Universitatea din Oradea

Facultatea de tiine Socio-Umane

Specializarea: Psihologie clinic, Consiliere
psihologic i Psihoterapie

2014
Disciplina:
Fundamente cognitive
i experimentale ale
consilierii

Claudia Coco& Diana
Georgescu (cs.
Popovici)

VULNERABILITATEA COGNITIV LA BULIMIE. Partea a
IIa. Teorii explicative i Implicaii clinice
Materialul prezinta argumentele care susin teza unui grup de
cercetatori (Abramson Lyn, Bardone-Cone A., Vohs K, Joiner
T., Heatherton T., Tice D.& Baumeister R.), potrivit creia:
Mancatul compulsiv este o strategie de diminuare a
distresului provocat de recunoasterea incapacitatii de a
atinge standardele perfectoniste de greutate dorite de
persoana bulimic si a sentimentului de neajutorare asociat.
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
1



Cuprins

A. Mancatul compulsiv (Binge eating) ca o incercare autodistructiva de a regla/ controla emotiile
negative, constiinta de sine aversiva i autodezgustul
T1. Teoria Evadarii Baumeister R.
T2. Teoria Discrepantei Duval S.
T3. Teoria Prioritii Tice D.
Dovezi empirice
Caracteristicile persoanelor bulimice care favorizeaz alegerea mncatului ca strategie preferat de
evadare
3 modele de mancat

B. Rezumat: Rezolvarea paradoxului Perfectionism-Bulimie
Cand profilul celor 3 factori nu conduce catre bulimie?
Explicatii Alternative ale alegerii simptomelor bulimce ca raspuns la emotiile negative (alte 2 teorii)

C. Implicatii clinice

D. Alte cercetri recente

Bibliografie.



Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
2


A. Mancatul compulsiv (Binge eating) ca o incercare autodistructiva de a regla/ controla
emotiile negative, constiinta de sine aversiva si autodezgustul


Postulatul acceptat:
natura tulburarilor alimentare=lupta catre standarde de subtirime imposibile=perfectionism

Teza: Mancatul compulsiv este o strategie de diminuare a distresului provocat de
recunoasterea incapacitatii de a atinge standardele perfectoniste de greutate dorite de persoana
bulimic i a sentimentului de neajutorare


T1. Teoria Evadarii (Baumeister R., 1988) extinsa de Heathertone T.&Baumeister R.
(1991)
Este o teorie mai cuprinzatoare care sustine ca multe comportamente autodistructive
ca alcoolismul, abuzul de droguri, mancatul compulsiv, auto-mutilarea si chiar masochismul
pot reprezenta incercari de evadare din stari de constiinta de sine neplacute si emotii negative;
aceste comportamente induc o stare de 'deconstructie cognitiva', care favorizeaza perspectiva
pe termen scurt, mai precis o aduc pe aceasta in campul constiintei in dauna perspectivei pe
termen lung, care se estompeaza
Deconstructia cognitiva permite abandonarea gandurilor prin care persoana se
compara cu un standard sau cu altii si ia in considerare consecintele esecului; aceste gnduri
sunt esena contiinei de sine, care nsoite de evaluare negativ i de dezgust devine
aversiv.
Heatherthone T.& Baumeister R., 1991, extind Teoria Evadrii la Bulimie susinnd
c mancatul compulsiv este o forma puternica de evadare deoarece indreapta atentia spre
senzatiile gustative, care, la unii indivizi pot oferi un confort emotional


T2. Teoria Discrepantei (Duval S. 1972, reluat n 1992)
Duval S. (1992) sugereaza ca atunci cand oamenii sesizeaza o discrepanta intre
scopuri si nivelul realizarilor, se simt motivati fie sa reduca discrepanta fie nivelul de
autofocusare catre ea; Teoreticienii Autocontrolului au indicat ca un nivel de autoeficacitate
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
3

