM pentru pica este 307,52 și este folosit pentru copii și adulți. Codurile ICD-10-
CM pentru pica sunt(F98,3) la copii și (F50,8) la adulți.
A se specifica dacă:
În remisiune: după ce anterior au fost îndeplinite toate criteriile pentru pica, aceste criterii nu au mai fost întrunite o
perioadă îndelungată de timp.
TULBURAREA DE RUMINAȚIE
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM 5
A. Regurgitarea alimentelor în mod repetat, pe o perioadă de cel puțin o lună de zile. Hrana regurgitată poate fi
remestecată, reînghițită sau expectorată.
B. B. Regurgitarea repetată nu poate fi atribuită unei afecțiuni gastrointestinale sau altei afecțiuni medicale(reflux
gastroesofagian, stenoză pilorică).
C. Tulburarea de alimentație nu apare exclusiv în decursul evoluției anorexiei nervoase, bulimiei nervoase,
tulburării de alimentație compulsivă sau tulburării de aport alimentar de tip evitant/restrictiv.
D. Dacă simptomele apar în contextul altei tulburări psihice (dizabilitate a intelectului sau altă tulburare de
neurodezvoltare), ele sunt suficient de severe încât să necesite evaluare clinică suplimentară.

A se specifica dacă:
În remisiune: după ce anterior au fost îndeplinite toate criteriile pentru tulburarea de ruminație, aceste criterii nu au
mai fost întrunite pentru o perioadă îndelungată de timp.
Tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM 5
A. Perturbare a aportului alimentar(lipsă aparentă de interes pentru mâncare sau pentru a mânca; evitare bazată pe caracteristicile
senzoriale ale mâncării;îngrijorare privind consecințele nefavorabile ale alimentării) care se manifestă prin eșecul persistent în
atingerea necesarului nutrițional și/sau energetic corespunzător, asociată cu una(sau mai multe) din următoarele:
1. Scăderea semnificativă în greutate9sau eșec în atingerea greutății corporale corespunzătoare, sau deficit de creștere la copii)
2. Deficit nutrițional semnificativ.
3. Dependența de alimentație enterală sau de duplimente nutritive orale.
4. Interferență marcată cu funcționarea psihosocială.
B. Perturbarea nu este mai bine explicată prin lipsa disponibilității alimentelor sau printr-o practică acceptată la nivel cultural.
C. Perturbarea aportului alimentar nu apare exclusiv în decursul evoluției anorexiei nervoase sau bulimiei nervoase, și nu există
dovezi că individul prezintă o perturbare a percepției greutății sau formei corpului
D. Perturbarea aportului alimentar nu poate fi atribuită unei afecțiuni medicale concomitente și poate fi mai bine explicată printr-o
altă tulburare psihică. Când perturbarea de alimentație apare în contextul altei afecțiuni sau tulburări, severitatea perturbării de
alimentație o depășește pe cea asociată în mod obișnuit cu aceste afecțiuni și necesită evaluare clinică suplimentară.
A se specifica dacă: În remisiune, după ce anterior au fost îndeplinite toate criteriile pentru tulburarea de aport alimentar de tip
evitant/restrictiv, aceste criterii nu au fost întrunite pentru o perioadă îndelungată de timp.
ALTE TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ALIMENTAR
SPECIFICATE

Categoria "Altă "tulburare de comportament alimentar se utilizează pentru tabloul clinic care nu
îndeplinește criteriile de diagnostic pentru niciuna din tulburările specifice de comportament alimentar,
înregistrată cu sintagma:”altă tulburare de comportament alimentar specificată” urmată de motivul
particular, putând include următoarele:
 anorexie nervoasă atipică
 bulimia nervoasă cu frecvență redusă și/sau durată limitată
 tulburarea de alimentație compulsivă (cu frecvență redusă și/sau durată limitată)
 tulburarea de evacuare
 sindromul alimentației nocturne.
 1.Prezentarea fizică
Profesioniștii în tulburări de comportament alimentar și medicii utilizează indicele de masă corporală pentru stabilirea
grupei de greutate în care se încadrează o anumită persoană.Greutatea corporală este una dintre trăsăturile distinctive între
persoanele cu anorexie nervoasă și cele cu bulimie nervoasă.
Indicele de masă corporală (IMC) este un raport între greutate şi înăltime, care este frecvent utilizat în clasificarea
excesului de greutate şi a obezităţii în populaţiile adulte. Se calculează împărţind greutatea, în kilograme, la pătratul
înălţimii, în metri (kg/m2).
BMI=

Valorile intermediare : estimarea se bazează pe judecata clinică, ținând cont de istoricul conformației și greutății corporale
( APA, 2013)
2. Comportamentul alimentar și comportamentele compensatorii inadecvate
 
A) Alimentația restrictivă - efortul extrem de a limita aportul alimentar și caloric
• comună anorexiei și bulimiei
• În anorexie restricționarea severă a alimentației ce duce la pierderea masivă în greutate
• În bulimie restricțiile alternează cu episoade de mâncat compulsiv
Caracteristicile dietelor restrictive : reguli stricte și ritualuri elaborate, specifice, solicitante, rigide și inflexibile
(calcularea numărului de calorii, evitarea alimentelor consistente, porții foarte reduse,orarul strict, tăierea
alimentelor în bucăți mici, mestecatul excesiv ș.a).

 
Mâncatul compulsiv obiectiv
B) MÂNCATUL COMPULSIV Consumul unei cantități de alimente de peste 3 ori mai mare
Consumul unei cantități foarte mari de decât normal , și un aport caloric de până la 30 de ori mai
 
alimente și senzația de pierdere a controlului mare decât necesarul zilnic ( 1000-4300 de calorii)
asupra mâncatului.
 Ambele condiții trebuie să fie prezente pe
parcursul episodului

Mâncatul compulsiv subiectiv

Senzația lipsei de control asupra mâncatului, dar cantitate ingerată
Este necesar să se înregistreze
nu este excesivă, ci doar subiectiv pecepută ca atare .
frecvența, intensitatea și
circumstanțele apariției episoadelor
de mâncat compulsiv.
C) Comportamente D)Comportamente
compensatorii de autovătămare
inadecvate corporală

•Apar ca reacție la episoadele de mâncat

compulsiv și au scopul de a preveni
îngrășarea

•- PURGARE (vărsături autoprovocate)

•- ABUZUL DE LAXATIVE SAU
DIURETICE Prevalență ridicată (35%) , în asociere
•-Metode de control a greutății : exercițiile cu un istoric de experiențe traumatice
excesive/compulsive precum gimnastică, Risc crescut pentru tentative de
alergat sau comportament hiperactiv suicid, iar screeningul acestora pe
generalizat în activitățile cotidiene (frecvente parcursul evaluării este imperativ
în anorexie)
• Exercițiile compulsive au un caracter
imperativ și excesiv ca frecvență, durată ,
intensitate și persistență , fiind dificil de
întrerupt, în pofida disconfortului și
leziunilor fizice.
3. PERTURBĂRILE ÎN IMAGINEA CORPORALĂ
Perturbarea imaginii corporale are caracter multi-dimensional, ce se manifestă la nivel perceptiv, afectiv și
comportamental (Delinsky).
Reprezintă un element central al anorexiei și bulimiei.
Au un rol major în etiologia, evoluția , menținerea, recuperarea și recăderea în tulburările de comportament alimentar.
(Fairburn, 2008).
b)Perturbările cognitive în imaginea corporală
a) Perturbările la nivel
perceptiv Supraevaluarea importanței formei și greutății corporale, ce devin
elementul predominant în autoaprecierea valorii personale
Distorsiuni în imaginea corporală (Fairburn, 2008).
prin supraestimarea dimensiunii Impunerea unor standarde exagerate privind forma și greutatea
corpului , persoanele percepându- corporală, ca idealuri internalizate de frumusețe, iar atingerea
se ca fiind grase, supraponderale . lor devine un scop definitoriu. (Delinski, 2011)
Pot apărea în anorexie și bulimie
Criteriu de diagnostic al anorexiei și bulimiei.
 

c) Insatisfacția imaginii corporale - perturbări ale componentei subiectiv-evaluative

Emoții și aprecieri negative față de forma și greutatea corporală .

Discrepanță ridicată între forma ACTUALĂ și cea IDEALĂ, nemulțumire acută față de forma corpului și
distres emoțional marcat legat de aspectul fizic.
d) Perturbări în imaginea corporală la nivel comportamental - comportamente de verificare și evitare a
formei fizice (Menzel, Krawczyk și Thompson, 2001).
Comportamente de verificare: automonitorizare excesivă a corpului ( cântărire frecventă, examinarea în
oglindă, măsurarea dimensiunilor și stratului de grăsime).
Comportament de evitare: evitarea oglinzii și a cântăririi, hainelor mulate, camuflarea corpului cu haine
largi, evitarea expunerii corpului (plajă, intimitate) (Crowther și Williams, 2011)
 
 

4. MANIFESTĂRI COGNITIVE ALE TULBURĂRILOR ALIMENTARE

Simptomele cognitive se pot manifesta în două sfere majore : cogniții disfuncționale față de propriul corp și față de
alimentație.
 
Cognițiile disfuncționale față de alimentație
Cognițiile disfuncționale în
imaginea corporală • PREOCUPAREA EXCESIVĂ pentru
MÂNCARE, DIETE, CALORII
• PLANIFICAREA MESELOR
• PREOCUPAREA EXCESIVĂ și • CLASIFICAREA ALIMENTELOR ÎN
SUPRAVALORIZAREA FORMEI ȘI BUNE SAU RELE / PERMISE SAU
GREUTĂȚII CORPORALE INTERZISE
• (Enea, Măirean și Dafinoiu, 2016)
 Aceste persoane își impun REGULI stricte și INFLEXIBILE privind regimul alimentar, SUPRAVALORIZEAZĂ CAPACITATEA
DE AUTOCONTROL asupra mâncatului ca SEMN AL VALORII PERSONALE, sau sunt dominate de gânduri obsesive de pierdere
a controlului. (Fairburn, 2008)
CAPACITATEA REFLEXIVĂ asupra propriilor simptome- conștiința sau negarea perturbărilor și a caracterului lor
disfuncțional.
În relație cu propriile simptome, persoanele pot fi egodistonice sau egosintonice.

