1

Normal si patologic în viata psihica

Motivele pentru care abordam conceptul de normalitate psihica sunt: stabilirea de standarde pentru
calitatea vietii si evaluarea posibilitatilor profesionale ale unui individ.

Diferente si asemanari între normalitate si sanatate - sferele de continut ale celor doua notiuni
difera. Normalitatea include sanatatea, având în acelasi timp si elemente distincte. Ele se diferentiaza în
privinta domeniului de studiu, normalitatea vizând media populatiei în timp ce sanatatea vizeaza mai
mult aspectul calitativ. 515b12f Normalitatea se refera la aspectul adaptativ (cine este normal este
acceptat de grup), sanatatea se refera la valoare. Conceptul de normalitate este des utilizat în domeniul
medicinei, în special cea curativa, în timp ce sanatatea intra în sfera de preocupari a medicinei
preventive. Normalitatea si sanatatea ocolesc boala, normalitatea se sustrage bolilor ce agreseaza viata
psihica a individului, sanatatea îndepartându-se de boala, sanatatea fiind vazuta ca normalitate ideala.
Sanatatea e legata mai mult de aspectele somatice, în timp ce normalitatea este mai apropiata de
aspectele mintale, psihice. Din punct de vedere somatic, o persoana este fie bolnava, fie sanatoasa,
sanatatea mintala fiind asociata cu normalitate / anormalitate.

Mancatul compulsiv
Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Articole similar

Generalitati
Mancatul compulsiv este o tulburare caracterizata prin consumul
incontrolabil de hrana prin care bolnavul incearca sa faca fata stresului si
altor emotii negative, ca apoi sa fie cuprins de un sentiment profund de
vinovatie.

Simptomele mancatului compulsiv debuteaza de regula in adolescenta

sau la inceputul varstei adulte, deseori dupa urmarea unei diete
restrictive.

Pacientii consuma cantitati mari de hrana, chiar si atunci cand senzatia de

foame nu este prezenta. Tulburarea afecteaza un procent mai mare din
populatie decat bulimia si anorexia impreuna, potrivit statisticilor medicale.

Cauze
 2

Mancatul compulsiv apare, de obicei, pe fondul mai multor factori combinati, de la predispozitia
genetica, pana la tipul de personalitate si experientele de viata traite.

- Cauze genetice. Anomaliile biologice pot contribui semnificativ la instalarea tulburarii. Hipotalamusul
(regiunea cerebrala care controleaza apetitul alimentar) ar putea transmite in mod eronat mesajele
referitoare la senzatiile de foame si satietate. Cercetatorii au descoperit si o mutatie genetica asociata cu
dependenta alimentara, precum si dovezi care atesta faptul ca nivelul scazut de serotonina la nivel
cerebral joaca un rol central in consumul compulsiv de hrana.

- Cauze sociale si culturale. Presiunea societatii asupra siluetei ideale poate creste predispozitia la
echilibrarea emotionala prin mancat. Unii parinti isi determina copiii sa aiba un comportament alimentar
defectuos, folosind mancarea sub forma de recompensa, alinare sau respingere. Copiii criticati pentru
aspectul lor fizic sunt si ei vulnerabili, alaturi de adultii abuzati in copilarie.

- Cauze psihologice. Depresia si mancatul compulsiv se afla intr-o legatura stransa. Pacientii
diagnosticati cu aceasta tulburare au suferit de depresie cel putin o data, iar altii intampina dificultati in
a-si exprima si controla emotiile. Stima de sine scazuta, singuratatea si insatisfactia fata de propria
imagine sunt posibile cauze ale dependentei de mancare. Unele persoane apeleaza la mancare pentru a-si
restabili starea de confort atunci cand se confrunta cu stari de dispozitie negative, provocate de stres,
depresie, singuratate, teama sau anxietate. Insa acest remediu aparent functioneaza doar temporar, dand
nastere unui cerc vicios periculos.

Factori de risc
Mancatul compulsiv afecteaza barbatii si femeile de toate varstele, spre deosebire de alte tulburari
alimentare, diagnosticate mai frecvent in randul persoanelor de sex feminin. Factorii de risc evidentiati
de specialisti sunt urmatorii

- urmarea unor diete stricte;

- personalitatea servila;
- nevoia de a pune nevoile celor din jur in fata celor proprii;
- dificultatea de identificare si exprimare a propriilor nevoi;
- incapacitatea de gestionare a emotiilor si sentimentelor;
- stima de sine scazuta;
- nevoia accentuata de recunoastere si admiratie;
- supraponderalitatea.

