Anorexia Bulimia Marcius21

Bulimia şi anorexia
Ghidul pacientului şi al familiei

Bulimia şi anorexia
© Editura FarmaMedia, 2008
Toate drepturile aparţin Editurii FarmaMedia. Reproducerea integrală sau parţială
a textului din această carte este interzisă fără acordul prealabil al editurii.
Autori: Editor carte:

Dr. Túry Ferenc, Conferenţiar universitar Mezei Attila Péter
Antal Imola
Pászthy Bea Tehnoredactare:
Dr. Mezei Tibor László
Traducere:
Antal Imola Coperta:
Dr. Sárkány Zoltán
Lectorare:
Andrada Todea
BIBLIOTECA NAğIONALĂ
A CIP nr. 3000 / 12.02.2008
ROMÂNIEI
Corectură:
Gorea Roxana, Mezei Borbála
Către
Medicina este o ştiinţă în continuă evoluţie motiv pentru care recomandăm persoanelor im-
EDITURA FARMAMEDIA
plicate în asistenţa medicală să se informeze asupra eventualelor schimbări faţă de conţinutul
acestei cărţi. Atragem atenţia cititorilor neiniţiaţi, să nu aplice informaţiile preluate din aceas-
tăVăcarte fără îndrumarea
trimitem : şi participarea unui medic specialist avizat. Autorii şi editura nu-şi
asumă în nici un fel responsabilitate juridică pentru prejudiciile de orice natură suferite de
orice persoană ca urmare a aplicării informaţiilor din această carte.
Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României
FERENC TÚRY
Anorexia úi bulimia : ghidul pacientului úi al
familiei / Túry Ferenc, Imola Antal, Bea Pászthy. –
Târgu-Mureú : Farmamedia, 2008.
Bibliogr.
ISBN 978-973-88525-5-6
I. Antal Imola
II. Pászthy Bea
616.33-008.3
Birou CIP,
Editura FarmaMediaNicoleta
str. Köteles Sámuel
CORPACI nr. 8.
540057 Târgu Mureş
Notă :
tel: +40-265-260326
www.farmamedia.ro
Caseta conĠinând descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României va fi
reprodusă conform originalului
email: pe verso paginii de titlu a cărĠii respective.
office@farmamedia.ro
Redactarea descrierii CIP în afara Bibliotecii NaĠionale a României intră
sub incidenĠa Legii dreptului de autor
Anorexia şi bulimia
Ghidul pacientului şi al familiei
Túry Ferenc
Antal Imola
Pászthy Bea
FarmaMedia • Târgu Mureş 2008

Cuprins
Prefaţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Despre tulburările de alimentaţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.1. De ce merită tulburările de alimentaţie atenţia noastră?. . . . . 16
1.2. Despre istoricul tulburărilor de alimentaţie. . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3. Simptomele tulburărilor de alimentaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.4. Cum pot fi explicate tulburările de alimentaţie . . . . . . . . . . . . . 33
1.5. Tratamentul tulburărilor de alimentaţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.6. Consideraţii etice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
1.7. Prognosticul şi prevenirea tulburărilor de alimentaţie . . . . . . . 60
2.1. Ce înseamnă terapia de familie?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Prezentarea scurtă a terapiei de familie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

2.2. Cadrul terapiei de familie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.3. Conceptele de bază ale terapiei de familie. . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.4. Etapele vieţii de familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.5. Terapia de familie în tratamentul tulburărilor de alimentaţie. 73
3.1. Semnele din care putem suspecta tulburări de alimentaţie . . . 79
Ghid pentru sprijinul persoanei cu tulburări de alimentaţie şi a

familiei acesteia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.2. Câteva sfaturi pentru profesori. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.3. Problema iese la iveală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.4. Părintele întâmpină negare şi rezistenţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.5. Primii paşi în cererea ajutorului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.6. Sfaturi pentru specialişti. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.7. Importanţa cântăririi greutăţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3.8. Regulile mâncatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.9. Restricţionarea activităţilor care consumă energie . . . . . . . . . 108
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Prefaţă
la o carte scrisă de o echipă de autori coordonată de colegul şi prie-
tenul meu, Ferenc Túry. O sarcină dificilă credeam atunci, când dr.
Túry m-a rugat să-i prefaţez noua lor carte. Dificilă, deoarece trebuie
să mă lepăd de subiectivismul care – inevitabil – mă încearcă. Să am
tăria necesară să-i critic cartea, dacă o merită. Chiar cu riscul iscării
unei metehne latente în blajinul lui suflet la adresa mea. Dificilă,
fiind aceasta prima mea încercare de prefaţare al unui volum. Apoi,
întro doară, am citit cartea şi mi s-au secat toate temerile. Veţi vedea
de ce!
Cartea pe care o ţineţi în mână nu este una de duzină! Modest, se
denumeşte un ghid într-ale autoajutorării şi terapiei de familie. Eu
l-aş clasifica mai degrabă un compendiu al temei alese. O carte de
căpătâi al bolnavilor, dar mai ales al aparţinătorilor celor cu tulburări
de alimentaţie. O carte al cărui autor ne instruieşte fără a ne dăscăli.
Ne pune la îndemână cunoştinţe într-un mod uşor de cuprins, vor-
bindu-ne de parcă am sta în faţa lui pe divanul vrăjit al cabinetului de
psihoterapie. Ne împărtăşeşte quintesenţa unei experienţe de peste
un sfert de veac cu dărnicia unui Dariu al timpurilor noastre.
7
Studiind volumul m-au încercat două gânduri: 1. că eu nu voi reuşi
nici în ruptul capului să pun în mâna cititorilor un asemenea giuva-
er; 2. mai că mi-ar place să devin anorexic sau bulimic numai ca să
am posibilitatea de a folosi pe „viu” această carte-comoară.
Închei prefaţarea mea neortodoxă cu două indemnuri: a. Nu citiţi
cartea! O să câştigaţi astfel timp. b. Citiţi-o ca să câştigaţi mult mai
mult!
Veress Albert
Introducere
Le îndrăgesc mult pe bolnavele care suferă de tulburări de alimenta-
ţie. Voinţa lor încăpăţânată înseamnă putere; sunt creative, deştep-
te, familia este foarte importantă pentru ele. Efortul lor eroic cu care
încearcă să obţină schimbări în viaţă este fascinant - însă de mul-
te ori nu reuşesc să-şi definească precis scopurile, şi, ca mijloc de
schimbare se folosesc de domeniul neobişnuit al mâncatului.
La locurile noastre de muncă am întâlnit mai mult de 600 persoa-
ne cu tulburări de alimentaţie. Fiind toţi trei terapeuţi de familie, în
cazul multora dintre ele au avut loc şi consultaţii familiale. Am învă-
ţat extrem de mult de la aceste familii care se aflau în situaţii foarte
dificile; pe lângă dorinţa lor de ajutor au oferit idei clare şi creative,
precum şi mult umor. Experienţele lor ne-au îmbogăţit ideile. Îi con-
siderăm pe cei cu care am lucrat coautorii de onoare ai acestei cărţi.
Le datorăm recunoştinţă: ne-au onorat prin faptul că ne-au accep-
tat ajutorul într-o fază grea a vieţii lor, împărtăşindu-ne greutăţile
de fiecare zi ale vieţii de familie. Credem foarte serios că motorul
adevărat al schimbărilor a constituit colaborarea bazată pe respect
reciproc pentru un scop nobil. Dorim prin această carte să împărtă-
9
şim din experienţa noastră şi a familiilor cu care am lucrat, ceea ce

credem că ar fi util acelor familii din România care se confruntă cu
tulburări de alimentaţie. Sperăm că vor răsfoi cu folos această carte
toţi cei care doresc să obţină schimbări în viaţa lor.
Tratamentul anorexiei este un proces în care nu poate fi evitată
colaborarea cu familia, majoritatea bolnavelor fiind minore. Excep-
ţie fac cazurile când familia nu poate fi contactată (când părinţii sunt
bolnavi sau familia s-a destrămat). În toate celelalte, cazuri familiile
pot ajuta foarte mult, chiar si cele reorganizate după divorţ sau mo-
noparentale.
Este nevoie de participarea familiei în tratament, nu pentru că am
dori să învinovăţim membrii familiei pentru apariţia simptomelor.
Mai degrabă, putem spune că membrii familiei sunt asistenţii, susţi-
nătorii, cei care suferă împreună cu bolnavul - dar nu ţapii ispăşitori.
Indiferent dacă tensiunile din familie sunt cauzele sau consecinţele
tulburărilor de alimentaţie, diminuarea acestora poate fi benefică.
Tensiunile din familie pot fi diminuate mai uşor în condiţiile în care
toată lumea participă la consiliere. Membrii familiei suferă şi ei din
cauza simptomelor. Să ne gândim doar la complicaţiile cauzate de
mâncat. Este normal ca nivelul de tensiune al familiei să fie ridicat.
În trecut, împărţirea rolurilor în tratament era unilaterală. Toată
lumea – bolnav, aparţinători şi medic - a fost obişnuită să aştepte ca
soluţia „mântuitoare” să vină din partea medicului, iar bolnavul tre-
buia doar să execute instrucţiunile lui. Tratamentul însă funcţionea-
ză altfel; el presupune o muncă bilaterală care se bazează pe relaţia
de egalitate între medic şi pacient. În cazul consultaţiilor familiale
acest lucru este şi mai evident. Membrii familiei au rol de experţi,
pentru că ei cunosc cel mai bine viaţa lor proprie, precum şi pe cea
a membrului de familie care are probleme. Specialistul (medic, psi-
holog, asistent social) poate fi privit mai degrabă ca un consultant,
10
Introducere
mediator, susţinător. Astfel, consultaţia poate fi privită ca o discuţie

între experţi pentru un scop comun. Tocmai din acest motiv folosim
în carte termenul de „consultaţie” şi nu „terapie de familie” (acest
termen va fi folosit doar când vorbim despre istoric). Această meto-
dă de psihoterapie a intrat în patrimoniul psihiatriei doar în ultimele
decenii, iar în zilele noastre există deja multe studii şi dovezi ştiinţi-
fice care atestă eficienţa ei.
Autoajutarea (self-help) a devenit şi ea din ce în ce mai răspân-
dită în tratamentele psihiatrice. Se cunosc ghiduri de autoajutorare
aplicate cu succes în cazul bolnavilor care suferă de diverse tulbu-
rări: depresie, atacuri de panică, fobii, obsesii şi altele. Au apărut
multe volume în literatura internaţională, care oferă ajutor pentru
combaterea tulburărilor de alimentaţie. Majoritatea acestor cărţi se
adresează individului, şi foarte puţine exploatează forţa, dorinţa de
ajutor şi creativitatea familiei. Cartea noastră s-a născut tocmai din
această dorinţă. În munca noastră ne-am convins că forţele care pot
fi orientate în scopul vindecării vin în primul rând din partea fami-
liei. În perioadele furtunoase ale bolii, membrii familiei pot să aju-
te mai mult decât şi-ar fi imaginat. Bineînţeles, în anumite situaţii
poate fi eficient tratamentul medicamentos, terapia individuală sau
alte metode, însă participarea familiei poate să aibă mai multe be-
neficii. Nu se îmbunătăţeşte doar starea bolnavului, ci familia înva-
ţă noi modalităţi de rezolvare a tensiunilor, se reorganizează liniile
emoţionale - rezolvarea crizelor oferă un elan nou vieţii de familie.
Am sugera un nou punct de vedere în interpretarea bolii care poate
să pară ciudat la prima vedere: combaterea greutăţilor, a bolii matu-
rizează bolnavul şi ambianţa acestuia, iar din acest punct de vedere
putem să privim boala ca pe un mijloc de dezvoltare. Să vedem nu
doar suferinţa care trebuie eliminată, ci şi o posibilă provocare care
impulsionează schimbarea şi care uneori necesită multă luptă. Orice
11
lucru neplăcut are şi aspecte pozitive. Dacă învăţăm să le recunoaş-

tem, vom găsi speranţă chiar în situaţii în care până acum ne-am
simţit pierduţi.
Cui se adresează acest volum? Familiilor ai căror membri sufe-
ră de tulburări de alimentaţie, bolnavilor, specialiştilor (în primul
rând psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, medici de familie, pediatri,
profesori). Uneori apare în carte cuvântul „fată” în loc de „bolnav”,
datorită faptului că majoritatea persoanelor care se îmbolnăvesc de
tulburări de alimentaţie sunt persoane de sex feminin. De multe
ori ne adresăm părinţilor folosind persoana întâi plural din dorinţa
noastră de a ne identifica cu aceştia.
În carte veţi găsi multe exemple. Datele de identificare ale persoa-
nelor cu care am lucrat au fost schimbate. Dacă cineva se recunoaşte
sau are impresia că recunoaşte pe cineva, este doar întâmplător. Des-
pre ceea ce am scris, se poate întâmpla oricui: sunt lucruri umane, de
fiecare zi, cu bucurii şi eşecuri dar, sperăm cu învăţătură.
Este dificil, ca într-o astfel de carte informaţiile să fie prezentate
în aşa fel încât fiecare bolnav şi familie să simtă că este vorba despre
ei. Câteodată cititorul poate simţi că o parte sau alta a cărţii nu i se
potriveşte. Este important să ştiţi că fiecare idee, recomandare sau
exemplu prezentat în carte a fost testat de multe ori. Totuşi merită
să citiţi întregul volum şi să extrageţi după aceea acele informaţii
care vi se par a fi mai importante şi să vă concentraţi pe acestea. Nu
contăm pe faptul că părinţii vor citi cu atenţie cartea şi îşi vor educa
copiii după „note muzicale”, ci sperăm că pornind de la o idee sau
alta, vor spune: „Poate că nu-i o prostie. Am putea s-o încercăm.”
De asemenea, este important faptul că această carte nu a vrut ne-
apărat să corespundă unui tipar academic, ci practicii. Mai precis, am
vrut să fie de folos acelor familii care se simt pierdute în lupta lor cu
boli atât de grele. Structura cărţii este constituită din: prezentarea
12
Introducere
caracteristicilor de bază ale tulburărilor, ale posibilelor probleme şi

prezentarea procesului terapeutic. Bineînţeles, unul dintre scopuri
a fost ca cele prezentate să corespundă datelor ştiinţifice actuale.
Chiar dacă în text nu ne vom referi prea des la surse bibliografice
(veţi găsi la sfârşit bibliografia), informaţiile corespund datelor şi
principiilor de multe ori citate în tratatele despre tulburări de ali-
mentaţie. În prezentarea metodelor de tratament am pus un accent
mai mare pe terapia de familie, care, considerăm noi, este o metodă
model în tratamentul tulburărilor de alimentaţie. Nu este întâmplă-
tor faptul că multe dintre şcolile terapiilor de familie s-au dezvoltat
în urma studierii anorexiei.
Ne-am concentrat atenţia mai degrabă pe metode utilizabile decât
pe teorii, străduindu-ne să avem o abordare integrativă. Această în-
ţelegere integrativă, care accentuează atât rolul factorilor biologici,
cât şi a celor psihologici şi socioculturali în terapia tulburărilor de ali-
mentaţie, este preferată de gândirea psihiatrică din zilele noastre.
Având un caracter pragmatic, cartea tratează mai multe probleme
care dispun de două de recomandare: este de preferat ca regulile să
fie respectate şi sugestiile să fie încercate.
Cartea se adresează deopotrivă specialiştilor care au învăţat sau
învaţă terapie de familie, sau care lucrează cu bolnavi care suferă de
tulburări de alimentaţie. La sfârşitul volumului am inclus o listă de
cărţi care vă pot ajuta în aprofundarea cunoştinţelor în acest dome-
niu. Metodele prezentate pot fi aplicate şi în cazul altor tulburări,
cum ar fi bolile psihosomatice, enurezis, anumite forme ale depresi-
ei, tulburările anxioase sau probleme de comportament.
Este posibil ca boala din familia dumneavoastră şi apariţia pro-
blemelor să nu fie explicabile prin nici o abordare descrisă în carte.
Este clar că ideile actuale nu sunt capabile să explice fiecare detaliu.
13
Ascultăm însă cu plăcere şi teoria dumneavoastră. Dacă aveţi o altă

idee faţă de ceea ce am prezentat, vă rugăm să ne scrieţi!
Citiţi aşadar cu sănătate acestă carte, fiţi siguri că nu vor exista
reacţii adverse!
Túry Ferenc
Antal Imola
Pászthy Bea
14
1 Despre tulburările
de alimentaţie
Să începem cu explicarea denumirii. Vom folosi în această carte ter-
menul de tulburări de alimentaţie, deşi nu este suficient de precis;
înţelesul cuvântului alimentaţie este prea larg şi include mai multe
faze, începând cu consumul alimentelor şi până la digerarea lor. Tul-
burările comportamentului alimentar ar fi o denumire mai precisă,
dar poate prea ştiinţifică. Deoarece pe noi ne interesează obiceiurile
și comportamentele legate de hrănire, de modul în care consumăm
alimentele, termenul cel mai precis ar fi: tulburările comportamen-
tului de a mânca. Totuşi, pentru că în literatura de specialitate ro-
mânească acest termen nu s-a răspândit, vom folosi în această carte
termenul de tulburări de alimentaţie.
15
1.1. De ce merită tulburările de alimentaţie atenţia

noastră?
Importanţa tulburărilor de alimentaţie se datorează faptului că sunt
relativ frecvente. Ştim că obezitatea este din ce în ce mai întâlni-
tă. De exemplu, în Ungaria 40% din populaţie este supraponderală,
iar în ţările vestice dezvoltate, conform unor studii epidemiologice,
frecvenţa este şi mai mare. În rândul tinerilor, în special în rândul
elevilor şi studenţilor, s-au răspândit diferite obiceiuri ciudate legate
de mâncat: regimul, abuzul de laxative, voma autoprovocată.
Tulburările de alimentaţie merită atenţie şi datorită faptului că
sunt tulburări grave. Anorexia este una dintre cele mai frecvente tul-
burări de alimentație. În 8-9% din situaţii, anorexia s-a dovedit a fi
letală. Aceasta înseamnă că din 12 fete anorexice una va muri după
un deceniu. (Şi aceste date provin din statisticile celor mai bune cli-
nici specializate în tulburările de alimentaţie!)
La discutarea acestor teme este important de menţionat natura as-
cunsă a acestor boli. Anorexia este mai evidentă, mai greu de ascuns
datorită pierderii în greutate. Totuşi, se întâmplă frecvent, ca sub-
ponderabilitatea ascunsă între haine largi să fie observată de către
părinţi foarte târziu, în gravitatea ei. Se poate întâmpla, ca mama să
observe starea fizică gravă în care se află fiica ei în timp ce din întâm-
plare o vede dezbrăcată în baie. În schimb, bulimia, o altă tulburare
de alimentație este mai uşor de ascuns: câteodată nici măcar rudele
cele mai apropiate, părinţi sau parteneri, nu ştiu cu ce simptome gra-
ve se confruntă membrul lor de familie. De obicei, bolnavii tind să-şi
ascundă boala și din această cauză diagnosticul se pune relativ târ-
ziu. Cine nu are conştiinţa bolii, bineînţeles că nu va merge la medic.
Astfel, de cele mai multe ori tratamentul este cerut de aparţinători și
rudele bolnavului. Aspectul ascuns poate caracteriza şi alte tulburări
psihice, de exemplu, cum ar fi tulburările anxioase (atacul de panică,
16
Despre tulburările de alimentaţie
diferite fobii, adică frici patologice, tulburarea obsesiv-compulsivă),

depresiile, tulburările controlului impulsului, ş.a.m.d.
1.2. Despre istoricul tulburărilor de alimentaţie

1.2.1. Despre istoricul anorexiei
Prezentarea formelor patologice ale slăbirii în diferitele descrieri
medicale, se întinde de-a lungul secolelor, până în zilele noastre.
Termenul de anorexie a fost prima dată folosit în antichitate, iniţial
însemnând lipsa dorinţelor („orexis” înseamnă „dorinţă”, iar „an-
orexis” fără dorinţă). Mai târziu înţelesul termenului s-a schimbat,
referindu-se doar la lipsa poftei de mâncare.
Primele explicaţii – rolul religiei

În explicarea slăbirii excesive au dominat iniţial ideile religioase. In-
divizii care dădeau dovadă de o credinţă religioasă puternică şi de
particularităţi ascetice erau consideraţi sfinţi. Începând cu secolul
13, erau cunoscuţi sfinţii care se înfometau. Aici trebuie să amintim
diete stricte practicate în scopuri religioase, pentru purificarea tru-
pului şi a sufletului. Sfinţii care se înfometau, de fapt practicau for-
ma excesivă a acestor posturi. Dacă însă, cineva ținea un regim ali-
mentar drastic și devenea neliniștit, agitat atunci toate simptomele
erau considerate patologice. În asemenea situaţii, slăbirea extremă
era pusă pe seama stăpânirii diavolului.
Aceasta a devenit o explicaţie atât de răspândită, încât s-a folosit
chiar şi un cântar de vrăjitoare, pentru a constata dacă fata slăbită
este sau nu dominată de diavol. Dacă era foarte uşoară, era consi-
derată vrăjitoare; potrivit credinţei, era atât de uşoară încât reuşea
să zboare pe mătură. Una dintre cele mai cunoscute sfinte care se
înfometau era prinţesa Margareta, fiica regelui Béla, care-şi petrecea
17
viaţa ascetică în mănăstirea dominicană de pe insula Iepurilor din

Budapesta. Mai târziu, insula a fost denumită după numele ei, Insula
Margareta.
Apar explicaţiile medicale

După câteva secole mai târziu au ajuns pe primul plan explicaţiile
medicale, care considerau ca boală, refuzul de a mânca. În secolul
al 17-lea medicul englez Richard Morton a prezentat cazurile a doi
bolnavi care puteau fi consideraţi anorexici. El a folosit termenul de
„consumare nervoasă” (în engleză: nervous consumption) în cartea
sa, apărută în anul 1689 în limba engleză şi peste cinci ani în limba
latină. Termenul de anorexie (în forma lui completă anorexia ner-
vosa) a apărut în literatura medicală la sfârşitul secolului al 19-lea,
când doi medici, englezul Gull şi francezul Lasegue l-au descris în
anul 1873, independent unul de celălalt.
Nu este întâmplător că anorexia a intrat în categoria bolilor accep-
tate de ştiinţa medicală în secolul al 19-lea, odată cu moda corpului
subţire, acesta fiind cel mai important factor social în apariţia tul-
burărilor de alimentaţie. Să ne gândim de exemplu, la istoria reginei
Elisabeta din Monarhia Austro-Ungară, Sisi (ea s-a semnat cu acest
nume!) Ea a fost idealul de frumuseţe al epocii în care a trăit, însă
viaţa ei a fost marcată de simptomele anorexiei. Greutatea ei corpo-
rală nu a depăşit niciodată 50 kg, ea având 172 cm înălţime.
În această perioadă slăbirea extremă a fost foarte rar asociată cu
anorexia, explicaţia internistă obişnuită a fost mai degrabă de tu-
berculoză, lipsă de fier, iar mai târziu, probleme hormonale. Medi-
cina a trebuit să avanseze ca să reuşească să acorde atenţia cuvenită
patogenezei de origine psihică. În zilele noastre acest lucru a intrat
deja în conştiinţa comună şi totuşi, în practica medicală nu este încă
foarte obişnuită. Nu este rar cazul în care şi în zilele noastre, o fată
extrem de slabă, să fie supusă luni de zile unor analize şi tratamente
18
îndelungate în cadrul secţiilor de interne şi pediatrie, deși nu iese

la iveală nici o tulburare organică. Să nu ne înţelegeţi greşit: în ca-
zul slăbirii patologice trebuie examinată orice posibilitate organică:
aceasta este una din primele sarcini ale unui medic. Însă, dacă nu se
găseşte nici o problemă organică, este necesar să se ia în considerare
și cauzele psihice. Din păcate, chiar şi în zilele noastre se întâmplă ca
bolnava sau familia ei să nu accepte natura psihică a bolii: parcă ar
fi mai elegant, mai acceptabil să aibă o problemă organică. Părinţii,
dar câteodată şi specialiştii bolilor organice acceptă cu greu, că în
spatele unei boli, cu simptome corporale tipice, un rol determinant
îl pot avea problemele psihice. Trupul şi sufletul sunt într-o strânsă
legătură, nu merită să îi separăm. Termenul de boală psihosomatică
exprimă tocmai acest lucru.
Refuzul alimentar - ca meserie

Regimul sever a avut o evoluție interesantă, ducând chiar la apari-
ţia artiştilor foamei. Regimul lor spectaculos, care dura săptămâni,
a fost o formă de a câştiga bani – în mod paradoxal prin înfometare
îşi câştigau pâinea de fiecare zi. Un exemplu literar excelent pentru
descrierea acestei forme speciale este nuvela lui Franz Kafka: „Un ar-
tist al foamei”. Merită menţionat, că probabil şi Kafka era anorexic.
Tulburarea corpului sau a sufletului?

În prima parte a secolului 20, în spatele anorexiei s-au suspectat ca-
uze interne, legate de funcţionarea stomacului, probleme digestive
sau probleme hormonale. În perioada aceea, explicaţiile biologice
erau cele mai răspândite. Începând din a doua treime a secolului 20
au apărut explicaţiile care atribuiau o importanţă majoră factorilor
psihologici. Din 1960 specialiştii au vorbit din ce în ce mai mult des-
pre importanţa distorsiunii imaginii corporale: faptul că bolnavii nu
reuşesc să-şi evalueze în mod realist nici greutatea şi nici forma pro-
19
priului lor corp. Apoi specialiştii au început să se preocupe de con-

textul familial. În ultimele două decenii este acceptată o interpretare
complexă a bolii, ceea ce înseamnă că factorii biologici, psihologici
şi socio-culturali sunt priviţi ca având un rol important în cauzalita-
tea ei. Aceşti factori pot avea un aport diferit şi variabil în apariţia
tulburărilor de alimentaţie şi sunt într-un raport de interrelaţionare
multiplă.
Bineînţeles, modalităţile de tratament corespund principiilor ac-
tuale de interpretare a bolii. Dacă la începutul secolului 20 s-a propus
tratamentul hormonal, care consta în extirparea glandei hipofize, în
zilele noastre se indică un tratament complex. În Europa Centrală şi
de Est, tulburările de alimentaţie au fost descrise relativ târziu. Pri-
ma descriere a unui bolnav anorexic a apărut în 1955, cu 82 ani după
apariţia descrierii oficiale a bolii.
1.2.2. Despre istoricul bulimiei

Termenul de bulimie a apărut tot în antichitate din combinaţia cu-
vintelor limos (poftă de mâncare) şi bous (bou). Prin traducere, bu-
limia înseamnă poftă de bou. Descrierea poftei excesive de mâncare
a apărut ca simptom chiar în antichitate, în timpul lui Hippocrate.
Ospăţurile obişnuite în Roma antică nu sunt considerate a fi bulimi-
ce, dar înseamnau abuzuri. Se recurgea și atunci la vomă, dar nu în
secret și fără să existe o stare de anxietate.
La început, simptomele bulimice, mâncatul compulsiv şi voma
provocată erau privite ca o parte a tabloului anorexiei. Doar din
1979, bulimia era considerată o boală de sine stătătoare când pro-
fesorul englez Gerald Russell a descris-o ca atare. Uneori anorexia şi
bulimia apar împreună. În această situaţie vorbim despre subtipul
bulimic al anorexiei, adică bulimarexie (teoretic poate fi şi invers).
20
1.2.3. Cât de frecvente sunt tulburările de alimentaţie?

Statisticile arată că tulburările de alimentaţie afectează în primul rând
femeile tinere, cu vârsta cuprinsă între 18-35 ani, într-un procent de
1-4%. În deceniile trecute ne-am întâlnit mai degrabă cu anorexia,
în zilele noastre bulimia fiind de trei ori mai frecventă. Prevalenţa
tulburărilor de alimentaţie depinde de factorii sociali. Mai demult
erau considerate bolile civilizaţiei vestice. Ulterior s-a constatat că şi
în Europa Centrală şi de Est sunt frecvente (statisticile din ţară arată
acelaşi lucru). Datele stastistice se referă la tablourile clinice întregi,
dar este important de amintit, că simptomele parţiale, cu o apariţie
mai rară (o dată pe lună) – de exemplu folosirea laxativelor, provoca-
rea vomei, regim de câteva zile – pot fi foarte frecvente în anumite
grupuri cu risc mai ridicat – cum ar fi studentele.
Este un fapt bine cunoscut, că tulburările de alimentaţie sunt boli
specifice femeilor. Din totalul îmbolnăvirilor, bărbaţii se regăsesc
doar într-un procent de 2-10%. O altă caracteristică este faptul că
apar mai frecvent la persoane cu un statut social mediu sau ridicat.
Mulţi specialişti au arătat însă, că treptat aceste diferenţe sociale
dispar, iar tulburările de alimentaţie devin din ce în ce mai frecvente
şi în ţările mai puţin dezvoltate, în rândul bărbaţilor, vârstnicilor şi
persoanelor cu un statut socio-economic mai scăzut.
Deci, tulburările de alimentaţie sunt bolile femeilor tinere: anore-
xia debutează în general între 13 – 20 ani, iar bulimia cu 2-3 ani mai
târziu (bulimia apare în general la persoanele mai mature).
21
1.3. Simptomele tulburărilor de alimentaţie

1.3.1. Simptomele anorexiei
La descrierea simptomelor tulburărilor de alimentaţie merită să
amintim de acele sisteme, care determină stabilirea diagnosticelor
diferitelor tulburări mentale (În Europa s-a răspândit Clasificarea
Internaţională a Bolilor, în timp ce în America de Nord s-a răspândit
manualul cu denumirea prescurtată: DSM). În ceea ce priveşte cri-
teriile anorexiei şi bulimiei, cităm sistemul de clasificare cel mai des
acceptat: DSM –IV.
Criteriile de diagnostic pentru anorexia nervoasă conform

DSM-IV-R
A. Refuzul de a menţine greutatea corporală la sau deasupra unei
greutăţi normale minime pentru vârsta şi înălţimea sa (scădere
ponderală şi menţinerea unei greutăţi corporale mai mici de 85%
din cea aşteptată; imposibilitatea creşterii în greutate odată cu
dezvoltarea fizică, fapt ce conduce la o greutate sub 85% din cea
așteptată sau incapacitatea de a lua în greutate plusul sperat în
cursul perioadei de creştere, ducând la o greutate corporală de
mai puţin de 85% din cea sperată).
B. Teama intensă a subiectului că se va îngrăşa, deşi are mult sub
greutatea normală.
C. Tulburări ale imaginii şi formei corpului datorate importanţei
acestora în autoapreciere sau negarea gravităţii stării subponde-
rale actuale.
D. La femeile la care s-a instalat ciclul menstrual, apariţia amenore-
ei, respectiv absenţa ciclului pe o perioadă de cel puţin trei luni
(Amenoreea este diagnosticată numai în cazul în care femeia are
menstră doar în urma administrării de hormoni estrogeni).
22
Imaginea 1. Tânără anorexică
De specificat tipul:
■■ Tip restrictiv: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă
persoana nu s-a angajat regulat într-un comportament compul-
siv sau purgativ (adică vome autoprovocate sau abuz de laxative,
diuretice sau clisme).
■■ Tip de mâncat compulsiv/purgativ: în cursul episodului ac-
tual de anorexie, persoana se angajează în mod repetat într-un
comportament compulsiv sau purgativ (adică vome autoprovoca-
te sau abuz de laxative, diuretice sau clisme).
Subtipurile anorexiei
S-au diferenţiat două subtipuri ale anorexiei. Tipul restrictiv sau li-
mitativ - caracterizat prin dietă, post, iar tipul bulimic prin angaja-
rea periodică în mâncat compulsiv sau în purgare.
23
Cum să apreciem gravitatea pierderii ponderale

Pentru măsurarea pierderii corporale se foloseşte indicele de masă
corporală (în prescurtare englezească BMI de la body mass index).
Acesta se calculează împărţind greutatea (în kilograme) la pătratul
înălţimii (în metri). La femei valoarea normală a acestuia se situează
în intervalul 18,5–25, iar la bărbaţi valorile sunt mai mari, intervalul
care indică o greutate normală fiind între 20-25. Vorbim despre slă-
bire anorexică atunci când indicele de masă corporală este mai mic
de 17.5. Pentru o fată cu o înălţime de 170 m şi o greutate de 40 kg,
valoarea indicelui de masă corporală se va calcula în felul următor:
BMI = 40/1,702 = 13,84 [kg/m²]
Care sunt simptomele caracteristice?