Peroanele EGODISTONICE
CONȘTIENTIZEAZĂ problema,
realizează că preocupările și
comportamentele lor sunt intruzive,
incontrolabile, NEDORITE ȘI ÎN
DEZACORD CU SINELE.
Persoanele EGOSINTONICE
SE IDENTIFICĂ puternic cu CONVINGERILE
DISTORSIONATE despre propriul corp și
comportamentele nocive, acestea fiind
parte INTEGRANTĂ a imaginii de sine.
(Enea și Dafinoiu, 2012).

Persoanelor egosintonice le lipsește capacitatea reflexivă și conștiința tulburării, resping ideea că manifestările sunt
anormale, grave sau nocive, evită dezvăluirea simptomelor , neagă sau ascund deliberat informații, ÎNGREUNÂND
depistarea, diagnosticul și intervenția . ( Yager, 2007)
Pot apărea și deficite în funcționarea cognitivă, mai accentuate în anorexie pe măsura subnutriției și scăderii
ponderale (Zakzanis, Campbell și Polsinelli, 2010).
5. MANIFESTĂRI EMOȚIONALE ASOCIATE TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT ALIMENTAR
Distresul afectiv poate contribui la SUPRAALIMENTAREA PE FOND EMOȚIONAL, ca răspus la exprimarea unor emoții
negative intense, ÎNSĂ AFECTIVITATEA NEGATIVĂ și PATOLOGIA ALIMENTAȚIEI se află într-o relație complexă, cu o
CAUZALITATE CIRCULARĂ (Lavender et al., 2015).
Persoanele cu tulburări de comportament alimentar manifestă niveluri ridicate de emoții negative, trăind mai frecvent și mai
intens stări de anxietate, furie , tristețe, rușine, vină sau dezgust , care pot PRECEDE, ACOMPANIA SAU URMA
SIMPTOMATOLOGIEI CLINICE.

 DIFICULTĂȚI DE REGLARE EMOȚIONALĂ

 MECANISME DE COPING DISFUNCȚIONALE
 VULNERABILITATE ȘI INTOLERANȚĂ LA DISTRES (Lavander et al., 2015)

ALEXITIMIE ȘI DEFICITE INTEROCEPTIVE- persoanele cu tulburări de alimentație au dificultăți în recunoașterea și

conștientizarea propriilor emoții, confuzia între stările emoționale și senzațiile corporale, dificultatea de a exprima emoțiile atât
verbal cât și nonverbal (NOWAKOSKI,McFarlane și Cassin, 2013).

Dificultățile în REGLAREA EMOȚIONALĂ au impact direct asupra episoadelor de mâncat compulsiv.

Patologia Afectivitate
alimentației negativă
6. TRĂSĂTURI DE PEROSNALITATE ASOCIATE CU TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT
ALIMENTAR
Evaluarea rolului trăsăturilor de personalitate în dezvoltarea și menținerea tulburării sunt utile în EXPLICAREA SIMPTOMATOLOGIEI ,
CONCEPTUALIZAREA CAZULUI ȘI PLANIFICAREA TRATAMENTULUI.
PERFECȚIONISMUL (trăsătură definitorie în anorexie și bulimie)- fixarea unor standarde nerealiste privind forma și greutatea corporală
(Serpell și Troop, 2003)
STIMA DE SINE SCĂZUTĂ ( factor de risc și/sau consecință psihologică). Ea se bazează pe forma și greutatea corporală ca dimensiune
centrală a conceptului de sine (Serpel și Troop, 2003)

Profilul specific BULIMIEI ȘI

Profil specific anorexiei restrictive
ANOREXIEI DE TIP
• SUPRACONTROLAT COMPULSIV/PURGARE
• TRĂSĂTURI OBSESIV- • dezinhibat
COMPULSIVE, PERFECȚIONISM
• impulsivitate crescută
• RIGIDITATE și inhibiție emoțională
  • dificultăți în autocontrol și în
• TIMIDITATE reglarea emoțională
  • ANXIETATE ȘI IZOLARE SOCIALĂ • labilitate emoțională și
• TRĂSĂTURI SCHIZOIDE afectivitate negativă proeminente
(Holidlliday, Landau Și Treasure, 2006) (Herzog Și EDDY, 2007)
7. COMORBIDITĂȚILE SPECIFICE PERSOANELOR CU
TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ALIMENTAR

Comorbiditățile psihopatologice sunt foarte frecvente în cazul persoanelor cu tulburări de comportament alimentar, iar
evaluarea acestora are implicații majore asupra diagnosticului, prognosticului, planului de intervenție și evoluției clinice
(Coelho, Thaler Și Steiger, 2015)

Identificarea comorbiditățillor se face prin utilizarea unor instrumente valide de screening și diagnostic
TULBURĂRI AFECTIVE : tulburarea depresivă majoră ( 70%), tulburarea distimică sau tulburările bipolare (Coelho, Thaler și Steiger,
2015).
TULBURĂRI ANXIOASE (70%): anxietatea generalizată și fobia socială (Coehlo, Thaler și Steiger , 2015)
TULBURĂRI DE PERSONALITATE : tulburarea obsesiv compulsivă (în anorexie), tulburarea de personalitate borderline ( în bulimie)
TULBURĂRILE CONSUMULUI DE ALCOOL ȘI SUBSTANȚE (bulimia nervoasă)
8. FUNCȚIONAREA INTERPERSONALĂ ȘI PSIHOSOCIALĂ
Estimarea nivelului clinic de distres sau deterioarare în funcționarea psihosocială este un criteriu necesar pentru acordarea
diagnosticului de tulburare de comportament alimentar, ce presupune ca simptomele să afecteze semnificativ viața personală,
socială sau profesională (APA, 2013).

Tulburările de comportament alimentar sunt frecvent acompaniate de :

• RETRAGERE ȘI IZOLARE DIMINUAREA SAU EVITAREA INTERACȚIUNILOR
• DIFICULTĂȚI ÎN RELAȚIILE INTERPERSONALE
• SUPORT SOCIAL PRECAR
Afectarea calității vieții ( mâncat compulsiv/purgare).

O problemă de măsurare relevantă pentru diagnosticul tulburărilelor de alimentare, indiferent de metoda de

 
evaluare folosită , este măsurarea greutății corporale. Greutatea este crucială pentru diferențierea dintre diagnosticul
  de AN față de BN, deoarece simptomele bulimice similare sunt prezente în ambele tulburări.
Pentru a atribui diagnosticul de AN , individul trebuie să fie subponderal (de exemplu, la o greutate corporală ≤85%
decât ideal, sau indicele de masă corporală <18,5; APA, 1994)
 3. Metode și instrumente de evaluare a tulburărilor de comportament alimentar

Alegerea instrumentului de evaluare se face ținând cont de calitățile psihometrice, contextul evaluării, obiectivul vizat,
timpul și resursele disponibile.

Categorii de instrumente: interviuri clinice semistructurate și chestionare de autoraportare , dar și teste

comportamentale și date din surse colaterale.

În practică se recomandă utilizarea complementară atât a interviurilor , cât și a chestionarelor.

 3.1 INTERVIURI CLINICE STANDARDIZATE 1.Examinarea

tulburării de
Vizează evaluarea clinică în raport cu criteriile de diagnostic DSM, cât și alimentație
(Eating Disorder
surprinderea complexității simptomatologiei.
Examination-EDE)
(Cooper et al.,
Avantaj: permit evaluarea pofundată și clarificarea unor termeni ce pot fi
1987)
interpretați subiectiv . 2. SCID-Interviul
structurat pentru
Dezavantaj: necesită timp pentru aplicare , training tulburările de pe
Axa I
1. Examininarea tulbării de alimentație (Eating Disorder Examination -EDE) (Cooper et al., 1987)
Cel mai redutabil interviu semistructurat, standardul de aur în domeniu.
Are calități psihometrice excelente , validitate discriminativă, fidelitate interevaluatori (0,9-1,0) , test-retest (> 0,7), consistența
internă (0,65-0,85)
Dezavantaje: durata mare de administrare și necesită training , fiind greu de utilizat în diagnostic, dar preferat în studiile clinice (Crow,
2015).
 EDE distinge cu succes între pacienții cu BN și cei fără BN care sunt preocupați de forma și greutatea corporală (Wilson & Smith,
1989). Diagnosticele DSM de anorexie nervoasă, bulimie nervoasă , tulburarea de alimentare compulsivă, precum și EDNOS pot fi, de
asemenea, extrase din date.
EDE este axat pe simptomele prezente și nu depistează istoricul simptomelor înainte de ultimele 3–6 luni; deci nu este o evaluare
adecvată pentru un istoric al unei tulburări alimentare.

Deoarece EDE evaluează simptomele tulburării alimentare pe o perioadă semnificativă de timp (3 sau 6 luni), se
utilizează metoda Timeline Followback (TLFB). Intervievatorul prezintă pacientului un calendar care arată perioada de
3 sau 6 luni acoperită de către EDE și identifică împreună evenimente din fiecare lună care ar fi putut perturba rutina
normală de alimentație a pacientul precum și alte evenimente notabile (de exemplu,vacanțe, zile de naștere, petreceri).
 Atunci când se utilizează EDE, este esențial ca participantul să înțeleagă scopul interviului. Înainte de a începe adresarea
întrebărilor formale, ar trebui să se stabilească un bun raport cu persoana. Intervievatorul și participantul ar trebui să încerce să
obțină împreună o imagine exactă a comportament alimentar și atitudinilor curente ale participantului. Este important să explicăm
că există un set standard de întrebări și este posibil ca unele să nu se aplice în cazul său. Participanții trebuie informați în prealabil
cât timp va dura interviu. Cel puțin aceasta va fi de 45 de minute, dar poate dura până la o oră și un sfert.
Intervievatorul ar trebui să explice că interviul se concentrează în principal pe cele patru săptămâni (28 de zile) precedente,
(dacă interviul este utilizat și în scopuri de diagnostic, întrebările se extind pentru a acoperi ultimele trei luni). Tot aici îi
prezentăm și calendarul. Această etapă ar trebui să dureze în jur de 10 min.
Fiecare item din EDE are una sau mai multe întrebări obligatorii care trebuie să fie adresate. Întrebările obligatorii ar trebui
completate cu întrebări suplimentare, la alegerea intervievatorului
Întrebarile pot fi adresate in orice ordine , deși în majoritatea cazurilor se preferă varianta propusă.
Forma și conținutul examinării tulburării de alimentație (EDE)
EDE este un interviu clinic semistructurat cu 62 de itemi.
Sunt oferite instrucțiuni clare cu privire la modul de evaluare , majoritatea fiind evaluați pe o scală de șapte puncte . Itemii sunt evaluati fie în
funcție de severitatea lor, fie în funcție de frecvența apariției.