Simptome
Persoanele care sufera de mancatul compulsiv se simt rusinate de propriile obiceiuri alimentare, astfel ca
se straduiesc sa nu isi arate in public slabiciunea si au tendinta sa manance pe ascuns. Majoritatea
pacientilor cu aceasta tulburare sunt supraponderali sau obezi. Simptomele principale ale mancatului
compulsiv sunt

- incapacitatea de a controla cantitatea de mancare consumata;

- consumul rapid al unor cantitati mari de hrana (mancatul cu lacomie);
- mancatul fortat dupa instalarea senzatiei de satietate;
- ascunderea mancarii pentru a fi consumata ulterior in secret;
- consumul constant de mancare de-a lungul zilei (fara un program de masa organizat);
 3

- eliberarea de stres sau tensiune prin intermediul mancarii;

- rusinea fata de propriul comportament alimentar;
- senzatia pierderii controlului in timpul abuzului alimentar;
- absenta satietatii, in ciuda abuzului alimentar;
- aparitia sentimentelor de vina, dezgust sau tristete profunda dupa abuzul alimentar;
- disperarea de a detine controlul asupra greutatii corporale si a mancarii consumate;

De asemenea, bolnavii se confrunta cu mai multe probleme de ordin medical, emotional si social, printre
care se numara insomnia, gandurile suicidale, depresia, anxietatea, obezitatea sau consumul de
substante stupefiante.

Odata cu trecerea timpului, mancatul compulsiv conduce la obezitate, care poate degenera la randul sau
in alte complicatii importante

- diabet de tip 2;
- afectiuni ale vezicii biliare;
- nivelul crescut de colesterol;
- hipertensiune arteriala;
- boli de inima;
- unele tipuri de cancer;
- osteoartrita;
- dureri articulare si musculare;
- tulburari gastrointestinale;
- apneea in somn.

Diagnostic
Diagnosticul pentru mancatul compulsiv este stabilit in urma unui examen fizic, al unei analize de sange
si urina si al unei evaluari psihologice, in care se pune accentul in mod special pe obiceiurile alimentare
ale pacientului.Este posibil ca medicul sa efectueze si alte teste medicale pentru depistarea
complicatiilor produse de mancatul compulsiv, precum tulburarile cardiace sau afectiunile vezicii
biliare.

Tratament
Scopul principal al tratamentului pentru mancatul compulsiv este reducerea numarului crizelor de abuz
alimentar, restabilirea echilibrului emotional si, daca este cazul, eliminarea excesului ponderal.

Intrucat implicatiile psihologice ale tulburarii alimentare sunt semnificative, psihoterapia individuala
sau de grup este obligatorie. Terapia cognitiv-comportamentala ajuta la evitarea stimulilor care
declanseaza mancatul compulsiv, dezvoltarea unor mecanisme de preluare a controlului asupra
obiceiurilor alimentare si schimbarea stilului de alimentatie.

Psihoterapia interpersonala se concentreaza pe relatia pacientului cu cei din jur. Scopul acesteia este
imbunatatirea aptitudinilor de relationare cu membrii familiei, prietenii, persoanele straine etc. In acest
mod, se poate trata mancatul compulsiv din cauze sociale sau legate de dificultatea de a interactiona cu
oamenii.
 4

Terapia comportamentala dialectica urmareste dezvoltarea de aptitudini personale care ajuta la

cresterea rezistentei la stres si frustrare, controlul emotiilor si imbunatatirea relatiilor cu cei din jur.

Tratamentul medicamentos, combinat cu psihoterapia, poate ajuta la ameliorarea simptomelor

mancatului compulsiv. Acesta consta in administrarea de inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei,
antidepresive triciclice si anticonvulsivante cu topiramat.

Tulburarile de alimentatie
Tulburarile de alimentatie sunt un grup de afectiuni grave. Bolnavul este preocupat de alimentatie si
scaderea in greutate.

Principalele tipuri de tulburari de alimentatie sunt anorexia nervoasa, bulimia nervoasa si mancatul
compulsiv sau tulburarea binge eating.

Tulburarile alimentare pot provoca probleme fizice grave, chiar severe si pot pune in pericol viata unei
persoane.

