INVENTARELE CLINICE MILLON

Instrumente de evaluare psihologică create pentru a oferi informații referitoare la psihopatologia tulburărilor
specifice DSM IV

Specific – au provenit din istoria bio-evoluționistă a dezvoltării personalității

Millon a demonstrat că structura unei științe clinice de personalitate cuprinde patru elemente cheie:
• Teoria;
• Taxonomia;
• Măsurători;
• Intervenție
Formele Inventarului:
• Adulți: Inventarul Clinic Multiaxial Millon III – identifică tulburările de pe axa I și II;
• Adolescenți: Inventarul Clinic pentru Adolescenți – identifică patternuri de personalitate, precum și simptome
clinice și îngrijorări specifice acestei vârste;
• Preadolescenți: Inventarul Clinic pentru Preadolescenți – identifică stilurile de personalitate emergente,
precum și instabilitatea emoțională sau nesupunerea cu caracter opoziționist.
Caracteristici fundamentale:
• Este scurt;
• Are la bază o teorie fundamentală;
• Un format multiaxial;
• Dispune de validare în trei etape și de scoruri BR (base rate) și de profunzime a interpretărilor;
• Concluzie: pot ajuta practicianul în construirea unor planuri de tratament create după nevoile fiecărui pacient.
Scalele
Dincolo de distincția pe care DSM o face între simptomele psihiatrice și dispozițiile de personalitate de durată, scalele
din interiorul fiecărei axe sunt grupate adițional în funcție de nivelul de gravitate a psihopatologiei.
Scalele MCMI - III
• Patternuri clinice de personalitate: schizoid, evitant, depresiv, dependent, histrionic, narcisist, antisocial, sadic,
compulsiv, masochist, negativist;
• Patologie severă de personalitate: schizotipal, borderline, paranoid;
• Sindroame clinice moderate: anxietate, somatoform, bipolar – maniacal, distimie, dependență de alcool, de
droguri;
• Sindroame clinice severe: tulburări de gândire, depresie majoră, tulburare delirantă;
• Indici de modificare: dezvoltare, dezirabilitate, devalorizare, validitate.
Pragul de diagnostic
• O caracteristică importantă care face distincția între testul MCMI – III și celelalte inventare de personalitate
este faptul că utiliează datele statistice ale scorurilor BR (base rate) și nu transformări în scoruri standard
normalizate;
• Există posibilitatea raportului computerizate, care integrează trăsăturile de personalitate și pe cele
simptomatice.
Progresul teoretic
• Nu se bazează doar pe principiile comportamentale de întărire și condiționare;
• Este ancorată, în mare parte și în teoria evoluționistă, conform căreia tulburările de personalitate sunt văzute ca
și constructe evoluționiste derivate din sarcini fundamentale cu care se confruntă toate organismele, și anume
lupta pentru supraviețuire, efortul de a se adapta la mediu și strategia organismelor de a face investiții
reproductive.
Teste pentru diagnosticare (actualizări)

Ruxandra Rascanu – Introducere in psihodiagnoza clinica

Unele teste sunt în primul rând destinate să fie de ajutor clinicienilor şi consilierilor când fac o diagnosticare. Un
asemenea grup de teste a fost dezvoltat printre alţii şi de către Theodore Millon.