perceputa inalta angajeaza subiectul in comportamente de natura sa reduca discrepanta, pe
cand celalti abandoneaza scopul si incearca sa scape de autofocusare pentru ca a devenit
neplacuta; se pot da exemple de studii in care subiectii au evitat sa se asculte inregistrati sau
sa se priveasca in oglinda in conditia de autoeficacitate scazuta.
Conform teoriei, persoana perfectionista cu autoeficacitate ridicata se concentreaza pe
diminuarea discrepantei (aa cum ilustreaz Arnold Schwarzenegger n autobiografia sa, care
atunci cnd a constatat c muchii gemeni l depuncteaz la concurs i-a tiat toi pantalonii
pentru a-i vedea mereu, att el ct i celali i a se motiva s-i lucreze), iar cea cu
autoeficacitate scazuta pe scaderea distresului; ea vrea sa uite ca a esuat in atingerea
performantei propuse (de ex. scaderea ponderala) pe care crede ca nu o poate realiza; in mod
ironic, o persoana bulimica apeleaza la mancare pentru scaderea distresului; se pune
ntrebarea dac avem aici o dvada ca emotiile negative si constiinta de sine aversiva (a
incapacitatii) produc episoadele de mancat compulsiv la persoanele bulimice?


T3. Teoria Prioritii (Tice D.&Baumeister R., 2001)
Teoria Proritatii este congruent cu Teoria Evadarii (Baumaister&Scher,1988), dar
contrazice teoriile Auto-distrugerii intenionate (psihodinamica) i ale Pierderii capacitii
(Baumeister, 1996), adic pierderea rationalitatii (urmarirea scopului pe termen lung), si prin
consecinta a capacitatii de autocontrol la distres.
Dup Dianne Tice, este cunoscut si acceptat ca distresul interfereaza in mod negativ
cu autocontrolul (alimentatie, fumat, alcool); cand oamenii sunt stresati pot ceda impulsurilor
imediate (ex. de a manca) pentru a se simti mai bine; cand nu sunt stresati oamenii isi
orienteaza comportamentul spre realizarea obiectivelor pe termen lung
Ea propune ideea potrivit creia starea de distres nu afecteaza capacitatea de auto-
reglare, ci numai intra in conflict cu autocontrolul pe permen lung si castiga; ca atare se
schimba scopul, se renunta la reglarea pe termen lung, pentru cea pe termen scurt, care in
conditiile date poate fi considerata functionala; pentru aceasta a facut un experiment prin care
a artat ca oamenii pot mnca mancare nesanatoasa dar gustoasa pentru a-si regla emotiile
negative, chiar daca in mod obisnuit s-ar abtine de la a manca astfel de alimente, daca cred ca
aceasta mancare ofera reconfortare; prin aceasta ea a vrut sa demonstreze ca distresul nu
afecteaza capacitatea de autoreglare.

Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
4

Descrierea Studiului
- a doua grupuri de studenti (in total 74), li se cere sa se identifice cu personaje in emotii
negative respectiv pozitive
- apoi la jumtate din ei nu i se spune nimic despre efectele mancatului (lasandu-i sa creada
pe mai departe ca o tabla de ciocolata poate alunga distresul, idee care face parte din folclorul
popular) =Changeable mood; celeilalte jumatati i se explica faptul ca nu exista evidente
stiintifice care sa sustina ca mancatul are vreo influenta asupra starii de spirit, si ca de fapt
mancatul le va prelungi starea de spirit, indiferent care ar fi ea, aceasta fiind manipularea; apoi
celor 4 grupuri li se solicita participarea la un test secundar, pe timpul pauzei, despre gustul
alimentelor, scop in care li se lasa snaks-uri pe masa; din grupul care nu a fost manipulat cei
tristi mananca cele mai multe snaks-uri;
- de asemenea nu s-au putut masura schimbari ale dispozitiei (in bine) dupa consumul de
alimente;

Tab. 1 Rezultatele originale ale studiului (Tice Dianne, 2001)
Total Amount of Snack Foods Eaten
Condition Mood freeze Changeable mood
Happy 0.49 (1.78) -0.35 (2.30)
Distress -0.89 (1.62) 0.79 (3.00)
Note. These numbers represent mean sums of standardized scores
on amounts of cookies, pretzels, and cheese crackers. High positive
scores indicate more eating. Standard deviations are in parentheses.