Versiunea inițială a EDE a evaluat dimensiunile atitudinale ale tulburărilor alimentare în cinci subscale : „reținere”,
„bulimie”, „îngrijorare alimentară”, „îngrijorare privind greutatea”și „îngrijorare cu privire la forma corporală”,
precum și frecvențele mâncatului , purgingu-lui ,exercițiilor fizice și abținerii de la mâncare. În continuare voi prezenta
câțiva itemi, împreună cu explicațiile privind codarea și definirea principalelor caracteristici urmărite.
 Se poate reveni asupra întrebărilor anteriore dacă apar informații suplimentare în timpul interviului care sunt
relevante pentru evaluările anterioare. Intervievatorul și participantul trebuie să fie așezați confortabil și intervievatorul
trebuie să aibă în fața lui programul/interviu împreună cu fișa de scorare.
ALTE VERSIUNI EDE., EDE-Q , EDE Pentru COPII
Scorare
Evaluarea frecvențelor trebuie să se bazeze pe o lună de 28 de zile, după cum urmează. Dacă este dificil să decizi între
două evaluări, ar trebui aleasă evaluarea mai mică (adică, mai puțin simptomatică). [Excepția este primul articol „Pattern
de mâncare” în care scoruri mai mari (cu excepția mâncării nocturne) sunt mai puțin simptomatice ] Evaluarea 8 dacă, în
ciuda întrebării adecvate, este imposibil să se decidă asupra unei evaluări. Intervievatorii experimentați vor descoperi că
rareori trebuie să folosească acest rating.
Evaluarea 9 pentru valorile lipsă (sau „nu se aplică’’)
Pentru aplicarea, scorarea și interpretarea acestui interviu este necesar un program de trainig.
EXEMPLU ITEM EDE

Abținerea de la alimentație/a mânca (Scalele de abținere/reținere)

* În ultimele patru săptămâni ai încercat în mod conștient să restricționezi (reduci) cantitatea totală de mâncare , indiferent dacă ai reușit sau nu?

Ce ai încercat să faci?

Aceasta a urmărit/ avut scopul de a-ți influența forma corpului sau greutatea sau să eviți declanșarea unui episod de supraalimentare?

[Evaluează numărul de zile în care participantul a încercat în mod conștient să își restricționeze aportul general de alimente (adică aportul de energie), indiferent
dacă acesta a reușit sau nu. Restricția ar fi trebuit să afecteze o serie de produse alimentare și nu doar anumite alimente specifice (cf. „”evitarea alimentelor").
Această restricție ar fi trebuit să fie concepută fie pentru a influența forma, greutatea sau compoziția corpului sau pentru a evita declanșarea unui episod de
supraalimentare, deși acest lucru poate să nu fi fost singurul sau principalul motiv. Mai degrabă ar fi trebuit să constea în încercări de restricție planificate decât
încercări de impulsuri, cum ar fi decizia de a rezista ]

0 - Nicio încercare de reținere

1 – A încercat să SE ABȚINĂ în 1 până la 5 zile

2 – A încercat să se abțină în mai puțin de jumătate din zile (6 - 12 zile)

3 – A încercat să se abțină în jumătate dintre zile (13-15 zile)

4 – A încercat să se abțină în mai mult de jumătate din zile (16 - 22 zile)

5 – A încercat să se abțină aproape în fiecare zi (23 până la 27 de zile)

6 – A încercat să se abțină în fiecare zi []

2. SCID-Interviu Clinic Structurat pentru tulburările de pe Axa I DSM-IV include un modul pentru tulburări de
comportament alimentar , ce facilitează depistarea în evaluarea clinică de rutină, diagnosticul episodului curent și istoric,
diagnosticul diferențial și comorbiditățile. (Crow, 2015)

Interviul clinic structurat pentru tulburările de pe axa I DSM-IV (SCID; First, Spitzer, Gibbon și Williams, 2002)
furnizează diagnostice pentru AN, BN și BED.

SCID este utilizat în numeroase studii asupra tulburărilor alimentare,în unele cazuri, pentru a diagnostica
psihopatologia comorbilă a Axei I (de exemplu, Agras, Crow, et al., 2000), iar în altele pentru a furniza diagnostice de
tulburări alimentare (de exemplu, Engelet al., 2005; Grilo & Masheb, 2005).

Dezavantaje SCID

-formularea simptomelor poate fi înțeleasă diferit de respondenții din

diferite medii culturale sau educaționale
-sondarea în mica măsură a dimensiunilor imaginii corporale
-dependența de autoraportarea greutății și înălțimii
-Nu este destinat să surprindă informații despre simptome și
severitatea lor
 Interviul începe cu o secțiune de prezentare generală, în care se află informațiile demografice , se obține și se
stabilește problema principală .Pacientul este invitat apoi să descrie istoricul bolii prezente, episoadele anterioare de
tulburări psihice, istoricul tratamentului și nivelul actual de funcționare .
În urma acestei secțiuni cu întrebări de tip deschis, intervievatorul merge la modulele de diagnosticare, unde se pun
întrebări legate de criteriile de diagnosticare, întrebări închise la care se răspunde cu da/nu . Se pun apoi întrebări specifice
de urmărire pentru a permite pacientului să elaboreze sau să clarifice răspunsurile inițiale.

Întrebările sunt grupate în funcție de diagnostic și criterii. În cadrul fiecărui diagnostic, dacă nu se îndeplinește un criteriu
necesar sau o serie de criterii, intervievatorul este instruit să treacă peste restul de întrebări pentru diagnosticul respectiv.

SCID oferă un modul privind tulburările alimentare care permite diagnosticarea AN sau BN, dar nu pentru EDNOS
(tulburare alimentară nespecificată altfel ), care este cea mai frecventă prezentare a unei tulburări de alimentație, În pofida
acestor limitări potențiale, fiabilitate test-retest variază între 0,84 la 0,92 în privința diagnosticul episodului istoric și de la
0,72 la 0,90 pentru diagnosticele curente .

Deși SCID poate stabili un diagnostic, el nu este conceput pentru a capta informații detaliate despre simptome sau
gravitatea acestora .

Avantaje ale utilizării SCID (Drenne et al.,2010)

-superioritatea diagnosticului ăn depistarea AN , comparative cu evaluarea clinică de rutină
-concizia și capacitatea de a evalua istoricul tulburării pe parcursul vieții
2. Chestionare de autoraportare
Modalitate avantajoasă de evaluare a tulburărilor de alimentație, deoarece permit identificarea facilă a
simptomelor și oferă informații detaliate în scurt timp.
Utile în screening, diagnostic și monitorizarea evoluției clinice

Testul Atitudinilor
Alimentare (EAT-
26 Eating Attitude Test) EAT -26 este cel mai utilizat instrument de măsurare
standardizat a simptomelor și preocupărilor caracteristice
• cel mai răspândit tulburărilor de comportament alimentar.
chestionar pentru Testul are consisteță internă ridicată cu un alfa de 0,9
screeningul tulburărilor
EAT-26 nu oferă un diagnostic specific al unei tulburări de
de alimentație
alimentație dacă este utilizat singur
• bune calități
psihometrice. Eficient Poate fi utilizat în grup sau individual și este un instrument de
în depistarea masurare autoadministrat dar poate fi administrat și de profesioniștii
simptomelor în în domeniul sănătății, consilieri .
populațiile nonclinice
sau cu risc (Garfinkel
și Newman, 2001).
Prezentare instrument EAT-26
Pe lângă itemiii EAT-26, identificarea persoanelor ce prezintă risc pentru dezvolatrea unor tulburări de alimentatie este bazată pe
informația referitoare la BMI și simptomele comportamentale ce reflectă o tulburare.
Pentru aceasta sunt incluse patru întrebari care au scopul de a determina prezența comportamentelor extreme de control al greutătii ,
precum și oferirea unei estimări asupra frecventei acestora. Aceste intrebari evaluează mâncatul compulsiv auto raportat, voma auto-indusă,
utilizarea laxativelor și tratamentul pentru o tulburare alimentare în ultimele 6 luni.
BMI-ul este de asemena calculat si utilizat pentru a determina dacă persoana este semnificativ subponderală comparativ cu normele
corespunzatoare vârstei.
EAT-26 are trei subscale numite factori Factorul II, „bulimia și
preocuparea alimentară”, Factorul III este etichetat
Factorul I, „dieta”, evaluează evaluează mâncatul compulsiv și „control oral” și conține
preocupările negative cu privire la comportamente de tip purging, afirmații privind autocontrolul
formă și evitarea activă a precum și preocuparea pentru și presiunile sociale despre
alimentelor care îngrășa. ( Ex item: alimente. ( Ex „Mă simt preocupat de greutate,( ex „simt că alții
„Mă angajez într-un comportament mâncare” și „Simt că mâncarea îmi mă presează să mănânc” ,
 
dietetic” și „ Ma simt foarte controlează viaţă." ) „afișez autocontrol în jurul
vinovat după ce mănânc.„) Un scor mâncării.”) . Un scor mare la
mare la factorul I indică prezența Scorurile mari la factorul II sunt factorul III este asociat cu
comportamentelor de tip dietă și asociate cu bulimia și o greutate greutatea mai mică și absența
corporală mai mare. bulimiei nervoase
preocupările legate de alimentație.
Control oral 2, 5, 8, 13, 15, 19, 20
Dieta 1, 6, 7, 10, 11, 12, 14, 16, 17, Bulimia și preocuparea față de
22, 23, 24, 26 alimente 3, 4, 5, 9, 18, 21, 25
Sistem Scorare EAT-26
Pentru itemii 1-25 , răspunsurile ,,niciodată’’, ,, rareori’’ și ,, uneori’’ sunt scorate cu 0.
Răspunsurile de ,, deseori’’, ,, mereu’’ și ,, Întotdeauna’’, sunt scorate cu 1, 2 și 3.
Itemul 26 este inversat, iar scorarea se faceconform următorului tabel.
Răspunsurile itemilor sunt însumate pentru a obține scoruri totale sau de factor (specifice unui anumit
factor).
  Sistem de scorare EAT-26
Întotdeaun Mereu Deseori Uneori Rareori Niciodată
 
a
Scoruri pentru 3 2 1 0 0 0
întrebătile 1-25
             
Scor pentru 0 0 0 1 2 3
întrebarea 26

INTERPRETAREA SCORURILOR EAT-26

EAT-26 are trei criterii pentru a determina dacă o persoană trebuie să solicite ajutor specializat sau care este
riscul persoanei de a avea o tulburare alimentară
1. Scorul obținut la EAT (mai mare sau egal cu 20)
2. Greutate corporală scăzută comparativ cu normele vârstei (calculare BMI)
3. Întrebările comportamentale indică posibile simptome ale tulburării sau o scădere semnificativă în greutate ,
recentă
1.Scorul total EAT