Anorexia nervoasa
Aceasta conditie este caracterizata prin:

 dorinta de a slabi foarte mult

 obsesia de a slabi si refuzul mentinerii unei greutati normale sau sanatoase
 teama intensa de a castiga in greutate
 imagine distorsionata a corpului, o stima de sine puternic influentata de perceptia corporala si
forma sau refuzul de a accepta gravitatea unei scaderi semnificative in greutate
 lipsa menstruatiei
 consum de alimente limitat.

Multe dintre persoanele care sufera de anorexie nervoasa se percep ca avand o greutate excesiva, chiar si
atunci cand sunt evident subponderale. Consumul alimentelor si controlul greutatii devin obsesive.
Persoanele cu anorexie nervoasa se cantaresc in mod repetat, portioneaza alimentele cu atentie si
mananca cantitati foarte mici doar din anumite alimente. Unele dintre aceste persoane pot manca in mod
compulsiv si apoi vor urma diete drastice, exercitii fizice intensive, isi pot autoinduce varsaturile sau pot
face abuz de laxative, diuretice sau clisme.

Printre manifestarile caracteristice anorexiei se pot numara:

 subtierea oaselor (osteopenie sau osteoporoza)

 par si unghii fragile
 piele galbuie si uscata
 cresterea de par fin pe tot corpul (lanugo)
 anemie usoara, scaderea masei musculare si slabiciune
 constipatie severa
 scaderea tensiunii arteriale, respiratie si puls incetinite
 5

 deteriorarea structurii si functiei cardiace

 afectarea creierului
 disfunctie de organ
 scaderea interna a temperaturii corpului
 letargie, senzatie permanenta de oboseala
 infertilitate.

Bulimia nervoasa
Bulimia nervoasa este caracterizata de episoade recurente si frecvente de consum a unei cantitati destul
de mari de alimente, concomitent cu lipsa de control asupra acestor episoade.

Pofta de a manca este urmata de un comportament care se doreste a compensa mancatul excesiv:
varsaturi fortate, utilizarea excesiva de laxative sau diuretice, post, exces de exercitii fizice sau o
combinatie a acestor comportamente. Spre deosebire de anorexia nervoasa, persoanele care sufera de
bulimie nervoasa isi mentin de obicei o greutate sanatoasa sau normala, in timp ce unele sunt usor
supraponderale.

Ca si in cazul persoanelor cu anorexie nervoasa, este prezenta teama cresterii in greutate si dorinta
disperata de a pierde in greutate. Exista o nemultumire permanenta legata de dimensiunile corpului si
formei acestuia. De obicei, comportamentul bulimic se desfasoara in secret, intrucat este insotit de
sentimente de dezgust sau rusine. Dorinta de a manca si apoi ciclul de curatare, au loc in unele cazuri de
mai multe ori pe saptamana, iar in altele de mai multe ori pe zi.

Alte simptome includ:

 inflamatie si durere in gat cronica

 inflamarea glandelor salivare din gat si zona maxilarului
 afectarea smaltului dintilor ca urmare a expunerii acestora la acidul din stomac
 tulburare de reflux acid si alte probleme gastro-intestinale
 afectarea intestinala si iritatii de la abuzul de laxative
 deshidratare severa care poate duce la atac de cord

Tulburarea binge-eating sau mancatul compulsiv

Tulburarea binge-eating presupune pierderea controlului unei persoane atunci cand mananca. Spre
deosebire de bulimia nervoasa, perioadele de mancat compulsiv nu sunt urmate de curatare sau
eliminarea alimentelor din organism, exercitii fizice excesive sau post. Ca rezultat, oamenii care sufera
de mancat compulsiv sunt de multe ori supraponderali sau obezi.

Acestia au un risc destul de crescut in a dezvolta boli cardiovasculare si hipertensiune arteriala si

experimenteaza deseori senzatia de vina, rusine si stres legat de comportamentul lor, situatie care poate
duce la dorinta de a manca si mai mult.

Anorexia atletica
Anorexia atletica este o combinatie de comportamente dezordonate care fac parte dintr-un spectru de
tulburari de alimentatie, fiind diferita de anorexia nervoasa sau bulimie.
 6

Desi nu este inca recunoscuta oficial in manualele standard de sanatate mintala de diagnostic, termenul
de anorexie atletica este frecvent utilizat in literatura de specialitate, pentru a desemna o tulburare
caracterizata de exercitii fizice excesive, obsesive. De asemenea, mai este cunoscuta si sub denumirea de
exercitii fizice compulsive sau anorexie sportiva.