S-au interpretat rezultatele ca demonstrnd c stresul nu impiedica in mod necesar
reglarea comportamentului pentru atingerea obiectivelor pe termen lung; Supraalimentarea
(Overeating) a aprul cand participantii erau stresati si credeau ca mancatul ii va face sa se
simta mai bine; astfel cedarea in fata impulsului apare mai degraba ca fiind o schimbare de
scop decat o nereusita a reglarii in sine.


Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
5

Dovezi empirice
Un numar considerabil de dovezi empirice si clinice sugereaza ca starile emotionale
negative precipita episoadele de mancat compulsiv; pot fi citate mai multe studii in perioada
1975- 1990, care sustin mai mult sau mai putin ideea;
Deoarece atat Teoria Prioritatii (TiceD) cat si a Evadarii (BaumeisterR) sustin ca
persoanele se angajeaza in in acest comportament ca sa scada starea aversiva, este important
de aflat daca mancatul compulsiv reduce emotiile negative si constiinta de sine aversiva sau
nu; pot fi enumerate mai multe studii care sustin ideea:
- Beebe, 1994
- Tachi, 2001
- Abraham, 1982, raporteaza depersonalizare si derealizare in timpul episoadelor
- cea mai mare parte a subiectilor raporteaza reducerea emotiilor negative in timpul
episoadelor.
Studiilor viitoare le revine sarcina de a caracteriza mai detaliat starea mentala din
timpul episoadelor, pentru a se putea verifica daca episoadele induc intr-adevar stari de
deconstructie cognitiva, si ca o consecinta o reducere a constiintei de sine aversiva, asa cum
au presupus in Teoria Evadarii Heatherton& Baumeister in 1991;

Caracteristicile persoanelor bulimice care favorizeaz alegerea mncatului ca strategie
preferat de evadare
Dar de ce ar alege un bulimic tocmai mancatul ca sa evadeze din starile emotionale
negative, ruta care interfereaza cu scopul sau pe termen lung de a slabi, Stiind ca exista mai
multe cai de a face aceasta? Dupa Bardone-Cone A., exista 6 factori care caracterizeaza
persoana bulimica si care cresc probabilitatea acestei alegeri:

F1: pentru bulimici (n special) mancarea are o valoare de recompensa foarte mare, posibil si
din cauza ca ei se afla la dieta mult timp
F2: bulimicii au asteptari mai mari legate de capacitatea mancarii de a oferi o evadare din
gandurile despre sine si din emotiile negative asociate (Tice D., 2001)

F3: modelarea din familie sau din grupul de covrstnici; au vazut adulti care procedeaza in
acest fel; se citeaza un studiu care pune in evidenta o corelatie intre mame si fiice bulimice
(Pike& Rodin, 1991), dar fara a decela intre posibile efecte ale inrudirii genetice si invatarea
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
6

vicarianta; in schimb se citeaza doua studii (Crandall, 1988 si Stice 1998) care arata o
corelatie intre subiect si tulburarile alimentare ale covarstnicilor colegi

F4: deoarece mancatul are consecinte legale mai putin grave ca alcoolul si drogurile, femeile
care evita puternic vatamarea si au o impulsivitate generala scazuta vor prefera aceasta cale de
scapare; intre bulimie si uzul de substante (alcool) s-a gasit o comorbiditate semnificativa
statistic (Herzog, 1996); se avanseaza explicatia ca situatia ar putea sa existe la persoanele cu
evitare mai scazuta a vatamarii si cu impulsivitate generala mai ridicata

F5: efectul dietei, care nota bene, a fost pus in evidenta si la animale (dieta precede mancatul
compulsiv); dupa Stice, 1998, dieta prezice debutul simptomelor bulimice;

F6: raspunzand la intrebarea de ce femeile mananca compulsiv si barbatii nu, (ei preferand
alcoolul ca strategie de evadare) s-a avansat ipoteza ca alcoolul nu produce aceleasi efecte ca
la barbati (nu reduce constiinta de sine si nici anxietatea) Wilson 1989; totusi Yager, 1988, a
pus in evidenta 'inlocuirea de simptome' de la mancat la alcool la femei care au redus
mancatul si nu au dezvoltat alte strategii mai eficiente.