Din simptomele generale ale anorexiei fac parte încetinirea funcţi-
ilor vitale: hipotermie, hipotensiune, bradicardie, căderea părului.
Sunt frecvente exerciţiile fizice excesive și hiperactivitatea motri-
că. Bolnava dezvoltă obiceiuri ciudate în legătură cu alimentaţia: îşi
taie mâncarea în bucăţele mici. Aceste obiceiuri provoacă tensiuni
în familie. La subtipul bulimic apar frecvent vome provocate, uneori
chiar şi de 10-20 de ori pe zi. Pericolul acestora este pierderea de
calciu, care se elimină odată cu secreţia din stomac şi care poate pro-
voca aritmii letale. Utilizarea laxativelor poate să ia forme extreme.
Se schimbă chiar şi personalitatea bolnavului. El poate să prezinte
dispoziţie depresivă, iritabilitate, izolare socială, diminuarea intere-
sului pentru sex, diferite obiceiuri compulsive. Se poate caracteriza
prin perfecţionism, orientarea spre performanţe școlare, sportive
sau ordonarea compulsivă a unor obiecte. La baza perfecţionismului
stă de obicei presupunerea bolnavului că nu există acceptare, iubire
necondiţionată. După părerea lui, iubirea trebuie să fie cumpărată
24
sau meritată printr-un efort anume. Se comportă ca și cum ar exista

o comisie severă, care impune norme ridicate de comportament care
trebuie îndeplinite. În caz contrar, el sau ea va fi refuzat. Această pre-
supunere duce la străduinţa de a produce ceva desăvârşit, perfect.
Bolnavii de obicei se feresc de sexualitate și în general le este greu
să-şi exprime sentimentele. Devin încăpăţânaţi, iritabili și nu au
conştiinţa bolii. Refuzul alimentar poate să ducă la tensiuni familia-
le serioase. De multe ori, membrul din familie cu anorexie va deveni
centrul familiei, el va reglementa relaţiile familiale prin simptomele
pe care le manifestă .
Autocontrolul
Autocontrolul, o altă caracteristică a anorexiei, este o problemă in-
teresantă. Anorexicii au un autocontrol extrem, în timp ce bulimicii
se confruntă periodic cu lipsa controlului. Anorexicul consideră va-
loros autocontrolul asupra bucuriilor şi impulsurilor normale, însă
capacitatea individului de a se bucura face parte din normalitatea
psihologică. Cine nu este în stare să se bucure de lucrurile mărunte
ale vieţii, de succese, de realizarea dorinţelor, acela nu e capabil să
trăiască armonios. Un astfel de tip de persoană se aseamănă confor-
maţiei ascetice. Viaţa acestor oameni e adesea goală, lipsită de scop.
Lupta pentru control este de multe ori un scop în sine şi duce la
încăpăţânare. Din acest punct de vedere, simptomele anorexiei pot
fi manifestările îndărătniciei, a revoltei. Revolta poate fi o formă de
protest împotriva influenţei parentale.
Tulburări ale imaginii corporale

Imaginea corporală se referă la experienţele noastre legate de pro-
priul corp şi la opiniile noastre faţă de acesta: cum ne simţim în
pielea noastră, ce fel de idei avem despre corpul nostru. Nu este un
25
concept care se bazează doar pe vizualitate. Chiar și persoanele ne-

văzătoare au o imagine corporală.
Imaginea 2. Deterioarea percepţiei imaginii corporale
Toate simţurile noastre sunt implicate în formarea acelei expe-

rienţe complexe, care înseamnă imaginea despre propriul corp. În
anorexie apare o distorsiune a imaginii corporale. Înseamnă că bol-
navul se vede gras chiar dacă este slab. Este interesant faptul că el
apreciază corect conformaţia altor persoane. Există tehnici bazate
pe calculator, cu ajutorul cărora măsura deteriorării poate să fie co-
rect apreciată: i se face bolnavului o fotografie digitală, acesta pu-
tând să modifice, să lărgească sau să subţieze fotografia în funcţie de
imaginea lui corporală. Diferenţa faţă de realitate poate să fie corect
apreciată cu ajutorul acestei metode.
26
Complicaţiile somatice ale anorexiei apărute în preadolescenţă

Criteriile de diagnostic
Este important de menţionat că în practică, de cele multe ori, ne în-
tâlnim cu formele subclinice ale tulburărilor de alimentaţie, în cazul
cărora unul sau două criterii de diagnostic nu sunt satisfăcute (de
cele mai multe ori cel legat de amenoree). Criteriile din DSM-IV nu
se pot aplica cu precizie în situaţiile în care boala debutează în prepu-
bertate sau la începutul pubertăţii, deoarece datorită menstruaţiei
neregulate caracteristică pubertăţii sau întârzierii acesteia, anorexia
nu se poate diagnostica chiar dacă tabloul clinic este foarte convin-
gător.
De aceea numeroşi specialişti folosesc un sistem mult mai îngădu-
itor: GOS (Great Ormond Street Criteria for Anorexia Nervosa) pe
care-l consideră mult mai adecvat în cazul populaţiei tinere.
Criteriile anorexiei nervoase conform GOS, utilizate când debutul
bolii e la începutul adolescenţei:
1. Pierdere evidentă în greutate (evitarea mâncatului, vomă, acti-
vitate fizică în exces, utilizarea laxativelor).
2. Distorsionarea percepţiei imaginii corporale.
3. Preocupări excesive privind silueta şi greutatea corporală.
Utilizând acest sistem de diagnostic, mai puţini bolnavi ar primi
diagnosticul greşit de AN atipică, AN subclinică sau „alt tip de tulbu-
rare de alimentaţie”.
Complicaţiile somatice şi stările patologice survenite în cazul ano-
rexiei cu debut precoce pot provoca daune serioase în organismul
tânărului care încă se află în creştere şi dezvoltare. Deşi majoritatea
complicaţiilor sunt reversibile în urma tratamentului, sunt câteva,
cum ar fi osteopenia, care au potenţialul de a rămâne ireversibile.
27
Câteodată AN este diagnosticată în urma unui proces lung de ana-

lize somatice şi diagnostic diferenţial. Asta deoarece denutriţia în-
delungată provoacă tulburări specifice endocrinologice, pediatrice,
cardiologice şi interne.
Adolescenţii anorexici deseori sunt asimptomatici părând la pri-
ma vedere chiar sănătoşi şi energici. Marea lor majoritate sunt anga-
jaţi în activităţi sportive intense şi regulate. În urma unei anamneze
detaliate şi a unor întrebări directe se pot identifica simptomele bol-
navului, care de cele mai multe ori pot fi:
■■ fatigabilitate
■■ ameţeli
■■ stări colaptiforme
■■ senzaţia de saturaţie după mâncare
■■ durere retrosternală
■■ dureri abdominale
■■ constipaţie
■■ scăderea performanţei şcolare
■■ schimbări bruşte de dispoziţie
Anorexia dezvoltată în pubertate poate să fie o stare patologică
foarte periculoasă, chiar letală. Dintre complicaţiile somatice asocia-
te, cele mai serioase sunt: aritmia malignus, syncope sau problemele
grave de hidratare. Cu cât se întârzie începerea terapiei, cu atât creş-
te posibilitatea ca aceste complicaţii să fie letale.
Când anorexia debutează înainte sau în perioada creşterii puber-
tale survine o întârziere în creştere. În cazul în care anorexia persis-
tă, impactul tulburărilor de denutriţie asupra taliei sunt ireversibile,
putând induce la nanism. Totodată se constată şi complicaţii schele-
tice sub formă de osteopenie.
28
1.3.2. Simptomele bulimiei

În cazul bulimiei, greutatea corporală este de obicei normală, însă
tulburarea poate să apară în orice stare nutriţională. Mai precis, dacă
simptomele bulimiei apar în intervalele greutăţii corporale caracte-
ristice anorexiei, vorbim despre anorexie, subtipul bulimic.
Criteriile de diagnostic DSM-IV- TR pentru bulimia nervoasă

sunt:
A. Episoade recurente de consum alimentar caracterizat prin:
1. mâncatul într-o anumită perioadă de timp (de exemplu în de-
cursul unei perioade de două ore) a unei cantităţi de mâncare
mult mai mare decât aceea pe care ar mânca-o alte persoane în
aceeaşi perioadă de timp şi în condiţii similare;
2. sentimentul lipsei de control asupra episoadelor de alimenta-
re excesivă (subiectul simte că nu se poate opri din mâncat şi/
sau nu poate controla ce şi cât mănâncă).
B. Comportament compensator inadecvat recurent menit să previ-
nă creşterea în greutate: voma provocată, utilizarea excesivă de
laxative, diuretice sau alte medicamente pentru slăbit; regim ali-
mentar, exerciţii fizice în exces.
C. Mâncatul compulsiv şi comportamentele compensatorii se mani-
festă, în medie, cel puţin de două ori pe săptămână, pe o perioadă
de minim trei luni.
D. Preocupări privind forma și greutatea corpului.
E. Tulburarea nu apare în mod exclusiv în cursul episoadelor de ano-
rexie nervoasă.
29
Subtipurile bulimiei
Bulimia are două subtipuri. Tipul de purgare (autocurăţare) se carac-
terizează prin provocarea de vomă şi alte metode de „autocurăţare”.
Tipul de nonpurgare este caracterizat prin utilizarea altor comporta-
mente compensatorii (regim alimentar periodic, exerciţii excesive).
Se mai vorbeşte despre o formă apropiată bulimiei (tulburarea de
mâncat compulsiv) care nu este caracterizată de comportamentele
compensatorii caracteristice bulimiei, ci doar de apariţia unor epi-
soade recurente de consum compulsiv de alimente. Aceşti bolnavi
sunt de obicei supraponderali.
O formă de bulimie cu un prognostic mai nefavorabil este bulimia
multimpulsivă. În această situaţie controlul impulsurilor, emoţiilor
este dificil pentru bolnav, iar acest lucru poate să aibă diferite conse-
cinţe: cleptomania (furturi compulsive), consumul de alcool şi dro-
guri, dezinhibiţie sexuală, tentative de automutilare şi de suicid.
Imaginea 3. Fată bulimică după un episod de mâncat compulsiv
30
Caracteristicile bulimiei
O caracteristică importantă a bulimiei este smalţul dentar deteriorat
din cauza vărsăturilor recurente, astfel bulimia ascunsă este de mul-
te ori identificată de stomatologi. Episoadele bulimice pot fi declan-
şate de diferiţi factori – tensiune, anxietate etc. Bulimia poate fi uşor
interpretată ca şi consecinţa diminuării controlului asupra mâncatu-
lui şi foamei, iar fenomenele mai sus amintite, cum ar fi cleptomania
sau alcoolismul indică şi ele, lipsa controlului. Dispoziţia depresivă
este frecventă, cu autoculpabilizări, iar în cazuri severe se asociază
cu tentative de suicid.
Unii bulimici mănâncă în exces ca să-şi înfrângă foamea, alţii ca
să vomită. Inducerea vomei poate să însemne o uşurare catarctică.
Simptomele pot avea deci şi un rol de „autotratament”, de dizolvare
a anxietăţii. Trebuie să luăm în considerare şi avantajele unei boli,
ale stării patologice (acestea se numesc beneficiile bolii), în momen-
tul intervenției.
În rândul bulimicilor sunt frecvente problemele sexualităţii, prin-
tre bolnavi fiind mulţi homosexuali. În cazul anorexiei, sexualitatea
este refuzată, iar bulimia care începe după pubertate, poate fi asoci-
ată cu apariţia impulsurilor sexuale puternice.
Diferenţe şi tranziţii între bulimie şi anorexie

Din descrierea simptomelor, rezultă că există multe similitudini în-
tre cele două tipuri de tulburări de alimentaţie. Semnele de rudenie
sunt evidente şi această idee este sprijinită şi de unele subtipuri sau
forme speciale. Există însă şi deosebiri, care pot să ducă la diferenţe
de tratament. Vom arăta în continuare diferenţele dintre anorexie şi
bulimie (vezi tabelul 1).
Tulburările de alimentaţie sunt înrudite, existând în mai multe
forme de tranziţie. Dintre acestea, cea mai frecventă este combina-
31
Imaginea 4. Eliminarea caloriilor
ţia dintre anorexie şi bulimie (aşa cum am văzut, subtipul bulimic

al anorexiei: bulimarexia). Este important de ştiut că pot să aibă
intensități diferite în funcţie de gravitatea sindroamelor. Sunt frec-
vente şi formele mai uşoare, subclinice. Acestea sunt în primul rând
caracterizate de apariţia unor simptome, fără să fie prezent întregul
tablou clinic. Spre exemplu, dacă cineva mănâncă în exces şi își pro-
duce vomă doar o dată sau de două ori pe lună.
1.3.3. Condiţii medicale asociate

Tulburările de alimentaţie se pot asocia cu complicaţii somatice.
Aceste compicații sunt consecinţe ale dietelor stricte și severe (de
exemplu, deteriorarea corporală, căderea părului, tulburări hormo-
nale etc.), consecinţe ale exceselor alimentare care dăunează în pri-
mul rând părţii superioare a sistemului digestiv (mărirea glandelor
32
Tabel 1. Cele mai importante diferenţe dintre anorexie şi bulimie

Anorexia Bulimia
Idealul privind greutatea Sub cea normală Poate să fie normală
Fobie de a se îngrăşa Există Există
Greutatea corporală Mică Normală sau puţin sub
cea normală
Pierderea controlului Bolnavului îi este frică Există
de pierderea contro-
lului
Foamea Negată Recunoscută
Debut 13-20 ani 16-25 ani
Comportamentul social Închis Deschis
Personalitatea Mai imatur, compul- Labil, impulsiv, depre-
siv, perfecţionist siv, anxios
Simptomele Evidente Ascunse
Simptomele asociate Simptome compulsi- Dependenţă (alcool,
ve, depresive droguri), tentative de
suicid, furt, simptome
depresive
Ataşamentul familial Foarte puternic Mai degajat
Menstruaţia Lipseşte Cel mai frecvent:

neregulată
Sexualitatea Limitată sau absentă Activă
salivare, şi mai rar, rupturi gastrice) sau ale comportamentelor com-

pensatorii (de exemplu, daunele produse de medicamentele folosite
pentru scăderea greutăţii, laxative, diuretice). Privind organele afec-
tate, putem să amintim în primul rând problemele sistemului diges-
tiv-intestinal şi aritmiile cardiace, care pot fi letale în unele cazuri.
33
1.4. Cum pot fi explicate tulburările de alimentaţie

Tulburările de alimentaţie reprezintă o formă specifică a tulburărilor
psihosomatice, caracterizate de legătura strânsă dintre factorii psi-
hici şi organici. E important să ştim că evidenţierea uneia sau celei-
lalte arii, nu va oferi o înţelegere mai bună asupra bolii.
În ultimele două decenii, în explicarea tulburărilor de alimentaţie
s-au creionat teorii complexe – care atribuie rol, în egală măsură, fac-
torilor biologici, psihici şi celor socio-culturali. Întrebarea, de altfel
logică, asupra cauzelor tulburărilor de alimentaţie, nu poate primi
un răspuns simplu. Apariţia unei astfel de tulburări ciudate poate fi
atribuită mai degrabă existenţei concomitente a mai multor factori.
Nu este suficient să ne referim doar la problemele digestive, la enzi-
me sau modificări hormonale, dar nu este indicată nici accentuarea
exagerată a factorilor psihici. Deseori, părinţii explică apariţia ano-
rexiei prin faptul că, copilul lor era batjocorit în şcoală din cauza su-
praponderabilităţii. Într-adevăr, acesta poate fi un factor, dar pentru
apariţia bolii este necesară și prezenţa altor factori. Sunt mulţi copii
batjocoriţi din cauza supraponderabilităţii, dar care nu dezvoltă tul-
burări de alimentaţie.
Probalitate ca o persoană să devină anorexică este mai mare
dacă:
■■ este tânără
■■ aparţine claselor superioare-medii ale societăţii
■■ este elev
■■ este predispus la depresie
■■ în cadrul familiei se confruntă cu dificultăţi în procesul de a de-
veni independent
■■ se confruntă cu probleme în dezvoltarea sexuală
■■ trăieşte într-un mediu social care cultivă supleţea ca ideal de
frumusețe.
34
Unul sau altul dintre factorii de mai sus nu conduce în sine la tul-
burare. Dacă însă, sunt prezenţi mai mulţi, riscul apariţiei tulbură-
rilor de alimentatie creşte considerabil. Acest mod de gândire – prin
care nu un singur factor este considerat responsabil, ci evaluăm toţi
factorii care cresc riscul şi încercăm să diminuăm efectele acestora –
ne ajută să înţelegem mai bine mecanismul de formare a tulburărilor
de alimentaţie.
1.4.1. Problema oului şi găinii

Pornind de la ideile expuse mai sus, pare foarte importantă necesi-
tatea clarificării conceptului cauzalităţii. Stabilirea celei mai simple
relaţii cauză-efect este caracterizată prin existenţa cauzei şi a conse-
cinţei. Trebuie anulată cauza şi, astfel, va înceta şi consecinţa. Acest
lucru este valabil în cazul bolilor acute, cum ar fi infecţiile. Există
bacteria (cauza) şi boala; extirpând cauza (cu antibiotice), va înceta
şi consecinţa. Dar, de ce în cazul bolilor cronice, de lungă durată –
cum ar fi anorexia – acest principiu simplu nu se poate aplica? Mulţi
părinţi disperaţi şi enervaţi vor să știe care este cauza tulburării de
alimentaţie de care suferă fiica lor?! Aici însă există o capcană cau-
zală: cauzalitatea lineară tradiţională (şirul relaţiilor cauză-efect) nu
funcţionează. În locul ei propunem o asociere cauzală neobişnuită,
cauzalitatea circulară. Aceasta poate fi descrisă prin prisma proble-
mei oului şi a găinii: cine a apărut mai întâi? Întrebarea nu poate pri-
mi un răspuns simplu, deoarece cauza şi consecinţa coincid – şarpele
îşi muşcă propria coadă. Vom putea ieşi din această capcană doar
dacă încercăm să o înţelegem din perspectiva dezvoltării, evoluţiei:
procesul apariţiei găinii şi oului a fost de lungă durată. Putem afirma
că o privire de ansamblu asupra procesului, a dezvoltării, ne poate
ajuta să înţelegem formarea bolii. Evidenţierea unui singur aspect
nu ne va duce mai aproape de înţelegere.
35
Există o melodie americană, al cărei refren sună astfel: beau pen-

tru că m-a părăsit, m-a părăsit pentru că beau. Desigur, nu se poate
afla întotdeauna dacă soţia a început să devină mai rigidă, obosită
faţă de soţul ei sau soţul a început să petreacă mai mult timp în bar
cu prietenii. Desigur, ambele părţi pot să aducă nenumerate exemple
despre ce a făcut celălalt până s-a ajuns la înrăutăţirea, degenera-
rea situaţiei. Este o cauzalitate circulară tipică. Acelaşi lucru poate
fi observat şi în cazul încăpăţânării anorexice. Copilul nu mănân-
că, părinţii îşi fac griji, i-ar da să mănânce – încăpăţânarea creşte, și
odată cu ea şi disperarea părinţilor. Procesul, ca o lavină, merge mai
departe.
Ne e teamă că mulţi părinţi ne vor acuza pentru cele afirmate mai
sus, crezând că am încercat să-i inducem în eroare. Există însă multe
situaţii în care afirmaţiile nu au exactitatea relaţiei doi ori doi. Să
rămânem la această comparaţie matematică. După cum ştim, doi ori
doi este egal cu patru. În aritmetică, afirmaţia este adevărată, deşi
matematicienii găsesc şi aici căi de ieşire. O sută înjumătăţit, face
cincizeci. Dar, dacă aruncăm în sus o monedă de o sută de ori, de câte
ori va arăta cap, de câte ori pajură? Nu putem determina cu siguran-
ţă! Nu suntem siguri că va arăta cap de cincizeci de ori, iar pajură de
cincizeci de ori. Cea mai exactă prezicere va fi una de probabilitate.
Nu putem da garanţii, ci doar probabilități: probabilitatea că va arăta
cap, este cincizeci din o sută, adică 50%.
Dacă dorim să captăm cu exactitate esenţa bolilor psiho-somati-
ce nu trebuie să facem nimic altceva, decât să utilizăm o astfel de
gândire probabilistică. În practică acest lucru va atrage după sine di-
ferenţierea în etiologia tulburărilor de alimentaţie – ca şi în general
a bolilor psiho-somatice – a factorilor predispozanţi, precipitanţi şi
de menţinere a bolii. Aceşti factori nu constituie în sine cauze, mai
degrabă măresc probabilitatea apariţiei şi menţinerii bolii.
36
1.4.2. Factori predispozanţi

Personalitatea labilă, supraponderabilitatea, îngrăşarea, instabilita-
tea emoţională, autoaprecierea negativă, experienţele negative din
copilărie (hărţuire, abuz sexual), iar în cazul bărbaţilor, homosexua-
litatea constituie factori care predispun la tulburări de alimentație.
Un alt factor important ar putea fi grija excesivă a părinţilor (aceştia
concep foarte greu că grija lor e excesivă, întrucât ea porneşte din
cele mai bune intenţii) sau alte tensiuni în familie. Abuzul sexual
este destul de frecvent, afectând o pătrime din cei care suferă de tul-
burări de alimentaţie. Este important ca specialistul să-și formule-
ze întrebări legate de astfel de experienţe dificile. Din păcate, mulți
medici evită să facă acest lucru de teamă să nu lezeze intimitatea
bolnavilor. Nu trebuie să ne fie teamă. Pentru bolnavi, chiar dacă nu
pot sau nu doresc să răspundă, formularea întrebărilor este o şansă
de a împărtăşi şi de a scăpa de povara unui secret dureros.
Pe lângă factorii mai sus menționați, idealul de frumusețe promo-
vat, nevoia de performanţă, suprasolicitarea rolurilor în cazul feme-
ilor pot fi factori predispozanţi.
1.4.3. Factorii precipitanţi

Factorii cauzatori, pot fi acei stresori variaţi care duc până la urmă
la apariția tulburării de alimentaţie. Aici se pot enumera depresia,
evenimentele apăsătoare ale vieţii (moartea, dezamăgirile), eşecuri-
le trăite ca urmare a unor abilități ineficiente de a face față stresului.
E important să cunoaştem aceşti factori precum şi modul de a le face
faţă. Deseori pentru bolnav tulburarea de alimentaţie e un mod de
evitare sau „rezolvare” a problemelor.
37
1.4.4. Factorii de menţinere a bolii

Factorii de menţinere ai bolii sunt acele „avantaje” despre care am
vorbit mai înainte. În psihologie, se cunosc două astfel de avantaje:
avantajul primar al bolii atunci când tulburarea deja formată împie-
dică dezvoltarea altei boli (de exemplu, a unei anxietăţi mai greu de
suportat). Spre exemplu, o tânără observă că nu trebuie să se con-
frunte cu eventuala despărţire a părinţilor, bolnavă fiind, părinții se
înţeleg mai bine, iar conflictele se ameliorează. Avantajul secundar
al bolii este „beneficiul” concret. Un astfel de avantaj poate fi scuti-
rea de la efectuarea anumitor munci. Pe lângă acestea, consecinţele
biologice ale refuzului alimentar pot contribui la rândul lor la men-
ţinerea bolii. Dar, există o mulţime de alţi factori care pot avea rol în
menţinerea tulburării de alimentaţie, începând cu o viaţă socială izo-
lată, depresivă şi până la confruntarea cu dificultăţile profesionale.
1.4.5. Reglarea biologică a alimentaţiei

La nivelul superior al reglării biologice mult prea complicate a ali-
mentaţiei, rolul revine diferitelor zone ale creierului. În stabilizarea
greutăţii organismului, un rol important îl are controlul nivelului de
carbohidraţi, de exemplu al nivelului de zahăr din organism. Un sis-
tem la fel de important organizează reglarea cantităţii de lipide din
organism. E vorba de un sistem care transmite feedback continuu
privind grăsimile din organism către centrele creierului (către hipo-
talamus). Substanţa numită leptina se produce în adipocite. Elibe-
rarea de leptină, este dependentă de rezervele adipoase, astfel încât
concentraţia de leptină din sânge oferă informaţii creierului despre
nivelul grăsimilor din organism. Nivelul ridicat al leptinei inhibă
apetitul. Pe lângă leptină, există mulţi alţi factori biologici care re-
glează sentimentul de saturaţie și pofta de mâncare. De exemplu, o
altă substanţă este enzima numită colecistochinină, care crește sen-
38
timentul de saturaţie, scăzând astfel pofta de mâncare. Şi pancreasul

produce substanţe asemănătoare albuminei care pot creşte în mod
drastic pofta de mâncare. Un rol important îl deţin şi substanţele
transmiţătoare de impulsuri între celulele nervoase (neurotransmi-
ţătorii). Rolul lor în depresie şi în tulburările de anxietate este deja
bine cunoscut, una din substanţele cele mai cunoscute fiind seroto-
nina. Importante sunt şi acele substanţe produse în organism care
au un efect asemănător opiului, endorfinele, acestea influenţând în
primul rând plăcerea de a mânca.
În ciuda rezultatelor numeroase ale cercetărilor, tulburările de ali-
mentaţie nu pot avea legătură doar cu cauze biologice. Majoritatea
schimbărilor sunt mai degrabă de natură consecvenţială. Deocam-
dată nu avem la dispoziţie substanţe biologice, medicamente cu aju-
torul cărora să scădem în mod convingător simptomele tulburărilor
de alimentaţie.
Factorii genetici au de asemenea un rol în formarea tulburărilor de
alimentaţie, lucru dovedit şi de cercetările efectuate asupra gemeni-
lor. De exemplu, în cazul gemenilor monozigoți, există o coincidenţă
de 56-66% privind formarea anorexiei, în timp ce în cazul gemenilor
bizigoți, această proporţie este doar de 7%. Aici va trebui să remar-
căm că în afara moştenirii genetice, imitarea modelelor, învăţarea
socială a unor obiceiuri de alimentare nu trebuie deloc neglijate.
1.4.6. Factorii psihici

Nu a fost întotdeauna evident dacă problemele emoţionale, tensiu-
nile, conflictele pot fi elemente importante în apariţia şi menţinerea
tulburărilor de alimentaţie. Centrarea pe găsirea unor abateri orga-
nice i-a condus pe medici la căutarea cauzelor doar în organism, în
funcţionarea „maşinăriei” biologice. E drept însă, că până şi descri-
erile de început ale anorexiei cuprind propuneri de tratament care
39
ar putea fi considerate psihoterapeutice. De exemplu, Richard Mor-

ton, de care am mai amintit, vorbind despre tratarea unui bolnav, a
descris şi sfaturi care încurajau tânărul slăbit să petreacă mai mult
timp afară, să studieze mai puţin. Rolul fundamental al fenomenelor
psihice în formarea tulburărilor de alimentaţie a fost recunoscut cu
adevărat în secolul 20. În acest sens, psihanaliza, prima direcţie psi-
hoterapeutică de valoare ştiinţifică a jucat rolul principal. Mai târziu
au apărut şi alte teorii care au atras atenţia asupra aspectelor psihice
ale tulburărilor de alimentaţie. În cele ce urmează, vom arunca o pri-
vire asupra celor mai importante teorii explicative.
Modele psihodinamice
Modelele psihodinamice se concentrează asupra rolului factorilor
subconştientului, asupra forţelor emoţionale ale sufletului, asupra
instinctelor, dorinţelor, impulsurilor interioare, subconştiente. Di-
ficultăţile, conflictele reprimate ale sexualităţii, deseori sunt impor-
tante din acest punct de vedere, deoarece unele simptome ale tul-
burărilor de alimentaţie pot face referiri asupra tensiunilor legate
de sexualitate. Nu este surpinzător, dacă ne gândim că cele două in-
stincte de bază, al supravieţuirii (alimentaţia) şi al conservării spe-
ciei (sexualitatea) sunt foarte apropiate. Acest fapt este foarte bine
exemplificat în lucrarea suprarealistei belgiene, René Magritte, pic-
tura ei fiind probabil bizară pentru unii. Caracteristică anorexiei este
suprimarea sentimentelor, nevoilor, impulsurilor sexuale. Persoana
anorexică ar dori să îşi piardă feminitatea, caracteristicile feminităţii
sunt inacceptabile pentru ea, îşi consideră corpul ca fiind respingă-
tor. Simptomele observate la unii bulimici, cum ar fi automutilările,
creează deseori bolnavilor senzaţii asemănătoare celor de excitare
sexuală. Şi voma poate dobândi o asemenea semnificaţie. Astfel s-a
descris o boală (pasiunea de a voma), a cărei simptom central era
voma cu valenţe de excitaţie sexuală.
40
Dintre factorii subconştienţi din spatele tulburărilor de alimenta-