Conditia este frecvent intalnita in randul sportivilor de performanta si de elita, desi poate exista si la
populatia generala. Persoanele care sufera de anorexie atletica se pot angaja in antrenamente excesive si
isi vor restrictiona consumul de calorii. Astfel, poate sa apara riscul malnutritiei, iar sportivii tineri ar
putea suferi de tulburari endocrine si metabolice, cum ar fi densitatea osoasa scazuta sau menarha
intarziata.

Simptomele de anorexie atletica pot include exercitiile fizice excesive, obsesia consumului de calorii,
dorinta permanenta de a slabi si poate chiar sa apara lipsa de placere in timpul activitatii fizice. Cazurile
grave de anorexie atletica pot avea consecinte fizice, psihologice si sociale.

Exercitiile fizice excesive

Termenul de exercitii fizice excesive se refera la exercitiile fizice pe care o persoana le face pana cand
ajunge la epuizare. Exercitiile fizice excesive pot reprezenta un comportament constant sau se pot referi
la o singura sedinta de exercitii fizice foarte intense.

Cand activitatea fizica pe care o desfasoara o persoana devine un obicei regulat, poate fi un indiciu ca
acea persoana sufera de exercitii fizice excesive, exercitii fizice compulsive sau anorexie atletica. Atunci
cand exersarea are loc pana cand devine o problema, persoana in cauza ar putea experimenta consecinte
sociale, fizice si psihice.

Supraalimentarea
Supraalimentarea nu este un diagnostic specific; se refera la situatia in care o persoana mananca prea
mult, cum ar fi in timpul vacantelor, la aniversari sau poate lua in calcul obiceiul unui om de a manca
excesiv in mod obisnuit. Persoanele care se supraalimenteaza in mod regulat au tendinta de a manca
atunci cand nu le este foame si pot manca singuri, intrucat le este jena ca ceilalti sa vada marimea
portiilor pe care le consuma.

In plus, aceste persoane cheltuie sume exorbitante pe fantezii culinare legate de masa viitoare. Asadar,
un alt semn ca mancatul excesiv reprezinta o problema, este cantitatea importanta de bani irosita pe
produsele alimentare. In general, oamenii care mananca prea mult sunt supraponderali sau obezi, desi
inclusiv persoanele care au o greutate corporala normala se pot supraalimetna.

Supraalimentarea devine problematica atunci cand se manifesta ca o relatie compulsiva sau obsesiva cu
alimentele. In acest punct poate fi tratata prin terapie de modificare a comportamentului sau terapie
pentru dependenta de alimente.

Consumul de alimente in timpul noptii

Mancatul alimentelor in timpul noptii este o conditie care castiga recunoastere in randul profesionistilor
din domeniul medical. Importanta sa clinica deriva din legatura acestui obicei cu obezitatea sau
supraponderabilitatea, care au riscuri negative asupra sanatatii. Desi nu este clasificat ca fiind o tulburare
 7

de alimentatie, ci mai degraba ca un sindrom, mancatul in timpul noptii presupune o combinatie de

simptome, caracterizate mai ales de ingestia alimentelor in timpul noptii.

Bolnavii tind sa nu manance dimineata, sa consume foarte putine alimente in prima jumatate a zilei.
Majoritatea caloriilor sunt consumate apoi pe parcursul orelor serii, astfel incat somnul acestora poate fi
tulburat. Persoanele cu aceasta tulburare se vor afla in imposibilitatea de a dormi dupa ce mananca sau
pot experimenta treziri frecvente pe parcursul noptii, pentru a se hrani.

Totusi, bolnavii sunt treji si constienti de episoadele de alimentatie. Situatia este diferita de alte tulburari
de acest tip, intrucat se consuma mai degraba gustari, decat portii uriase de mancare. In plus, aceasta
difera de bulimie, pentru ca nu exista comportamente compensatorii sau de purjare, care sa compenseze
cresterea aportului caloric.

Ortorexia nervoasa - dependenta de alimentatia sanatoasa

Ortorexia nervoasa nu este recunoscuta ca fiind un tip traditional de tulburare de alimentatie, dar are in
comun unele caracteristici, atat ale anorexiei nervoase, cat si ale bulimiei, mai ales obsesia pentru
alimente.

Ortorexia se refera la fixatia pe consumul de alimente pure, sanatoase sau adecvate, mai degraba decat
pe cantitatea de alimente consumate. Suferinta de otorexie nervoasa este asemanatoare cu dependenta de
munca sau de exercitii fizice, o situatie in care o persoana face exces de ceva ce considera sanatos sau
bun, pana cand comportamentul devine obsesiv. Persoanele cu ortorexie nervoasa aloca cel mai mult
timp planificarii si pregatirii meselor si incercarii de a rezista tentatiei de a exclude alte activitati.