3 modele (stiluri) de mancat pentru reducerea emotiilor negative si a constiintei de sine
aversive (Abramson, 2006)
M1- mancat compulsiv orientat spre satietate, spre acoperirea senzatiei 'de foame'
M2- mancat distractiv orientat spre senzatia creata de procesul mancarii, gesturi si
senzatii: dus la gura, mestecat, inghitit sau gust, si care difera calitativ de mancatul
obisnuit; constiinta este redusa la imediat, gandurile semnificative despre sine, abolite,
desconstructia cognitiva este produsa de concentrarea pe procesul mancarii
(Observatie personala: par sa fie rutine de distragere, ca si prepararea si consumul
ritualizat al cafelei, al pipei sau al tigarilor); din pacate constiinta de sine redusa
interfereaza negativ cu autocontrolul, prin aceea ca impiedica compararea
comportamentului cu standardele; in starea de deconstructie indivizii care in mod
obisnuit se restrictioneaza, nu mai pot aplica inhibarea; astfel ei pot aluneca intr-un
episod florid de mancat compulsiv;
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
7

M3- prin contrast, la indivizii care nu se restrictioneaza, mancatul distractiv pentru
reducerea emotiilor negative nu are caracter dezinhibator, si deci poate sa nu
escaladeze in episod florid


B. Rezumat: Rezolvarea paradoxului Perfectionism-Bulimie

Integrarea cunostintelor despre bulimie cu teoriile si cercetarile privind autocontrolul
ofera o solutionare a paradoxului n 3 pasi:
intai s-a prezentat Teoria celor 3 factori si evidentele care o sustin, care sugereaza ca
pers inalt perfectioniste cu o autoeficacitate perceputa scazuta sunt mai predispuse sa
experientieze bulimia cand se percep ca fiind prea grase sau sunt nesatisfacute de
corpul lor
pentru a explica de ce asemenea persoane se angajeaza in comportamentul bulimic, s-a
extins Teoria Evadarii (Baumeister R., 1988), si s-a sugerat ca persoanele cu profilul
descris sunt coplesite de emotii negative (dezgust fata de propria persoana) cand
realizeaza ca nu pot sa-si atinga standardele in materie de greutate; atunci ele isi
abandoneaza obiectivul pe termen lung (obtinerea corpului si a greutatii perfecte)
printr-un comportament de distragere catre un scop imediat, de reducere a distresului
(Tice D., 2001); daca aceste persoane prezinta caracteristici care-i fac sa incline catre
alegerea mancatului ca ruta preferata de evadare (F1, F2) atunci ele vor manca, chiar
compulsiv, pentru a-si reduce distresul;
conform cu aceasta viziune, mancatul compulsiv printre bulimici reprezinta o strategie
pe termen scurt de reducere a distresului creat de emotiile negative si de constiinta de
sine aversiva, ceea ce funcioneaz ca auto-aparare fata de obiectivul pe termen lung.


Cand profilul celor 3 factori nu conduce catre bulimie?
Rezolvarea paradoxului implica ca nu exista o potrivire perfecta intre prezenta celor 3
factori (perfectionism, autoeficacitate perceputa scazuta si perceptia de a fi gras sau
nesatifacut de aspectul corpului) si prezenta simptomelor de bulimie.
Cum s-a aratat, o persoana cu acest profil poate sa nu fie caracterizat de factorii care sa
o faca sa aleaga mancatul compulsiv ca ruta de evadare ; ea poate alege alte rute, de ex. o pers
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
8

care gaseste efectul alcoolului ca placut si care a crescut intr-o familie in care parintii beau
cand sunt stresati, poate alege alcoolul;
Desigur, persoanele cu profilul celor 3 factori pot fi inclinate catre mai mult de un
comportament de evadare, de ex. mancat compulsiv si abuz de drog; acest scenariu se
potriveste cu comorbiditatile semnificative ale bulimiei si a altor comportamente
dezadaptative, ca abuzul de substanta, si auto-mutilarea, despre care au emis ipoteze ca ar
oferi evadari temporare alti cercetatori (Dansky...).
De asemenea, nu toti posesorii profilului celor 3 factori pot fi motivati sa adopte
comportamente de distragere pe termen scurt cand experientiaza distres; astfel Abramson
speculeaza ca indivizii foarte depresati/anxiosi pot suferi de caderi sau absenta motivatiei de
a-si mentine stima de sine, si ca atare ar putea sa nu faca pasul de a se angaja in
comportamentul de reducere a distresului; poate ca ei sunt mai putin impulsivi decat omologii
lor care se angajeaza in incercari dramatice ca mancatul compulsiv, abuzul de substanta sau
auto-mutilarea.