ţie, importantă este şi agresivitatea. Uneori, rolul simptomelor este
acela de a oferi posibilitatea exprimării agresivităţii. Deseori, bulimi-
cii îşi îndreaptă agresivitatea împotriva sinelui. Simptomele ce ates-
tă chinuirea organismului indică tocmai o astfel de agresivitate.
Sunt importante şi caracteristicile timpurii ale relaţiei mamă-
copil, precum și obiceiurile de hrănire ale sugarului, iar mai târziu
obiceiurile familiale legate de alimentație (dacă cineva e obligat să
mănânce, e rugat, ş.a.m.d.). Astfel, pe parcursul anilor diferite senti-
mente se pot asocia cu servirea mesei. Dacă în copilărie cineva trebu-
ie rugat mereu să mănânce, atunci pentru el refuzul mâncării poate
semnifica o formă de revoltă, iar simptomele anorexiei îi oferă posi-
bilitatea de a controla membrii familiei şi de a se răzbuna.
Sunt foarte importante ideile psihodinamice ce fac referiri la ele-
mentele subconştiente ale vieţii psihice, ele îşi aduc contribuţia şi în
recunoaşterea „mesajului” tulburărilor de alimentaţie. Totodată, ele
nu pot fi generalizate, semnificaţiile pe care le întâlnim pot fi foarte
variate. Tulburările de alimentaţie sunt mult mai complexe pentru
ca principalele lor caracteristici să poată fi explicate doar prin prisma
factorilor subconştienţi.
Modelele comportamentale și cognitive

Conform modelelor psihologiei comportamentale, simptomele tul-
burărilor de alimentaţie pot fi văzute ca şi comportamente învăţa-
te, menţinute prin „recompense”. Reacţiile mediului pot menține în
timp aceste comportamente. „Pedepsele” – cum ar fi batjocorirea la
şcoală din cauza supraponderalităţii - sunt de asemenea de impor-
tanţă majoră. Variantele moderne ale modelelor comportamentale
sunt aşa numitele modele cognitive (bazate pe procesele de cunoaş-
tere). Acestea susțin că la baza formării tulburărilor de alimentație
41
stau ideile greşite, judecăţile distorsionate despre propria persoană,

greutate, siluetă şi alimentaţie.
Modelele familiale
Modelele familiale au la bază observaţia că anumiţi factori familiali
sunt deseori întâlniţi în tulburări de alimentație. De exemplu, s-a
observat că în familiile anorexicilor, regulile sunt mai rigide, limite-
le intrafamiliale sunt mai puţin clare, se evită discuţiile deschise şi
controversate. Părinţii întâmpină dificultăţi în găsirea unui echilibru
între controlul părintesc şi independenţa corespunzătoare vârstei
copilului. Apar diferenţe între cei doi părinţi privind educarea co-
pilului. Pot exista probleme în căsnicie, ceea ce conduc la deficienţe
în cooperarea dintre părinţi. De obicei, personalitatea mamei bolna-
vului este caracterizată prin sacrificiu personal, dar și de vulnerabi-
litate și inabilitatea de a accepta sentimente negative. Deseori, taţii
sunt puternici și au succes. Ei
interzic exprimarea sentimen-
telor negative și blochează
formarea independenţei copi-
lului. Copilul trăieşte o ambi-
valenţă: în spatele dezvoltării
intelectuale rapide, se poate
ascunde o personalitate pu-
ternic dependentă. De multe
ori, părinţii anorexicilor sunt
rigizi, predispuşi la depresie,
obsesii şi fobii. O parte din pă-
rinţii bolnavilor bulimici sunt
alcoolici, dependenţi de dro-
guri sau mănâncă exagerat de
Imaginea 5. Venus din Willendorf
mult.
42
Imaginea 6. Rubens: Cele trei graţii
Factorii familiali au rol cu preponderenţă în nuanţarea bolii, deci

nu putem vorbi de un rol cauzal direct. Avantajul principal al acestor
teorii este că atrag atenţia asupra importanţei terapiei de familie.
1.4.6. Factorii sociali şi culturali

Există mai multe argumente care susţin ideea că tulburările de alimen-
taţie sunt fundamental influenţate şi de factorii socio-culturali. O astfel
de observaţie veche este aceea că frecvenţa tulburărilor de alimentaţie
diferă în funcţie de cultură şi ţară. În trecut, ele erau considerate boli ale
occidentului, în ultimele două decenii însă, s-au extins şi în ţările care
au trecut printr-un proces rapid de schimbări sociale. Din acest punct
43
Imaginea 7. Bridget Bardot, sex-simbolul anilor 1950
de vedere, România poate fi considerată un stat occidental, frecvenţa

tulburărilor de alimentaţie corespunzând celor sesizate în celelalte ţări.
Se presupune că diferitele simptome ale tulburărilor de alimentaţie se
asociază efectelor „occidentalismului”. E suficient dacă ne gândim la
idealurile feminine prezentate în mass media sau dacă aruncăm o privi-
re în artă la idealurile de frumuseţe promovate în diferite epoci.
Un alt argument important privind importanţa factorilor socio-
culturali este acela că frecvenţa tulburărilor de alimentaţie este în
permanentă creştere. Se ştie că bulimia a fost descrisă abia în ulti-
mele două-trei decenii, dar practic, în ultimii ani, bulimia este de trei
ori mai fecventă decât anorexia.
Factorii culturali pot explica şi faptul că tulburările de alimentaţie
sunt considerate boli ale femeilor. Nu există nici o explicaţie biolo-
gică clară care să poată justifica această diferenţă semnificativă de
44
gen, nu se sesizează de exemplu diferenţe hormonale (aici trebuie să

avem în vedere tulburarea primară endocrinologică şi nu tulburarea
secundară dezvoltată ca urmare a subponderabilităţii).
Divizarea tipică pe criterii de vârstă poate fi de asemenea urma-
rea factorilor sociali. Tulburările de alimentaţie sunt bolile specifice
adolescenţei şi vârstei tinere. Nici în acest caz nu găsim explicaţii
biologice pentru această divizare.
Există şi diferenţe etnice. Persoanele de culoare, prezintă mai rar
tulburări de alimentaţie, decât albii. Nici divizarea în funcţie de stra-
turile sociale nu este uniformă: tulburările de alimentaţie pot fi con-
siderate boli specifice ale straturilor sociale superioare şi medii. E
interesant şi faptul că tulburările de alimentaţie apar mai frecvent la
persoanele care desfăşoară anumite ocupaţii: modele (manechine),
dansatori sau sportivi (gimnaşti, atleţi de rezistenţă, jochei). Faţă
de aceste grupuri, există presiuni de a fi slabi. O astfel de subcultură
poate fi creată şi de bărbaţii homosexuali, pentru care silueta şi gre-
utatea sunt extrem de importante. Deci, în toate domeniile în care se
Imaginea 8. Modelul anilor 1960: Twiggy
45
accentuează, se scoate în evidenţă idealul de supleţe, riscul formării

tulburărilor de alimentaţie este mai mare. O întrebare interesantă
ar fi dacă persoanele predispuse la anorexie devin balerini sau dacă
balerinii sunt predispuşi la anorexie?
Argumentul principal pentru rolul factorilor socio-culturali este
acela că nu există un proces biologic evident care să fie cauza primară
a tulburărilor de alimentaţie. Pe baza tuturor argumentelor de mai
sus, tulburările de alimentaţie au fost considerate sindroame deter-
minate cultural.
Imaginea 9. Modelul anilor 1980: Imaginea 10. Modelul anilor 1990:

Elle Mac Pherson Kate Moss
46
O boală la modă?
Trebuie să luăm în considerare şi faptul că fiecare epocă are bolile
sale la „modă”. Acestea pot fi interpretate ca simboluri ale crizelor
sociale. În trecut, ciuma şi pneumonia erau astfel de boli. Secolul 20
a fost numit secolul anxietăţii, iar tulburările de alimentaţie s-au
răspândit cu adevărat la sfârşitul secolului 20. În această epocă fe-
meile au fost nevoite să-şi asume roluri noi pe lângă cele tradiţionale
(de soţie şi de mamă). Au devenit importante abilitățile manageri-
ale care înainte erau considerate caracteristice bărbaţilor. În zilele
noastre corpul femeii este folosit pentru a face reclamă diferitelor
produse. Presiunea factorilor economici este extrem de importantă,
lucru confirmat şi de multitudinea profesiilor legate de imagine, de
industria frumuseţii şi fitnessului. Cercetătorii atrag atenţia asupra
unui paradox: societatea de consum stimulează şi reprimă în acelaşi
Imaginea 11. Modelul anilor 2000: Ana Carlina Reston
47
Imaginea 12. Păpuşă Barbie
timp dorinţele, în scopul creşterii consumului. Din acest punct de

vedere este important şi faptul că mâncarea a devenit un produs tot
mai puţin valoros (în contrast cu trecutul, când de exemplu pâinea
era considerată sacră).
În zilele noastre, într-o cultură a siluetei suple, moda occidentală
favorizează formarea tulburărilor de alimentaţie. A fi slab e privit
ca o victorie a autocontrolului. Mesajul transmis frecvent de mass
media este: cu cât este mai slab cineva, cu atât e mai sănătos. Une-
ori se întreabă glumind: ce slabă eşti, vrei să trăieşti mult? Însă nu
este adevărat că a fi slab e un factor care favorizează viaţa lungă.
În realitate, proporţiile mai scăzute ale mortalităţii sunt corelate cu
greutatea care depăşeşte puţin limitele normale. Un indicator mai
bun decât greutatea este proporţia mijloc/şolduri: cu cât aceasta este
mai mică, cu atât mai bine. În mod normal, la femei această propor-
48
ţie este de 0,75%; o proporţie mai mare de 1 poate atrage după sine,
riscul îmbolnăvirilor.
În cultura occidentală din zilele noastre, s-a răspândit renunţarea
la anumite mâncăruri, existând uneori chiar o fobie faţă de acestea.
Unele mâncăruri sunt privite cu suspiciune și suntem bombardaţi cu
diferite mesaje în privinţa lor. Colesterolul, grăsimile animale, zahă-
rul, conform curentelor moderne ale sănătăţii, sunt dăunătoare. Zi
de zi ne confruntăm cu avertismente referitoare la riscul infestării
cu unele boli ce au legătură cu mâncarea (de exemplu, infestarea cu
Salmonella). Acum douăzeci de ani, hidraţii de carbon erau conside-
raţi a fi „răi”, în zilele noastre acest rol a fost preluat de grăsimi. În
general, putem afirma că nu există mâncare „rea” sau „nesănătoasă”,
ci mai degrabă proporţia substanţelor nutritive pe care le conţine
poate fi mai mult sau mai puţin nesănătoasă.
Comunicarea în masă îndeplineşte un rol important în răspândirea
influenţelor sociale şi idealurilor culturale. Idealul de supleţe, efectul
păpuşii Barbie exercită o mare influenţă asupra femeilor. Dacă până
şi copiii de grădiniţă învaţă că păpuşa frumoasă este slabă; dacă to-
pmodelele sunt incredibil de suple, atunci majoritatea femeilor sunt
nevoite să se confrunte cu ideea că silueta lor nu este satisfăcătoare
din punct de vedere social. Trebuie să atragem atenţia asupra perico-
lului acestui ideal de supleţe. Ana Carolina Reston, un model brazili-
an al anilor 2000, a murit în 2006 din cauza anorexiei.
Şi obezitatea….
Trebuie amintit că la baza formării supraponderabilităţii pot sta di-
ferite influenţe socio-culturale. Ar fi important să atragem atenţia
că:
■■ îngrăşarea apare mai frecvent la femei, decât la bărbaţi
■■ supraponderabilitatea creşte concomitent cu vârsta, apoi des-
creşte
49
■■ există şi diferenţe de rasă şi etnie

■■ femeile cu statut social mai scăzut sunt mai grase decât cele cu
statut mai ridicat
■■ bărbaţii căsătoriţi sunt mai supraponderali decât cei necăsătoriţi
■■ mamele mai multor copii sunt mai grase decât femeile fără copii
■■ persoanele care trăiesc în mediul rural au greutate corporală mai
ridicată decât cele din mediul urban.
Tulburările de alimentaţie ca variaţii ale unor boli psihice

Există mai multe tulburări psihice care – pe baza observaţiilor efec-
tuate – pot fi puse în legătură cu tulburările de alimentaţie. De ace-
ea, mulţi cercetători au formulat ideea conform căreia tulburările de
alimentaţie, în esenţă, pot fi considerate înrudite cu alte tulburări
psihice, constituind eventual un subtip al acestora.
Tulburările de alimentaţie şi depresia

Se ştie că depresia se poate asocia cu lipsa poftei de mâncare şi slă-
birea organismului. Este, la fel de adevărat că în cazurile tulburărilor
de alimentaţie, se pot observa frecvent stări depresive, sentimente
de vinovăție, sinuciderea fiind una din cauza mortalităţii ridicate în
tulburările de alimentaţie. 20-30% (!) dintre bulimici au tentative de
suicid. Probabilitatea ca în viaţa persoanelor care suferă de o tulbu-
rare de alimentaţie, să apară un episod depresiv semnificativ, este
foarte mare: 50% în cazul anorexiei, 80% în cazul bulimiei.
S-a constatat o relaţie între depresia de iarnă şi anumite forme
ale bulimiei, în cazul cărora simptomele se manifestă doar în timpul
iernii. Acest lucru are şi consecinţe terapeutice: terapia prin lumină
utilizată în tratarea depresiei de iarnă poate prezenta avantaje şi în
tratarea bulimiei de acest tip.
Există câteva argumente că tulburările de alimentație ar avea
aceeași bază. Unul este că în familiile celor ce suferă de tulburări de
50
alimentaţie, incidenţa problemelor emoţionale este mai mare. Tul-

burările ce apar în funcţionarea serotoninei (substanţa ce transmite
impulsurile în sistemul nervos) indică o legătură biologică. Un alt
argument este acela că antidepresivele (medicaţia pentru tratarea
depresiei) sunt eficiente în tratarea bulimiei, indiferent dacă bolna-
vul prezintă simptome ale depresiei sau nu. Această eficienţă este
parţială, dar ea poate fi observată.
Tulburările de alimentație și consumul de alcool, droguri

S-a constat că această teorie a mâncatului compulsiv şi pierderea
controlului seamănă cu consumul excesiv de alcool. Din acest punct
de vedere, anorexia este numită „pasiunea slăbirii”. În cazul bulimi-
ei, accesele de mâncare şi voma pot provoca sentimente catartice de
bucurie. Alte fenomene adictive sunt hiperactivitatea motrică, an-
trenamentul excesiv şi tendinţa spre perfecţiune. În timpul activită-
ţii excesive a corpului, creierul produce substanțe de bucurie (endor-
fine), ceea ce însemnă că antrenamentul excesiv poate fi văzut şi ca
o dependenţă de endorfine.
Un alt punct comun între adicţii şi tulburări de alimentaţie, este
tulburarea autocontrolului. Aceasta constituie un punct decisiv în
obezitate, anorexie, bulimie, în alcoolism şi alte adicţii. În cazul în-
grăşării şi bulimiei, autocontrolul dispare din când în când, în cazul
anorexiei însă putem vorbi de un control exagerat. Un punct comun
este şi asocierea frecventă a alcoolismului (sau dependenţei de dro-
guri) cu tulburările de alimentaţie. Aproape 30% dintre bulimici con-
sumă alcool cel puţin o dată pe săptămână – ceea ce nu înseamnă
încă alcoolism. (În rândul anorexicilor această valoare este de 18%).
Datele prezintă şi o vulnerabilitate familială: la rudele de gradul întâi
ale alcooliciilor apar mai frecvent tulburările de alimentaţie, iar: în
familiile celor ce suferă de tulburări de alimentaţie sunt mai mulţi
alcoolici, decât în celelalte familii.
51
În discuţiile privind înrudirea cu tulburările de dependenţă, ar

trebui amintită şi anorexia inversată ce apare la bărbaţii culturişti,
cunoscută abia de un deceniu în medicină. De fapt totul este inversat
faţă de anorexia feminină. Este o tulburare a bărbaţilor, nu a feme-
ilor – aceşti bărbaţi se consideră slabi în ciuda musculaturii dezvol-
tate şi fac uz de steroizi anabolici şi hormoni. Fac culturism în mod
obsedant. Nu idealul de supleţe conduce la pasiunea de transformare
a corpului, ci idealul atletului („idealul Schwarzenegger”). Este vorba
deocamdată de o tulburare ascunsă, care probabil va ieşi treptat la
suprafaţă.
Tulburările de alimentație și tulburările obsesiv-compulsive

Mulți anorexici și bulimici se comportă compulsiv, se angajează în
diferite ritualuri alimentare, asemănător simptomelor obsesiv-com-
pulsive. Personalitatea perfecţionistului obsesiv poate fi un astfel
de indicator. Tulburarea imaginii corporale şi preocupările legate
de greutate pot constitui un simptom obsesiv. Asocierea tulburări-
lor obsesive şi a tulburărilor de alimentaţie este destul de frecventă,
aprox. 10-30% în ambele direcţii (la cei care suferă de tulburări de
alimentaţie se întâlnesc şi obsesii, iar la bolnavii diagnosticaţi cu tul-
burări obsesiv-compulsive apar adesea şi probleme alimentare).
Tulburările de alimentaţie şi tulburările de personalitate

Disocierea reprezintă o alterare parţială în coordonarea funcţionă-
rii conştiinţei, o stare modificată a conştiinţei. Astfel de fenomene
sunt comune, dar dacă sunt extreme sau frecvente, atunci ele indică
un proces maladiv. În cazul tulburărilor de alimentaţie un astfel de
fenomen disociativ, stare modificată de conştiinţă, poate apărea de
exemplu atunci când bulimicii mănâncă exagerat „în stare de tran-
să”. În această stare, lumea se îngustează pentru ei, nu percep tocmai
realist mediul din jurul lor. În general bulimicii sunt predispuşi la
52
astfel de stări disociative. Acest lucru este interesant pentru aplica-

ţiile lui în terapie, unii bolnavi fiind receptivi la hipnoterapie.
1.5. Tratamentul tulburărilor de alimentaţie

1.5.1. În spital sau acasă?
Trebuie decis dacă bolnava va fi tratată în spital sau acasă. Internarea
într-un spital are sens dacă bolnava este într-o stare fizică gravă sau
dacă simptomele bulimice sunt foarte frecvente (de exemplu, vomită
de 5-10 ori pe zi). În cazul unei greutăţi extrem de mici, dacă bolnava
este tratată acasă, şansa de a se produce o schimbare efectivă este
foarte mică. În astfel de situaţii propunem spitalizarea.
Spitalizarea se recomandă şi în situaţiile în care există şi alte tulbu-
rări psihice, cum ar fi depresia sau alcoolismul. Tratamentul ambula-
toriu ar fi îndelungat şi ineficient. Deci, trebuie luate în considerare
următoarele aspecte: condiţia fizică, gravitatea deteriorării, negarea
problemei şi părerea bolnavei referitoare la locul unde ar putea să
se vindece mai bine. În ceea ce priveşte părinţii, un aspect impor-
tant este dacă sunt capabili de a sprijini tratamentul în unitate. Dacă
există un dezacord între ei, bolnava va găsi „portiţe de evadare”.
Durata internării variază, dar în general nu depăşeşte 6 luni. De
obicei, este nevoie de câteva săptămâni sau luni. Să nu ne aşteptăm
la rezultate spectaculoase într-un interval scurt! O lipsă de greutate
de 15 kg este greu de recuperat, iar acest lucru nu se va întâmpla în
trei săptămâni. Boala poate recidiva în cazul unei externări timpu-
rii.
Ce înseamnă pericolul de moarte?

Următoarele aspecte pot indica un pericol grav: greutatea corporală
sub jumătatea greutăţii ideale; disfuncţiuni ale ficatului sau rinichi-
53
lor, dezechilibre hidroelectrolitice (ex. hipocalcemia, hipofosforemia,

hipokaliemia), concentraţia scăzută a proteinelor în serum, prezenţa
depresiei cu risc de suicid sau a altor tulburări psihotice acute.
1.5.2. Tratamentul medicamentos

În cazul anorexiei nu s-a evidenţiat un tratament medicamentos cu
un efect într-adevăr convingător. Putem să spunem, că în cazul mul-
tor tulburări psihice, sunt eficiente anxioliticele, antidepresivele sau
alte medicamente în reducerea simptomatologiei, dar în cazul ano-
rexiei „curate”, nu medicamentele sunt cele mai importante mijloace
de tratament – tocmai pentru că nu au un efect considerabil.
Antidepresivele pot fi utile dacă după redobândirea greutăţii
corporale vrem să stabilizăm rezultatele. În această situaţie, trata-
mentul medicamentos scade riscul recidivei. Prescrierea unor medi-
camente care cresc pofta de mâncare este ineficientă. Aparţinătorii
se gândesc în primul rând la acest gen de medicament. Se întâmplă
frecvent, ca medicul de familie sau internistul să propună şi el la în-
ceput acest gen de tratament. Dar, este de înţeles, că aceste medi-
camente cresc doar rezistenţa bolnavilor. Chiar şi cele mai drastice
medicamente de creştere a apetitului (de exemplu insulina) eşuează
deoarece esenţa simptomatologiei constă tocmai în rezistenţă, încă-
păţânare. Bolnavii au reuşit să-şi înfrângă una din nevoile fizice cele
mai importante - pofta de mâncare, de aceea în cazul lor prescrierea
medicamentelor duce în mod sigur la eşec.
În cazul bulimiei, veştile sunt mai bune. Antidepresivele pot fi
eficiente în reducerea simptomatologiei, chiar şi în lipsa depresiei.
Totuşi, părerea generală este că tratamentul medicamentos nu este
suficient pentru a obţine rezultate bune. Cel mai indicat este ca aces-
ta să facă parte dintr-o terapie complexă. Putem deci, să spunem, că
antidepresivele reduc simptomele bulimice dar, nu vindecă definitiv
54
bolnavii. După întreruperea tratamentului, recidivele sunt frecvente.

În bulimie, de obicei este recomandat un tratament cu antidepresive
pe o durată de un an – dacă medicamentul repectiv se dovedeşte efi-
cient. Este recomandat să se aştepte 4-6 săptămâni pentru a se simţi
efectul, iar dacă nu există rezultate, medicaţia trebuie stopată.
Anxioliticele pot avea sens doar când bolnavul este anxios – dar,
trebuie să avem grijă că riscul adicţiei este mare, în special în cazul
bulimiei.
Sintetizând, putem să spunem că deşi medicamentele pot fi utile
în cazul unor bolnavi, rar pot fi singura modalitate de tratament.
Conform mai multor cercetări, combinarea psihoterapiei cu trata-
mentul medicamentos este soluţia ideală. Sperăm, că în următorii
ani se va reuşi obţinerea unui medicament care va putea să influen-
ţeze esenţial simptomele de bază ale tulburărilor de alimentaţie.
Alimentarea artificială
Printre terapiile biologice trebuie să amintim şi alimentarea artifici-
ală care are ca scop corectarea subnutriţiei. Dacă persoana bolnavă
este într-o stare fizică grav deteriorată, astfel încât nu este capabi-
lă să mănânce o cantitate de mâncare corespunzătoare, poate să fie
necesară folosirea infuziei sau a sondei pentru a primi elementele
nutriţionale esenţiale. Însă este bine ca acestea să fie folosite cu grijă
şi foarte rar. Alimentarea prin sondă poate să aibă o semnificaţie psi-
hologică pentru bolnav şi aceasta trebuie luată în considerare. Unii
se simt „abuzaţi”, în timp ce alţii sunt uşuraţi că nu sunt nevoiţi să
mănânce.
Rolul psihoterapiilor în tratamentul tulburărilor de

alimentaţie
Intervenţia psihoterapeutică este inevitabilă în tratamentul tulbu-
rărilor de alimentaţie. De multe ori sunt folosite independent, dar
55
pot fi combinate cu tratamentul medicamentos. Începutul terapiei

nu e uşor, deoarece bolnavii nu au conştiinţa bolii. Este important ca
familia să-şi asume iniţiativa şi responsabilitatea pentru începerea
terapiei.
Caracteristicile terapeutului bun

Psihoterapia bolnavilor cu tulburări de alimentaţie poate să aibă
multe capcane. Nu este recomandat de exemplu, ca terapeuţii să
pară „părinţii super buni”, acest lucru ducând la creşterea rezistenţei
din partea părinţilor. Poate fi important chiar şi sexul terapeutului.
Soluţia cea mai bună este ca bolnavul să îşi aleagă terapeutul adec-
vat. În cazul terapiilor familiale, conducerea în pereche pare să fie
cea mai adecvată, cu doi terapeuţi de sex diferit. S-au încercat deja
multe variante ale psihoterapiilor, existând multe studii de eficien-
ţă. Cu toate acestea, în zilele noastre combinarea diferitelor metode,
pare să fie cea mai recomandată.
Cum să fie terapeutul bun? Să fie empatic, de încredere, să nu cea-
ră prea mult, să fie consecvent şi totuşi să nu fie rigid, să ştie să
suporte sentimentele bolnavului, să înţeleagă furia, conflictele sau
neînţelegerile. Bolnavul are nevoie de timp pentru a stabili o rela-
ţie terapeutică. Refuzarea tratamentului este frecventă, atmosfera
prietenoasă putând să ajute mult. Bolnavul poate fi câştigat, dacă
anorexia este definită ca un mister care urmează să fie descoperit
împreună.
Valoarea terapiei de familie – care este o metodă psihoterapeutică
de bază în tratamentul tulburărilor de alimentaţie – va fi tratată în
detaliu în capitolele următoare.
Terapiile psihodinamice
Să aruncăm prima dată o privire asupra terapiilor psihodinamice.
Terapiile psihanalitice, care în zilele noastre s-au specializat în direc-
56
ţii diferite, sunt în general de lungă durată şi îşi propun schimbarea

esenţială a personalităţii. Constau în conştientizarea conflictelor ne-
cunoscute până atunci de către bolnav, a căror înţelegere şi acceptare
ajută bolnavul în rezolvarea situaţiilor grele, a anxietăţilor şi bloca-
jelor întâmpinate în dezvoltarea personalităţii.
Temele abordate frecvent în terapia psihodinamică sunt: neutra-
lizarea agresivităţii, separarea de părinţi, problemele autonomiei,
sexualitatea şi imaginea corporală, corectarea abilităţilor disfuncţi-
onale de a face faţă stresului, dezvoltarea comunicării, exprimarea
adecvată a sentimentelor, dezvoltarea stimei de sine şi a toleranţei
la frustrare. Metodele psihodinamice înseamnă în general una sau
două întâlniri pe săptămână pe perioada unui an şi pot fi combinate,
de exemplu, cu participarea la grupuri de suport sau grupuri de auto
ajutorare. Metodele psihodinamice sunt importante în cazul bolna-
vilor care au suferit abuzuri fizice sau sexuale.
Terapiile cognitiv-comportamentale
Terapiile comportamentale se bazează pe principiile învăţării Un
astfel de principiu este de exemplu învăţarea condiţionată pavlovia-
nă. Despre ce este vorba? Dacă înainte de hrănirea unui câine sună
un clopoţel, după câteva asocieri câinele va învăţa că sunetul clopo-
ţelului va fi urmat de hrănire, iar după un timp apariţia sunetului
va determina secreţia de salivă. Dacă un anumit comportament va
fi asociat cu o recompensă, acest comportament se va produce mai
des, va fi întărit. Acest reflex fiziologic de bază poate fi folosit şi în
tratamentul anorexiei.
În primele perioade, folosirea acestui principiu s-a produs destul
de mecanic: bolnava anorexică a fost ţinută în condiţii de izolare şi
în funcţie de achiziţionarea de kilograme a câştigat anumite avantaje
(de ex. a putut să folosească telefonul, să asculte radioul, să iasă afa-
ră, ş.a.m). Această metodă aplicată doar în sine nu aduce rezultatele
57
aşteptate – bolnavele de multe ori au recidivat dacă au fost externate

după un astfel de tratament.
Pentru refacerea bolnavului este nevoie de un anumit program şi
de anumite reguli. Inclusiv în perioada spitalizării, avem grijă să se
păstreze câteva reguli stricte: bolnavii nu au voie să stocheze mânca-
re în cameră, trebuie să mănânce împreună cu colegii de cameră de
trei ori pe zi, durata unei mese nu poate depăşi 30 minute. În cazul
persoanelor care suferă de anorexie, specialiştii prescriu o creştere
în greutate de un kilogram pe săptămână. Dacă bolnavii nu reuşesc
să atingă acest obiectiv, li se impun mai multe restricţii (de exemplu,
până la prânz trebuie să se odihnească în pat). Însă, aceste măsuri
trebuie folosite cu grijă, fără să devină prea rigide. Este important să
accentuăm responsabilitatea pacientului în creşterea greutăţii pro-
prii.
Pentru persoanele care suferă de bulimie recomandăm deseori
metoda expunerii şi prevenirii reacţiei. Aceasta înseamnă că bolna-
vul are voie sa mănânce cât poate, însă, fără să i se permită să recur-
gă la vomă: dacă este în spital, un asistent medical se aşează lângă
pacient şi discută cu el, ajutându-l să treacă prin perioada dificilă.
În cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale se folosesc metode
pentru creşterea stimei de sine şi pentru dezvoltarea unor abilităţi
sociale şi de comunicare. Esenţa metodei este ca pacientul să înveţe
să suporte senzaţia de stomac plin şi să tolereze anxietatea care apa-
re datorită imposibilităţii de a recurge la vomă.
Terapiile cognitive vizează identificarea şi schimbarea credinţelor
şi patternurilor de gândire disfuncţionale. Şedinţele terapeutice se
desfăşoară conform unei structuri bine definite. Un element stabil
în cadrul acestor întâlniri este analizarea avantajelor şi dezavantaje-
lor schimbării.
58
Terapiile bazate pe mişcare