Bolnavii pot ajunge sa aiba comportamente extreme, ajungand sa evite anumite persoane care nu
impartasesc convingerile lor alimentare sau au la dispozitie rezervele proprii alimentare, oriunde ar
merge. Ortorexia nervoasa poate avea consecinte negative printre care: izolarea sociala, deprecierea
fizica sau dificultatea de a se bucura de viata. In unele cazuri, inima celor care sufera de ortorexie
nervoasa ar putea sa cedeze ca urmare a greutatii scazute sau a mancatului restrictiv.

Cum identificati o tulburare de alimentatie

Poate fi destul de dificil de acceptat ca o persoana draga sau un prieten poate suferi de o tulburare de
alimentatie. Printre semnele de avertizare se numara:

 refuzul de a manca
 parerea unei persoane ca este grasa, chiar daca are o greutate normala sau este subponderala
 cantarirea si privitul excesiv in oglinda
 dorinta de a iesi sa manance in alta parte sau specificarea faptului ca au mancat deja
 gatitul de mese bogate si complexe pentru alte persoane, dar in schimb, pentru ei consumul
restrictiv sau chiar refuzul de a manca
 consumul de alimente cu putine calorii, cum ar fi salata verde sau telina
 senzatia de disconfort sau refuzul de a manca in locuri publice cum ar fi restaurantele
 utilizarea de siteuri pro-anorexie.

Factori de risc
 8

Anumite evenimente si situatii ar putea creste riscul dezvoltarii unei tulburari de alimentatie. Printre
acesti factori de risc pot fi incluse:

 sexul feminin - adolescentele si femeile tinere au mult mai multe probabilitati decat barbatii de a
suferi de tulburari de alimentatie
 varsta - desi tulburarile de alimentatie pot sa apara la diverse varste, de la preadolescenti la
adultii in varsta, acestea sunt cel mai des intalnite la adolescenti si persoanele de aproximativ 20
de ani
 istoricul familial
 tulburari emotionale
 dietele pentru slabit
 perioade de tranzitie
 diverse domenii de activitate cum ar fi: sport, divertisment si activitati artistice.

Complicatii
Tulburarile de alimentatie pot duce la o varietate de complicatii, unele dintre ele care pun in pericol viata
unei persoane. Cu cat durata acestora este mai lunga, cu atat sunt mai severe si pot sa apara complicatii
mai grave. Complicatiile pot include:

 deces
 probleme cardiace
 insuficienta de organ
 depresie
 ganduri sau comportament suicidale
 amenoree
 pierderea masei osoase
 crestere intarziata
 probleme digestive
 afectare renala
 carii dentare severe
 tensiune arteriala ridicata sau scazuta.

Tratarea tulburarilor de alimentatie

Daca nu sunt tratate, tulburarile de alimentatie pot avea un impact negativ asupra locului de munca sau
vietii sociale a unei persoane. Efectele fizice ale unei tulburari de alimentatie pot fi fatale uneori.
Recuperarea poate implica o perioada indelungata de timp.

Este important sa se obtina sprijinul familiei si prietenilor. Tratamentul presupune monitorizarea starii
fizice de sanatate, in timp ce se face terapie pentru ameliorarea problemelor psihice. Acest tip de
tratament poate implica:

 terapie cognitiv-comportamentala - care se centreaza pe schimbarea modului in care o persoana

percepe o anumita situatie, fapt ce va schimba modul in care aceasta actioneaza
 psihoterapie interpersonala - o terapie care se va concentra asupra problemelor interpersonale
 9

 consiliere dietetica
 terapia psihodinamica - este consilierea care se concentreaza pe modul in care personalitatea unei
persoane si experientele ei de viata ii influenteaza gandurile, sentimentele actuale, relatiile si
comportamentul
 medicatie - pot fi recomandate anumite tipuri de antidepresive, cum ar fi inhibitori selectivi ai
recaptarii serotoninei, ce pot fi utilizati pentru tratarea anorexiei nervoase.

Compulsiv: aflat sub efectul compulsiunii.

Compulsiune: tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa sub efectul unei forțe interne
obsesionale, amenințat de angoasă, de culpabilitate.

Impulsiv: Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit, impetuos.

Nu cauza conteaza, ci Solutia pe care o vezi in fata ta !