Explicatii Alternative ale alegerii simptomelor bulimce ca raspuns la emotiile negative (alte
2 teorii)
- desi sunt legate de T Evadarii, au elemente diferite
- Teoria Dezinhibarii (Herman, 1980, 2001): sustine ca emotile negative servesc la slabirea
restrictiilor alimentare, adica interfereaza cu controlul cognitiv restrictiv; desi identifica rolul
emotiilor neg ca fiind declansator ( ca Teoria Evadarii) deosebirea consta in:

Tab. 2 Comparatie Teoria Evadarii
T. extinsa a Evadarii,
Baumeister R., 1991
T. Dezinhibrii,
Herman , 1980
T. Diminurii capacitatii,
Baumeister R., 1996
asemnri emotiile negative sunt
cauza proximala
emotiile negative sunt
cauza proximala
emotiile negative sunt cauza
proximala
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
9

Tab. 2 Comparatie Teoria Evadarii
T. extinsa a Evadarii,
Baumeister R., 1991
T. Dezinhibrii,
Herman , 1980
T. Diminurii capacitatii,
Baumeister R., 1996
diferene manca compulsiv ca
sa reduca distresul
generat de contiina
autoeficacitii reduse
n raport cu
standardele dorite
restrictiile genereaza
distres
mancatul compulsiv nu
are rol strategic, doar se
opune restriciilor
autocontrolul este o resursa
limitata, pur si simplu pers
in distres emotional
diminueaza autocontrolul
din lipsa de resurse, care
sunt consumate de distres;
mancatul compulsiv nu are
nici aici rol strategic,

Direcii de cercetare viitoare: sa distinga empiric intre cele 3 teorii printre persoanele
cu profil 3 factorial (perfectionism, autoeficacitate perceputa scazuta, nemultumire cu privire
la greutate); rezultatele prezentate nu disting intre ele; nici un studiu nu a testat dac mancatul
compulsiv este o incercare strategica de a reduce distresul sau un rezultat al dezinhibarii/
scaderii autocontrolului datorat distresului; cei care vor descurca aceste ite, vor avea o
contributie importanta, spune Abramson, 2006.


C. Implicatii clinice

Identificarea profilului 3-factorial are urmtoarele implicatii clinice:
Poate fi atacat oricare factor (ceea ce ofer o oarecrae flexibilitate), totusi
perfectionismul nu este totdeauna rau (vezi cazul A. Schwarzenegger), el ridic probleme
numai cand este insotit de lipsa de abilitati sau autoeficacitate scazuta; cresterea abilitatilor si
a autoeficacitatii este mai dezirabila dect scderea perfecionismului.

Teoria extinsa a Evadarii are implicatii legate de componenta evadare; urmatoarele
interventii ar trebui sa reduca probabilitatea ca persoana sa aleaga mancatul compulsiv pentru
a scapa de emotiile negative:
(1) cresterea abilitatilor de coping incluzand strategii eficiente de rezolvare de probleme si
distractii sanatoase ca si comportamente de evadare
(2) cresterea abilitatii de a tolera distresul;
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
10

(3) scaderea tendintei de a privilegia controlul emotiilor pe termen scurt in dauna scopurilor
de autocontrol pe termen lung;
Complemente pentru intervenii:
- educarea despre legatura dintre diete cronice si mancat compulsiv, incurajarea mancatului
moderat si descurajarea mentalitatii de mancare buna versus rea;
- oferirea de terapie de familie pentru a referi/ a atinge
1
modelele si dinamicile familiale care
ar putea sustine mancatul compulsiv.
Interventiile pe cresterea autoeficacitatii (perceputa ca si actuala) pot sprijini scopurile
(1)-(3); deasemenea pe aceasta cale persoanele pot sa micsoreze discrepantele si astfel sa
micsoreze cortegiul de emotii negative, astfel nemaifiind inclinate sa dea prioritate controlului
emotional.
Interventiile comportamentale care se centreaza numai pe mancatul compulsiv, fara sa
se preocupe de ceilalti factori favorizanti (autoeficacitatea scazuta sau inabilitatea de a tolera
emotiile negative) poate incuraja substitutia de simptome.