Persoanele care obțin un scor de 20 sau mai mare la test ar trebui să fie intervievate de un profesionist calificat pentru
a determina dacă îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru o tulburare de alimentație (Dolti și Lazzari).

Scorurile ridicate la instrumentele de auto-raport nu înseamnă neapărat că respondentul are o tulburare de alimentație,
totuși denotă îngrijorare în privința greutății corporale, formei corpului, și alimentației.

2.Greutate corporală scăzută comparativ cu normele vârstei-BMI

Dacă valoare BMI, îndeplinește criteriile pentru subponderal, este un factor important de risc pentru o
tulburare de alimentație. BMI=

 
3) Întrebări comportamentale
Răspunsul da, la oricare dintre următorii itemi (așa cum este prezentat în tabelul următor) , sugerează că persona ar
trebui să caute/solicite ajutor de specialitate.
 

 
2.Inventarul tulburării de Alimentație EDI-3
(Eating Disorder Inventory)
Chestionar de evaluare multidimensională pentru
screening , măsurarea simptomatologie și monitorizarea tratamentului
în tulburările de alimentație, cu o bună fidelitate (0,75-0,90) și validitate
discriminativă (Clausen et al., 2011)

EDI-3 este un chestionar de autoevaluare utilizat pe scară largă atât în cercetare cât și în clinică pentru a evalua
simptomele și caracteristicile psihologice ale tulburărilor alimentare.
Se aplică persoanelor cu vârsta peste 12 ani.

Versiunea originală a EDI care a fost dezvoltată în 1983 de Garner, Olmsted și Polivy, conținea 64 de itemi,împărțiți pe
8 subscale, trei subscale care măsoară simptomele tulburărilor de alimentație, Dorința de a fi slab (DT), bulimie (B)
și nemulțumire cu privire la propriul corp (BD) și încă cinci caracteristici de ordin psihologic legate de tulburările
alimentare, respectiv ineficiența (IN), perfecționism (PE), neîncredere interpersonală (ID), conștientizare interoceptivă
(IA) și teama de maturitate (MF).

În 1991, EDI a fost mărit de la 64 la 91 de itemi , EDI-2, pentru a măsura caracteristici generale suplimentare legate de
ascetism (AS), reglarea impulsurilor(IR) și ostilitate și insecuritatea socială (SI) (Garner 1991)
 EDI-3 cuprinde 91 de itemi, grupaţi în 4 scale: scale specifice pentru tulburările de comportament alimentar, scale
psihologice, scale compozite și scale de validitate a răspunsurilor, după cum urmează:
 
Scale specifice pentru
tulburările de
comportament alimentar
• Dorința de a fi slab
(preocuparea față de
greutate)
• Bulimie ( tendința de
înfulecare și de
purgare)
• Nemulțumire față de
conformația corpului
Scale psihologice
Scale compozite*
Stimă de sine scăzută
Alienare personală Risc de tulburare de
Nesiguranță interpersonală
comportament
Neîncredere interpersonală Scale de validitate*
(evitarea relațiilor intime) alimentar
Scala Inconsecvență
Constintizare interoceptivă Ineficacitate
Probleme Scala Raritate
(dificultăți în identificarea
corectă a emoțiilor) interpersonale Scala Impresie
Dezechilibru emoțional negativă
Probleme emoționale
Perfecționism(standarde Control exagerat
nerealiste de comportament) Neadaptare psihologică
Ascetism(virtute prin negare
sau reținere generală
Teama de maturitate
  Măsoară dimensiunile comportamentale și atitudinale comune în anorexia nervoasă și bulimia nervoasă.(McCormick, 2010)
Beneficii EDI-3
• instrument de screening, cât și instrument de evaluare a severităţii simptomelor prezente de tulburare de comportament
alimentar.
• Este uşor de aplicat şi de cotat, scorurile la scale putând fi utilizate pentru crearea de profiluri individualizate.
• EDI-3 poate fi utilizat atât în cercetare, cât şi în scop clinic, fiind deosebit de util în elaborarea planurilor de tratament,
pentru intervenţii specifice şi în monitorizarea rezultatelor acestora.

Inventarul tulburării de Alimentație EDI-3 oferă date privind frecvența simptomelor (de ex., patternu-uri ale
Exercițiilor fizice ; utilizarea de laxative, pastile dietetice și diuretice; vărsături auto-induse ) necesare pentru a
determina dacă pacienții îndeplinesc criteriile de diagnostic DSM.
EDI nu poate fi utilizat în mod izolat pentru a stabili un diagnostic și trebuie să fie interpretat împreună cu
informații clinice derivate din alte surse în scopuri de diagnostic și de planificare a tratamentului.

O critică a tuturor versiunilor EDI a fost aceea ca scalele în care conținutul nu se referă la alimentație și greutate (adică
„scalele de personalitate”) nu fac discriminare între grupul pacientilor cu tulburari de alimentație și grupul de control .
O altă critică a EDI este lipsa de informații despre utilizarea acesteia în cazul bărbaților din populații clinice și nonclinice.
EDI a fost tradus în spaniolă , arabă germană , portugheză , chineză, japoneză , și bulgară .
 

3. Scala de Diagnostic a Tulburării de Alimentație EDDS (Eating Disorder Diagnostic Scale)

Este un chestionar de screening și diagnostic pe baza criteriilor DSM-5 , ce poate genera diagnosticul de
anorexie, bulimie, alimentare compulsivă sau altă tulburare de alimentație.
Are o bună fidelitate (0,89) și validitate (Stice, Fischer și Martinez, 2004). 
  EDDS a fost dezvoltat în scopul diagnosticării tulburărilor de alimentație în cercetarea etiologică, pentru
utilizare în cercetare care necesită măsurători frecvente, sau pentru identificarea persoanelor cu tulburări
de alimentație în practica clinică și include întrebări evaluate pe o scală Likert, răspunsuri dihotomice la
întrebări, întrebări despre frecvența simptomelor și întrebări deschise (Vârsta, greutate, înălțime)
 
Această scală evaluează media frecvențelor săptămânale ale mâncatului compulsiv și comportamente
de alimentare compensatorii în ultimele 3 luni, precum și simptome cognitive ale tulburărilor de
alimentatie, inclusiv influența formei și a greutății asupra auto evaluării.
 
În loc să folosească termenul „compulsie”, care poate fi interpretat greșit, aceast instrument oferă un
exemplu de cantitate mare de mâncare (de exemplu, o cutie de înghețată) pentru a ajuta la clarificarea a
ceea ce se înțelege prin supraalimentare.
 3.INSTRUMENTE DE EVALUARE A IMAGINII CORPORALE
 

Pentru evaluarea perturbărilor imaginii corporale sunt disponibile numeroase instrumente alternative
(Chestionare, Scale figurale sau programe computerizate)
Constructul de imagine corporală implică percepția, cogniția, afectul și comportamentul, fiind unul
multidimensional (Derenne et al., 2010)
 1. Chestionarul pentru forma corpului (Body shape Questionare - BSQ) ( Cooper, Taylor, & Fairburn, 1987)
BSQ un chestionar ce conține 34 de itemi care evaluează preocupările globale cu privire la forma, greutatea și aspectul
corpului, atât în rândul populației clinice și non clinice. Fiecare item evaluează cât de des participantul a simțit un aspect
particular în ceea ce privește înfățisarea/aspectul corpului său în ultimele 4 săptămâni.
BSQ include, de asemenea, două întrebări care evaluează în mod specific verificarea corporală și comportamentele de
evitare. Comportamentele măsurate de BSQ sunt evitarea purtării de haine care să facă persoana sa fie conștientă de forma corpului
său , iar un alt comportament este reprezentat de ciupirea zonelor corpului pentru a vedea câtă grăsime există .
Chestionarul pentru forma corpului este un chestionar de auto-raport a preocupărilor privind forma corpului, în
special experiența fenomenului de a se „simți gras”.
Măsoară îngrijorarea și distresul în privința formei și greutății corpului.Unul dintre cele mai utilizate teste pentru
evaluarea insatisfacției corporale.
Timp administrare- aproximativ 10 min
 BSQ nu se utilizază ca instrument de diagnostic, ci ca un supliment pentru diagnostic sau pentru îmbunătățirea
înțelegerii prevalenței preocupărilor față de forma corpului în populațiile comunitare.
BSQ este un chestionar unidimensional, cu o corelație între itemi cuprinsă între .14 și .76 și un coeficient alfa de 0,97.

BSQ începe cu următoarea frază , „ Vrem să aflăm cum te-ai simțit /ce ai simțit referitor la înfățișarea ta în ultimele patru
săptămâni. Vă rugăm să citiți fiecare întrebare și încercuiți numărul potrivit . Vă rugăm să răspundeți la toate întrebările. „

Fiecare item este evaluat pe o scală Likert în 6 puncte: 1 (niciodată), 2 ( rar), 3 (uneori), 4 (adesea), 5 (foarte des) și 6
(întotdeauna).
Scorare: BSQ se scorează prin însumarea răspunsurilor la itemi, scorul total putând fi cuprins între 34 și maxim 204.
Scorurile mai mici indică îngrijorare scăzută cu privire la forma corpului.