Terapiile care se bazează pe mişcare pot fi metode deosebit de im-
portante în tratarea tulburărilor de alimentaţie pe de o parte, pentru
că distorsiunea imaginii corporale este simptomul central al acestor
tulburări, iar pe de altă parte pentru că bolnavii îşi exprimă senti-
mentele prin corp. Terapia de mişcare se concentrează pe trei simp-
tome: imagine corporală distorsionată, activitate corporală excesivă
şi teama pierderii controlului de sine.
Ameliorarea simptomelor sunt realizate prin diferite metode:
tehnici de relaxare, terapia prin dans, exerciţii de respiraţie, masaj,
înregistrări video a pacientului şi vizionarea ulterioară a acestora.
Imaginea de sine începe să devină reală pe parcursul terapiei, cor-
pul va fi mai uşor de acceptat, sentimentele vor fi exprimate cu mai
mult succes. Persoanele care suferă de tulburări de alimentaţie au
trăiri negative faţă de corpul lor şi de aceea se recomandă centrarea
pe senzaţiiel şi plăcerile corporale. Cu ajutorul sportului, a dansului,
corpul poate să fie „trăit” şi ca o sursă de plăcere.
Terapiile de grup
Terapia de mişcare se desfăşoară în grup. Sunt şi alte terapii de grup
cum ar fi terapii de dezvoltare a abilităţilor sociale (training de co-
municare), terapia de creativitate, grupuri de discuţii. Terapiile de
grup sunt avantajoase din diferite motive. Nu numai pentru că sunt
economice (se pot trata mai multe persoane deodată), ci şi pentru că
au beneficii speciale. Bolnavii realizează că nu sunt singuri cu pro-
blemele lor. Pot să afle de la ceilalţi alte modele de rezolvare a proble-
melor. Cunoaşterea greutăţilor altora poate să fie o oglindă pentru ei
şi învaţă să confrunte propriile probleme. Coeziunea şi solidaritatea
grupului îi întăreşte.
59
Hipnoza
Hipnoza poate fi o metodă eficientă mai ales în cazul persoanelor
care suferă de bulimie. Hipnoza este o relaţie specială datorită căre-
ia, persoana hipnotizată reacţionează la sugestiile terapeutului, mo-
dificându-şi percepţia, gândirea, comportamentul, adică intră într-o
stare de conştiinţă modificată („transă”).
Însă, hipnoza nu vindecă în sine: în starea hipnotică, terapeutul
foloseşte anumite tehnici, metode prin care încearcă să aducă la su-
prafaţă conflicte ascunse, greu accesibile. Metodele care se centrează
pe simptome pot fi şi ele foarte utile (tehnicile terapiei comporta-
mentale). Tehnicile constau în mare parte din exerciţii, care vizează
perceperea corectă a impulsurilor interioare, corectarea distorsiuni-
lor imaginii corporale, îmbunătăţirea stimei de sine şi schimbarea
diferitelor obiceiuri care pot fi asociate cu bulimia.
Psihoeducaţia
Psihoeducaţia constă în educaţia şi informarea pacientului. Bolnavii
şi aparţinătorii lor învaţă despre boală, ceea ce îi va ajuta să fie mai
motivaţi, să colaboreze mai bine, să-şi îmbunătăţească relaţiile fami-
liale. Cunoaştem multe asemenea programe, începând de la cărţile
de popularizare, la emisiuni TV, folosirea internetului, programe de
calculator accesibile pe CD-uri. În cazul tulburărilor mai puţin severe
doar psihoeducaţia poate fi eficientă.
„Autoajutorarea” (self-help)
Metoda autoajutorării este din ce în ce mai răspândită. În ţările ves-
tice mişcările self-help joacă un rol foarte important. Sunt cunoscute
multe astfel de programe, aplicate cu succes la început în tratamen-
tul alcoolismului, precum şi în combaterea multor altor boli. Terapia
se realizează în general în grup, dar există ghiduri de autoajutorare
care pot fi folosite individual. În aceste cărţi pot fi citite programe
60
bine structurate, aplicate individual. Autoajutorarea în forma ei

pură, înseamnă că bolnavii se bazează doar pe forţele proprii sau ale
altor bolnavi. În acest caz nu este nevoie de vreun specialist. În ca-
zul autoajutorării dirijate un specialist, nu neapărat medic (asistent
social, asistent medical, etc) ajută bolnavii. Autoajutorarea întăreşte
bolnavii, îmbunătăţeşte stima lor de sine, este economică. Deoarece
majoritatea bolnavilor (conform unui sondaj, aproximativ 89%!) nu
apelează la ajutor medical, autoajutorarea ar putea să fie o metodă
potrivită pentru tratarea unui număr mare de bolnavi.
Combinarea terapiilor
Metodele prezentate pot fi şi combinate. În tratamentul tulburărilor
psihosomatice este din ce în ce mai răspândită integrarea diferite-
lor forme de terapie. Diferitele mijloace terapeutice sunt folosite în
trepte. La început, bolnavul primeşte un tratament mai slab, dacă
acesta nu aduce rezultate, în a doua fază primeşte unul mai serios.
La vârful acestei ierarhii se situează internarea bolnavului în secţiile
speciale ale spitalului. Un astfel de model poate să fie următorul: la
început – grup de autoajutare, mai târziu – consiliere în grup, apoi
psihoterapie individuală urmată de tratament în sanatoriu sau în
spital.
Imaginea 13. Nikki de Saint Phalle: Femeie neagră
61
1.6. Consideraţii etice

Problemele etice se ivesc în general în cazul anorexiei, pentru că bol-
nava nu se consideră bolnavă nici într-o stare foarte gravă, rezistă
tratamentului, îşi manipulează părinţii care se simt neputincioşi şi
nu reuşesc să ia decizii. O altă problemă etică poate să apară legat de
pericolul de suicid sau ameninţările cu suicidul.
Câteodată medicul refuză tratamentul din motive pozitive. De exem-
plu, amână începerea terapiei pentru o perioadă mai potrivită sau do-
reşte să stabilizeze rezultatele obţinute, şi mai rar, pentru că doreşte să
ofere bolnavului posibilitatea vindecării spontane. Dacă bolnavul este
într-o stare gravă, s-ar putea să fie nevoie de tratament forţat; în această
situaţie părinţii trebuie să hotărească dacă îşi asumă internarea în spi-
tal. În refuzarea tratamentului, următorii factori pot fi determinanţi:
■■ posibilele riscuri ale stării bolnavului
■■ avantajele tratamentului
■■ pericolele tratamentului
■■ capacitatea individului de a manifesta o părere validă legată de
internare.
1.7. Prognosticul şi prevenirea tulburărilor de ali-

mentaţie
Jumătate dintre bolnavi se însănătoşesc, un sfert din ei rămân cu
anumite simptome dar, starea lor se îmbunătăţeşte, iar restul de un
sfert nu se vindecă. După 10 ani de la debutul bolii, 8-9% din bolnavi
nu mai trăiesc. Pe termen lung, în cazul urmăririi longitudinale a ca-
zurilor pe o perioadă de 20 ani, mortalitatea ajunge chiar şi la 20%.
Prognosticul bulimiei este mai bun, trei sferturi din bolnavi se vin-
decă după un an dacă primesc tratament. În bulimie, mortalitatea
62
este mai scăzută comparativ cu anorexia. Acesta poate fi cauzată de

suicid, stop cardiac sau ruptura stomacului.
Prognosticul poate să fie negativ în cazurile în care boala a avut o
durată lungă sau în cazul în care tulburările de alimentaţie se asoci-
ază cu consumul excesiv de alcool, cu tentative de suicid, cu depresie
sau cu tulburări de personalitate.
Consecinţele tulburărilor de alimentaţie au impact nu doar asupra
bolnavei, ci şi asupra familiei, prietenilor şi anturajului apropiat. Ele
afectează viaţa personală, emoţională, socială, sexuală şi profesiona-
lă a bolnavei. Dintre consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii,
cel mai adesea apar deterioarea dinţilor şi lipsa de calciu. Tratamen-
tul este greu, recidivele sunt frecvente, de aceea prevenirea tulbură-
rilor de alimentaţie este o sarcină serioasă.
Prevenirea înseamnă înlăturarea factorilor de risc. Este binecunos-
cut efectul idealului de supleţe, legătura dintre tulburările de alimen-
taţie şi cultul corpului suplu. Cercetătorii au arătat că există o relaţie
între apariţia în mass media a supleţii feminine şi distorsiunie ima-
ginii corporale. Într-un studiu au fost rugate persoane care sufereau
de anorexie, bulimie şi persoane sănătoase să-şi aprecieze mărimea
corpului propriu după ce au fost expuse imagini ale fotomodelelor
din reviste. Grupul persoanelor sănătoatoase nu a fost influenţat de
imagini, în schimb persoanele bolnave şi-au supraapreciat propriile
mărimi. Nu ştim dacă acest fenomen le-a caracterizat şi înainte de
boală sau este doar simptomul tulburărilor de alimentaţie. În urma
cercetării se subliniază din nou rolul important al mass-mediei în
menţinerea şi întărirea idealului de supleţe.
Dacă ne gândim la posibilele modalităţi de intervenţie, prima
noastră ţintă ar fi mass media: să promoveze mai multe idealuri fe-
minine. Nu vreau să spun că supleţea ar fi ceva rău, doar că există
mai multe forme feminine acceptate social şi estetic. Şi şcoala ar pu-
63
tea să aibă un rol. În cadrul orelor de educaţia sanitară, elevii ar pu-

tea fi învăţaţi să fie mai critici vis-à-vis de mesaje din mass-media. Pe
lângă industria modei, industria de dietă şi regim exercită o presiune
mare asupra femeilor.
O altă modalitate de prevenire poate să fie informarea populaţiei des-
pre natura şi gravitatea tulburărilor de alimentaţie. În urma unor son-
daje s-a constat lipsa de informare a populaţiei privind tulburarea de
alimentaţie. Se crede că dieta duce la anorexie (mitul bolii de dietă), că
medicamantele au un rol important şi sunt eficiente într-un timp rela-
tiv scurt. Natura bulimiei aproape că nu a fost cunoscută.
A treia ţintă a prevenirii poate fi grupul celor cu un risc crescut:
adolescenţii şi adulţii tineri. Această muncă se poate centra pe oferi-
rea de informaţii, consiliere, dezvoltare de mecanisme de înfruntare
a stresului şi dezvoltarea autocunoaşterii. Acest domeniu încă are
multe deficiențe în Ungaria.
Pe baza acestor experienţe, profesorul englez Slade a formulat
pentru părinţi”cele zece porunci”, pentru a preveni apariţia tulbură-
rilor de alimenţaţie la copiii lor.
1. Să nu-ţi baţi copilul!
2. Să nu-ţi abuzezi sexual copilul!
3. Să nu supradimensionezi problema mâncării!
4. Să nu acorzi importanţă prea mare formei şi mărimii corpului!
5. Să-ţi arăţi iubirea faţă de copilul tău, fără să-l protejezi sau să-l
controlezi prea mult!
6. Să nu impui ştacheta prea sus pentru copilul tău!
7. Să nu ceri de la el un comportament perfect!
8. Mai degrabă să recompensezi rezultatele mici din prezent, decât
să accentuezi importanţa scopurilor mari din viitor!
9. Să încurajezi autonomia copilului tău!
10. Să încurajezi copilul să aibă companie şi să caute relaţiile cu cei-
lalţi copii!
64
2 Prezentarea scurtă
a terapiei de familie
2.1. Ce înseamnă terapia de familie?
Psihoterapiile fundamentate ştiinţific au un trecut de aproximativ 100
ani, prima lor formă fiind psihanaliza, elaborată de Sigmund Freud. La
început s-a practicat psihoterapia individuală, iar mai târziu au apărut
diferitele forme ale psihoterapiilor de grup, care în anumite situaţii s-au
dovedit chiar mai eficiente decât cele individuale.
Este interesant că familia a fost implicată în psihoterapii înce-
pând doar din anii 1950-1960. Unul dintre precursorii terapiilor
de familie, a fost psihanaliza; un alt fir teoretic l-a constituit teo-
ria comunicării, care a avut o contribuţie importantă în înţelegerea
relaţiilor interpersonale. Experienţele terapiilor de grup au adus şi
ele o contribuţie importantă în elaborarea acestei metode noi. Un
aspect esenţial este faptul că familia este privită ca un sistem unitar.
Viziunea sistemică propune o abordare a bolilor foarte diferită de
cea obişnuită care pune accent pe bazele biologice. Omul bolnav nu
poate fi separat de ambianţa în care trăieşte, de familia lui. El are
relaţii continue, dinamice cu membrii familiei lui. Relaţiile de familie
65
au un rol important în formarea simptomelor. Multe obiceiuri, com-

portamente legate de sănătate, inclusiv cele legate de alimentaţie se
formează în cadrul familiei, familia fiind astfel un factor important
de influenţă.
Psihoterapia de familie a apărut la mijlocul anilor 50, datorită ac-
centului pus pe elementele relaţiilor interpersonale în abordarea psi-
hoterapeutică. Acest lucru era şi mai mult valabil în domeniul psihi-
atriei infantile. Copilul nu putea să fie tratat fără părinţii lui. Părinţii
sunt cei mai importanţi mijlocitori între medic şi copil, ei pot să-l
convingă să accepte medicamentele şi ştiu la ce este sensibil copilul.
Există mai multe curente teoretice ale terapiilor de familie. Teoria
structurală se concentrază asupra structurii, regulilor, organizării,
graniţelor familiei şi asupra reechilibrării acestora. Modelul strategic
vizează schimbări în cadrul familiei prin identificarea comunicării
ascunse. Cuvântul cheie al acestui curent este schimbarea. Şcolile
psihodinamice se preocupă în primul rând de procesele emoţionale
dintre membrii familiei, cu dezvoltarea personalităţii şi istoricul fa-
miliei. Istoricul familiei este şi mai mult în centrul atenţiei teoriilor
Imaginea 14. Familie
66
Prezentarea scurtă a terapiei de familie
multigeneraţionale, care accentuează importanţa relaţiilor între mai

multe generaţii. Alte şcoli se concentrează asupra diferenţelor indi-
viduale, ataşamentului sau stimei de sine a familiei.
2.2. Cadrul terapiei de familie

Terapia de familie este o metodă foarte economică pentru că întâlni-
rile sunt rare - în general o dată la 2-3 săptămâni - şi de cele mai mul-
te ori, este nevoie doar de 4-10 întâlniri terapeutice (uneori numă-
rul şedinţelor poate fi mai mare). Între întâlniri există însă anumite
sarcini de efectuat pentru familie, ceea ce amplifică efectul terapiei.
Dorim să accentuăm faptul că există multă energie latentă, multe
posibilităţi şi potenţial de ajutor în familii. Este caracteristic „efectul
de avalanşă”: o schimbare mică poate provoca schimbări majore – ca
un bulgăre de zăpadă pornit de pe vârful muntelui şi care, până jos,
devine o lavină.
Poate să lipsească unul dintre părinţi din terapia de familie? Pe
scurt: nu. Dacă lipseşte, se pierde o posibilitate serioasă pentru
schimbare. Dacă părintele nu doreşte să vină deoarece el a făcut deja
tot ce a putut şi vrea să-şi responsabilizeze fata pentru faptele sale,
bolnava poate să simtă că părintele nu este interesat de vindecarea
ei.
Dacă părintele se simte jenat de la bun început sau îi este teamă că
se vor dezvălui intimităţi, lucruri ruşinoase, ar fi bine să-l asigurăm
că nu vom discuta nimic împotriva voinţei familiei. Nu va fi nimeni
interogat şi nu vom scotoci în sufletul nimănui. Vom vorbi despre
relaţii, despre viitor, concentrându-ne asupra sarcinilor şi schimbă-
rilor. S-a întâmplat, nu o dată, ca un membru important de familie
să lipsească de la şedinţe şi astfel nu am putut avansa. Ca ilustrare,
vă prezentăm următoarea întâmplare:
67
Am internat-o la secţia de psihiatrie din Miskolc, pe Barbara, o fată de 17

ani, cu diagnosticul de anorexie şi am fi dorit să începem terapia de familie.
Mama ei ne-a spus că soţul ei, alcoolic fiind nu va colabora. Deoarece nu a
reuşit să-l convingă, intervenţia terapeutică s-a blocat. Fata s-a dus acasă
într-o stare practic neschimbată. Peste o jumătate de an s-a întors într-o
stare mai gravă. După părerea noastră, tatăl era o figură cheie în familie,
iar prezenţa lui era esenţială. Odată, când îşi vizita fiica, ne-am întâlnit cu
el în salon şi am reuşit să-l convingem să vină să ne spună cum vede el boa-
la fiicei sale, subliniînd că el este una dintre cele mai importante persoane
pentru fiica lui. Dar, într-o zi s-a certat pe drum cu soţia, a coborât din
autobus şi nu a mai venit. Data următoare s-a îmbolnăvit, a făcut febră.
La următoarea şedinţă a venit, dar nu s-a dezbrăcat (ceea ce poate fi in-
terpretat drept semn de rezistenţă). Am cunoscut în el un tată alcoolic, cu
multă căldură, îngrijorat de starea fiicei lui, dar care avea tensiuni serioase
cu soţia lui. A avut idei foarte bune în legătură cu Barbara. La următoarea
întâlnire, soţia ne-a spus că o deranjează faptul că el bea. Tangenţial am
reuşit să discutăm şi despre această problemă importantă, dar ne-am con-
centrat asupra Barbarei. Când i-am vizitat la domiciliul lor (vezi mai târziu
utilitatea vizitelor la domiciliu), ne-au primit cam stânjeniţi în casa lor. La
început am discutat în antecameră, iar după un timp, când tensiunile s-au
dizolvat, ne-au arătat locuinţa lor, camera celor doi copii şi ne-au povestit
despre obiceiurile de familie. Starea fetei s-a ameliorat în scurt timp. După
o perioadă de tranziţie liniştită, părinţii Barbarei au început iarăşi să se
certe, dar ea nu a mai recidivat. Între timp, se maturizase, iar problemele
părinţilor ei nu au mai afectat-o în mod direct.
O întâmplare asemănătoare puteţi să citiţi în capitolul: „Primii

paşi în cererea ajutorului” (despre Maria, de 12 ani, o fată cu ano-
rexie)
68
2.3. Conceptele de bază ale terapiei de familie

Familia are o structură determinată, relaţiile sunt guvernate de anu-
mite reguli. Se poate întâmpla ca apariţia unui simptom să creeze
un echilibru interior în familie. Acest lucru este susţinut şi de o ob-
servaţie frecventă: vindecarea unui membru de familie determină
îmbolnăvirea altui membru.
Structura familiei constă din generaţii, roluri, ierarhie şi graniţe.
Există graniţe interioare şi exterioare. Graniţele exterioare delimi-
tează familia de lumea exterioară, de alte sisteme şi grupuri sociale.
Graniţele interioare înseamnă limitele dintre generaţii, dintre copii
şi părinţi. Graniţele pot fi rigide, clare sau difuze. Dacă limitele exte-
rioare sunt foarte rigide, înseamnă că familia este izolată, membrii
de familie nu întreţin relaţii cu cei din afara familiei. Graniţele in-
terioare sunt difuze, şterse, atunci când nu se poate simţi clar unde
sunt limitele între părinţi şi copii; membrii familiei se amestecă în
treburile celorlalţi, „citirea gândurilor” este ceva obişnuit (vezi ca-
pitolul citirea gândurilor). Limitele sunt clare atunci când relaţiile
sunt intime, apropiate, dar diferitele roluri şi funcţii psihice nu se
contopesc. În această situaţie, graniţele sunt flexibile, se poate trece
uşor de la autonomie la apartenenţă.
Dintre conceptele care se referă la relaţiile de familie ar fi impor-
tant să amintim alianţa. Dacă doi membri de familie se înţeleg bine,
dar fără a fi împotriva unui alt membru, vorbim despre alianţă. Dacă
ei sunt în relaţii strânse pentru că amândoi sunt împotriva unui alt
membru, vorbim despre coaliţie. Această coalizare poate să fie des-
chisă sau ascunsă.
Un fenomen frecvent întâlnit în familii este triangularea. Aceasta
înseamnă că doi membri de familie implică în relaţia lor un al treilea
membru. Aceasta poate să aibă un caracter de întărire atunci când
69
relaţia dintre două persoane este acceptată şi susţinută de o a tre-

ia. Triangularea duce însă de cele mai multe ori la anumite pericole.
Dacă o persoană se implică în conflictul dintre alte două persoane,
pe termen lung toţi trei pot să piardă (De exemplu, sunt mulţi pă-
rinţi care se implică cu regularitate în conflictul dintre copii. Vom
mai discuta despre acest fenomen mai târziu). Pe termen scurt câş-
tigă doar copilul care a fost apărat. Pe termen lung însă, acest ajutor
este şi pentru el dezavantajos, pentru că nu va învăţa să se comporte
adecvat în situaţii conflictuale.
Atragerea copiilor în triangulare are câteva exemple specifice.
Unul ar fi, când copilul este implicat în funcţii parentale sau mari-
tale. Aceasta se întâmplă când unul dintre părinţi suferă de o boală
cronică (exemplu frecvent: alcoolism), iar unul dintre copii îşi asumă
roluri mature, parentale. Astfel, graniţele sănătoase între generaţii
se schimbă, iar echilibrul familiei va avea de suferit. Un alt exem-
plu al triangulării este comportamentul parental supraprotector.
Părinţii nu pot comunica despre problemele lor şi se ocupă de copil,
îl protejează prea mult, îngreunându-i astfel formarea autonomiei,
separarea sănătoasă. O altă formă este fenomenul ţapului ispăşitor,
când problemele şi comportamentul copilului sunt considerate ca
fiind cauza tuturor problemelor părinţilor sau ale familiei. Copilul
face un „serviciu” familiei. E „rău”, iar părinţii sunt centraţi pe îmbu-
nătăţirea comportamentul copilului şi nu pe tensiunile dintre ei.
2.4. Etapele vieţii de familie

Diferitele etape ale vieţii au o importanţă mare pentru familie. Aces-
tea sunt: naşterea copilului, adolescenţa, căsătoria, etc. Evoluţia sis-
temului familial are anumite reguli; dezvoltarea se produce în eta-
pe, în paşi bine determinaţi. Etapele nu pot fi ocolite sau inversate.
70
Fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată de sarcini specifice,

trecerea de la o etapă la cealaltă produce o criză sănătoasă, a cărei
rezolvare necesită timp. Crizele nerezolvate vor influența negativ
viața familiei în viitor.
Trecerea la o nouă etapă familială, necesită formarea unor noi
stări de echilibru. Se pot crea probleme dacă cineva nu poate să se
adapteze la cerinţele noi. Dacă, de exemplu, o familie nu poate să
accepte că un student este deja un adult şi nu un copil mic, pot să
apară greutăţi în separarea acestuia de familie şi formarea unei vieţi
autonome. Observăm de multe ori că anumite boli apar când se trece
la o nouă etapă familială.
În viaţa de familie se pot diferenţia 8 asemenea etape, care se re-
petă într-un mod ciclic:
■■ Întemeierea familiei
■■ Familie cu sugar
■■ Familie cu copil de vârsta preşcolară
■■ Familie cu copil de vârsta şcolară
■■ Familie cu adolescent
■■ Familie care eliberează copilul
■■ „Cuibul gol”
■■ Perechea vârstnică
Din punctul de vedere al tulburărilor de alimentaţie etapele 5, 6
şi 7 au o importanţă deosebită. Copiii adolescenţi aduc în general
conflicte în familie, deoarece încep să-şi tatoneze limitele proprii.
Adolescentul de fapt încearcă rolurile de adult. În mod paradoxal,
menţinerea ocazională a rolului de copil, refugierea temporară în
acesta, aparţine înţelegerii acestei perioade furtunoase, deseori pli-
ne de tensiuni. Disponibilitatea emoţională din partea părinţilor,
atunci când adolescentul are nevoie de aceştia, este extrem de im-
portantă. Dar şi părinţii se pot confrunta în această perioadă cu pro-
71
bleme serioase: îngrijirea bunicilor, crize legate de locul de muncă

sau de căsnicie şi de aceea poate să le fie greu să ofere adolescentului
suportul de care are nevoie.
Sarcina cea mai importantă pentru o familie care-şi lasă copilul
„să-şi ia zborul”, este să fie capabilă să-i dea drumul într-un mod
armonios, fără rupturi. Pentru mulţi părinţi acest lucru este extrem
de dificil, de multe ori datorită faptului că pentru stabilizarea rela-
ţiei de cuplu au nevoie de copil. Copiii simt acest lucru şi chiar sunt
capabili să „producă” un simptom, pentru a le fi părinţilor de ajutor.
Astfel, părinţii se pot ocupa în continuare de problemele copilului,
iar rezolvarea tensiunilor dintre ei poate fi amânată.
În faza „cuibului gol”, după ce copiii îşi iau zborul, părinţii trebuie
să se confrunte cu conţinutul real al relaţiei lor. Există între ei o legă-
tură destul de puternică, capabilă să le menţină căsnicia?
2.5. Terapia de familie în tratamentul tulburărilor

de alimentaţie
Potrivit mai multor observaţii, simptomele tulburărilor de alimenta-
ţie pot fi privite ca manifestarea încăpăţânării şi rezistenţei în cadrul
familiei. Alteori, simptomele au funcţie de semnal, ele atrag atenţia
asupra tensiunilor ascunse din familie. Nu este vorba că familia ar fi
cauza tulburărilor, mai degrabă putem spune că şi familia are un rol
în apariţia simptomelor sau în menţinerea bolii. O observaţie im-
portantă este şi faptul că tulburările de alimentaţie sunt boli ale ado-
lescenţei şi tinereţii timpurii, iar aceste perioade implică schimbări
mari în familie, trecerea de la o etapă la alta.
Conform şcolii structurate de terapia familiei, descrisă de Salva-
dor Minuchin, un autor de origine argentiniană din SUA, familiile
72
Imaginea 15. Fernando Botero: Cuplu
în care există tulburări psihosomatice, ca de exemplu tulburări de

alimentaţie, prezintă următoarele caracteristici:
Graniţele între membrii familiei sunt difuze, şterse, autonomia
individuală este redusă. Acest lucru este denumit în engleză: en-
meshment. Pentru a scădea riscul tulburărilor de alimentaţie este,
deci important ca membrii familiei să aibă o autonomie adecvată.
Comportament hiperprotectiv. În acest caz, între membrii familiei
există relaţii foarte intense, ei se străduiesc să influenţeze compor-
tamentul şi sentimentele celuilalt, iar rolul influenţelor din exterior
va scădea, iar tentativele individuale de autonomie vor eşua.
73
Rigiditate. Normele care reglează viaţa de familie sunt foarte greu

de modificat, adaptarea la schimbările lumii exterioare este dificilă,
relaţiile cu lumea exterioară sunt sărăcăcioase. Soluţiile noi sunt ac-
ceptate cu greu.
Lipsa rezolvării conflictelor, ascunderea problemelor sub covor.
Familia suportă greu manifestarea conflictelor dintre parteneri, dis-
cuţiile sunt interzise, fiind considerate fenomene distrugătoare. Pra-
gul de toleranţă a conflictelor este redus. Ca urmare, nu pot negocia
şi găsi soluţii problemelor.
Implicarea copiilor în conflictele dintre părinţi. Aceasta înseamnă
un echilibru dinamic, persoana care manifestă simptome nu numai
că este implicată în conflict, dar are şi un rol reglator în rezolvarea
acestuia. Familia ajută la menţinerea simptomului, dar şi bolnavul
contribuie la menţinerea echilibrului patologic.
O altă şcoală importantă, curentul din Milano, consideră că urmă-
toarele caracteristici sunt de asemenea importante:
Membrii familiei refuză sau invalidează mesajele celorlalţi.
Părinţii se feresc de asumarea deschisă a rolului de conducere.
Nu sunt permise coaliţiile deschise între doi membri împotriva
unui al treilea membru, dar sunt frecvente coaliţiile secrete.
Membrii familiei nu-şi asumă responsabilitate personală pentru
greşeli.
Există tensiumi ascunse în familie. Sacrificiul devine o valoare im-
portantă: are o poziţie bună persoana care aduce un sacrificiu mai
mare.
Conform abordării din perspectiva modelului multigeneraţional
al tulburărilor de alimentaţie, mai există câteva aspecte importante.
În cadrul familiei, „regulile de bază”, sunt următoarele:
■■ Este mai bine să dai decât să primeşti.
■■ Sacrificarea propriei persoane te face mai bun.
74
■■ Dorinţele mele sunt mai puţin importante decât dorinţele celor-

lalţi din familie.
■■ Mă simt bine doar dacă şi ceilalţi sunt bine.
■■ Familia trebuie să fie unită, nimeni să nu calce pe alături pe dru-
mul comun!
Aceste reguli, credinţe interioare, nerostite determină alegerea
partenerului şi creşterea copiilor. Scopul este crearea şi păstrarea
armoniei cu orice preţ. Într-o familie structurată pe aceste reguli,
formarea personalităţii autonome întâmpină bariere, acceptarea
conflictelor fiind dificilă. Des ne întâlnim cu situaţiile în care unul
dintre părinţi are relaţii strânse cu familia lui de origine. Astfel se
formează o structură trigeneraţionale. În primele generaţii deseori
întâlnim pierderi traumatice. Conflictul direct este tabu, astfel aces-
ta nu este menţinut atâta timp cât ar fi necesar pentru a fi rezolvat,
ci este închis timpuriu, prematur.
Aici ar fi locul a câtorva observaţii în ceea ce priveşte terapia de
familie în cazul bulimiei. Semnificaţia bulimiei în cadrul familiei îm-
bracă mai multe variante:
■■ Poate să ascundă tensiuni maritale, tristeţe neexprimată.
■■ Poate să semnaleze că persoana bolnavă are sarcini parentale,
aceasta este valabil în general pentru familiile monoparentale.
■■ Poate să fie singura modalitate de exprimare a agresivităţii.
■■ Poate să fie singura modalitate de exprimare a dorinţelor (şi a
anxietăţilor) de separare de părinţi.
■■ Poate să exprime traume grave (abuz fizic sau sexual) din partea
membrilor de familie.
■■ Poate să arate frica de intimitate şi sexualitate.
Terapia de familie poate să fie utilă şi în înţelegerea obezităţii. Nu
rară e situaţia când părinţii se străduiesc să scadă greutatea copilu-
lui, iar bunicii, în secret, îi dau să mănânce. În ceea ce priveşte acti-
75
vităţile fizice, este totdeauna interesant de văzut dacă acestea sunt

desfăşurate cu sau fără părinţi.
Persoanele obeze în general se confruntă cu următoarele dificul-
tăţi psihologice:
■■ Greutate în exprimarea sentimentelor.
■■ Dificultăţi în întreţinerea relaţiilor strânse.
■■ Greutate în luarea deciziilor sau în acomodarea la situaţii noi.
■■ Responsabilitate exagerată pentru comportamentul şi sentimen-
tele celorlalţi.
■■ Nevoia continuă de a primi aprobare.
■■ Sentiment de slăbiciune în ceea ce priveşte controlul asupra pro-
priei vieţi.
■■ Imagine de sine distorsionată, stimă de sine redusă.
Cele prezentate până acum pot să pară pur teoretice, dar în conti-
nuare vom vedea exemple în care acestea pot fi aplicate în situaţii din
viaţa de fiecare zi. Cert este că terapia de familie a devenit o metodă
de bază în tratamentul tulburărilor de alimentaţie, fapt demonstrat
de numeroase cercetări ştiinţifice.
Este terapia de familie eficientă?