Testele Millon. Inventarul clinic multiaxial Millon (MCMI, Millon, 1983) are 175 de întrebări de tipul adevărat/fals
care oferă rezultate legate de trăsăturile unei personalităţi durabile, cât şi despre simptome clinice acute. Inventarul
MCMI a fost revizuit de două ori rezultând MCMI-II (Millon, 1987) şi MCMI-III (Millon et al., 1994). MCMI-III oferă
rezultate pentru 14 tipuri de scale de personalitate, care corespund tulburărilor de personalitate din DSM-IV. Mai sunt
zece tipuri de scale clinice, incluzând scale care măsoară anxietatea şi depresia şi patru indici de valabilitate. Asemenea
informaţii pot fi folositoare în ajutarea clinicienilor de a pune diagnostice raportate la DSM-IV multiaxial şi de a evalua
rezultatul în psihoterapie. Pentru că testele MCMI sunt destinate special pentru folosirea cazurilor clinice, standardele
au fost stabilite doar pentru oamenii cu tulburări mintale; mostra de standardizare a inclus 1000 de pacienţi, bărbaţi şi
femei, cu multe şi diferite tulburări mintale. În punctare, scorurile încă neanalizate de pe scale sunt transformate în
rezultate de evaluare de bază, care sunt punctajele standard corespunzând datelor cunoscute de preponderenţă de
diagnosticare. În versiunile anterioare ale testului, valabilitatea unora dintre scale a preocupat investigatori
independenţi. De exemplu, Millon (1983) a raportat că scala de abuz de droguri MCMI a clasificat corect 94% din
eşantionul testat. Cu toate acestea, în cercetarea independentă a unor oameni cunoscuţi ca abuzând de alcool şi de drog,
mai puţin de jumătate din procentul celor care au făcut testul au fost corect clasificaţi, iar ratele de identificări pozitive
(de abuz) false au fost de 50% (Bryer et al., 1990; Marsh et al., 1988). Au fost consemnate (McCann, 1990) temeri cu
privire la valabilitatea defavorabilă a anumitor scale, mai ales când o persoană supusă testului manifestă simptome ale
unor afecţiuni psihiatrice.

Deşi autorii lui MCMI-III au avertizat ca acest instrument să nu fie folosit „cu nici un alt scop, decât pentru verificarea
diagnosticului sau pentru evaluarea clinică” (Millon et al., 1994, p. 5), testul pare să fi inspirat unele strategii de
intervenţie (Retzlaff, 1995a). Deşi receptat favorabil, în general, MCMI-III reţine unele trăsături din MCMI-II, pe care
specialiştii le-au găsit controversate. De exemplu, procedura de eşantionare folosită pentru a identifica subiecţi pentru
mostra de standardizare, suprapunerea scalelor şi alte chestiuni tehnice i-au determinat pe Haladyner şi Reynolds
(1991) să caracterizeze versiunea anterioară a testului ca „o comoară conceptuală, psihomotric undeva între un coşmar
şi o enigmă” (p. 534).

Inventarul clinic pentru adolescenţi Millon (MACI; Millon et al., 1993) este o revizuire a Inventarului de personalitate
a adolescentului Millon şi o revizuire a predecesorului său, Inventarul pentru adolescenţi Millon. Destinat folosirii
adolescenţilor din clinică, testul oferă date clinice, cât şi date legate de personalitate, include scale de valabilitate şi de
răspuns arătând prejudecăţi, şi are valoare în luarea deciziei de diagnosticare DSM-IV. Timpul testării este un avantaj,
pentru că adolescenţii vor completa cele 160 de întrebări ale testului în cca. 20 de minute. Problema acestui test este că
aceleaşi răspunsuri la cele 160 de întrebări sunt folosite repetat pentru a obţine punctaje pe cele 30 de scale ale testului,
majoritatea scalelor conţinând 30 sau mai multe chestiuni. „Ar trebui ca testul să aibă mai multe întrebări, mai puţine
scale şi/sau mai puţine întrebări per scală… aşa încât numărul mic de întrebări să nu poată fi întins atât de mult”
(Retzlaff).

În familia testelor Millon, aproximativ nou-venit este Indexul Millon pentru stiluri de personalitate (MIMPS; Millon,
1994). Luat ca un instrument pentru evaluarea personalităţii adulte din gama normală, MIMPS oferă un index general
de adaptare, cât şi informaţii despre cele 16 tipuri ale lui Jung. Acest test computerizat poate oferi date de valoare
individuală pentru personalul care lucrează la îndrumare profesională şi la programe de dezvoltare pentru angajaţi.

La baza tuturor acestor teste (1968, 1981, 1986a, 1986b, 1990; Millon et al., 1961) se află concepţia lui Millon despre
două dimensiuni primare ale personalităţii. O dimensiune, de natură comportamentală are legătură cu modurile de a
obţine satisfacţie şi de a evita stresul. Cealaltă are legătură cu un tipar general de a face faţă, care poate fi descris ca
activ sau pasiv. Rezultatele testelor Millon pot fi interpretate cu privire la aceste două dimensiuni ale personalităţii,
care, la rândul lor, pot fi interpretate conform categoriilor din DSM-IV.