Deși BSQ poate fi de ajutor în procesul de diagnostic, nu poate să fie utilizat ca o alternativă la diagnosticul clinic.
 
Alte versiuni BSQ
Versiunile mai scurte ale BSQ au fost examinate și validate. Evans și Dolan au prezentat două „forme alternative” cu 16
itemi și patru versiuni cu 8 itemi ale BSQ , care au demonstrat consistență internă excelentă.
Dowson și Henderson (2001) au dezvoltat versiunea BSQ cu 14 itemi care a fost puternic corelată cu formele sale
alternative.
Toate versiunile diferențiază persoanele cu tulburări de alimentație de persoanele sănătoase, dar nu persoanele cu
anorexie nervoasă versus bulimie nervoasă.
1. Chestionarul multidimensional al relațiilor cu propriul corp ( Multidimensional Body Self Relations
Questionare-MBSRQ) ( Cash, 2000)
MBSRQ Este un chestionar multi-dimensional de evaluare a perturbărilor subiectiv-evaluative și cognitiv -
comportamentale ale imaginii corporale, cu bune calități psihometrice de fidelitate și validitate. (Hrabosky et al., 2009)
Este un inventar de auto-raport cu 69 de itemi pentru evaluarea aspectelor auto-atitudinale ale constructului corp-imagine.
Imagine corporală este concepută ca fiind dispoziția atitudinală a cuiva față de sinele fizic (Cash & CashPruzinsky, 1990).
Ca atitudini, aceste dispoziții includ comportamente evaluative, cognitive. Mai mult decât atât, sinele fizic nu cuprinde
numai aspectul fizic, dar și competența sau „aptitudinea” corpului și integritatea biologică sau „Sănătate / boală.“

O versiune inițială a acestui instrument a apărut în 1983, conținea 294 de itemi și a fost denumit BSRQ.
Versiunile ulterioare au eliminat sau înlocuit în mod iterativ itemi pe bază pe criterii raționale /
conceptuale și psihometrice.
Subscalele factorilor MBSRQ reflectă două dimensiuni dispoziționale - „Evaluare” și „Orientare” cognitiv-
comportamentală - în raport cu fiecare dintre cele trei domenii somatice „Aspect”, „Fitness” și „sănătate /
boală”.

MBSRQ este destinat utilizării cu adulți și adolescenți (15 ani sau mai mult). Instrumentul nu
este potrivit pentru copii.
 Versiunea instrumentului MBSRQ- AS cu 34 de itemi (MBSRQ-Appearance Scales) include următoarele subscale: Evaluarea
aspectului/înfățisării , Orientarea aspectului, Preocuparea excesului de greutate, greutatea auto-clasificată și BASS. Unicitatea
multidimensionalității , MBSRQ l-au făcut să fie utilizat pe scară largă și cu succes în cercetarea asupra imagii corpului. Investigațiile
variază de la studii psihometrice de bază până la cercetări aplicate și clinice.

Toate subscalele au consistență internă . MBSRQ are validitățile convergentă, discriminantă și constructivă
puternice.

MBSRQ are 10 subscale

1. EVALUAREA ÎNFĂȚIȘĂRII: Sentimente de atractivitate fizică sau neatractivitate; Satisfacție sau nemulțumire cu
privirile la înfățișare.
Scorurile mari indică că persoanele se simt pozitive și satisfăcute cu aspectul lor;
Scorurile scăzute indică o nemulțumire generală cu privire la aspect lor fizic .
(Ex itemi „ Îmi place aspectul meu fizic așa cum este. ” "Eu sunt neatractiv fizic ”(scorat invers).

2. ORIENTARE ÎNFĂȚIȘARE: Valoarea investiției în aspect.

Scorurile mari indică o persoană care acordă multă importanță modului în care arată, acordă atenție aspectului și se
implică în comportamente extinse de îngrijire.
Scorurile scăzute , persoanele sunt indiferente cu privire la aspectul lor; modul în care arată nu este foarte important
pentru ele și nu depun mari eforturi pentru a „arăta bine”.
(Ex itemi „Este important să arăt mereu bine." „Încerc mereu să-mi îmbunătățesc aspectul/infațișarea.„)
3.EVALUAREA FITNESS : Sentimentele de a fi potrivit/adecvat sau nepotrivit/neadecvat fizic .
Scorurile mari , persoanele sunt potrivite fizic, „în formă” sau activi și competenți din punct de vedere atletic.
Scoruri scăzute , indică persoane care se simt nepotrivite fizic, „în formă” sau necalificate din punct de vedere atletic.
Scorul mare- apreciază starea de a fi în formă și sunt implicați activ în activități pentru îmbunătățirea sau menținerea formei fizice.
Scorurile scăzute- nu prețuiesc fitness-ul și nu includ în mod regulat activitățile de exercițiu în stilul lor de viață.
( Ex itemi „Aș trece cel mai multe teste de fitness fizic. ” „Rezistența mea fizică este bună.”)

4.ORIENTARE FITNESS: Valoarea investiției în a fi apt fizic sau competent atletic.

Scorurile mari- apreciază starea de fitness și sunt implicați activ în activități de îmbunătățire sau își mențin starea de
fitness.
Scorul scăzut- nu apreciază starea fizică și nu încorporează regulat activitățile de exercițiu în stilul lor de viață.
(Exemplu itemi „Nu fac lucruri să mă mențin în formă fizică ”(marcat invers).„Știu multe despre fitness.”)

5. EVALUAREA SĂNĂTĂȚII: Sentimentele sănătății fizice și / sau a nu fi bolnav fizic.

Scorurile mari- considerăbcorpul lor ca fiind într-o stare bună de sănătate.
Scorurile scăzute - se simt nesănătoase și prezintă simptome corporale de boală sau vulnerabilitate la boală.
(Exemplu itemi "Sănătatea mea este o chestiune de urcușuri și coborâșuri”(marcat invers). „Sunt o persoană sănătoasă
fizic . ”)
6.ORIENTARE asupra SĂNĂTĂȚII: Ponderea investițiilor într-un stil de viață sănătos fizic.
Scorurile înalte - sunt „conștiente de sănătate” și încearcă să ducă un stil de viață sănătos.
Scorurile scăzute - sunt mai multe apatice în legătură cu sănătatea lor.
(Exemple itemi „Mi-am dezvoltat în mod deliberat un stil de viață sănătos. " „Sănătatea bună este unul dintre cele mai importante lucruri
din viața mea.”)

7. ORIENTARE față de boală: Reactivitate la a fi bolnav sau a îmbolnăvi.

Scorurile mari - sunt alerte la simptomele personale ale bolii fizice și sunt apte să solicite asistență medicală. Scorurile scăzute- nu sunt
în mod special alerte sau reactive la simptomele fizice ale bolii.
 

Subscale adiționale MBSRQ :

8. SCALA DE SATISFACȚIE privind ZONELE CORPULUI (BASS) : similară subscalei de evaluare a aspectului, cu excepția
faptului că BASS aduce satisfacție cu aspectele discrete ale cuiva (Față, păr, greutate, înălțime, tonus muscular) .
Scorurile ridicate - sunt în general mulțumite de majoritatea zonelor corpului lor.
Scorurile scăzute- sunt nemulțumit de dimensiunea sau aspectul mai multor zone.

9. PREOCUPAREA FAȚĂ DE SUPRAPONDERALITATE: Această scală evaluează o construcție care reflectă anxietate față de
grăsime , vigilență în greutate, dietă și reținere alimentară.

10. GREUTATE AUTO-CLASIFICATĂ: Această scală reflectă modul în care cineva se percepe și își etichetează
greutatea, de la foarte subponderali la foarte supraponderali.
 EVALUAREA MULTIDIMENSIONALĂ A ANOREXIEI NERVOASE

În cadrul evaluării multidimensionale ce implică o analiză psihologică, somatică a mediului social și a aspectelor
relaționale se vizează :
 colectarea tuturor elementelor relaționate cu istoria și viața persoanei
 evaluarea modelului funcționării psihologice cu aspectele sale cognitive, emotional-afective și comportamentale
 analiza istoriei greutății corporale personale
Este necesar un interviu inițial de evaluare, care are
 analiza nivelurilor atractivității fizice
două obiective (Fairburn et al., 2008):
 evaluarea comportamentului alimentar
 monitorizarea factorilor de risc 1. Stabilirea unei relații terapeutice pozitive (mulți
 evaluarea psihosocială
pacienți pot fi ambivalenți în legătură cu problema lor)
2. Stabilirea naturii problemei de comportament
 examinarea medicală alimentar, severitatea ei și pasul următor cel mai adecvat
 teste și analize de laborator  

Biasuri care pot compromite evaluarea psihologică la persoane cu AN (Berg, Peterson și Fraizer , 2011)
-Negarea și minimizarea simptomelor
-Confuzia privind terminologia
-Erorile de amintire
 
 Pacienții pot nega simptomele din motive precum teama de spitalizare sau de tratament, sentimentele de rușine sau
atașamanetul față de tulburare (VITOUSEK, Watson, Wilson, 1998).
Erorile în amintirea informațiilor pot fi datorate semiînfometării care conduce la deficite cognitive. Pentru
stimularea reamintirii se poate aplica metoda The Timeline Follow Back (TLFB), utilă și în cazul copiilor.
Trebuie să se identifice precipitanții comportamentelor, istoria tratamentului,
Yager (2007) -evaluarea istoria greutății (minimă, maximă, dorită).
istoriei episodului
Evaluarea statusului nutrițional- măsurarea greutății și înălțimii pentru
prezent de-a lungul a
determinarea BMI, și încadrarea în categoria de greutate, care CONFIRMĂ sau
patru dimensiuni
INFIRMĂ un diagnostic de AN.
principale (evaluate
anterior planificării 1. Evaluarea statusului fizic și nutrițional
tratamentului)  
În general , pacientele cu anorexie nervoasă sunt aduse de
1.Statusul fizic și familie la spital, pentru că ele sunt într-o stare de negare asociată cu o
nutritional hipersensibilitate la dinamicile de mediu.
Nu există teste sau analize specifice pe baza cărora să se poată
2.Comportamente
pune diagnosticul de anorexie nervoasă (yager, 2007).
alimentare Evaluarea nutrițională poate ajuta la stabilirea unui pattern
3.Credințe centrale current în legătură cu ce, când și cât de mult mănâncă.
4.Atitudinile asociate cu Analizele de laborator solicitate în cazul AN (analiza sângelui și
tulburările alimentare a urinei, electrocardiograma, testarea funcției renale și a funcției
5.Simptomatologia cardiace).
psihiatrică comorbidă  
 