În domeniul terapiei de familie, studiile de eficienţă de amploare şti-
inţifică au început la sfârşitul anilor ’80. Nu au trecut nici 20 de ani
de când terapia de familie este acceptată de comunitatea academică,
ca fiind o terapie validată prin metode ştiinţifice. Terapia de familie
nu este folosită doar în domeniul medical, existând mulţi terapeuţi
bine formaţi, care lucrează în centre de consiliere pentru familii şi
copii. În anii ’90 s-a început formarea terapeuţilor de familie şi în
România.
Dacă analizăm studiile de eficienţă, ajungem la concluzia că în tra-
tamentul anorexiei terapia de familie poate să fie tot atât de eficien-
tă ca oricare altă metodă de tratament. Dacă bolnavul este mai tânăr
76
de 18 ani, eficienţa terapiei de familie depăşeşte nivelul eficienţei

celorlalte metode. Pentru bolnavii mai în vârstă terapia de familie
nu este întotdeauna recomandată: de exemplu, în cazul persoanelor
care s-au separat de familia de origine.
S-a studiat forma cea mai eficientă a terapiei de familie. Rezul-
tatele au arătat că nu întotdeauna trebuie să participe bolnavul la
tratament. S-au organizat şi şedinţe individuale, când au participat
doar părinţii şi care s-au dovedit eficiente.
Conform analizelor ştiinţifice, terapia de familie separată, poate
să fie utilă în situaţiile în care există în familie multe tensiuni interi-
oare, membrii familiei spun multe lucruri negative despre ceilalţi –
pe scurt: există multe certuri în cursul terapiei. În asemenea situaţii
este mai util şi mai eficient dacă lucrăm doar cu o singură generaţie
– fie cu părinţii, fie cu copiii. De multe ori, comportamentul bolna-
vului este influenţat de boală, în sensul că el se luptă, protestează,
se ceartă cu părinţii lui. Ca să evităm discuţiile interminabile, soluţia
cea mai simplă este să separăm membrii familiei. Dar să avem grijă
ca la şedinţă să fie prezente persoane din aceeaşi generaţie. Ori pă-
rinţii, ori copiii – nu acceptăm varianta când mama şi fiica rămân, iar
tatăl şi sora pleacă. Se conturează o regulă importantă: graniţele din-
tre generaţii sunt cele mai importante graniţe în structura familiei.
Graniţa între generaţii să nu fie o prăpastie, ci un hotar marcat clar,
care să fie respectat. Există lucruri care ţin doar de părinţi, există
altele în discutarea cărora este necesar să fie implicaţi şi copiii.
Datorită apariţiei întârziate în cadrul medicinii a studiilor de efi-
cienţă în ceea ce priveşte terapiile de familie, în cultura medicală nu
s-a răspândit această metodă. Un medic internist sau un pediatru
nu prea recomandă bolnavului slăbit patologic să caute terapeut de
familie. Aşa cum în opinia publică există termenii de TC, endoscopie,
ecografie ş.a.m.d., din perspectiva multor specialişti lipseşte accep-
77
tarea psihoterapiei. Din păcate, nici psihiatrii nu fac excepţie. Sunt

mulţi care cred în tratamentul medicamentos şi-l consideră singura
soluţie mântuitoare. De multe ori aşa este, dar idealizarea unei me-
tode poate să ia şansa de a cunoaşte, înţelege şi aplica metode care
promit o mai bună posibilitate de schimbare.
Probabil soluţia cea mai bună în asemenea situaţii este ca familia
bolnavului să cunoască diferitele posiblităţi şi să decidă lucid asupra
opţiuniilor existente.
78
Ghid pentru
sprijinul persoanei
cu tulburări de
3 alimentaţie şi a
familiei acesteia
3.1. Semnele din care putem suspecta tulburări de
alimentaţie
Dacă după citirea primei părţi a acestei cărţi părintele bănuieşte că
copilul lui suferă de o tulburare de alimentaţie, merită să-şi discute
temerile cu celălalt părinte, cu un alt membru de familie, partener,
cunoştinţă sau profesor.
Există câteva semne timpurii care indică prezenţa unei tulburări
de alimentaţie:
■■ Se observă că fata scade în greutate, deşi acest lucru nu este întot-
deauna uşor de văzut deoarece ea încearcă să-şi ascundă formele
reale prin purtarea unor haine largi.
■■ Fata nu mănâncă împreună cu ceilalţi membri ai familiei. Găseşte
multe pretexte: ziua ei este altfel structurată, are de lucru, este
vegetariană, spune că a mâncat deja sau că va mânca mai târziu
cu prietenii ei. Găteşte altora, face mâncare cu plăcere, dar nu mă-
nâncă şi ea.
79
Atunci când mănâncă împreună cu familia, ea alege mai degrabă

legume, salate, mâncăruri slabe în calorii, care nu corespund obice-
iurilor ei alimentare de până atunci. Evită să mănânce grăsimi sau
carbohidraţi. Mănâncă foarte încet şi îşi taie mâncarea în bucăţele
mici.
■■ Ne poate atrage atenţia faptul că este foarte activă. Aleargă sau
umblă mult pe jos. Îi este greu să se uite la televizor împreună cu
familia, preferând să înveţe sau să se antreneze.
■■ Contrar obiceiurilor ei de până acum, bea multă cola dietetică sau
cafea.
■■ Dispoziţia ei se schimbă. Devine irascibilă şi nerăbdătoare, plân-
ge uşor.
■■ Se izolează social. Nu iese cu prietenii, nu participă la evenimen-
tele de familie.
■■ Poate să aibă episoade de mâncat compulsiv. Dispar din frigider
cantităţi mari de alimente. Părinţii găsesc în camera ei cutii goale
de prăjitură sau alte alimente.
■■ Se găsesc urme de vomă sau se simte miros de vomă în baie. Nu
rar se întâmplă, ca bolnava să-şi ascundă voma în pungi de plastic
şi să ascundă pungile în diferite colţuri ale locuinţei. Bineînţeles,
familia îşi dă seama repede despre ce este vorba. Această „soluţie
secretă” ciudată, este întotdeauna un mesaj pentru familie şi sim-
bolizează acea dorinţă a bolnavului de a-şi ascunde boala, pe de o
parte, şi de a o face publică, pe de altă parte.
■■ Se găsesc cutii goale de laxative în locuinţă sau fata merge des la
farmacie.
■■ Poate să atragă atenţia faptul că fata stă din ce în ce mai mult în
baie. Merge frecvent la baie după mese, în timpul meselor sau
chiar în timpul nopţii.
80
Ghid pentru sprijinul persoanei cu tulburări de alimentaţie şi a familiei acesteia
3.2. Câteva sfaturi pentru profesori

Profesorii pot observa următoarele semne care ar putea indica exis-
tenţa anorexiei:
■■ Observă la ora de sport că eleva a slăbit mult.
■■ Fata rămâne în urmă în dezvoltare, ceilalţi o depăşesc cu mult în
greutate.
■■ Activitatea socială se diminuează, copilul devine trist şi retras.
■■ Copilul nu iese în curte sau pe terenul de joacă, mai degrabă stă
lângă calorifer sau sobă, se îmbracă bine pentru că îi este frig.
■■ Renunţă la compania celorlaţi pentru a alerga sau pentru alte ac-
tivităţi sportive.
■■ La şcoală mănâncă doar legume şi fructe sau chiar nimic.
Dacă bănuiala pare să se adeverească, neapărat se ia legătura cu
părinţii! E bine să se colaboreze cu ei şi să se evalueze progresele
cu regularitate. O regulă de bază după ce o tulburare de alimentaţie
iese la iveală, este că se interzice participarea bolnavei la orele de
gimnastică sau la orice activitate sportivă! Pe lângă aceasta, înainte
de examene merită să fie consultat un medic. Şi un profesor poate
să ajute mult, mai ales dacă pentru un motiv sau altul, părintele nu
poate să fie implicat în intervenţie.
Elena, avea 31 kg la vârsta 18 ani, când s-a prezentat la noi însoţită de

diriginta ei. Am aflat că tatăl ei murise cu ani în urmă din cauza unei boli
cardiace, iar mama ei, datorită unei boli cronice, nu putea să se deplase-
ze singură. Din cauza greutăţii foarte scăzute, situaţia ei era foarte gravă.
Fata – ca o anorexică adevărată – a protestat împotriva internării. Am vrut
să chem ambulanţa din cauza pericolului în care era, dar Elena a refuzat
acest lucru. Pentru că diriginta şi-a asumat supravegherea strictă a fetei,
ne-am înţeles că dacă Elena nu va reuşi să-şi crească greutatea, internarea
va fi inevitabilă, pentru că era riscant ca în starea gravă în care se afla,
81
tratamentul să fie efectuat ambulatoriu. După o asemenea clarificare a

responsabilităţilor, greutatea Elenei a început să crească vizibil şi în câteva
săptămâni a atins valoarea normală. Am urmărit-o timp de trei ani. Men-
struaţia ei a reapărut după un an, după care Elena a devenit asimptomati-
că. Actualmente este studentă.
3.3. Problema iese la iveală

Unul dintre cei mai grei paşi este acela când părinţii încearcă să-şi
convingă copilul că are probleme. Anorexicii, de obicei neagă că ar
avea vreo problemă şi refuză ajutorul. Eventual, au conştiinţa parţia-
lă a bolii: observă o anumită problemă, dar nu pot aprecia gravitatea
reală a acesteia.
Pentru unele familii este greu să găsească un echilibru. Părinţii nu
sunt siguri dacă e bine să fie aşa de drastici cu copilul lor pentru a-l
duce la medic sau într-un spital. Însă, în cazul în care copilul are o
problemă gravă, acest lucru este o datorie părintească.
În situaţiile extreme, este nevoie de internarea fetei în spital. O
stare care pune în pericol viaţa bolnavului, poate să implice şi in-
ternare nevoluntară. Aceasta se desfăşoară conform unor reguli
stabilite prin lege, cu respectarea drepturilor personale şi cu control
judecătoresc.
De exemplu, dacă cineva este internat într-o secţie de psihiatrie îm-
potriva voinţei lui, conform legislaţiei în vigoare (Legea 487/2002),
decizia de internare nevoluntară se confirmă în termen de cel mult
72 de ore, pe baza notificării făcute de către medicul care a internat
pacientul, de către o comisie de revizie a procedurii, alcătuită din 3
membri numiţi de directorul spitalului, alţii decât persoanele care
au făcut internarea. De asemenea, decizia de internare nevoluntară
82
este notificată în cel mult 24 de ore şi este supusă revizuirii parche-

tului de pe lângă instanţa judecătorească competentă, care decide
dacă este indicat sau nu, să fie ţinut bolnavul cu forţa în spital.
Deoarece anorexia afectează sănătatea şi în multe situaţii, chiar şi
viaţa, trebuie implicat în tratament cel puţin un membru de familie.
Anorexia este o boală gravă, iar dacă nu este tratată pot apărea com-
plicaţii serioase. Măsura în care îi implicăm în tratament pe membrii
familiei, depinde de nivelul dezvoltării personalităţii copilului. „Vâr-
sta mentală” arată câţi ani are copilul din punct de vedere emoţional
şi al personalităţii. Fiecare persoană se maturizează într-un ritm di-
ferit. De exemplu, dezvoltarea emoţională a unei fete de 18 ani poate
să fie corespunzătoare vârstei de 13 ani (mai rar, acest lucru se poate
întâmpla şi invers). Faptul că dezvoltarea emoţională, intelectuală şi
socială a unei persoane poate să se afle la nivele diferite poate com-
plica mult situaţia.
Tulburările de alimentaţie sunt în mod specific boli ascunse. Deşi
anorexia este mai greu de ascuns, de multe ori se întâmplă ca slăbi-
rea extremă a fetei să fie descoperită târziu. De obicei aceasta este
cauza pentru care se începe un tratament. În cazul bulimiei situaţia
stă un pic altfel, este mult mai uşor de ascuns şi câteodată iese la
iveală doar după câţiva ani. Ştim despre căsnicii în care soţia a vomat
timp de 10 ani, fără să fi fost descoperită de soţul ei. Este cunoscut
faptul că majoritatea bulimicilor nu primesc tratament, nu ajung la
medic. Boala se vindecă spontan după câţiva ani, dar tulburarea poa-
te să devină cronică şi să dureze chiar şi zeci de ani.
3.4. Părintele întâmpină negare şi rezistenţă

Dacă părinţii îşi confruntă fiica cu natura adevărată a bolii, reacţia ei
poate să fie de rezistenţă, furie. Părinţii trebuie să fie pregătiţi pen-
83
tru aşa ceva! Oricât de mult ar admite că fiica lor este autonomă şi
are viaţa ei proprie, trebuie să ştie că tulburarea de alimentaţie poate
să interfereze cu raţionamentul corect al copilului.
Merită să-i pună întrebări deschise pentru a-şi da seama ce anu-
me simte fiica lor: „Ai ceva probleme cu sănătatea?”, „Ţi-e teamă de
ceva?” , „Cum stai cu şcoala?”, „Cum te simţi acasă?”, „Am observat
că îţi cade părul, te deranjează acest lucru?”.
Dacă părintele se împotriveşte doar fetei, ambii vor fi mânioşi,
jigniţi, prost dispuşi. Dacă, însă, părinţii i se vor alătura, îi vor înţe-
lege modul de gândire, sprijinind-o. Printr-o muncă de convingere
blândă ar putea încerca s-o îndrepte în direcţia dorită.
Dacă se pune o întrebare, va trebui să se asculte răspunsul (nici
acest lucru nu este foarte uşor în mijlocul tensiunilor familiale),
chiar mai mult - să-l şi înţeleagă. Acest lucru poate să fie dificil şi
datorită faptului că bolnavul foloseşte exprimări sofisticate, noţiuni
abstracte.
Câteva idei care vă poate uşura misiunea de a vă asculta copilul
care se confruntă cu probleme:
■■ Discuția să aibă loc într-un mediu prietenos, calm și să nu fie în-
treruptă de nimeni.
■■ Părintele să se aşeze lângă copil, formând un unghi obtuz. Cel
mai uşor poate să vorbească cineva despre problemele lui, dacă
se uită la partenerul lui de discuţie sau dacă priveşte pe lângă in-
terlocutor.
■■ Părintele să nu se teamă de pauze! Pauzele sunt foarte valoroase:
înseamnă că părintele se gândeşte, vrea să-şi înţeleagă copilul,
este important pentru el ceea ce aude.
■■ E bine ca părintele să se asigure că a înţeles mesajul copilului, re-
formulând cele auzite. În caz contrar, e indicat să-i pună întrebări
suplimentare.
84
■■ Să se discute despre emoții și sentimente.

Părintele să încerce să evite predicile fără sfârşit. Acestea cresc re-
zistenţa copilului, indiferent de conţinutul discursului. Se va naşte
doar o soluţie aparentă dacă părintele crede că copilul a înţeles raţi-
onamentul logic. Cei doi pornesc pe piste diferite: părinţii încearcă
să ajungă la soluţii raţionale într-o problemă emoţională, iar copilul
devine tot mai încăpăţânat!
■■ Poate să fie util dacă părintele recapitulează din când în când ceea
ce a înţeles.
■■ Se poate întâmpla ca deocamdată fata să considere schimbarea
imposibilă, deoarece consecinţele pozitive ale bolii sunt impor-
tante pentru ea (avantajele bolii amintite anterior) şi îi este frică
de consecinţele negative ale schimbărilor. Trebuie să se asigure că
părintele va lua în considerare ambele feţe ale monedei.
■■ Părintele poate să se gândească la nişte alternative prin care as-
pectele pozitive ale bolii ar putea fi înlocuite.
Primele reacţii
Ce simt părinţii când boala iese la iveală? Disperare, consternare, ru-
şine, furie - sentimente umane variate, dificile. Resimt ca şi eşec fap-
tul că fata lor ar putea să aibă o problemă serioasă. Simt că aceasta
ar putea să aibă cauze psihice şi de aceea au sentimente de vinovăţie.
Într-o asemenea situaţie aproape orice părinte se gândeşte: „Unde
am greşit?” Trebuie însă să ştie: nicăieri!
Faptul că s-a dezvoltat o tulburare în familie, care are şi aspecte
psihice, nu înseamnă că cineva ar fi de vină. Această situaţie se poate
mai degrabă defini în termeni de perioadă dificilă, cu tensiuni şi con-
flicte; iar cauza generatoare seamănă cu problema găină - ou. Sensi-
bilitatea copilului, pentru care nimeni nu este responsabil, poate să
joace un rol important. Am putea invoca drept cauză moştenirea, ge-
nele, urmărirea modelelor familiale, dar copilul nu este responsabil
85
pentru ceea ce a moştenit de la generaţia anterioară. Nu ajungem ni-

căieri dacă încercăm să scoatem la iveală cine şi unde a greşit. Mem-
brii familiei se pot arăta cu degetul unii pe ceilalţi, dar nu are nici un
sens. Dacă privim problema ca fiind rezultatul conlucrării anumitor
situaţii, a dezvoltării speciale a lucrurilor, nu ne vom simţi vinovaţi,
ci mai degrabă responsabili pentru a schimba situaţia. Aceasta sună
foarte diferit. Nu suntem vinovaţi, ci suntem responsabili pentru a
schimba în bine situaţia. Problema responsabilităţii comune poate
fi un punct de sprijin atunci când dorim să folosim forţa ajutătoare
a familiei. Am putea spune că terapia de familie se orientează spre
viitor. Nu este preocupată de trecut, ci mai degrabă de schimbările
din viitor.
În orice situaţie dificilă, prima reacţie este şocul, confuzia, dispe-
rarea, nesiguranţa sau negarea seriozităţii problemei. Dacă vom reu-
şi să depăşim această fază, următorul pas poate să fie nevoia schim-
bării, gândirea comună, creativă, responsabilitatea comună. Merită
să se ajungă cât mai repede la această fază.
Cine să ştie despre boală?

Bolnava care suferă de simptomele unei tulburări de alimentaţie de
multe ori se confesează doar unui singur membru de familie (mama,
sora etc). Secretul merită împărtăşit tuturor membrilor de familie,
astfel scade forţa lui negativă, şi oricât de furios şi marcat va deveni
acel membru pe care dorim să-l cruţăm de vestea neplăcută, ne vom
putea baza mai mult pe ajutorul lui în viitor. Dar cine să mai ştie des-
pre problemă în afară de familia restrânsă? Cum să facem cu bunicii?
Dacă merită sau nu să fie implicaţi, depinde de apropierea relaţiei cu
ei. Dacă locuiesc împreună, dacă fac parte din viaţa familiei într-un
mod activ, pot fi şi ei implicaţi. Dar, se pot respecta limitele între
generaţii, iar problema poate să rămână o chestiune interioară a fa-
miliei restrânse.
86
Să mai adăugăm: situaţia este mai clară dacă reuşesc să se con-

frunte cu o problemă gravă, decât dacă există un secret în familie
care nu se poate mânui corespunzător. Dacă nu ştie despre ce este
vorba, familia este stăpânită de o nesiguranţă plină de tensiune. Însă
dacă se cunoaşte problema reală, se găsesc mijloace concrete pentru
a schimba mersul lucrurilor.
3.5. Primii paşi în cererea ajutorului

„Fiica noastră este bolnavă, ce să facem, la cine să apelăm? La pedia-
tru, care o cunoaşte de mult timp? La medicul de familie? La medicul
care este un cunoscut al familiei? S-o ducem la spital?” Se ivesc multe
întrebări de acest gen. Ajutorul necesar în prima fază depinde şi de
gravitatea simptomelor, de dificultăţile provocate de acestea. Dacă
boala se află la început, poate să fie suficient ajutorul medicului de
familie, care cu câteva sfaturi practice va reuşi să aducă o schimbare.
În situaţii mai grave însă, e nevoie de intervenţia medicilor de spe-
cialitate. Se întâmplă des ca bolnavei să i se recomande doar analize
şi tratamente medicale. În situaţiile în care predomină simptomele,
plângerile sau consecinţele fizice, acest lucru poate fi foarte impor-
tant. De exemplu, starea de slăbiciune generală poate să fie consecin-
ţa lipsei de potasiu care se datorează vomei repetate ş.a.m.d. Aceste
simptome, semne, trebuie tratate cu seriozitate. Nu trebuie însă să
ne oprim doar la nivelul simptomelor somatice. Pe lângă corecţia
consecinţelor, va trebui să planificăm şi să începem tratamentul pro-
blemelor psihologice care stau la baza acestor tulburări.
Descoperirea eventualelor cauze organice

Este datoria de bază a unui medic să elucideze cauzele organice. În
cazul slăbirii patologice sunt multe boli posibile care trebuie exclu-
87
se. Slăbirea în sine are multe consecinţe fizice grave; tulburări ale
metabolismului, dereglări hormonale, defecţiuni ale sistemului de
generare a hemaţiilor etc. Acestea însă pot fi excluse destul de rapid.
Analizele de laborator pot răspunde la multe întrebări, iar diferen-
ţele se pot corecta relativ uşor. Însă dacă preocupările cu bolnavul se
opresc la acest nivel şi se vor repeta analizele cu rezultate negative,
fără ca bolnavul să fie reorientat, el va ajunge în impas.
Următoarea întâmplare este un astfel de exemplu.

Maria, de 12 ani a slăbit foarte mult. A fost însoţită la consultaţie
de tatăl ei, o persoană ocupată, cu funcţie de conducere. Fata a fost
internată la o secţie de pediatrie pentru 2-3 săptămân unde i s-au
făcut deja multe analizei. Nu s-au evidenţiat schimbări. Rezultatul
consultaţiei a indicat destul de clar că este vorba despre anorexie.
Am propus consultaţie familială şi am stabilit o întâlnire. Conform
obiceiurilor, am amintit că avem nevoie de toţi membrii familiei –
părinţii şi sora Mariei. La termenul stabilit au apărut doar cele două
fete şi mama lor. Tatăl lor a avut o treabă urgentă, a trimis în locul
lui o scrisoare în care ne-a transmis observaţiile lui legate de Maria.
De altfel, tatăl nu ne-a sunat ca să ne spună că nu poate veni – nu
am fi fost surprinşi, acest lucru se întâmplă des, am fi stabilit un alt
termen. În lipsa tatălui am avut o discuţie banală, nu am avansat de-
loc. Data următoare nu au mai venit. Peste trei luni tatăl a sunat din
nou, spunându-ne că copilul a fost din nou internat în spital, nu s-a
găsit nimic serios şi că ei ar dori să ne reîntâlnim. Este în ordine, am
spus eu, dar să vină numai dacă poate să ajungă toată lumea. Dacă
cineva lipseşte, nu am putea avansa. Dacă cineva nu poate să vină, să
ne spună din timp şi vom stabili o altă întâlnire.
Au venit cu toţii. S-au clarificat primele sarcini, am reuşit să avan-
săm. La sfârşitul discuţiei tatăl ne-a cerut o discuţie privată de 10
minute, care s-a lungit la o jumătate de oră. Mi-a spus foarte deschis
88
că în căsnicia lor există probleme serioase; el a început o altă relaţie,

punându-se deja şi divorţul în discuţie. La întâlnirea următoare am
continuat de aici, după care în câteva ocazii ne-am întâlnit doar cu
părinţii. Au discutat foarte deschis despre problemele şi tensiunile
lor. Chiar şi despre felul în care Maria a avut o funcţie de a „peria”
tensiunile de cuplu. Până la urmă au reuşit să rezolve problemele lor
de cuplu, au construit reguli noi. În această perioadă, Maria trep-
tat s-a îngrăşat. Mama ei ne-a povestit că la un moment dat, Maria
a întrebat-o: aşa-i că această căsnicie nu mai este acea căsnicie? Ce
înseamnă asta? Probabil că fata de 12-13 ani nu poate fi conside-
rată o persoană care nu observă nimic. Copiii reacţionează la orice
tensiune familială. De multe ori prin simptome – cum ar putea ei
să intervină altfel în problemele adulţilor! Însă simptomul este un
semnal care trădează multe.
Poate fi evitat psihiatrul?

Este un fenomen obişnuit ca bolnava să „circule” o perioadă înde-
lungată prin spitale, la diferiţi medici. În spatele acestui lucru putem
identifica mulţi factori. Unul ar fi rezistenţa bolnavului de a consul-
ta un psihiatru, datorită stigmei asociată acestei meserii. Din aceste
motive şi părinţii evită să ajungă cu copilul lor la „casa de nebuni”.
Un aspect important, este rezistenţa psihică prin care părinţii do-
resc să evite acel sentiment neplăcut, că ar fi ceva în neregulă cu ei
sau cu familia lor.
Uneori bolnava ajunge la un psihiatru, care nu are cunoştinţe de
psihoterapie. Este mai uşor să se prescrie un medicament, decât să
se vorbească de mai multe ori şi mai îndelungat despre probleme
psihice. Din păcate, datorită stării actuale a psihiatriei (şi în general
a sistemului de sănătate) nu este un lucru neobişnuit ca în sălile de
aşteptare să stea 30 de bolnavi, iar medicul supraîncărcat să nu fie
capabil să se preocupe de problemele psihice ale bolnavilor. Se pre-
89
scrie din rutină un tratament medicamentos, după care se aşteaptă

câteva săptămâni efectul, timp în care nu au loc nici cele mai sim-
ple intervenţii psihoterapeutice. Această practică este dăunătoare,
în primul rând pentru bolnav, care astfel are mai puţine şanse de
vindecare, dar şi pentru părinţi, care aşteaptă de la medicamente o
îmbunătăţire şi vor constata furioşi că nu s-a întâmplat nici o schim-
bare de fond. Şi pentru medic este dăunător, deoarece se va obişnui
cu rutina, devenind apatic, neoferind astfel şanse reale pentru bol-
navii lui.
Merită să se apeleze cât mai repede la un psihiatru sau un psi-
holog care este specializat în tulburările de alimentaţie, chiar şi în
perioada analizelor medicale.
O întrebare foarte importantă este când să se aducă în discuţie in-
ternarea în spital? Aceasta depinde de gravitatea bolii, de posibilită-
ţile de tratamente existente, de circumstanţe (de exemplu, distanţa
de spital), de forţa şi posibilităţile familiei (de exemplu, în ce măsură
sunt capabili să exercite control asupra copilului) ş.a.m.d. Aceste as-
pecte au fost deja descrise în capitolul: „Tratamentul tulburărilor de
alimentaţie”.
Motivaţia pentru schimbare

Vă oferim câteva aspecte teoretice despre evoluţia motivaţiei! Ne-
am putea gândi că persoana bolnavă se străduieşte în mod univoc ca
boala ei să înceteze. Schimbarea – fie că e vorba despre îmbunătăţire
sau de alterare – necesită energie, ca atare reclamă efort. De aceea,
motivaţia bolnavului - motorul schimbărilor - poate să fie mai scăzu-
tă. Nu este foarte simplu să ajutăm pe cineva să-şi schimbe compor-
tamentul. Psihologii identifică cinci faze în acest proces:
1. Faza pre-contemplaţiei: bolnavul nu este dispus să conştientizeze
că ar fi ceva îngrijorător în comportamentul lui.
90
2. Faza de contemplaţie: bolnavul acceptă că are o problemă. Unii

recunosc că ar avea o problemă cu mâncatul, însă nu planifică
paşii constructivi pentru a schimba ceva.
3. Pregătirea: bolnavul vrea să se schimbe, doreşte ajutor, dar nu
ştie ce se va întâmpla. Este încă greu să facă o schimbare.
4. Acţiunea: bolnavul îşi asumă schimbarea, începe să-şi modifice
comportamentul. Este dispus să schimbe simptomele rigide. În
această fază are nevoie de mult suport şi încurajare.
5. Menţinerea: bolnavul continuă paşii de până acum şi evită reci-
diva.
Bolnavii nu urmăresc neapărat aceşti paşi cu regularitate, câteo-
dată sar peste anumiţi paşi, altădată nu progresează. Dacă terapeuţii
iau în considerare faza în care se află bolnavul, se vor ivi mai puţine
tensiuni în cursul tratamentului.
3.6. Sfaturi pentru specialişti

Simptomele care indică gravitatea bolii sunt:
■■ braţele şi coapsele sunt atât de slabe încât bolnava nu reuşeşte să
se pieptene sau să umble pe scări
■■ apare ameţeala sau chiar leșinul la ridicare bruscă
■■ convulsii epileptice
■■ atacuri de panică
■■ erupţii pe piele
■■ dificultăţi de respiraţie
■■ surmenaj grav
■■ degetele picioarelor sunt extrem de reci şi au culoarea mov.
În cazul acestor semne este indicată spitalizarea de urgenţă. Spi-
talizarea este percepută de bolnav şi de membrii familiei ca o catas-
trofă. Este şocant cum părinţii nu vor să lase să fie internat în spital
91
un bolnav care are 30 kg şi a cărui viaţă este în pericol. Aş putea să

evoc scene dramatice. Dar, dacă copilul ar avea apendicită, părinţii
l-ar lăsa în spital? Presupun că un părinte responsabil l-ar lăsa. Se
poate trata apendicita acasă? Se poate efectua operaţia în bucătărie,
pentru a nu fi traumatizat de „grozăviile” spitalizării? Spitalul a fost
conceput ca să ofere ajutor bolnavilor în situaţii grave. Nu este sufi-
cient de gravă starea unei fete care are 28 kg? Când consideră părin-
ţii că starea fetei este într-adevăr serioasă? La câte kilograme?
Este interesant faptul că în Ungaria „performanţa naţională” a
fost de 16,7 kg la o înălţime de 140 cm, la o fată de 15 ani. Indicele
masei corporale (IMC) a fost 8,52 kg/m². E interesant că indicele ma-
sei corporale (IMC) a fost mai mic (IMC de 7,94 kg/m²) în cazul unei
bolnave, care la o înălţime de 168 cm, avea o greutate de 22,4 kg. Am
dori să vă povestim istoricul spitalizării acestei fete:
Margareta, avea 21 ani când am internat-o în secţia noastră, cu o greutate

corporală de 22,4 kg. Nu avea dinţi din cauza subnutriţiei. Arăta groaznic.
Au ajuns la Miskolc la ora 7 seara. Margareta era speriată, plângea, ţinea
mâna mamei sale spunând că nu rămâne într-un spital de psihiatrie. A
început şi mama să plângă că nu-şi lasă fata. Se ţineau de mână şi plân-
geau. Ce să spun – există şi momente teribile în cariera unui medic. Nu am
avut ce să facem: l-am rugat pe tatăl ei să-şi dea acordul pentru internarea
fetei, deoarece Margareta era într-o stare foarte critică, iar mama nu ştia
să aprecieze real situaţia. Tatăl şi-a dat acordul. Am convins-o cu greu pe
mamă să părăsească secţia, soţul ei luând-o acasă. După treizeci de secun-
de, Margareta s-a oprit din plâns şi a început să-şi aranjeze patul.
După o creştere de câteva kilograme în greutate, Margareta a fu-

git acasă, la 40 de kilometri distanţă. De atunci am mai auzit veşti
92
despre ea de la colegii noştri. Aceştia ne-au povestit că la scurt timp

după internare, a plecat şi de la ei”.
E normal ca bolnavul să nu dorească să ajungă la spital. Nici pă-
rinţii nu doresc acest lucru. Bolnavele cu anorexie nu doresc să co-
laboreze nici măcar în program ambulatoriu; cele cu bulimie sunt
mai dispuse la colaborare, fiind în general mai în vârstă, ele singure
solicită tratamentul. De aceea apare mai frecvent rezistenţă la ano-
rexici.
În 1991 în cadrul unei conferinţe despre tulburări de alimenta-
ţie la Helsinki, profesorul Vandereycken, conducătorul clinicii de
tulburări de alimentaţie cu renume mondial din Leuven, a ţinut o
expunere practică de 2 ore. Ne-a explicat principiile care stau la baza
funcţionării spitalului. Ne-a explicat că ei prescriu bolnavilor o creş-
tere în greutate de 1 kg pe săptămână. Cineva l-a întrebat ce face
cu bolnavele, care se încăpăţânează, rezistă şi protestează. Maestrul
eminent ne-a spus: le iubesc! Am crezut că glumeşte. Ulterior, mi-
am dat seama că a vorbit serios, chiar îi iubea pe bolnavi. Pentru că
vroiau să obţină ceva important, pentru energia lor! Este mult mai
uşor cu ei decât cu cei care, foarte politicos acceptă totul, după care
nu se întâmplă nimic. Dacă terapeutul reuşeşte să „întoarcă” direcţia
rezistenţei bolnavei, are câştig de cauză.
Cum să procedeze deci terapeutul? Prima şi poate cea mai impor-
tantă sugestie este să ne aliem cu partea sănătoasă a bolnavei. De
obicei spunem că totul este în regulă cu 95% din personalitatea ei:
este foarte conştiincioasă, deşteaptă, învaţă bine, îşi iubeşte familia
– are multe valori. S-o onorăm pentru aceste calităţi. În restul de
5%, se ascunde însă drăcuşorul anorexiei, a cărui sarcină este să se
încăpăţâneze, să mintă, să se comporte într-un mod sălbatic. Noi, te-
rapeuţii, dorim să ne aliem cu eul adevărat al bolnavei, ca împreună,
să-l combatem pe acest drăcuşor.
93
Astfel, se poate accepta faptul că nu respingem fata, ci vedem un

aliat expert în ea. Dacă ne acceptă ca aliat, acesta este un semn de
respect şi de colaborare. Am auzit de la aceste bolnave deştepte, ta-
lentate, creative şi de la membrii familiei lor, gânduri clare ca şi cris-
talul, idei şi explicaţii umane adevărate asupra unor situaţii grele,
care ar echivala chiar şi cu o specializare medicală.
3.7. Importanţa cântăririi greutăţii