Ca observaie personal a aduga c meritul principal al lucrarii este ca atrage atentia
asupra factorilor cognitivi, care sunt in puterea noastra, pentru ca factorii biologici, chiar
daca-i vom descoperi, este deocamdata putin probabil sa-i putem schimba.



D. Alte cercetri recente


Articol: Gailliot Matthew, Baumeister R. (Univ. Florida), DeWall N., Maner J., Plant A., Tice
D.(Univ. Florida), Brewer L., 2007, Autocontrolul se bazeaza pe glucoza ca sursa limitata
de energie: Vointa este mai mult decat o metafora, prezint urmtoarele rezultate:

Autocontrolul se bazeaza pe glucoza, ca sursa limitata de energie (glucoza putand fi
transformata in neurotransmitatori); teste de laborator al autocontrolului (ex. sarcini Stroop,
suprimarea gandurilor, controlul emotiilor, controlul atentional) si comportamentul social (ex.

1
n original: address, eng.
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
11

comportamentul de intrajutorare, a face fata gandului de moarte, inabusirea prejudecatilor
intr-o interactiune interrasiala) au aratat ca:
(a) activitatea de autocontrol reduce nivelul glucozei din sange
(b) nivelul scazut al glucozei dupa o sarcina initiala de autocontrol prezice o performanta
slaba la o a doua sarcina de autocontrol subsecventa
(c) actul initial de autocontrol afecteaza performanta unei sarcini se autocontrol subsecvente,
dar consumul unui bauturi cu glucoza elimina afectarea;
Autocontrolul necesita o anumita cantitate de glucoza pentru a opera intact. Un singur
act de autocontrol cauzeaza scaderea glucozei sub nivelul optimal, prin consecinta afectand
incercarile de autocontrol subsecvente.


Articol: Baumeister Roy, Vohs K., Tice D., 2007, Modelul Tariei/ Puterii
2
in Autocontrol:

Autocontrolul este o functie centrala a sinelui si o cheie a succesului in viata.
Exercitarea Autocontrolului pare sa depinda de o resursa limitata. Asa cum muschii obosesc
de la efort, actele de Autocontrol cauzeaza afectarea pe termen scurt, i anume epuizarea
eului
3
, in acte subsecvente, chiar in sarcini fara legatura. Cercetarile sustin Modelul Tariei/
Puterii in domeniile alimentatiei, bautului, cheltuitului, sexualitate, gandire inteligenta, alegeri
si comportament interpersonal. Factori motivationali sau de organizare pot bloca temporar
efectul vatamator al starii de epuizare a eului. Glucoza sanguina este o componenta
importanta a energiei.




Bibliografie

Abramson Lyn, Bardone-Cone A., Vohs K., J oiner T.& Heatherton T., 2006, Cognitive Vulnerability
to Bulimia, 329-359, in: Alloy Lauren& Riskind J ohn, Cognitive Vulnerability to Emotional
Disorders, Lawrence ErlbaumAssociates Publishers, Mahwah, New J ersey

Tice Dianne, Bratslavsky E., Baumeister R., 2001, Emotional Distress Regulation Takes Precedence
Over Impulse Control: If You Feel Bad, Do It!, J ournal of Personality and Social Psychology, Vol.
80, No. 1, 53-67

2
n original Strength, eng.
3
n original depletion of ego, eng.
Diana Georgescu (cs. Popovici)
Master Psihologie Clinic, Consiliere psihologic i Psihoterapie, 2013-14
12


Gailliot Matthew, Baumeister R., DeWall N., Maner J ., Plant A., Tice D., Brewer L., 2007, Self-
Control Relies on Glucose as a Limited Energy Source: Willpower Is More Than a Metaphor, J ournal
of Personality and Social Psychology, Vol. 92, No. 2, 325336

Baumeister Roy, Vohs K., Tice D., 2007, The Strength Model of Self-Control, Current Directions in
Psychological Science, 16: 351