 2. Evaluarea psihologică și motivațională
• Interviuri structurate și semistructurate
• Înregistrări privind dieta
• Chestionare de auto- și heteroevaluare
Pentru stabilirea diagnosticului complet este recomandată utilizarea testelor psihologice, aditional interviurilor clinice.
Instrumente de autoevaluare
 
1.Eating Attitudes Test (EAT, Garner și Garfinkel, 1979)*
Interviuri semistructurate 2.Eating Disorder Examination Questionare (EDE-Q)
3.Clinical Impairment Assessment (CIA)
• SCID* 4.Eating Disorder Diagnostic Scale (EDDS)*
• Eating disorder Examination (EDE)* 5.EDI-3 (Eating Disorder Diagnostic scale)*
*Au fost prezentate anterior

3.Clinical Impairment Assessment (CIA)

Se utilizează imediat după EAT și EAT-Q
Evaluează deprecierea psihosocială legată de simptomele tulburării de alimentație la care se face referire în EDE-Q în scopuri clinice și
epidemiologice.
CIA este un instrument de autoevaluare, cu 16 itemi, scorați pe o scală Liket de patru puncte (DELOC, PUȚIN, DESTUL DE PUȚIN,
MULT). Răspunsurile sunt scorate cu 0,1,2 și 3 .
Răspunsurile se însumează și se face media pentru a calcula un scor global dacă există cel puțin 12 itemi la care s-a răspuns.
Scorul rezultat variază de la 0 la 48, cu un scor mai RIDICAT indicând un nivel mai mare de afectare psihosocială secundară.
 
 3.Evaluarea motivațională
 
1.The Anorexia Nervosa Stages of Change Questionnaire (ANSOCQ) (Rieger, Touyz, Beumont, 2002)
 
Are la bază modelul transteoretic de conceptualizare a motivației pentru schimbare propus de Prochaska și Norcoss.
Procesul de schimbare este divizat în 5 stadii: pre-contemplativ, contemplativ, pregătire, acțiune și menținere
Are 20 de itemi care presupun evaluarea stadiului schimbării pentru fiecare simptom al anorexiei.
Scorurile pot varia de la 1 (pre contemplare) până la 5 (menținere), scorurile mai ridicate indicând niveluri mai crescute de
pregătire pentru schimbare.
În cercetare se aplică convenția lui McHugh și se realizează dihotomia ANSOCQ, astfel încât pacienții cu scorurile
< 2,5 indică pregătire scăzută pentru schimbare, iar scorurile mai mari sau egale cu 2,5 indică pregătire ridicată pentru
schimbare.

4. EVALUAREA IMAGINII CORPORALE

1.Body Shape Questionnaire (BSQ)*

2.Body Parts Satisfaction Scale
3.Body Checking Questionnaire (BCQ) ( in fisierul cu intrumente)
 4.Body Image Avoidance Questionnaire (BIAQ)

Chestionarul pentru evitarea imaginii corporale (BIAQ) Rosen, J. C., Srebnik, D., Saltzberg, E., & Wendt, S. (1991) este o
măsură de auto-raportare a comportamentului de evitare a experiențelor care ar putea crește distresul sau nemulțumirile legate de
imaginea corporala .
Chestionarul conține 19 itemi pe patru teme comportamentale: îmbrăcăminte (deghizare sau acoperire a corpului prin alegeri
vestimentare), activități sociale (evitarea situațiilor sociale care implică mâncare sau se concentrează pe aspect), reținere
(restricție dietetică) și îngrijire / cântărire (comportamente de verificarea, cum ar fi cercetarea propriei persoane în oglindă și
cântărit).
Toți itemii sunt scorați pe o scală de 6 puncte în funcție de frecvența implicarii în comportament, de la niciodată (0) la
întotdeauna (5). Deoarece BIAQ evaluează evitarea comportamentului pe mai multe domenii, aceasta scala are utilitate ajutând
clinicienii să înțeleagă anxietatea de imagine corporală a pacienților și ghideaza dezvoltarea expunerilor comportamentale în
tratamentul tulburărilor alimentare.
Consistența internă a scalei a fost în general de la bună la excelentă , cu un alfa de 0,89 (Rosen)și colab. 1991)
Chestionarul a fost corelat cu atitudinea negativă cu privire la greutate și formă și cu denaturarea perceptivă a mărimii. Distinge
femeile cu bulimie nervoasă de grupurile de control.
NORME: BIAQ a fost testat cu un eșantion de 353 femei cu o vârstă medie de 19,7 ani și o greutatea normală . Scorul mediu pe
BIAQ a fost 31,5 cu un abatere standard de 13,9 și un interval de la 1 la 74.
BIAQ este scorat prin adunarea scorurilor la fiecare item, scorul total putând varia de la 0 la 94. Deși BIAQ cuprinde patru
factori derivați , aceștia nu sunt scorați separat.
5. EVALUAREA COMPORTAMENTELOR
Evaluarea comportamentelor tulburărilor de alimentație trebuie să includă (Yager, 2007): patternurile restrictive, evitante
și schimbările în alimentație, Patternurile de exerciții, Comportamentele compensatorii precum mâncatul compulsiv, Purgarea
prin vomitisme autoprovocate, laxative sau diuretice, Utilizarea unor pastile ilegale pentru dietă sau a unor medicamente
ilegale. 
 
6. EVALUAREA CREDINȚELOR CENTRALE ȘI A ATITUDINILOR ASOCIATE CU ANOREXIA NERVOASĂ
 
Diferențe la nivelul credințelor centrale și atitudinilor între anorexia nervoasă tipică- anorexia nervoasă atipică
(Yagger, 2007).
Pacienta cu anorexie nervoasă tipică
  -se identifică cu tulburarea
Pacienta ATIPICĂ cu anorexie nervoasă -credințele referitoare la conformația
corpului,greutate și sine sunt EGO-
-are capacitatea de a reflecta asupra a ceea SINTONICE
ce I se întâmplă -pacienta este convinsă că percepțiile și
-conștientizează că trebuie să lupte evaluările sale sunt corecte
împotriva tendințelor distructive -din punct de vedere motivational , se află în
-credințele și comportamentele compulsive stadiul preontemplativ sau de negare
sunt EGO-DISTONICE -Altcineva o sa solicite ajutor pentru ea
  -se angajează cu dificultate în tratament
   
7. EVALUAREA COEXISTENȚEI CONDIȚIILOR MEDICALE ȘI PSIHIATRICE

Prezența condițiilor psihiatrice comorbide pe Axa I și pe Axa II, este o REGULĂ mai degrabă decât o excepție.
Prezența unei tulburări comorbide reprezintă un factor predictiv al duratei de internare pentru tratamentul anorexiei
nervoase.
 
 
8. EVALUAREA FAMILIEI

-istoria familiei privind tulburări de comportament alimentar și alte tulburări psihiatrice

-un istoric al dinamicii și dezvoltării familiei pentru a releva pattrenurile de parenting și de climat familial
-evaluarea resurselor curente ale familiei, a intențiilor, a stilurilor de interacțiune
 
Yager (2007) recomandă ca în cadrul evaluării familiei să se includă evaluarea paternurilor parentale pentru evidențierea
neglijării, abuzului psihologic- emoțional, fizic sau sexual, identificarea atitudinii familiei față de mâncare, exerciții și aspect
fizic.
Este foarte importantă și atitudinea familiei față de pacientă.
 
 
 EVALUAREA BULIMIEI NERVOASE

Evaluarea clinică a tulburărilor de comportament alimentar poate fi problematică deoarece ele sunt adesea asociate cu
psihopatologie secundară.
Domeniile principale ce trebuie evaluate în bulimia nervoasă (BN) (Craighead&Smith. 2010):
• greutatea corporală
• episoadele de mâncat compulsiv și comportamentul compensator
• preocuparea exagerată pentru forma și greutatea corporală
• dieta
• distorsionarea imaginii corporale
• perturbarea afectivă

Greutatea corporală este una dintre trăsăturile distinctive între persoanele cu AN și cele cu BN, conform DSM.
Persoanele cu BN au o greutate NORMALĂ (IMC între 19-24),sau sunt ușor suponderale.
Persoanele cu AN sunt subponderale (IMC <18)

EPISOD COMPULSIV OBIECTIV- consumarea unei cantități semificativ mai mare decât ceea ce se consideră
normal pentru o persoană obișnuită într-un anumit interval de timp ( 1100-4394 de calorii- într-un episod
compulsiv) .
Fairnburn (1987) recomandă utlizarea pragului de 1000 de calorii drept ghid .
EPISOD COMPULSIV SUBIECTIV- persoana are sentimentul pierderii controlului, dar cantitatea de alimente
ingerate este considerată normală de majoritatea oamenilor (Fairburn, 1993)
SCREENINGUL
Are ca obiectiv identificarea persoanelelor din grupurile de risc cu niveluri semnificative ale patologiei alimentare , dar FĂRĂ a se determina
cu exactitate un diagnostic.
Grupul cu risc de a dezvolta BN: adolescente și tinere cu vârsta între 13-24 de ani (Craighead&Smith,2010).
Instrumente pentru screening : Eating Attitudes Test (EAT-26) , precum și următoarele întrebări relevante ( ,,Mănănci în secret?’’, ,,Ești
mulțumit(ă) e greutatea pe care o ai?’’ )
Semne care anunță probleme alimentare (carii dentare, consum de alimente în secret, utilizarea excesivă a apei de gură, utilizarea frecventă a
toaletei după masă, leșinul)
Odată ce o persoană a fost identificată ca prezentând riscul de a dezvolta o problemă de comportament alimentar, este indicată efectuarea unui
interviu cu un specialist.