Controlarea regulată a greutăţii corporale este vitală, de aceea speci-
aliştii care se ocupă de tulburări de alimentaţie trebuie neapărat să
achiziţioneze un cântar! Este o greşeală dacă specialistul acceptă pur
şi simplu datele spuse de bolnav şi terapia continuă săptămâni sau
chiar luni. La un moment dat iese la iveală faptul că datele spuse de
bolnav nu corespund nicidecum realităţii. Controlul greutăţii trebuie
să fie efectuat întotdeauna de o altă persoană: un membru de fami-
lie de încredere, medic sau psiholog. În cazul anorexiei, la început,
un membru de familie trebuie să controleze aproape zilnic greutatea
bolnavei. În spatele terapiilor nereuşite şi interminabile de multe ori
stă problema greşit interpretată a încrederii: terapeutul nu îndrăz-
neşte să cântărească greutatea bolnavului pentru că acesta, interpre-
tând gestul lui ca lipsă de încredere, pune o presiune emoţională asu-
pra lui. Este, însă foarte important să nu interpretăm datele false ca
minciună, ci ca un simptom al bolii. Ajunge dacă spunem doar atât:
ştim că este foarte greu să-şi accepte greutatea reală şi ca urmare
distorsionează rezultatele cântăririi. De aceea, controlul din partea
unei alte persoane este un ajutor, este garanţia datelor obiective.
Dacă o persoană bea un litru de apă, greutatea ei creşte cu un ki-
logram. Dar când greutatea ei ar trebui să fie mai mare cu trei kilo-
grame, nu va reuşi să bea trei litri de apă. Văzând că suntem consec-
94
venţi fetele renunţă să mai bea, îşi dau seama că nu are nici un sens.
Dacă simt că noi cunoaştem obiceiurile patologice, nu vor mai apela
la trucurile.
Vis-à-vis de şmecheriile cântăririi greutăţii mai trebuie să amin-
tim faptul că uneori fetele ascund greutăţi în hainele lor. Una dintre
ele a făcut rost de nişte bile de plumb şi astfel şi-a crescut greuta-
tea măsurabilă, dar nu şi cea reală. O altă fată şi-a ascuns o placă de
plumb în şosete. Pornind de la aceste incidente, sugerăm cântărirea
greutăţii în următoarele condiţii: desculţă, în lenjerie, după ce fata a
fost la toaletă.
Regula 1.
Cântărirea greutăţii în prima fază a anorexiei este obligatorie să
se facă zilnic şi să fie efectuată de o altă persoană. Nu este de
ajuns dacă ea se auto-cântăreşte şi ne spune rezultatul. Cântă-
rirea să fie efectuată dimineaţa, în lenjerie şi după ce bolnava a
fost la toaletă. Datele trebuie să fie înregistrate.
Greutatea fetei trebuie cântărită chiar dacă ea protestează cu în-

verşunare. Într-o boală în care viaţa bolnavului este în pericol, un
astfel de argument nu poate fi acceptat. Dacă fata nu se lasă cântă-
rită, tatăl s-o ia în braţe, să se cântărească şi să scadă din valoarea
totală, propria greutate. Ea trebuie cântărită cu orice preţ. Nu există
portiţă de scăpare.
Prezentând această regulă familiei aşa cum am descris-o mai sus,
bolnava se convinge că pur şi simplu nu are scăpare – şi noi evităm
toate discuţiile legate de cântărire. Vede hotărârea noastră de a-i mă-
sura greutatea. Ce sunt capabili să facă medicii aceştia perfizi! Bine-
95
înţeles, fetele recepţionează şi partea de umor (uneori negru!) şi nu

trebuie să ne facem griji pentru ele. Nu-mi amintesc de nici o situaţie
când în urma cântăririi „agresive” a greutăţii, vreuna dintre fete să fi
suferit o traumă psihică.
Să vedem prin două exemple felul în care în general evoluează gre-
utatea fetelor. Primul grafic nu conţine nimic special, greutatea Ni-
coletei creşte. În această situaţie putem să fim optimişti (veţi putea
citi mai târziu contractul ei cu părinţii). Graficul Anei, exemplifică
foarte frumos acea frământare interioară care caracterizează fetele
anorexice. Se îngraşă puţin, după care se îngrozesc gândindu-se la
felul cum vor arăta şi fac un pas înapoi. După care, iarăşi se îngraşă
un pic. Creşterea de multe ori merge în zig-zag – dar dacă ne uităm
la tendinţă, vedem că evoluţia greutăţii este în direcţie dorită. Pe
această imagine părinţii au trasat linia care arată creşterea bisăptă-
mânală cu un kilogram. Aşa cum vedem, în ciuda fluctuării creşterii,
Ana a urmat acest ritm. Aici amintim că în spital este nevoie de o
creştere de 1 kg/săptămână. Dacă tratamentul este ambulatoriu, su-
gerăm o creştere de 1 kg pe parcursul a 2 săptămâni. Dacă acest lucru
nu se întâmplă, trebuie să ne gândim cum să împiedicăm pierderea
caloriilor, familia bolnavului fiind nevoită să introducă restricţii.
Manipularea, sabotarea controalelor, presiunilor exterioare, ţin
de specificul anorexiei. Acestea sunt simptome care aparţin bolii şi
nu ţin de manifestarea personalităţii bolnavei, este datoria fetei să
fure, să înşele şi să mintă în legătură cu greutatea ei. Acesta nu este
însă eul ei adevărat. De aceea, să nu o culpabilizăm, ci mai degrabă să
glumim pe seama acestui aspect caracteristic anorexiei. Doar astfel
putem câștiga încrederea pacientului.
Lili, a cărei slăbire era deja bătătoare la ochi, a protestat oribil îm-
potriva cântăririi greutăţii. Nu s-a lăsat cântărită de nimeni. Ea obiş-
nuia să se cântărească, iar familia urmărea înregistrările ei. Când au
96
greutate
(kg)
50
49
48
47
46
45
44
43
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
timp (zile)
Imaginea16. Graficul evoluției greutăţii Nicoletei
modificarea
greutăţii
(kg*)
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1 2 3 4 5 6 7
*0 este echivalent cu greutatea de la începutul terapiei timp (săptămâni)
Imaginea17. Graficul evoluției greutăţii Anei
97
venit la mine, de la început mi-a fost suspectă discrepanţa între ce

am văzut şi ce mi s-a spus. În ciuda tuturor protestelor, am cântă-
rit-o, greutatea ei fiind cu 5 kg mai puţin faţă de ceea relatată. Bine-
înţeles, poate să existe o diferenţă de 1-2 kg între cântarul de acasă şi
cel din spital, dar o asemenea diferenţă nu era explicabilă.
În cazul în care greutatea fetei scade, spitalizarea este indispen-
sabilă Măsurarea pulsului sau a tensiunii arteriale este de asemenea
importantă în evaluarea stării de sănătate.
3.8. Regulile mâncatului

Obiceiurile patologice ale mâncatului provoacă multe tensiuni în
familie. Bolnava anorexică „se mocoşeşte” câteodată ore întregi cu
câteva bucăţele de mâncare, consumă doar anumite alimente, se fe-
reşte chiar şi de fărmiturile mâncărurilor care conţin multe calorii.
Îşi controlează membrii familiei, de exemplu, găteşte regulat pentru
ceilalţi, dar ea nu mănâncă. Sunt bolnave care nu-şi lasă părinţii să
intre în bucătărie când ele mănâncă chiar dacă masa lor durează une-
ori două ore. Să ne imaginăm următoarea situaţie: seara tatăl vine
obosit acasă de la serviciu şi nu poate intra în bucătărie pentru că
fiica lui bolnavă trage de timp de aproape două ore. Pe lângă faptul
că această situaţie trezeşte îngrijorare şi milă din partea părintelui,
îl poate şi înfuria.
3.8.1. Mese trudnice

Este o reacţie normală din partea părinţilor să-şi încurajeze şi să-şi
îndemne fiica să mănânce atunci când văd că aceasta a slăbit conside-
rabil. Ei folosesc toate mijloacele pentru a o determina să se îngraşe:
o poftesc, o roagă, o şantajează, plâng, sunt furioşi, o ameninţă. Nu
rar, se întâmplă să devină agresivi şi să îşi „îndoape” copilul. Aceste
98
metode din păcate, nu dau rezultate. Creşte doar rezistenţa tinerei.

Deseori părinţii au impresia că dacă ei nu şi-ar îndemna copilul, aces-
ta nu ar mânca nici atât. Ei cred că fata îşi menţine greutatea de 40
de kilograme din cauza insistenţelor lor. Aceasta este o credinţă gre-
şită, nesusţinută de experienţă.
Timea, o studentă anorexică, mergea acasă la părinţi doar la sfârşit de săp-

tămână. De obicei se certau din cauza alimentelor şi a mâncatului. În drum
spre casă, Timea îşi bombarda mama cu SMS-uri în legătură cu alimentele
pe care să le cumpere pentru sfârşitul de săptămână, apoi tot timpul îşi
schimba planurile. Toată familia a fost tulburată de scandalurile din jurul
mâncatului. Am propus varianta ca Timea să-şi cumpere alimentele care-i
plac şi să-şi gătească ceea ce doreşte. Când am întrebat părinţii ce ar fi dacă
nu s-ar interesa de ceea ce mănâncă Timea şi nu ar împinge-o să mănânce,
tatăl a spus că dacă ei nu s-ar certa cu ea măcar la sfârşit de săptămână, ea
s-ar distruge de tot. Fiica lor era destul de bine în timpul săptămânii.
Contrar celor afirmate de ei, anorexia şi bulimia sunt tulburări

specifice în care sunt prezente îndărătnicia şi rezistenţele interioa-
re. Dacă se face presiuni, dacă se şantajează bolnava, creşte doar re-
zistenţa şi încăpăţânarea ei. Poate va mânca mai mult, însă va găsi
modalităţi de a scăpa de calorii, recurgând la voma sau la activităţi
sportive atunci când e singură. În fond este vorba despre luptă pen-
tru control, îndărătnicie, rezistenţă psihică interioară. Acestea sunt
aspectele cheie ale tulburărilor de alimentaţie.
Aşa cum am mai menţionat, părinţii îşi îndeamnă, îşi încurajează
copilul săptămâni sau luni de-a rândul să mănânce şi nu obţin nici
un rezultat. Aceasta este dovada clară că insistenţele nu duc la nici
un rezultat. Dacă ar duce, munca terapeuţilor ar fi foarte simplă: ar
da ca sarcină părinţilor, să stea lângă fată, să mănânce împreună şi
99
s-o supravegheze. Din păcate, în practică această metodă nu funcţi-

onează. Însă, de cele mai multe ori îngrijorarea părinţiilor este aşa
de puternică, încât nu sunt capabili să renunţe la aceste discuţii care
nu au nici un sens.
3.8.2. Ce poate să facă părintele?

Dacă părinţii se abţin şi nu comentează cât şi ce mănâncă copilul,
atunci un lucru este sigur - tensiunile vor scădea. Greutatea copilului
nu va creşte neapărat, dar nu va scădea considerabil. Nu ne amintim
de nici o situaţie când eliminarea certurilor datorate alimentaţiei ar
fi dus la scăderea greutăţii corporale. Merită deci, de reflectat şi de
luat în serios această regulă:
Regula 2.
Părinţii să nu comenteze cât şi ce mănâncă copilul în timpul me-
selor.
Părintele să pună mâncarea în faţa fetei şi să aştepte expirarea tim-

pului alocat mesei, după care să ia resturile şi să le arunce fără co-
mentarii. Bineînţeles, este permis să se îngrijoreze, chiar să plângă
din cauza stării în care se află fata, dar nu în timpul meselor! Părinţii
vor trebui să accepte chiar şi situaţia când fiica lor se uită cu dezgust
la mâncare, ia două înghiţituri, iar apoi furioasă lasă mâncarea în
farfuire. Nu este important scopul de scurtă durată, adică să mă-
nânce cât mai mult la o anumită masă, ci scopul de lungă durată:
creşterea în greutate. Din păcate mulţi colegi greșesc aici. Din expe-
rienţa noastră, această regulă este elementul cheie în tratamentul
anorexiei.
100
Nu demult s-a întâmplat ca o fată de 15 ani să fie adusă de părinţii ei la spi-

tal. În urmă cu două luni, părinţii au dus-o într-o clinică psihiatrică, unde
medicul i-a prescris nişte medicamente şi a notat în fişa: „mâncatul a fost
discutat cu bolnava”. După trei săptămâni, fata s-a îngrăşat aproximativ
200 gr, ceea ce nu a însemnat o schimbare considerabilă. Pe fişa ei a apărut
însă, că fata mănâncă mai bine şi că starea ei s-a ameliorat. Dar, în esenţă
nu se schimbase nimic.
Nu trebuie să ne preocupe cât mănâncă bolnava, ci cât se îngraşă.

De obicei, spunem că nu este o problemă nici dacă mănâncă doar
două linguriţe de apă caldă pe zi, dacă greutatea ei creşte (Cât de
economică ar fi această variantă!). Este însă cert că dacă se fac presi-
uni asupra bolnavei, se recurge la şantaj, va creşte rezistenţa ei, dar
nu va mânca mai mult. Nu are sens nici măcar să oftăm sau să ne
încruntăm. Orice gest mărunt (chiar şi fără cuvinte) provoacă îndă-
rătnicie. Mâncatul ar trebui să fie responsabilitatea bolnavului!
Aud reacţiile multor părinţi: „Dar ne îngraşăm doar dacă mănân-
căm”. Da, aşa este. Dar, nu putem să o forţăm să mănânce mai mult,
pentru că simtomele anorexice sunt foarte puternice. Trebuie să ur-
mărim o altă strategie. Dacă responsabilitatea îngrăşării va fi a fe-
tei, implicit înseamnă că avem încredere în ea că se va schimba. Ea
va primi mai multă autonomie, iar tensiunea din timpul meselor va
scădea.
Nu putem s-o determinăm să mănânce mai mult, dar putem s-o
împiedicăm să piardă calorii. Dacă fata nu se îngraşă, trebuie îngră-
dite activităţile care consumă calorii. Mai târziu vom discuta în de-
taliu despre acest lucru.
Dorinţa părinţilor de a vedea rezultate pe termen scurt, este o
capcană în care aceştia cad frecvent - vor să vadă că fata mănâncă din
ce în ce mai mult. Se întâmplă ca părintele să se liniştească consta-
tând că fata mănâncă mai mult şi mai regulat, chiar dacă greutatea
101
ei nu se schimbă deloc. Să nu ne lăsăm păcăliţi de nişte rezultate de

suprafaţă. Doar creşterea în greutate este esenţială.
Jozefina, o studentă de 22 ani a fost internată la secţia noastră având o

greutate de aproximativ 35 kg. A fost foarte politicoasă şi amabilă. Promi-
tea cu un zâmbet blând că mănâncă. Luni întregi nu i s-a schimbat greuta-
tea şi ca umare, mama ei, care era divorţată şi trăia singură, a luat-o acasă
pe propria ei răspundere. Părintele poate să facă acest lucru, nu este nici o
supărare, dar familia trebuie să primească informaţii detaliate despre ris-
curi. S-au întors peste o lună. Mi-au povestit cu feţe radiante că are poftă
de mâncare, că dispoziţia ei este bună. Însă greutatea ei era cu 100 grame
mai mult decât la plecare. Practic nu se schimbase nimic. După încă o lună,
fata avea tot 35 kg şi mergea în continuare la facultate. Din păcate nu s-au
mai întors, terapia întrerupându-se.
Ne putem aici întâlni cu fenomenul autopăcălirii: atât familia, cât

şi bolnava consideră anumite rezultate aparente ca fiind reale şi ast-
fel evită să ia măsuri viitoare.
Dacă cineva joacă foarte consecvent - dar bineînţeles, nu conşti-
ent - „jocul” anorexiei, poate să moară. Din păcate, este un fapt care
trebuie luat foarte serios în considerare ţinând seama de procentul
mare de decese în rândul anorexicilor. Cineva poate să refuze mân-
carea chiar dacă este forţat. Dacă slăbeşte, ajunge în spital. Ce se în-
tâmplă dacă nu mănâncă nici acolo? Poate să fie alimentat cu sonda
sau cu infuzia. Dar chiar şi mâncarea ajunsă artificial în stomac poa-
te să fie manipulată, poate să fie dată afară. Deci, până la urmă, cel
care este foarte consecvent şi zădărniceşte toate încercările de creş-
tere a greutăţii, va muri. Bineînţeles nu vrem să vă speriem, dar gra-
vitatea bolii trebuie luată în serios. Dar, în general nu se ajunge până
aici. Procentul de decese este ridicat la persoanele în cazul cărora
102
pierderea din greutatea corporală este extrem de mare. O persoană

a cărei greutate este cu 5-10 kg mai mică decât cea obişnuită sau cea
ideală, nu este în pericol. Multe fete sunt capabile să-şi manipuleze
ori să-şi influenţeze părinţii, să-i facă să se îngrijoreze, dar nu riscă
un pericol mai mare.
Din cele descrise rezultă următoarea regulă:
Regula 3.
Greutatea bolnavei este importantă, nu cât mănâncă. Nu la re-
zultate de suprafaţă (creşterea cantităţii mâncării) trebuie să as-
pirăm, ci la creşterea greutăţii.
Mai există câteva reguli simple în legătură cu mâncatul.
Regula 4.
Durata meselor nu trebuie să depăşească 30 minute.
Punând în practică această regulă putem preveni prelungirea

exagerată a meselor. Nu are sens ca fata să stea la masă ore întregi,
prin aceasta doar îi necăjeşte pe cei din jur. După o jumătate de oră
trebuie să luăm farfuria din faţa ei, chiar dacă ne imploră plângând
să i-o mai lăsăm pentru că i-a venit pofta de mâncare. Este greu de
crezut şi chiar dacă ar fi aşa, va putea recupera la masa următoare. Şi
stomacul trebuie să înveţe reflexele normale: să se umple, apoi să se
golească. Mâncatul într-un ritm adecvat ar fi de mare ajutor.
103
Regula 5.
Să existe maxim 5 mese pe zi (trei mese principale, două gustări,
una de dimineaţă şi alta după amiaza). Între mese nu e indicat să
se consume alimente solide.
De obicei ajung trei mese pe zi, dar 5 mese încă sunt permise (gus-
tarea de dimineaţă şi de amiază). Nu are nici un sens să mănânce pu-
ţin de mai multe ori, chiar dacă câteodată şi medicii sfătuiesc acest
lucru. Acest lucru este bun doar ca bolnavul să se păcălească pe el şi
pe părinţi. Mânâncă ceva în fiecare oră la modul spectaculos şi toată
lumea se linişteşte. Dacă însă, ne uităm la cântar, ne dăm seama care
este situaţia reală. Doar consumul lichidelor este permis între mese
(chiar şi un măr sau un biscuit este în plus. Fructul trebuie mâncat
după mesele principale). Bolnava trebuie să-şi obişnuiască stomacul
cu cantităţi mari de alimente. Dacă cineva ciuguleşte ceva în fiecare
oră, este puţin probabil că va creşte considerabil în greutate. Aceasta
este o capcană frecventă, specifică anorexiei.
Regula 6.
Mesele să fie servite împreună cu familia! Bolnava să nu mănânce
singură în camera ei fiindcă acolo doar ar manipula mâncarea.
Este o ciudăţenie frecventă a tulburărilor de alimentaţie, ca bol-

nava să mănânce singură, fapt care-i uşurează manipulările şi ritu-
alurile cu mâncarea. Pe de altă parte, este adevărat că scandalurile
din jurul meselor o afecteză şi pentru a le evita, preferă să mănânce
singură. E bine să ia masa împreună familia!
104
Regula 7.
Alimentele să fie păstrate doar în bucătărie sau în sufragerie, nu
şi în celelalte camere. Dacă bolnava este în spital, nu are voie să
păstreze alimente solide în salon.
Lichidele pot fi permise, dar numai răcoritoare în cutii sau în sti-

cle. Nu este permis ceaiul, cafeaua sau alte lichide cu conţinut de
cofeină, pentru că aceasta poate să accentueze agitaţia, tensiunile
bolnavei.
Din păcate în multe spitale se permite stocarea alimentelor în sa-
loane – spunându-i-se bolnavului să mănânce când îi este foame ca
să se îngraşe cât mai mult. Este o capcană, o falsă soluţie.
Liza, avea 33 kg când a ajuns la noi, ea fiind a treia pacientă anorexică la

secţia noastră de tulburări de alimentaţie şi nu aveam suficientă experi-
enţă. Era palidă, numai piele şi oase, înălţimea ei scăzuse cu 8 cm (!) din
cauza slăbirii; des întâlnim acest fenomen, motiv pentru care merită să
se măsoare şi înălţimea bolnavelor, chiar de mai multe ori. Acasă gătea
mult, îi poftea pe ceilalţi la masă, dar aşa cum se cuvine la o anorexică
„adevărată”, ea nu mânca din mâncarea gătită de ea. Deoarece a cerut să
gătească şi în spital ceea ce-i place ei, ni s-a părut că-i facem numai bine
dacă îi permitem acest lucru. Umbla toată ziua cu cratiţe, dorea să ser-
vească pe toată lumea, însă ea nu se îngrăşa. Aşa au stat lucrurile timp
de o săptămână. Asistentele erau deja destul de chinuite, iar noi, medici
dârji ce am fost, am simţit neputinţă. Până la urmă am vorbit cu părinţii
ei: le-am spus să ducă toate cratiţele acasă, pentru că gătitul nu avea nici
un sens – Liza va mânca ceea ce aveam în spital. Părinţii au recunoscut că
nu mai are nici un sens să asistăm la această activitate obsesivă de a găti,
care este practic un simptom şi nu duce nicăieri şi au strâns cratiţele şi au
plecat acasă. Liza a fost extrem de furioasă. Se plimba în sus şi în jos în ca-
105
meră, plângând, arătându-ne grăsimile inexistente de pe burta ei. Pentru

următoarea săptămână i-am prescris o îngrăşare de 1 kg. Am convenit că
dacă nu se va îngrăşa, va trebui să se odihnească până la prânz pentru a
nu-şi consuma de prisos caloriile. A doua zi s-a liniştit, iar în următoarea
săptămână s-a îngrăşat nu cu unul, ci cu trei kilograme. Până la urmă a
început să mănânce, chiar să înfulece. Peste câteva săptămâni i-a revenit
menstruaţia şi ne-a arătat cu bucurie că nu i-au mai „dispărut” mâinile în
sacou. Crescuse şi în înălţime.
Spre marea noastră surprindere, peste o săptămână Liza ne-a stre-

curat sub uşă o grafică excelentă, iar pe desen a notat: „în amintirea
unei săptămâni grele”. Am fost consternaţi: nu purta pică pe noi, nu
se îngrăşase protestând. Parcă ar fi aşteptat să-i spună cineva ce să
facă. Liza a ţinut legătura cu noi şi după spitalizare, obişnuind să ne
trimită vederi de pe meleagurile unde umblă.”
Această întâmplare poate să fie instructivă pentru părinţi, în sen-
sul că nu trebuie să le fie frică să adopte un comportament ferm, dar
plin de dragoste. Forţarea agresivă, dură ar fi foarte dăunătoare, iar
bolnavele, cu toate că manifestă o îndărătnicie sălbatică, aşteaptă
semnele consecvenţei şi hotărârii.
Tensiunile din jurul mâncatului devin probleme centrale în fami-
lia bolnavilor care suferă de tulburări de alimentaţie. Este o mare
uşurare când părinţii reuşesc să scadă tensiunile cu ajutorul metode-
lor foarte simple, descrise mai sus. Concomitent cu scăderea tensiu-
nilor, de multe ori fata creşte în greutate. Acest lucru nu garantează
vindecarea totală şi definitivă, dar este un pas esenţial.
3.8.3. Ce fel de mâncăruri să consume bolnava?

O altă temă importantă este legată de calitatea mâncărurilor consu-
mate. Să nu vă aşteptaţi să primiţi informaţii dietetice. Aş rezolva
106
foarte simplu această problemă: este aproape indiferent ce mănâncă

bolnava. Consumarea adaosurilor nutriţionale nu are nici un sens.
Un meniu obişnuit, combinat este suficient pentru schimbare. Mai
degrabă este vorba despre problema cantităţii. Bineînţeles, meniul
variat este important, dar părinţii să nu se gândească la nici o „chi-
chiţă” specială. Dacă supradimensionează problema meniului, plani-
ficarea mâncărurilor va deveni sursa manipulării.
Sugestie: Propunem un meniu din ce în ce mai variat.
La început bolnava consumă doar câteva mâncăruri slabe în calo-

rii (fructe). Este de dorit ca meniul să se diversifice cât mai repede.
Merită să se introducă în fiecare săptămână câteva mâncăruri „noi”
(preferate de bolnavă) pe lângă cele obişnuite.
Mamele de multe ori îşi pun întrebarea: „Ce să găteasc? În ce mă-
sură să-i fac pe plac fetei care are probleme? În ce măsură s-o servesc
doar pe ea? Nu se vor supăra ceilalţi?”
Regula 8.
Discutarea meniului pentru ziua următoare să nu dureze mai
mult de un minut.
Discuţiile fără sfârşit trezesc doar tensiuni de prisos. Dacă fata

nu reuşeşte să se hotărească într-un minut ce doreşte să mănânce
a doua zi, mama va face acest lucru în locul ei – nu trebuie să vă
sperie acest lucru, mama oricum ştie ce-i place ei şi celorlalţi (vezi
107
cazul Timeei cu scandalurile de la sfârşit de săptămână din cauza

meniului).
3.8.4. Cine să se implice în problema mâncatului?

O altă întrebare importantă este cum să se comporte părinţii atunci
când bunicii încurajează fata anorexică să mănânce. Bunicii se pot
îngrijora şi ei, însă nu ar fi foarte util ca s-o şantajeze emoţional pe
fată sau pe părinţii ei. Rolul bunicilor este important din acest punct
de vedere, mai ales dacă contactul cu ei este puternic. Nu este rară
nici situaţia când este obligatoriu ca prânzul de duminică să fie luat
la bunici. Cu această ocazie, atât bolnava, cât şi părinţii acesteia, pot
să primească mustrări. În asemenea situaţii, de multe ori vedem că
părinţii nu au reuşit încă să se desprindă la modul sănătos de pă-
rinţii lor. Însă, mai devreme sau mai târziu e bine să fie rezolvată
această problemă, câteodată foarte grea! Bunicii trebuie să accepte
faptul că părinţii sunt cei care asigură un viitor copilului, şi nu ei.
Cu blândeţe şi înţelegere, bunicii în general pot fi convinşi ca să-şi
sprijine nepoţii de la distanţă cu iubirea lor şi să nu-şi ia asupra lor
tensiuni şi poveri sufleteşti, pe care trebuie să le ducă părinţii. Dacă
vom prelua în acest fel responsabilitatea de la bunici, poate se vor
simţi mai bine, ceea ce ar putea scădea îngrijorările lor excesive faţă
de nepoţi.
Sugestie: mâncatul să fie problema internă a familiei.
Este important ca regulile noi ale mâncatului să fie acceptate şi de

anturajul mai larg al bolnavului: profesorii care îşi fac griji pentru co-
pil, prietenii, vecinii sau familia mai largă – toţi cei care se implică în
108
tratamentul copilului slăbit. Comentariile celor din anturajul lărgit

nu ajută. Îngrijorările, observaţiile cercului de cunoştinţe în cele mai
multe cazuri joacă un rol în creşterea sentimentelor negative, părin-
tele este stânjenit pentru că are sentimentul că este incapabil să-şi
ajute copilul. În astfel de situaţii, cei din jur – de la vecini până la
profesori, se cred mai deştepţi. Merită să ignoraţi aceste observaţii,
uneori binevoitoare, dar câteodată ironice. Puteţi să răspundeţi ceva
de genul: „Aceasta este o problemă destul de gravă pentru familia
noastră. Încercăm s-o rezolvăm cât mai repede. Dorim ca acest lucru
să rămână problema noastră şi nu dorim să împovărăm pe nimeni.
Mulţumim pentru compasiune.”
Uneori, fetele consideră discuţiile despre problemă, o cale de refu-
giu. Canale de refugiu mai moderne pot fi considerate acele foruri pe
internet, unde fetele se învaţă reciproc trucuri prin care pot evita să
mănânce. Există deci, la bolnavele anorexice o tendinţă de a forma
o subcultură. Îşi răsfaţă boala, putând greu să se schimbe. Merită
să acordăm atenţie şi influenţelor de acest gen. Poate să aibă însă o
influenţă pozitivă dacă au informaţii corecte despre boala lor. Mate-
rialele informative, ghidurile de autoajutorare au acest scop (la fel şi
această carte).
Aşa cum vedem, există multe capcane, soluţii false, posibilităţi de
autopăcălire privind regulile şi obiceiurile despre alimentaţie. Merită
să reflectăm asupra acestora. Regulile pot părea prea severe la prima
încercare, însă ne pot face viaţa mai uşoară şi mai calculată. Este im-
portant însă, să fim consecvenţi în aplicarea lor. Să fim conştienţi că
bolnavul se va folosi de orice portiţă. Dragi părinţi! Să nu vă fie frică
să fiţi consecvenţi. Consecvenţa înseamnă ajutor - lumea devine mai
transparentă, orientarea mai uşoară, graniţele mai clare.
109
3.9. Restricţionarea activităţilor care consumă

energie
Am menționat faptul că nu neapărat mâncatul este important, ci
greutatea corporală. Dacă avem în vedere acest principiu, putem să
eliminăm multe tensiuni şi să dezvoltăm responsabilitatea bolnavu-
lui. Este mai uşor să ne concentrăm asupra greutăţii, decât să forţăm
bolnavul să mănânce. Deoarece părinţii nu se pot îngrăşa în locul fii-
cei lor (deşi, ar face-o cu plăcere sau i-ar da câteva kilograme de la ei),
iar forţarea s-a dovedit a fi o fundătură, după părerea noastră, ei pot
să facă un singur lucru: să restricţioneze activităţile prin care fata
consumă energie: ora de gimnastică, ora de balet, antrenamentul de
carate, mersul pe bicicletă, aerobicul de acasă, cele 300 de exerciţii
de abdomen, aruncarea gunoiului la ghenă în 5 etape – motiv pen-
tru a alerga în sus şi în jos pe scări, ş.a.m.d. Dacă aceste restricţii nu
ajută, fata va trebui să renunţe la şcoală până se face bine. Dacă nici
acestă variantă nu dă vreun rezultat, internarea fetei într-un spital
este necesară.
Regula 9.
Dacă bolnava nu se îngraşă, este nevoie de restricţionarea activi-
tăţilor consumatoare de energie.
Am auzit multe păreri contradictorii în legătură cu această regulă.

Mulţi părinţi nu îndrăznesc să limiteze nici măcar antrenamente-
le copilului extrem de slab. Aduc multe argumente false: „Îl las să
meargă cu bicicleta, poate îi vine pofta de mâncare.”, „Să mai meargă
duminică la competiţia de dans: e drept că are doar 40 kg, dar nu-şi
110
poate lăsa colegii!”, „S-o lăsăm să meargă la balet, ar fi foarte tristă

dacă nici acolo nu ar mai putea merge”, etc.
Bolnava nu se va schimba până când nu observă din partea părin-
ţilor ei consecvenţă şi limite clare. Cu toate acestea nu am interpreta
această situaţie, ca şi când părinţii nu au făcut ceva bine, ci mai de-
grabă am spune că este foarte greu să schimbe rutina de până acum.
Iar fata îi va provoca (inconştient!) prin greutatea ei, până va remar-
ca că părinţii vor impune cu consecvenţă regulile, care sunt de fapt
gândite cu scopul de a o ajuta.
Nu demult, m-am întâlnit a doua oară cu Silvia, o fată de 13 ani, anorexică

şi cu familia ei. Silvia se antrenează mult şi merge şi la dans. La prima
noastră întâlnire au avut loc recomandările obişnuite. S-au întors la con-
trol peste două săptămâni. Greutatea Silviei era în scădere. Am aflat că
mama ei nu a putut să renunţe la încurajările de a mănca mai mult. Iar
într-o duminică au lăsat-o la un concurs de dans pentru ca partenerii ei să
nu fie dezavantajaţi.
În această situaţie fata acţionează după cum îi dictează boala, iar

părinţii, de frică, se subordonează neîndrăznind să intervină. Dacă
unei persoane care a suferit un infarct i se poate interzice să se ridi-
ce din pat, de ce unei fete care are 35 kg nu i s-ar putea interzice să
se ridice din pat sau să nu se antreneze, chiar să nu mai meargă la
şcoală?
Sportul este un lucru excelent, înobiliează trupul şi sufletul. Însă,
cu nişte condiţii. Aşa cum fotbalistul de performanţă nu mai are voie
să joace dacă are probleme cu inima, tot aşa trebuie să interzicem
sportul acelei bolnave a cărei condiţie fizică nu permite acest lucru.
Bolnavele care au slăbit excesiv, datorită stării de subnutriţie au un
risc crescut pentru bolile cardiace, iar datorită lipsei de calciu, pen-
111
tru fracturi. Dansul, baletul, sportul de orice fel poate fi reluat trep-
tat doar dacă îmbunătăţirea este evidentă şi greutatea corporală a
fetei se apropie de limita normală.
Iată unul dintre eşecurile noastre.
Laura de 17 ani avea anorexie de 2 ani. Făcuse deja tratament, iar starea
ei se îmbunătăţise semnificativ: avea cu 2-3 kg sub greutatea normală,
iar menstruaţia nu-i venise încă. Părinţii ei au adus-o sperând că la secţia
noastră se va recupera de tot.
Ne-am apucat cu mare elan de consultaţiile familiale. Laura avea o rezis-
tenţă mare, dar nu era nimic neobişnuit în aceasta. Deoarece nu se îngră-
şase, am discutat cu părinţii ei despre necesitatea de a limita activităţile
fizice, pentru că încă mai era anorexică, chiar dacă viaţa ei nu mai era în
pericol. Am aflat că mergea la discotecă până la ora două dimineaţa. Am
fost de acord că acest lucru nu-i făcea bine şi am stabilit că va putea să
meargă din nou doar dacă greutatea ei va creşte. La următoarea întâlni-
re am aflat că Laura mergea în continuare la discotecă până dimineaţa,
pentru că părinţii nu au putut să reziste presiunilor ei. Ba mai mult, ar fi
lăsat-o să plece şi în Franţa ca translatoare (Laura era bilingvă, mama ei
fiind franţuzoaică). Când i-am vizitat acasă (despre vizitele la domiciliul
bolnavilor vom vorbi într-un capitol separat), tatăl nu era acasă, sunase
doar să vadă dacă am ajuns. Nu ne-a anunţat că nu va ajunge, altfel am fi
reprogramat întâlnirea.
Ne-a fost clar că părinţii nu-şi asumă nici măcar nişte paşi mici spre schim-
bare, de parcă pentru noi, terapeuţii, ar fi fost mai important ca Laura să
se facă bine. În acel moment am oprit tratamentul - nu pentru că ne-am
simţit jigniţi, ci pentru că am recunoscut lipsa motivaţiei pentru trata-
ment. Dacă se vor ivi probleme, vom sta la dispoziţia familiei pe baza unui
nou contract, dar nu dorim să facem o intervenţie de suprafaţă. Am învă-
ţat mult din cazul Laurei.”
112
Nu este posibil să se asigure un control total. Dacă fata vrea nea-

părat să facă mişcare, va putea să facă gimnastică sau câte abdomene
doreşte atunci când rămâne singură sau când părinţii dorm. Restric-
ţionările necesită încredere. De obicei, spunem fetelor că pe termen
scurt este uşor să-şi păcălească părinţii sau să ne păcălească pe noi,
dar pe termen lung se pedepsesc pe ele.
O altă întrebare care se pune este: „Dar ce se va întâmpla cu şcoa-
la?” Câteodată este într-adevăr şocant felul în care bolnava sau pă-
rinţii susţint că școala trebuie continuată chiar și în situaţiile când
fata este în pericol, având o greutate de 30-35 kg. Din păcate, trebuie
stabilite priorităţile. Ce este mai important? Şcoala sau viaţa copi-
lului? Sau dacă reformulăm întrebarea: evitarea carierei de bolnav
cronic sau mersul la şcoală? Dacă persistăm ca lucrurile să rămână
neschimbate, nu facem altceva decât să sprijinim cronicizarea bolii.
Ce se va întâmpla dacă fata va lipsi de la şcoală aşa de mult încât
va trebui să repete anul? Nimic. Poate să înveţe limbi străine, poate
să-şi dezvolte abilităţile de a lucra la calculator, îşi va prelungi anii
de liceu cu un an. Lumea nu se va prăbuşi şi pe lângă acestea, se va
vindeca. Următoarea regulă, valabilă în cazul elevilor, este o banali-
tate, suficient de dramatică şi răsunătoare – însă banalităţile au un
avantaj: sunt adevărate.
Regula 10.
Sănătatea este mai importantă decât şcoala sau sportul. Dacă
nu creşte greutatea, se poate suspenda mersul la şcoală. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru mişcare. Cât timp greutatea este ex-
trem de mică, fata nu are voie să facă sport!
113
3.9.1. Creşterea în greutate – o condiţie esenţială

Dacă fata nu se îngraşă şi trebuie impuse nişte restricţii pentru a aju-
ta schimbarea, cel mai util este ca părinţii să condiţioneze creşterea
în greutate de mersul la şcoală, orele de gimnastică, balet. Aceasta
este măsura cea mai adecvată pentru schimbare. Aşa cum am văzut,
cantitatea de mâncare consumată nu indică nimic concret, fiind doar
o măsură obiectivă. Părinţii pot liniştiţi să spună copilului: „Poţi să
mergi la balet atunci când ai 48 kg”. Dacă ei nu procedează în felul
acesta, problema schimbării devine necontrolabilă. Dacă se vor lăsa
convinşi de aparenţa măncatului mai cu poftă şi încep să creadă în-
tr-o schimbare reală, pot avea mari decepţii.
S-ar putea spune că este un şantaj. Dar, nu este aşa. Mai degrabă
stabilim condiţii pozitive pentru atingerea unui scop nobil. Şi, până
la urmă, acest scop este comun, dacă şi fata acceptă că trebuie să se
îngraşe.
Am mai avea o recomandare. Saltul brusc în greutate nu indică
neapărat o creştere reală. De multe ori vedem că fata se îngrăşă 1 kg
într-o zi, iar a doua zi „scapă” de acest kg în plus. Doar când greuta-
tea se menţine, putem să avem încredere că s-a produs realmente
îngrăşarea. Suspiciunea blândă nu strică, dacă în spatele ei, bolnava
vede că suntem conştienţi de trucurile bolii şi îi ţinem pumnii pen-
tru a reuşi. Vorbim aici de un scepticism sănătos care rezultă din
cunoaşterea naturii anorexiei.
Sugestie: greutatea propusă să fie menţinută de bolnavă cel

puţin trei zile.
114
De exemplu, putem să spunem fetei: „Dacă poţi să-ţi menţii greu-

tatea timp de trei zile, vei putea merge la şcoală. Însă, dacă greutatea
ta va scădea sub 44 kg, va trebui să rămâi acasă pentru cel puţin o
săptămână, pentru a ţi-o stabiliza.”
Stabilirea unor scopuri în ceea ce priveşte creşterea greutăţii, ajută
bolnavul doar prin consecvenţă în urmărirea schimbărilor. Dacă re-
nunţăm la principiile stabilite şi ne mulţumim cu rezultate mai mici,
direcţia schimbării se va răsturna şi vom fi în acelaşi loc de unde am
pornit. Iată un exemplu, elocvent în acest caz, din păcate unul dintre
eşecurile noastre clasice.
Franceska avea 16 ani şi o greutate de 36 kg. Am tratat-o timp de câteva

săptămâni la secţia noastră. S-a îngrăşat puţin, dar nu s-a întâmplat nici o
schimbare convingătoare. După un timp, deoarece veneau sărbătorile, am
lăsat-o acasă. Când părinţii au adus-o înapoi, toată lumea ne-a cerut să o
lăsăm acasă, deoarece mănâncă mai bine (pe vremea aceea, noi nu ştiam
că acest lucru nu înseamnă nimic). Am lăsat-o acasă pentru o săptămână,
condiţia noastră fiind să se îngraşe 1 kg. În caz contrar, urma să o inter-
năm din nou. Familia a acceptat acest lucru. Peste o săptămână, lipseau
200 de grame din kg-ul propus. Conform înţelegerii, trebuia să rămână în
spital. Franceska a încercat să ne implore să o lăsăm acasă, convingându-
ne că a fost răcită şi de aceea nu s-a îngrăşat, dar că are o dispoziţie mai
bună şi mănâncă mai bine. Am ezitat cu colega mea să-i acordăm vot de
încredere, dar până la urmă am externat-o. La întoarcere, greutatea ei era
cu 1 kg şi jumătate mai puţin decât cea stabilită.
Am primit o lecţie serioasă în privinţa consecvenţei. Nu este indicat să se
renunțe la internare dacă greutatea pacientei este chiar şi cu 100 de grame
mai mică faţă de cea propusă.
115
3.9.2. Stabilirea unui contract cu bolnava

Se recomandă să punem pe hârtie obiectivele şi sarcinile stabilite.
Acesta este un joc interesant şi nobil! Contractul (chiar sub forma
unui joc, de obicei, este luat în serios), conform regulilor de fair play,
utilizate în diplomaţie, ridică fata (care până acum a fost obişnuită
cu alte roluri) la nivelul unui partener egal. Astfel, contractul este un
mijloc puternic de dezvoltare a responsabilităţii.
Sugestie: să formulăm în scris un contract cu bolnavul des-

pre responsabilităţile sale şi recompensele la care se poate
aştepta dacă obţine anumite rezultate.
Să vedem un exemplu de contract, încheiat între Niki şi părinţii

ei după ce am discutat despre importanţa acestuia. După implemen-
tarea lui au scăzut mult tensiunile în familie, greutatea lui Niki a
început să crească (puteţi vedea într-un capitol anterior, curba ei de
greutate).
Tema intenţionalităţii în tulburările de alimentaţie este una im-
portantă. Deoarece mâncatul este un act conştient, mulţi încearcă
să argumenteze logic: „Dar nu vezi că….? De ce faci acest lucru? Să ai
voinţă!”. Este uşor de spus. În problemele emoţionale însă, sfaturile
raţionale nu dau nici un rezultat.
Această conştiinţă însă nu este totală. Să ne gândim la exemplul
următor: cineva umblă de două zile în deşert fără apă şi când ajunge
într-o oază este rugat să nu bea, să aştepte cu răbdare. Probabil nu va
reuşi foarte uşor: setea, care este un impuls biologic necesar pentru
asigurarea vieţii, îl va zori. Câteva minute va putea să aştepte, dar
nu ne putem aştepta la o manifestare de voinţă mai serioasă. Cam
116
Contractul lui Niki cu părinţii ei

Înţelegere
Subsemnaţii în data de astăzi (2004.09.24.) am stabilit o înţele-

gere:
Nicoleta se angajează că în următoarea săptămână să se îngraşe 1
kg şi până în data de 2 octombrie să ajungă la 46 kg. În caz contrar,
2 săptămâni nu va merge la şcoală. Apoi, se angajează că va păstra
timp de o săptămână această greutate şi începând cu 10 octombrie
îşi va propune din nou creşterea în greutate.
Noi, părinţii, promitem că nu vom critica ce şi cât mănâncă Niki,
aceasta fiind responsabilitatea ei. Vom avea grijă ca în familie să
vorbim cât mai puţin despre mâncare!
Prin semnătură fiecare din părţi îşi asumă că va respecta înţele-

gerea.
Nicoleta d-na L. d-nul L
astfel se întâmplă şi cu tulburările de alimentaţie. Mâncatul pe de

o parte, este un act conştient, dar aspectul obsesiv al bolii generea-
ză o presiune puternică. Însă, în terapie avem nevoie şi de această
conştiinţă parţială care urmează să fie mobilizată de bolnavă. Este
bine dacă subliniem responsabilitatea. Aceasta înseamnă o aborda-
re etico-spirituală. Astfel simptomele tulburărilor de alimentaţie nu
sunt privite doar la nivel instinctual – vom vorbi despre aceasta în
capitolul următor.
Gradul de intenţionalitate se întinde pe o scală largă. La un ca-
păt se situează bolile, accidentele, în care contribuţia bolnavului este
minimă: de exemplu pneumonia sau schizofrenia. La celălalt capăt
se situează simulările: „bolnavul” nu are nici o problemă, dar joa-
117
că conştient, înşeală. La majoritatea bolilor trebuie să ne gândim la

o trecere între aceste puncte extreme. Dacă sunt anxios, pot să-mi
reduc conştient nivelul de anxietatea gândindu-mă la altceva. Asta
este valabil şi în cazul tulburărilor de alimentaţie.
3.10. „Rolul” tensiunilor familiale

Tulburările de alimentaţie sunt asociate cu mult mai multe tensiuni
decât o altă boală. Dacă cineva are pneumonie, ulcer gastric, este în
convalescenţă după o operaţie, rolul familiei este evident: de a-l spri-
jini, a-l ajuta, a se îngrijora pentru el. Nu prevalează sentimentele
negative faţă de bolnav. Familia tolerează un bolnav, care suferă de
pneumonie şi care este nemulţumit şi iritabil. În cazul tulburărilor
de alimentaţie situaţia stă altfel. Tensiunile, resentimentele capătă
o poziţie centrală în cadrul familiei şi devin un factor important al
bolii. Ele, pe de o parte sunt cauzele bolii, pe de altă parte, sunt con-
secinţele ei. Tensiunile neexprimate predispun la formarea simpto-
melor psihosomatice, care la rândul lor duc la alte tensiuni din cauza
aspectului lor cronic şi a influenţei lor asupra familiei.
Legat de stres, merită să se aplice următorul test: pe o scală de la
0 la 100%, fiecare persoană e rugată să aproximeze nivelul de stres
a tuturor membrilor de familie. Tensiunea mamei este de 80-90%,
tensiunea tatălui este puţin mai scăzută, a bolnavei de 50-60%, iar a
fratelui sau sorei de 40-50%. Merită să se refacă acest test la fiecare
întâlnire, astfel vom putea aprecia tendinţa, direcţia schimbării.
Starea de tensiune în sine nu este o problemă. Să ne gândim de
exemplu la sportivi: performanţele extra pot fi atinse doar într-o
stare suficient de excitată. Fără implicare, nu putem obţine rezultate
serioase. Tensiunea, în sine nu este, deci o problemă, dar dacă nive-
118
lul acesteia este prea mare, poate să împiedice funcţionarea normală

a familiei, poate să se risipească multă energie.
Simptomele psihosomatice, precum şi simptomele tulburărilor
de alimentaţie au o legătură strânsă cu stresul. De obicei, copilul hi-
persensibil reacţionează la tensiunile mărunte, de fiecare zi printr-o
simptomatologie psihosomatică. Nu este vorba că tensiunile famili-
ale ar fi „cauzele” tulburărilor de alimentaţie. Nu are sens să ne gân-
dim aici la cauze şi consecinţe. Ceea ce ştim este că şi stresul joacă
un rol important în dezvoltarea şi menţinerea simptomatologiei. De
aceea, merită să le reducem.
3.11. Renunţarea la triangulare

Regulile legate de alimentaţie, descrise în capitolele precedente, au
ca scop scăderea tensiunilor familiale. Se întâmplă frecvent ca atunci
când doi membri de familie se ceartă, un al treilea intră în discu-
ţie, eventual comentează cele auzite sau ia partea unuia dintre cei
doi, dorind să facă dreptate (de exemplu părinţii). Acest fenomen
se numeşte triangulare (vezi şi în capitolul „descrierea noţiunilor de
bază ale terapiei de familie”). Triangularea în sine este un fenomen
relaţional obişnuit. Relaţia între două persoane poate să fie întări-
tă de acordul, acceptarea unei a treia persoane. De exemplu, pe o
insulă nelocuită ar trăi o pereche de îndrăgostiţi, care peste câteva
săptămâni ar sări unul la gâtul celuilalt. Dacă îşi pot privi relaţia din
perspectiva unei a treia persoane, comportamentul de acceptare din
partea acesteia ar ajuta stabilizarea relaţiei. Acesta este aspectul po-
zitiv al triangulării. Este însă, adevărat că triangularea poate genera
probleme noi. Să vedem o situaţie frecventă.
Părinţii suportă greu dacă doi fraţi se ceartă şi se străduiesc să
intervină, să facă dreptate şi ordine. Pe termen lung, toată lumea
119
pierde. Pe termen scurt are de câştigat doar copilul de partea căruia

a intervenit părintele, însă, el nu va învăţa să-şi rezolve cinstit con-
flictele cu fratele său. Celălalt copil, în defavoarea căruia s-a făcut
dreptate, se va simţi prost şi va avea impresia că ceilalţi s-au asociat
împotriva lui.
Părinţii, din cauza că-şi fac griji, se străduiesc să intervină în dis-
cuţiile copiilor. Se îngrijorează de exemplu, că fratele mai mare, mai
dur, îl va bate pe cel mic. Nu se gândesc însă, că deşi copiii petrec ore
împreună niciodată nu ies scandaluri mari. De ce oare după ce vin
părinţii acasă de la serviciu se amplifică conflictele? Foarte frecvent,
tocmai pentru că părinţii intervin în conflict. Dorinţa copilului să-şi
câştige părinţii de partea lui, este o nevoie străveche. Dacă părintele
acceptă acest joc, mecanismul se va perpetua.
De aceea e bine ca în cazul în care există un conflict între doi mem-
brii de familie, al treilea să nu intervină şi să aibă încredere că cei doi
(de exemplu copiii) vor reuşi să-şi rezolve conflictele. Să le ofere o
şansă. Dacă unul dintre ei cere ajutor, să i se spună: „să rezolvaţi voi
problema, să discutaţi cum să fie, la ce fel de emisiune să vă uitaţi, cu
ce să vă jucaţi, cine să folosească internetul”, ş.a.m.d. Să se respecte
în familie următoare regulă – se intervine doar dacă situaţia se agra-
vează. Exemplul anterior ne arată că frații de multe ori sunt singuri,
fără supraveghere părintească şi reuşesc să-şi rezolve conflictele. Ur-
mătorul exemplu ilustrează acest lucru:
O mamă tânără s-a plâns că fetele ei de 9, respectiv 11 ani, nu se suportă

de mici şi se ceartă mai tot timpul. Ea, nesuportând tensiunile, se strădu-
ieşte să facă ordine şi de obicei îi spune celei mari să se oprească căci ea
este cea mare care are mai multă minte. Cea mică a învăţat că ajunge să
strige după „armata salvatoare”- vine mama şi face ordine. Iar, cea mare va
învăţa că ea este copilul cel rău. După ce am discutat despre natura aces-
120
tor conflicte, mama a reuşit să accepte să nu intervină în conflictul dintre

copii şi să-şi continue treaba liniştită în bucătărie sau să se uite la televi-
zor. Le-a încurajat să se înţeleagă între ele, să-şi rezolve singure situaţia
conflictuală şi să o lase pe ea în pace. După ce a procedat în felul acesta, a
doua zi s-a întâmplat ceva fără precedent în istoria familiei: fata cea mare
îi citea celei mici o poveste, iar cea mică o asculta, stând pe un scaun, cu
sufletul la gură.”
Un alt exemplu:
Un băiat de 15 ani, care avea probleme comportamentale şi uneori folosea

şi droguri, se certa zilnic cu fratele lui de 13 ani, favoritul familiei. Cel mic
a învăţat că dacă fratele lui se leagă de el, ajunge să strige după ajutor.
Atunci apărea tatăl lor mânios, care de obicei încerca să facă dreptate prin
a-l convinge pe cel mare să se îndrepte. Acest tată mi-a povestit la urmă-
toarea noastră întâlnire că a încercat să nu intervină în discuţia băieţilor.
Când a auzit din camera băieţilor strigătele băiatului mic care cerea ajuto-
rul lui, el, deşi i-a fost greu, nu s-a dus să facă dreptate conform scenariului
cunoscut. Spre marea lui surprindere, după o jumătate de minut strigătele
au încetat, ca apoi să se audă râsete din camera băieţilor.
Cunoaşterea acestor informaţii poate să provoace schimbări

enorme în viaţa unei familii sau chiar a unei organizaţii. Putem să
economisim multă energie, să creăm relaţii mai clare în familie, să
oferim şansa unor membri de familie consideraţi slabi, să acţioneze
independent chiar şi în situaţii mai grele. Acesta este un semn al în-
crederii şi nu înseamnă „indiferenţa” părintelui. Putem să percepem
această situaţie ca şi cum am oferi o şansă membrilor familiei să-şi
rezolve problemele. Chiar şi un copil de 3 ani are mijloacele lui în
121
raport cu fratele lui de 15 ani. El ştie foarte bine cum să-şi enerveze
fratele mai mare.
Sugestie: Să reflectăm asupra relaţiilor existente în familie.

Dacă reuşim să le identificăm pe cele negative, ar fi bine să
renunţăm la ele şi să oferim o şansă membrilor familiei să-
şi rezolve singuri conflictele.
3.12. Metoda cererilor reciproce

Scăderea tensiunilor este interesul elementar al oricărei familii.
Dacă, însă, există în familie o boală a cărei evoluţie depinde de ten-
siunile psihice, această sarcină va avea o importanţă şi mai mare.
Membrii familiei sunt nervoşi, nerăbdători, iritabili, iar într-o astfel
de situaţie, găsirea unor soluţii de compromis este şi mai dificilă.
Există o metodă simplă pentru reducerea tensiunilor de acasă:
membrii familiei să înveţe să ceară unul de la celălalt. Este clar că
ei au cerut şi până acum câte ceva unul de la celălalt, dar nu întot-
deauna cu succes. De ce? Pot exista mai multe motive. Unul dintre
ele poate să fie faptul că cererile obişnuite de multe ori sunt însoţite
de furie: „Nu duci odată gunoiul?” sau „Nu ai atâta minte ca să pui
capacul pe pasta de dinţi?”. Pe lângă aceste întrebări ironice se poate
apela la o altă variantă, dar tot fără succes: „Te rog foarte frumos să
binevoieşti să duci gunoiul!” Mânia inhibată va acţiona ca o bombă
cu efect întârziat: nu va trece mult timp şi copilul îşi va lua revanşă –
nu o dată, ci de trei ori. Vom putea obţine rezultate mult mai bune,
122
schimbând comportamentul membrilor noştri de familie dacă în loc

de agresivitate, furie, procedăm deschis, cu consecvenţă şi hotărâre.
Se întâmplă des să nu comunicăm dorinţa noastră celorlalţi mem-
brii ai familiei ca o rugăminte, ci ca o pretenţie, într-o formă imper-
sonală. „Cineva ar putea să-mi aducă ochelarii!”, „Iarăşi nu a spălat
nimeni vasele!”, „Mi-e sete!” – suspină părintele obosit în fotoliu.
Cine ar trebui să sară? Copilul? Partenerul? Deoarece mesajul nu
este clar (de la cine/când), nu este sigur că va găsi ascultare. Iar am-
biguitatea va fi sursa unor noi discuţii.
Dacă membrii familiei învaţă să ceară unul de la celălalt, învaţă să
dea şi să primească, se pot întâmpla miracole (vezi efectul de avalan-
şă amintit anterior).
Metoda cererilor reciproce este o modalitate excelentă de a reduce
tensiunile. Merită ca fiecare persoană să ceară ceva de la ceilalţi. La
o familie de 4 membri aceasta înseamnă de 4 ori 3, adică 12 cereri,
astfel, toată lumea cere ceva de la toată lumea. Cererile trebuie să
corespundă următoarelor reguli:
■■ Cererea să fie reciprocă! Aceasta se rezolvă dacă fiecare persoană
cere ceva de la toată lumea. Dacă nu ar fi aşa, s-ar răsturna echi-
librul. Astfel, şi părinţii trebuie să ceară ceva unul de la celălalt,
chiar dacă cel care are probleme, este copilul. Ar putea să refuze
să ceară, spunând că ei nu au probleme. Însă, copiii vor urmări
cu vigilenţă dacă părinţii vor îndeplini sau nu sarcinile asumate.
Părinţii sunt un model, un exemplu pentru copii.
■■ Cererea să fie măsurabilă şi concretă, niciodată generală! Putem să
cerem ceva ce am dori ca celălalt să facă sau să nu facă - de exem-
plu să nu exerseze la saxofon după ora nouă (englezii spun că un
domn ştie să cânte la saxofon, dar niciodată n-o face), putem să
cerem chiar şi o „bagatelă” jucăuşă, de exemplu să stea în cap un
minut în fiecare zi. Să nu uităm ca cererea să se refere la un com-
123
portament şi nu la schimbarea unei trăsături! Asta este cel mai

dificil de perceput pentru părinţi, ei de obicei ar dori schimbări
de caracter, însă finalitatea acestor tipuri de schimbări se pierd în
ceaţa îndepărtării, iar copilul ar eşua în încercările lui. În loc de
cerinţe de genul: „Să fii mai sârguincios”, „Să fii mai punctual”,
„S-o iubeşti mai mult pe bunica”, ar fi mai util dacă cererile ar
suna astfel: „Să înveţi zilnic o jumătate de oră la germană”, „În
fiecare dimineaţă să porneşti la şcoală cel târziu la 7,30”, „S-o vi-
zitezi pe bunica cel puţin o dată pe săptămână”.
■■ Este important ca cererea să poată fi realizabilă! Este bine ca cere-
rea să nu fie una banală, care poate fi foarte uşor de îndeplinit,
dar nici una imposibilă. Am obţine doar refuz, ceea ce nu este
bine pentru nimeni. Câteodată scopul inconştient al cererii unor
lucruri imposibile este să prelungim plângerile şi să arătăm cu
degetul spre celălalt: „Degeaba cer, oricum nu vei reuşi!”.
■■ Dacă s-a cerut prea mult, este posibil să se negocieze! Dacă, de exem-
plu, copilul îi cere mamei sale să facă gimnastică zilnic câte o ju-
mătate de oră, mama poate să accepte să facă exerciţii doar de trei
ori pe săptămână. Dacă este convenabil aşa, este în ordine, dacă
însă persoana care a formulat cererea e nemulţumită, va putea să
ceară altceva.
■■ Persoana spre care s-a formulat o cerere să aibă drept de veto! Dacă
nu poate satisface cererea, nu trebuie să se justifice. E suficient să
spună: „Din păcate acum nu pot să-mi asum ceea ce mi s-a cerut”.
Nimeni nu ar trebui să se supere. Persoana poate să ceară altceva.
Însă, mai devreme sau mai târziu toată lumea va trebui să-şi asu-
me ceva. Din acest punct de vedere, membrii familiei sunt egali.
Chiar şi cel mai mic copil va avea drept de veto. Nimeni să nu-şi
asume nimic din constrângere.
124
■■ Cererea să fie formulată cu scopul de a obţine ceva pentru propria