INTERVIUL INIȚIAL
Utilizarea unor întrebări directe și comunicarea unei atitudini necritice, de acceptare, de deschidere și înțelegătoare
sunt esențiale pentru ca persoana să dorească dezvăluirea simptomelor gradual.
Atunci când pacienta este adolescentă, terapeutul va implica inclusiv familia în evaluare, și începe interviul cu întrebări
despre școală, interese și activități, familie.
Interviul conține întrebări detaliate despre istoricul greutății, percepția greutății în copilărie și adolescență, imagine
corporală, diete, comportamente alimentare compulsive, comportamente de purgare, istoricul social și probleme medicale
psihologice ale membrilor familiei. (Abbott&Goodheart,2012).
 Supralimentarea poate fi urmată de comportamente compensatorii disfuncționale , precum utilizarea laxativelor,
diureticelor, autoinducerea vomei, exerciții fizice sau restricții alimentare și este NECESARĂ evaluarea naturii și frecvenței
acestor comportamente.
În folderul cu instrumente de evaluare veți găsi interviul clinic semistructuat al lui Cooper, Todd&Wells din 2009.

INSTRUMENTE STANDARDIZATE pentru evaluarea bulimiei

1.Eating Disorder Examination (EDE) -evaluează frecvența și intensitatea episoadelor de mâncat compulsiv*
2.Eating Disorder Inventory-3 (EDI-3) (Garner, 2004) măsura multidimensională a caracteristicilor asociate cu BN.*
3.Eating Behaviour Questionnaire (Cooper, Todd, Woolrich,Sormerville&Wells,2006)
Chestionar de autoadministrare care evaluează șase dimensiuni ale comportamentelor de alimentație disfuncțională
relaționate cu greutatea, forma corpului, episoadele de mâncat compulsiv, dieta, alimentația și supraalimentația.  
4. The bulimic Thoughts Questionnaire (Phelan, 1987)
Evaluează 3 factori : schema de sine, autoeficiența , credințele salienete și conține 20 de gânduri (itemi), extrase din
jurnalele unor persoane cu bulimie.
Evaluarea se realizează pe o scală Likert în 5 puncte,de la 1 la 5, unde 1 însemnă că persoana ,,nu are deloc’’ gândurile
respective, iar 5 înseamnă că le are ,,tot timpul’’.
Scorul la itemul 9 este inversat (1=5, 2=4, 3=3)
 Pentru scorare și interpretare, vom împărți itemii în 2 categorii, itemii ce fac referire la evaluări pozitive și itemii ce
se referă la evaluări negative.
Evaluările pozitive includ itemii 2, 3, 7, 9, 10, 11, 14, 15, 18 și 20. Restul itemilor sunt enunțuri negative
(1,4,5,6,8,12,13,16,17,19)
Femeile bulimice obțin scoruri mai ridicate la factorul schema de sine, , acestea se consideră mai puțin capabile să își
mențină o greutate , și raportează frecvențe mai ridicate la credințele saliente comparativ cu persoanele normale (adică,
non-bulimice).
Când acești itemi sunt însumați în scoruri negative și pozitive, bulimicii vor obține de obicei peste 25 la evaluările
(gândurile) negative, și sub 25 la evaluările (gânduri) pozitive.
Persoanele care sunt doar supraponderale și nu se angajează în comportamente alimentare de tipul mâncatului
compulsiv, vor obține un scor în intervalul mediu, 20-30, la ambii factori (evaluări pozitive și negative).
Femei cu greutate normală care nu sunt bulimice tind să obțină scoruri peste 25 la evaluările (gândurile) pozitive și sub
25 la evaluările negative (gânduri negative).
Evaluarea distorsiunii imaginii corporale
Se poate face prin evaluarea figurilor desenate, tehnici de distorsiune optică și chestionare de autoevaluare (Enea &
Dafinoiu, 2012)
1.The Body Shape Questionnaire (BSQ)*
2.The Beliefs About Appereance Scale (BAAS) (Spangler &Stice)
Evaluează credințele disfuncționale despre aspectul corpului
BAAS este o scară de auto-raport ce conține 20 de itemi care evaluează gradul de aprobare al convingeri despre
consecințele percepute ale înfățisării/aspectului pentru relații, realizări, imaginea asupra sinelui și sentimente. Gradul de acord
cu declarații despre aspect în fiecare dintre aceste domenii este evaluat pe o scală de 5 puncte variind de la 0 (deloc) la
4(extrem).
Rezultatele susțin potențiala utilitate a BAAS în evaluarea atitudinilor disfuncționale cu privire la aspect. Este o scală
unidimensională.
3.Body Checking Questionnaire (BCQ) (Reas, Whisenhunt,Netemeyer&Williamson,2002)
Măsoară comportamentele de verificare corporală ( atașat în fișierul cu instrumente)
4.Eating disorder Thoughts Questionnaire (EDTQ) ( Cooper, Todd, Woolrich, Somerville &Wells,2006)
Chestionar cu 26 de itemi care evaluează gândurile pozitive despre alimentație, gândurile negative și gândurile permisive.
5. The Eating Disorder Diagnostic Scale (EDDS) (Stice , Fisher&Martinez,2004) (EDDS-5 din folderul cu instrumente)
Evaluarea medicală
Nu există un test de laborator pentru diagnosticarea BN, ci diagnosticul este cel mai bine confirmat prin identificarea
cognițiilor și comportamentelor (Birmigham&Beumont,2004).
Sunt recomandate evaluări medicale care să cuprindă verificarea semnelor de malnutriție (deshidrateare și eroziune
dentară), a funcționării rinihilor, tiroidei și ficatului.
Complicații medicale ale BN: ,,sindromul colonului catarhic’’ (transformarea colonului într-un tub inert incapabil să se
contracte cauzată de dependendența de laxative stimulante).

MOTIVAȚIA PENTRU SCHIMBARE

La persoanele cu BN, rezistența la tratament este o problemă mai mare decât în cazul altor tulburări psihiatrice, atât din cauza ambivalenței
ridicate față de recuperare, cât și a motivației scăzute pentru abținerea de la comportamentul alimentar disfuncțional
(Knowles,Ankhina&Serpell,2013).
Nevoia imperioasă de schimbare pe care o pot conștientiza la un moment dat pacienții cu tulburări de alimentație este denumită de
Noordenbos ,, momente critice’’ .
Atunci când apelează la terapie persoanele cu BN pot să se afle în diferite stadii ale schimbării. Conform modelului transteoretic al
schimbării comportamentale intenționate (Proschaska), oamenii  pornesc de la lipsa conștientizării problemei și lipsa dorinței de a face ceva în
legătură cu aceasta (stadiul precontemplativ), ajungând pănă la luarea în considerare a posibilității de schimbare (Stadiul contemplativ),
devenind apoi deciși să realizeze schimbarea (Stadiul de pregătire), să acționeze (stadiul de acțiune) și să o mențină (stadiul de menținere).
Pregătirea pentru schimbare este un concept dinamic care poate varia atât în timpul ședinței, cât și între ședințe, astfel încât , deși au fost
dezvoltate instrumente de autoadministrare în acest scop, nu are sens să se piardă prea mult timp cu măsurarea ei într-un anumit moment
(Treasure&Bauer,2013).
Prin stimularea motivației se urmărește implicarea pacientului în terapie până la normalizaea obiceiurilor alimentare, care pentru pacienții
bulimici presupune reducerea numărului de episoade de mâncat compulsive și învățarea consumării unei cantități suficiente de alimente fără
utilizarea laxativelor, vărsăturilor sau exercițiilor exagerate.
 4.Particularități în evaluarea copiilor și adolescenților
Adaptarea procesului de evaluare la stadiul dezvoltării cognitive a copilului prin utilizarea unui limbaj adecvat
nivelului său de înțelegere și explicarea termenilor abstracți cu exemple concrete și metafore ilustrative (Enea și Dafinoiu,
2012)
Evaluarea copiilor necesită obligatoriu implicarea părinților , care pot oferi informații esențiale despre problemele
alimentare pe care copilul nu poate să le exprime au le ascunde în mod deliberat (Enea, Moldovan și Anton, 2017).
Manifestările clinice diferă la copii , în speciel criteriile fizice ce se raportează la normele de înălțime /greutate ale
vârstei și traiectoria devoltării.
În evaluarea psihometrică trebuie utilizate atât instrumente adaptate la copii , cât și instrumente de heteroevaluare
pentru părinți.
EDE-Child
Children EAT
EDI-Child
Kid’s Eating Disorder Survey
Children’s Eating Behavior Inventory
 Diferențe între evaluarea copiilor și a adolescenților comparativ
cu evaluarea adulților cu tulburări de comportament alimentar

- copiii au mai puțină autonomie și pot fi convinși de către părinți, atât în

-dependența de evaluare
prin teste
autoadministrate în
condițiile în care
tulburările sunt
egosintonice,
reprezentând una dintre
caracteristicile comune
evaluării copiilor, cât și
a adolescenților.
- nivelul de înțelegere al copilului
Asemănări
privința implicării în tratament, cât și în decizia alimentelor consumate
-copiii sunt incapabili să își descrie gândurile, atitudinile și comportamentele
cu claritate sau, este posibil să nu dorească să și le dezvăluie, ceea ce impune
colectarea informațiilor de la părinți
- implicarea părinților în evaluarea psihologică a copiilor și adolescenților
reprezintă o necesitate, fără a reprezenta o alternativă exclusivă
- interviul administrat părinților poate releva diferențele față de raportările
copiilor
- stadiul de dezvoltare cognitivă a copilului impune anumite limitări, printre
care și adaptarea limbajului utilizat în instrumentele de evaluare, respectiv la
- evaluarea extensivă va necesita mai mult de o oră, presupunând și
implicarea și evaluarea familiei
- evaluarea măsurii în care familia este loială, devotată, încurajatoare, critică,
indignată sau epuizată(Yager,2007)
Deosebiri
 Evaluarea simptomelor pentru diagnosticarea TCA la copii și adolescenți
Criteriilor fiziologice Criteriilor comportamentale Criteriilor cognitive

- Se recomandă calcularea indicelui -evaluarea episoadelor de

de masă corporală pe baza înălțimii și alimentare compulsivă; - teama intensă de luare în
a greutății, fără alte măsurători ale - mâncatul compulsiv greutate, distorsiuni ale
compoziției corporale; presupune 2 caracteristici conformației și greutății corpului;
-nu există o metodă standard de
principale: actul și - influența exagerată a
calculare a punctului de referință
vizând greutatea(un copil poate fi experiența subiectivă conformației și greutății
normal, în timp ce potrivit altei -pierderea controlului corporale asupra autoevaluării și
metode de calcul al greutății, acesta poate fi markerul cel mai negarea greutății scăzute.
poate avea tulburare mentală); valid și specific unei - evaluarea imaginii corporale în
-- în DSM V precizează că nu se pot tulburări de alimentație ; TCA necesită tehnici și modalități
asigura standarde definitive, - mecanismele multiple de măsurare( distingeri
recomandându-se să se ia în
compensatorii inadecvate între componenta perceptivă și
considerare indicele de masă
corporală pentru vârsta și sex care se includ purgarea și cea atitudinală sau afectivă)
încadrează sub percentila 5, ca comportamentele care nu - pacienții cu TCA distorsiunea
sugerând subponderalitatea, la care implică purgarea ; perceptivă presupune o
se adaugă : istoricul greutății, - evaluarea intenției din supraestimare a mărimii
constrituția corporală și tulburările spatele simptomelor la corporale.
fiziologice. tineri .
 Child Version EDE (ChEDE)- este o adaptare a EDE varianta pentru evaluarea mai corectă a simptomelor
tulburărilor de alimentație la copii și adolescenți cu vârste între 8-14 ani.
 Maloney și colab. au adaptat Testul de atitudini pentru alimentație pentru copii (Ch-EAT) în 1988 de la testul
Eating Attitudes (Garner and Garfinkel).
 Este un inventar auto-raport, alcătuit din 26 de itemi destinați evaluării comportamentelor alimentare,
preocupărilor alimentare, bulimiei și preocupărilor legate de supraponderalitate.Instrumentul a fost adaptat la
nivelul de înțelegere și la limbajul copiilor, pentru a fi mai comprehensibil pentru copii. Este evaluată
inclusiv intenția, pe lângă comportamentul real, iar părinții vor ține un jurnal al evenimentelor, pe care
copilul îl va utiliza ca ajutor pentru a-și le reaminti în cursul interviului. Instrumentul are o structură instabilă
și consistență internă scăzută(Wade et.al, 2008) cu excepția subscalei referitoare la preocuparea pentru forma
corpului care are o consistență internă bună.
 Ca și EAT, ChEAT evaluează o varietate de atitudini și comportamente asociate cu anorexia nervoasă și
bulimia nervoasă. Fiecare item este evaluat pe o scală Likert de la 1 (întotdeauna) la 6 (niciodată).
 Copiii sunt rugați să aleagă una dintre cele șase alternative de răspuns, de la „mereu” la „niciodată”.
Răspunsul „mereu” este cotat 3, în timp ce răspunsul „foarte des” este cotat 2, iar răspunsul „des” este cotat
1. Celelalte trei răspunsuri pentru fiecare întrebare sunt cotate 0. Astfel, scorurile ChEAT pot varia de la 0 la
78. Un scor mai mare de 20 este sugestiv pentru mâncatul dezordonat. ChEAT are o consistență internă bună
și o fiabilitate bună.
Itemii au fost grupați în 4 subscale : restricție, îngrijorare privind alimentația, îngrijorarea în ceea ce privește greutatea și
îngrijorarea cu privire la forma corpului. Cooper et al. (1989)
Scorurile subscalei ChEDE au putut distinge între copiii cu anorexie nervoasă și altele alte tulburări alimentare, ceea ce
sugerează că are validitate discriminantă sensibilă.

ChEAT poate să fie extrem de util în descoperirea continuității dezvoltării în comportamentele alimentare și atitudini, și în
identificarea fetelor cu risc și corelate precoce ale acestui risc (Smolak și Levine, 1994), îndeosebi a fetelor din școlile
gimnaziale.

The Eating Disorder Examination Questionnaire (EDE-Q)

EDE-Q a fost dezvoltat ca auto-raport, versiunea actuală a EDE. La fel ca EDE, evaluează frecvența comportamentelor de
bingeing și de purgare și prezența atitudinilor în patru domenii care corespund celor patru subscale EDE „reținere”,
„preocupări privind alimentația”, „preocupări privind greutatea” și „preocupări privind forma corpului”. Versiunea actuală a
EDE-Q (EDE-Q6.0) cuprinde 28 de itemi care permit evaluarea atât a prezenței cât și a gravității simptomelor (fie cu o
solicitare de frecvență în ultimele 28 de zile, fie cu un răspuns la o alegere forțată 7- puncte pe scala Likert), precum și articole
de auto-raport despre înălțime, greutate, menstruație și utilizarea contraceptivelor orale.

Această scală de auto-raport depășește dezavantajele EDE de lungă durată , inclusiv cerința ca un investigator instruit să
administreze evaluarea. Dezavantajele pentru EDE-Q includ lipsa corelației cu comportamentul prospectiv auto-raportat la
episoadele de bingeing și supraalimentarea obiectivă. În mod special, datele sugerează că EDE-Q poate subestima
supraalimentarea obiectivă.
 Unele studii au investigat proprietățile psihometrice ale diferitelor versiuni ale EDE-Q. Atât EDE, cât și EDE-Q au fost
supuse mai multor revizuiri; deci investigarea ulterioară a proprietăților psihometrice în diferite populații pentru aceste
versiuni este discutabilă pentru a stabili utilitatea și limitele acestora. Consistenței interne a fost evaluată a fi adecvată la
adolescentele fără simptome, precum și la cele cu simptome bulimice. S-a dovedit că fiabilitatea test- retest este bună pe o
perioadă de 2 săptămâni.
În comparație cu EDE, sa raportat că EDE-Q generează scoruri de subscale semnificativ mai mari (adică, indică mai multă
patologie) și frecvențe semnificativ mai mari ale episoadelor binge.

The Children's Eating Behavior Inventory:

Inventarul comportamentului pentru alimentația copiilor (CEBI),este un instrument de raport al
părinților, fiind destinat să evalueze problemele de mâncare și alimentație pe o vârstă largă și într-o mare
varietate de tulburări medicale și de dezvoltare.

CEBI are 40 de itemi ce pot fi grupați în două mari categorii: articole referitoare la copil și articole
referitoare la sistemul părinteasc și familial.
Cei 28 itemi din domeniul copilului sunt destinați să evalueze preferințele alimentare, abilitățile motorii
și conformitatea comportamentală.
Cei 12 itemi din domeniul părinte sunt destinați să evalueze controlul comportamentului copilului,
cunoașterea și sentimentele despre hrănirea copilului și interacțiunile dintre membrii familiei.
Pentru a permite includerea familiilor monoparentale și a familiilor cu un singur copil. Părinții singuri omit 4 itemi,
completând un total de 36 itemi. Familiile cu doi părinți și cu un singur copil omit un articol completând în total 39 de
articole.
În ceea ce privește scorarea,pentru fiecare element, respondentul indică pe o scară de răspuns Likert în 5 puncte cât de des
apare comportamentul (adică, niciodată, mai rar, uneori, deseori, întotdeauna). Douăzeci și opt de itemi sunt notați pozitiv, 12
itemi sunt cotați negativ.
Două scoruri sunt derivate din instrument. Scorul total se obține adăugând scorurile pentru fiecare item (cel mai mare scor
posibil este de 5 pentru fiecare item).
Pe baza procentului mediu de itemi percepuți a fi o problemă (adică de exemplu : 20% pentru un grup și 13% pentru alt
grupul ), punctul mediu dintre cele două valori (16%), poate fi luat ca punct de decupare pentru definirea prezenței unei
probleme alimentare (100).
 SINTETIZAREA Ș RAPORTAREA REZULTATELOR EVALUĂRII

1.Integrarea datelor din surse complementare

Având în vedere caracterul multi-dimensional al evaluării tulburărior de comportament alimentar, în final, rolul
clinicianului este de a integra datele obținute din surse complementare de informații, provenite din interviuri, chestionare,
istoric, familie sau alte persoane.
În formularea diagnosticului, ROLUL JUDECĂȚII CLINICE este esențial pentru clarificarea posibilelor inconsistențe și
contradicții în informațiile culese.

2.Raportarea rezultatelor evaluării clinice în tulburările de comportament

Raportul va cuprinde informații despre: istoricul greutății corporale, patternuri de alimentație, aport nutrițional,
restricții, diete și reguli alimentare, episoade de mâncat compulsiv, comportamente compensatorii inadecvate pentru
controlul greutății, de tip purgare, post și activitate fizică excesivă ; preocupările pentru greutate și forma corporală,
perturbările în imaginea corporală; manifestări cognitive; perturbări emoționale; trăsături de personalitate; stima și
conceptul de sine; comorbidități psihopatologice; funcționarea interpersonală și psihosocială; istoricul clinic personal și
familial (Allen,2015).
3.Conceptualizarea cazului
Conceptualizarea cazului este etapa de legătură dintre evaluare/diagnostic și terapia tulburării.
O conceptualizare adecvată include atât elemente descriptive privind natura și severitatea simptomatologiei, cât și o
perspectivă explicativă asupra etiologiei factorilor patogenetici care au contribuit la dezvoltarea , evoluția sau menținerea
tulburării (Garner și Keiper,2010).
Este necesară o bună cunoaștere a teoriilor explicative actuale asupra etiologiei tulburărilor de comportament alimentar.
Conceptualizarea presupune înțelegerea semnificațiilor și funcțiilor adapative multiple ale simptomatologiei, rolul și
beneficiile consecutive ce întrețin perpetuarea tulburării prin întăriri pozitive sau negative, evitarea sau diminuarea unor stări
negative. (Garner și Keiper,2010).