persoană şi nu din dorinţa de a face un bine unui alt membru de
familie! Să fie un pic egoist! Să nu ceară mama soţului ei s-o ajute
pe fată la matematică, ci să se gândească la ceva pentru ea însăşi.
Cererea să fie deci directă, să nu implice un alt membru de familie
(vezi: triangularea).
■■ Cererea să se refere la o activitate regulată, repetitivă şi nu la un „ca-
dou” unic! Să fie o sarcină care se repetă cel puţin o dată pe săptă-
mână sau chiar zilnic. Nu este o soluţie dacă copilul cere o bicicle-
tă de la tatăl lui. (Ce îşi va asuma tatăl este o altă problemă – aşa
cum am văzut, există şi drept de veto)
■■ Persoana să-şi asume realizarea sarcinilor care au o probabilitate
de reuşită de 99%! În caz contrar, toată lumea va fi decepţiona-
tă: persoana care şi-a asumat sarcina respectivă se va decepţiona
pe ea însăşi, va „fabrica” diverse pretexte şi va avea sentimente
de vinovăţie, iar cea care a cerut şi nu a primit acest mic servi-
ciu, probabil va fi decepţionată. Dacă zicem: „Bine, fie!” – are o
probabilitate de succes de 10%. „Voi încerca!”- probabilitatea este
de 30%. „Este posibil”- 50%. „Fac tot ce depinde de mine”- 70%.
„Încerc”- 80%. „Îmi asum”- 99%! Doar dacă are un accident sau în
caz de forţă majoră, poate să fie scutită. Altfel merită reproşurile
dacă nu a realizat ceea ce şi-a asumat!
■■ Dacă cineva observă că un membru de familie nu-şi respectă an-
gajamentul faţă de el, e bine să discute cu el. Orice angajament
trebuie dus până la capăt! – neîndeplinirea propriului angajament
să nu fie un mijloc de răzbunare! Îndeplinirea sarcinilor asumate
ar trebui să fie independentă de modul în care ceilalţi satisfac sau
nu cererea noastră.
■■ Să nu acceptăm situaţia în care cineva nu ştie ce să ceară de la
cealaltă persoană. Asta ar fi o jignire gravă. Mesajul ar fi: celălalt
125
nu-l onorează prin a cere ceva de la el, sau îl sfidează sau nu este
dispus să se gândească ce anume doreşte. Să nu uităm: chiar şi
cererile mărunte, copilăreşti au valoare. Nu trebuie să cerem nea-
părat un lucru însemnat.
Mulţi au impresia că sarcinile sunt artificiale, dar aspectul artifici-
al dispare în câteva zile, mai ales după ce toată lumea simte că merită
să îndeplinească cerinţele, deoarece primeşte şi el ceva.
Cererile reciproce pot continua multă vreme. Merită ca familia să
se adune la sfârşitul săptămânii sau o dată pe lună şi să petreacă o ju-
mătate de oră discutând despre ele. Cerinţele se pot pune pe hârtie,
cel mai mic membru al familiei putând fi grefierul. În ultimul timp
am întâlnit destul de frecvent situaţia în care un membru de familie
a editat cererile reciproce sub formă de tabel şi a lipit hârtia pe uşa
frigiderului.
Sugestie: familia să încerce jocul cererilor reciproce. Înde-

plinirea angajamentelor trebuie evaluată săptămânal. Cu
aceasă ocazie fiecare membru de familie va avea posibili-
tatea să spună în ce procent i-au fost îndeplinite cererile.
Dacă îndeplinirea cererilor între doi membri de familie nu
s-a realizat, se formulează cereri noi.
Am întâlnit familii, în care metoda nu a funcţiont. În acest caz,

există tensiuni interioare serioase. Când tensiunile în familie sunt
prea mari şi membri de familie nici nu mai pot să ceară ceva de la
ceilalţi, problemele de comunicare în familie sunt deja foarte mari.
S-a întâmplat de multe ori ca fata bolnavă să ceară ceva de la cei-
lalţi, iar ceilalţi să ceară doar de la ea. Astfel, ea a devenit centrul
126
atenţiei. Nu este o soluţie favorabilă! Se formează un sistem mai

sănătos de relaţii dacă în cadrul familiei, nimeni nu este într-o po-
ziţie favorizată în care lumea se învârte în jurul ei. Se mai întâmplă
frecvent, ca toată lumea să-şi îndeplinească angajamentele, excepţie
făcând părinţii care nu şi-au satisfăcut cerinţele unul faţă de celălalt.
Aceasta în general indică problemele de comunicare între parteneri.
Copiii sunt hipersensibili la astfel de probleme. Bineînţeles, părin-
ţii pot să susţină că nu ei sunt cei bolnavi, ci copilul, şi nu are nici
un rost să fie „chinuiţi” cu asemenea prostii. Avem două argumente
serioase pentru a convinge familia de necesitatea acestui lucru. Pri-
mul ar fi că se perturbă echilibrul familiei: dacă la un punct jocul nu
funcţionează, balanţa se înclină. Celălalt argument este că cei mici
privesc dacă părinţii iau sau nu în serios, jocul. Dacă văd că acest
lucru nu se întâmplă, nici ei nu-şi vor îndeplini la modul cinstit an-
gajamentele. Entuziasmul lor se stinge, iar nivelul tensiunilor rămâ-
ne acelaşi. Părinţii sunt un model pentru copii. Una dintre cele mai
eficiente forme de învăţare este cea după model. Este adevărat că ei
nu sunt bolnavi, dar pot să-şi ajute copilul cel mai bine dacă intră
în jocul comun, dacă îşi onorează membrii de familie participând la
ghiduşia comună.
3.13. Cum să comunicăm fără tensiuni?

Comunicarea eficientă este extrem de importantă în orice relaţie.
Este firesc ca toată lumea să dorească să-şi impună punctul de ve-
dere, opinia. Dezvoltarea comunicării a devenit o profesie; existen-
ţa consilierilor PR care-i ajută pe politicieni şi manageri, este deja o
obişnuinţă. Să vă reamintim un exemplu vechi: în 1960, Kennedy a
câştigat alegerile din SUA, deoarece telespectatorii l-au văzut ca fi-
ind un bărbat tânăr, atrăgător, care comunică foarte bine. În schimb,
127
contracandidatul său, Richard Nixon a pierdut alegerile datorită

unor deficienţe de comunicare (se bâlbâia, transpira), deşi era o per-
soană inteligentă. Studiile de opinie au arătat că chiar şi peste câţiva
ani populaţia îşi amintea în mai mare măsură aceste scăpări decât
aspectele pozitive. Peste opt ani, datorită faptului că şi-a îmbunătă-
ţit abilităţile de comunicare în urma trainingurilor şi consilierii de
specialitate, a reuşit să câştige fotoliul prezidenţial. De exemplu, în
timpul pregătirilor s-a simulat o conferinţă de presă, când i s-au pus
întrebări dure, jignitoare, inclusiv despre viaţa sexuală a mamei lui.
La toate acestea el trebuia să dea un răspuns frapant şi rapid, bineîn-
ţeles după şabloane şi elemente comportamentale prefabricate. Era
pregătit să refuze întrebarea sau să reacţioneze cu umor, eventual să
ceară amânare, să nu se încurce sau să se fâstâcească.
Afirmarea şi susţinerea punctului de vedere constituie abilităţi
care se pot învăţa. Nimeni nu se naşte cu capacitatea de a-şi susţine
părerea cu uşurinţă. Copilul mic are puţine mijloace la îndemână: în-
căpăţânarea, datul din picioare, plânsul. Copiii mai mari învaţă deja
alte metode: seducţia, inducerea sentimentelor de vinovăţie, etc. Să
ne gândim pentru moment la noi: ce facem ca adulţi dacă dorim să
obţinem ceva? Trebuie să recunoaştem că şi noi recurgem la trucuri.
Putem, însă învăţa să ne susţinem punctul de vedere cu fermitate şi
hotărâre. Trainingurile, execiţiile care îşi propun dezvoltarea acestor
abilităţi seamănă un pic cu lecţiile de actorie. Spre exemplu, noi, la
şedinţele de grup exersăm nişte scenete scurte şi apoi le înregistrăm
pe casetă video. Când le revedem (putem să oprim caseta chiar şi în
fiecare minut), discutăm despre alte soluţii ce s-ar fi putut găsi pen-
tru rezolvarea conflictelor, pentru o impunere mai eficientă a punc-
tului nostru de vedere. Aceasta este o metodă foarte bună şi creativă,
care dezvoltă prin joc acele abilităţi de care avem nevoie cu toţii.
128
De ce sunt importante toate aceste abilităţi în viaţa de familie? În

primul rând, pentru că fetele bolnave de tulburări de alimentaţie nu
reuşesc să-şi impună opinia, să-şi exprime sentimentele şi să obţină
fără tensiuni, ceea ce-şi doresc. În acest sens, am dori să le oferim
ajutor. Bolnavii care suferă de tulburări de alimentaţie, şi în general
de boli psihosomatice, nu reuşesc să-şi exprime verbal sentimentele
negative şi anxietăţile. Ei comunică altfel, prin limbajul simptome-
lor. Însă, dacă vor reuşi să spună ceea ce îi deranjează, nu vor avea
nevoie de mesaje codificate, de simptome.
Tipuri de comportament
Din punctul de vedere al comportamentului de autoafirmare, putem
să distingem 4 tipuri:
Persoana pasivă se supune uşor voinţei celorlalţi, se umileşte, este
inhibată, stângace, anxioasă, etc. Nu reuşeşte să obţină ceea ce do-
reşte, preferând mai degrabă să se retragă. În consecinţă, nu-şi va
atinge scopul. Cum comunică omul pasiv? Îşi apleacă capul, îşi lasă
privirea în jos, vorbeşte încet, are semne de stânjeneală în vorbire,
se împotmoleşte, repetă cuvinte, recurge la pauze lungi în vorbire,
ş.a.m.d. Dacă luăm la rând diferitele căi de comunicare (mimica, miş-
carea, privirea, ţinuta, tonalitatea vocii, reglarea distanţei, gesturi-
le), putem să descriem caracteristicile comportamentale ale omului
pasiv.
Persoana agresivă vorbeşte tare, se uită direct la celălalt, îşi ţine
capul în sus, îşi strânge pumnii şi gesticulează, face mişcări amenin-
ţătoare, se aşează într-o poziţie ofensivă. Dacă ne uităm la diferitele
căi de comunicare, vedem exact opusul a ceea ce am observat la tipul
anterior. Persoana care se comportă în felul acesta, obţine probabil
ceea ce-şi doreşte, dar pe termen lung nu va câştiga, datorită tensiu-
nilor provocate în mediul său. Să ne gândim de exemplu, la modelul
de şef aspru.
129
Al treilea tip este comportamentul pasiv-agresiv. Persoana cu un

astfel de comportament este şi ea agresivă, dar utilizează formele
ascunse ale agresivităţii. Îi place să-i învinovăţească pe ceilalţi. Se
caracterizează prin comportament manipulativ, intenţii ascunse,
batjocură, ironie, aluzii, comportament de martir, reproşuri, adică
orice comportament prin care vrea să-l doboare pe celălalt, dar nu la
modul deschis. Acest comportament trezeşte animozitate în celălalt
şi nici acest comportament nu este unul de succes pe termen mai
lung.
Al patrulea tip de comportament este cel asertiv, spre care este de
preferat să tindem. Ce este asertivitatea? Este acea formă a autoafir-
mării, când ne atingem scopul cu hotărâre şi fermitate, dar fără să-l
jignim pe celălalt. Asertivitatea implică hotărâre, dar nu şi agresivi-
tate. Aceasta este esenţa, pentru că dacă în comportamentul nostru
se amestecă chiar şi un pic de agresivitate, partenerul nostru sensibil
o recepţionează şi răspunde tot cu agresivitate. Iată cum se caracte-
rizează comunicarea unei persoane asertive: intensitate sonoră me-
die, calmă; vorbire continuă, uniformă, fără semne de jenă; poziţia
corpului şi capului dreaptă; privire deschisă şi senină; contact vizual
susţinut; gesturi calme şi hotărâte (gesturile cu palma deschisă în-
seamnă că nu există intenţii de ofensare; să ne amintim, că obiceiul
strângerii de mână provine din faptul că strămoşii noştri au demon-
strat în acest fel că nu aveau armă în mână).
Drepturile asertive
Fiecare persoană are dreptul de a-şi exprima părerea şi punctul de
vedere. Asta înseamnă să fie asertivă. Iată o listă cu principalele
„drepturi” asertive:
Persoana
■■ să decidă asupra comportamentelor, gândurilor şi sentimentelor
sale şi să-şi asume responsabilitatea consecinţelor
130
■■ să nu-şi justifice comportamentul

■■ să hotărească dacă este sau nu responsabil pentru rezolvarea pro-
blemelor altora
■■ să-şi schimbe opinia
■■ să facă greşeli şi să-şi asume consecinţele
■■ să spună „nu ştiu”
■■ să-şi rezolve singur problemele, indiferent de bunăvoinţa celor-
lalţi
■■ să nu decidă logic
■■ să spună „nu înţeleg”
■■ să spună „nu mă interesează”
■■ să spună „nu” fără să se simtă vinovată.
Asertivitatea este strâns legată de exprimarea autentică a senti-
mentelor. Persoanele care suferă de tulburări de alimentaţie nu re-
uşesc întotdeauna acest lucru. Sunt retraşi, comunică deficient, nu
reuşesc să-şi exprime sentimentele şi descifrează greu sentimentele
celorlalţi. Însă, această capacitate de a comunica, fără a jigni cealaltă
persoană, poate fi dezvoltată.
Trebuie să facem diferenţă între agresivitate şi exprimarea auten-
tică a sentimentelor. Putem de exemplu să spunem „Am fost foarte
furioasă pentru că ai întârziat la film”, „Mi-a fost ruşine pentru că nu
am primit nici un ajutor”, sau „Ceva nu-mi place”. Dacă mă exprim la
persoana întâi şi pun accent pe ceea ce se întâmplă cu mine, vorbim
despre exprimarea autentică a sentimentelor. Dar, dacă mă exprim
folosind persoana a doua, va suna ca o acuzaţie, un reproş sau un
atac mânios. Ar fi bine să evităm acest lucru. Să vedem diferenţa
dintre cele două tipuri de propoziţii:
– Am fost foarte furioasă pe tine pentru că ai întârziat la film.
– Tu întârzii tot timpul!
131
În prima propoziţie îmi exprim deschis sentimentele, fără să-mi

fie ruşine pentru emoţiile pe care le am. Nu este un atac, ci o dez-
văluire a ceea ce am simţit. A doua variantă pare un atac direct, o
etichetare a celeilalte persoane.
Modalităţile adecvate de exprimare pot fi exersate. De exemplu,
se poate propune următorul exerciţiu: fiecare membru de familie să
noteze în fiecare săptămână două situaţii, când a reuşit să-şi impună
punctul de vedere, fără să rănească pe cineva. Acest exerciţiu poa-
te să fie util şi pentru acei părinţi, care fac greşeala de a avea doar
pretenţii faţă de proprii lor copii. Dacă îi adresăm copilului o cerere
politicoasă, obţinem rezultate mult mai bune, decât dacă ne folosim
doar de autoritatea pe care o avem. Este la fel de important ca şi co-
piii să îndrăznească să ne ceară gesturi mărunte, iar noi să le facem
favoruri (de exemplu, să le ducem revista preferată în cameră sau
să-I servim cu un pahar de suc). Aceste favoruri se întorc înapoi mul-
tiplicat, gesturile mărunte formând ţesătura comunicării cotidiene.
3.14. Certurile bune şi rele

Discuţiile contradictorii nu sunt dăunătoare neapărat. Dacă două
persoane au păreri diferite şi amândouă doresc să-şi impună punctul
de vedere, este inevitabil să nu apară tensiuni şi discuţii. După ce se
clarifică lucrurile, se găseşte şi o soluţie. Însă, se face diferenţă între
certuri bune şi rele. Prima se orientează spre clarificarea probleme-
lor, aduce schimbare şi are rezultate pozitive. Certurile rele au ca şi
scop jignirea celeilalte persoane.
În forma lor obişnuită certurile rele se derulează conform unui
raţionament asemănător:
Nu ai pus capacul pe pasta de dinţi.  Şi ieri ai uitat să-l pui. 
Întotdeauna uiţi.  Niciodată nu te interesează ce este în baie. 
132
Nu-ţi pasă de nimic.  De fapt ai avut de la cine moşteni: şi maică-

ta/taică-tău e tot aşa.  Ce să mai aştept de la tine, toată familia ta
a fost la fel.
Să vedem cum se construieşte raţionamentul! Se începe cu o gre-
şeală actuală după care se generealizează (nici ieri, nici chiar strămo-
şii). Totul se rostogoleşte într-o direcţie, ca o avalanşă. Până la urmă
nepăsarea apare ca o caracteristică generală a personalităţii.
Comportamentul copilului nu se poate schimba cu asemenea re-
proşuri! Pe moment îi va fi rușine, dar până mâine va uita că ar fi
trebuit să pună capacul pe tub. Cearta şi reproşul vor avea un efect
invers. De ce? Probabil pentru că reproşul înseamnă agresivitate, la
care – regulă veşnică- în general se răspunde tot cu agresivitate. Şi
bineînţeles, copilul va găsi metoda potrivită ca să-şi exprime şi el
agresivitatea. Probabil va răspunde prin agresivitate mascată, prin
încăpăţânare sau rezistenţă pasivă. Nu poate să spună că îl deranjea-
ză furia părintelui, dar torpilează în secret ceea ce doreşte părintele
să obţină.
Cum arată o ceartă bună?

Partenerii de discuţie exprimă ceea ce nu le place apelând la dezvălu-
irea propriilor sentimente.
Criticile se referă la comportamente actuale; dacă se răscoleşte
trecutul, totul va fi condamnat la eşec.
Părţile se străduiesc să găsească o soluţie constructivă, care pro-
babil implică o schimbare.
În cursul discuţiei nu se folosesc jigniri şi etichete la adresa celei-
lalte persoane. Se critică doar comportamentul şi nu persoana.
Avem deci voie să ne certăm, dar să încercăm să avem discuţii con-
structive, orientate spre schimbare! Vom câştiga cu toţii mai mult.
Mai trebuie să vorbim despre un principiu foarte valoros: gândirea
pozitivă. Suntem predispuşi să vedem lucrurile în negru, să laudăm
133
foarte rar şi să umblăm cu o faţă morocănoasă. Am putea schimba

această viziune şi, conform exemplului banal, am putea vedea paha-
rul pe jumătate plin şi nu pe jumătate gol. Lauda nu ar trebui să fie
doar o caracteristică a copilăriei mici sau a lunii de miere, ci ar trebui
să fie prezentă în viaţa noastră.
Următoarea sugestie ne poate ajuta în acest sens:
Sugestie: membrii familiei să-şi noteze zilnic două aspecte

pozitive, cum ar fi bucuriile minore, de genul: poştaşul mi-a
zâmbit, soarele a ieşit de după nori pentru 2 minute, am
auzit pe stradă o muzică de chitară foarte plăcută, etc. Nu e
nevoie să se gândească la lucruri mari: viaţa este alcătuită
din lucruri mărunte. De asemenea, se recomandă notarea
laudelor primite de la ceilalţi.
3.15. Rolul evoluţiei comunicării în viaţa familiilor

În ultimii ani, au apărut tehnologii noi de comunicare. Este o bana-
litate că acestea ne-au schimbat viaţa de fiecare zi. Metodele variază
de la internet, telefon mobil până la telefonul video. De ce este teh-
nologia modernă importantă din punctul de vedere al terapiei? Pen-
tru că schimbările apărute în mijloacele de comunicare au un efect
puternic şi asupra relaţiilor interpersonale.
Telefonul mobil a schimbat – între altele- accesibilitatea. Pe de o
parte înseamnă putere (apare iluzia accesibilităţii continue), iar pe
de altă parte înseamnă control asupra unui membru al familiei. Mul-
134
ţi părinţi cumpără telefon copilului lor pentru a-l suna oricând. Sunt
deja copii în grădiniţă care aleargă cu telefonul mobil.
S-a întâmplat în cazul unei studente care suferea de bulimie, ca părinţii

s-o sune în timp ce ea era la discotecă. Pentru că ea nu a ridicat telefonul
(pe telefon erau deja 17 apeluri), a doua zi dimineaţa s-au dus după ea în
oraşul aflat la 40 km distanţă. Astfel, telefonul mobil poate fi văzut ca o
zgardă prelungită.
Există două forme de comunicare prin telefonul mobil: cea ver-

bală şi cea scrisă. În zilele noastre a intrat deja în obişnuinţă trimi-
terea imaginilor sau folosirea universală a aparatului (internet, fo-
tografiere digitală, etc). Trimiterea mesajului scurt poate să devină
o obişnuinţă. Mai mult decât atât, şi mesajele scurte pot fi mijloace
de control a unui membru de familie (ex. partener). Nu odată citirea
mesajelor de pe telefonul partenerului a constituit motiv de divorţ.
Apare însă, un aspect nou: au voie părinţii să citească mesajele sau
să ridice telefonul copilului?
Sugestie: să se respecte autonomia copilului prin a nu i se

citi mesajele. Şi el are dreptul să aibă secretele lui.
Schimbul de informaţii a devenit un instrument al puterii – pu-

tem să ne gândim, de exemplu, la discuţiile politice de conducerea
televiziunii. Societatea de consum îşi pune amprenta şi pe consumul
informaţiei: trăim în epoca informaţiilor rapid consumabile, în care
trăinicia, durabilitatea nu este destul de valoroasă. Locul corespon-
denţei scrise a fost luat de cea electronică, care oferă posibilitatea
135
unei comunicări mai scurte şi mai eficiente. Scrisorile pregătite cu

grijă au fost înlocuite de corespondenţa rapidă, ele nemaifiind păs-
trate cum erau scrisorile de dragoste cu decenii în urmă. De sărbători
se trimit mesajuri scurte în loc de felicitări. Astfel, efemeritatea a
devenit o caracteristică importantă a comunicării moderne, iar dura-
bilitatea, trăinicia este înlocuită de forme de comunicare frecvente,
rapide, de parcă în loc de calitate, cantitatea ar fi devenit o condiţie
importantă. După exemplul restaurantelor fast-food, şi consumul de
informaţii ţinteşte viteza şi cantitatea.
Revoluţia informaţiei şi-a pus amprenta inclusiv pe medicină. Au
apărut metode la care nici în vis nu ne-am fi gândit. Telemedicina
(tratamentul la distanţă) înseamnă tratament medical efectuat cu
ajutorul tehnologiei moderne (consiliere şi informare, învăţământ
medical la distanţă) pentru consumatori şi specialişti. Telepsihiatria
poate să fie folosită de la informare telefonică şi computerizată până
la consultaţie, examinare prin telefon video. Au fost elaborate pro-
grame de grup serioase, care funcţionează cu ajutorul internetului.
Internetul are un rol important în răspândirea numeroaselor mate-
riale informative. Se pot găsi multe lucrări bune, dar şi materiale de
nivel mediu.
Paginile de internet chat oferă nişte posibilităţi noi. Se pot aso-
cia fetele din diferitele părţi ale ţării (sau lumii) şi pot să-şi schimbe
experienţele. Aceasta ar fi în ordine, dacă scopul ar fi învăţarea şi
sprijinul reciproc. De multe ori, vedem însă, că există site-uri în care
fetele le învaţă pe altele trucurile şi tertipurile anorexiei. Acest peri-
col – formarea subculturii - există şi în grupurile self-help. De aceea,
poate să fie mai norocoasă varianta grupurilor self-help conduse de
un asistent social sau altă persoană (nu medic sau psiholog), care
ajută grupul în căutarea unui sprijin profesional, şi care blochează
formarea unei subculturi axate pe răsfăţarea simptomelor. Fetele
136
care sunt tentate să facă acest lucru, se folosesc de orice pretext ca

să nu se schimbe. Se mândresc cu boala lor şi după o oră de suferinţa
comună pleacă acasă.
Există deja multe programe computerizate, terapeutice, de auto-
ajutorare – programele terapiei cognitive pentru tratamentul tul-
burărilor anxioase există de mult în varianta computerizată, iar în
ultimul timp acestea au fost extinse şi pentru alte tulburări. Se pot
citi deja din ce în ce mai multe observaţii despre terapii efectuate
prin e-mail. Întrebările legate de simptome se pot discuta repede
prin e-mail, astfel în timpul orelor de tratament rămâne mai mult
timp pentru munca esenţială. Terapia prin e-mail poate să complete-
ze foarte bine tratamentul. Avantajul este că bolnavul poate să scrie
oricând, nu este legat de timp fix şi nu trebuie să-şi facă griji pen-
tru că deranjează terapeutul într-un moment nepotrivit. Chiar mai
mult, el poate să se exprime liber, fără să fie întrerupt.
3.16. Ce exprimă mediul nostru?

Relaţionarea umană are o formă directă: pur şi simplu spunem ce do-
rim de la cealaltă persoană. Aceasta este comunicarea verbală. Există
însă semnale pe care nu le exprimăm prin cuvinte, dar care trădează
părerea, sentimentele noastre. Aceasta este comunicarea nonverba-
lă, exprimată fără cuvinte: cunoaştem multe asemenea căi de expri-
mare de la postură, mimică, până la tonalitatea vocii. În capitolele
precedente ne-am ocupat deja de aceste două modalităţi importante
de exprimare. În afară de acestea, există şi alte mijloace care exprimă
informaţii importante despre noi, să ne gândim de exemplu la îm-
brăcăminte sau frizură.
Şi mediul înconjurător poate fi un mod de comunicare. Transmi-
tem informaţii mai puţin conştiente, însă destul de clare prin felul în
137
care aranjăm mediul în care locuim: cu cine se împarte dormitorul/

camera, înălțimea gardului din jurul casei. Deci, prin aranjarea am-
bientului nostru, transmitem informații despre starea noastră sufle-
tească. De exemplu, amenajarea camerelor necesită multă pregătire
şi trebuie găsit din timp locul tuturor. Se pot isca chiar şi certuri pe
această temă (cât spaţiu personal să posede fiecare membru de fami-
lie, cine să aibă cameră proprie sau doar un birou în spaţiul comun).
Psihologia mediului se ocupă de aceste aspecte interesante.
Rolul mediului este important şi în relaţiile umane: raporturile
de suprafaţă şi spaţiu determină şi raporturile umane. Diferenţiem
conceptul spaţiului folosit în sens geografic de conceptul locului,
care are şi semnificaţii psihologice. Anumitor locuri, le corespund
anumite comportamente: într-un fel ne comportăm în biserică şi al-
tfel în bibliotecă.
Mediul construit şi comportamentul uman sunt într-o interde-
pendenţă totală. Specialiştii preocupaţi de relaţiile dintre compor-
tamentul uman şi mediul construit accentuează importanţa unui
concept de bază: ajustarea. Acesta înseamnă corespondenţa dintre
caracteristicile construcţiei/mediului şi nevoile celui care îl utilizea-
ză. Ajustarea dintre persoană şi mediu are o importanţă deosebită.
Mediul construit nu poate să fie interpretat doar ca un acceso-
riu, ci poate să uşureze sau să îngreuneze relaţiile celor care locuiesc
acolo. S-a observat, de exemplu, că aranjarea scaunelor are legătură
cu frecvenţa conversaţiei: dacă sunt aranjate în linie, şansa conver-
saţiei este mai mică, decât dacă sunt aranjate în cerc (caracteristicile
scaunelor pot fi de asemenea hotărâtoare). Poate să fie o sursă de
tensiune dacă există discordanţă între părinţi şi mesajele care pro-
vin din ambianţă (de exemplu, părintele, care îşi pedepseşte copilul
pentru că nu-şi strânge jucăriile, deşi nu îi oferă spaţiu pentru a le
înmagazina).
138
Vizitele la domiciliu
În practică, psihologia mediului devine importantă în cursul vizite-
lor la domiciliu. Noi obişnuim să intercalăm aceste vizite între con-
sultaţii; după câteva şedinţe propunem familiei ca următoarea întâl-
nire să aibă loc la domiciliul lor. Vizita poate să fie importantă atât
pentru familie, cât şi pentru terapeuţi, deorece este posibil să iasă
la iveală anumite tensiuni. Cea mai bună ocazie pentru schimbare
este o discuţie în locuinţa familiei. Terapeuţii pot avea o imagine mai
bună despre ceea ce s-a discutat în camera de terapie: poziționare
camerelor, unde doarme căţelul, cine are grijă de hamster şi de pa-
pagal, cine are posibilitatea să se retragă uşor şi cine are camera de
trecere. La vârsta la care câştigarea independenţei devine un obiectiv
important (acest lucru caracterizează adolescenţa şi tinereţea tim-
purie) merită să acordăm atenţie acestor semnale ascunse.
Ce beneficii are vizita la domiciliu? În primul rând terapeuţii ajută
membrii familiei să-şi facă mai confortabilă ambianţa, viaţa de fieca-
re zi şi să-şi diminueze tensiunile. În al doilea rând, ajută la întărirea
relaţiei între terapeut şi familie. Vizita nu este o inspecţie, ci mai
degrabă o vizită de curtoazie, unde egalitatea celor două părţi este
mai evidentă decât în sala de tratament, unde membrii familiei nu
neapărat merg cu plăcere. Familia se simte mai confortabil acasă, ca
urmare, membrii ei sunt mai primitori şi deschişi. Desigur, nu întot-
deauna este posibil efectuarea unei astfel de vizite (de exemplu, dacă
familia are rețineri). De obicei, familiile primesc cu plăcere ideea vi-
zitei. Este util să le spunem că nu mergem în ospeţie, nu trebuie să
pregătească nimic special pentru noi. Facem doar o vizită scurtă de
o jumătate de oră/ o oră, timp în care discutăm şi sarcinile, schim-
bările petrecute de la ultima noastră întâlnire. Dacă familia doreşte
să ne arate ceva (de exemplu camera copiilor, animalele domestice,
139
jucăriile favorite) ne uităm cu plăcere, dar nu insistăm. Insistența nu

caracterizează comportamentul terapeuţilor.
Se întâmplă ca tinere cupluri, aflându-se în criză de divorţ să cea-
ră ajutorul unui psiholog pentru rezolvarea problemelor lor. Specia-
listul, care are cunoştinţe în domeniul psihologiei mediului propune
întâlniri şi în locuinţa celor doi. Se discută: cine, ce ar dori să schim-
be în locuinţă. Psihologul doar mediază discuţiile pentru ca cei doi să
ajungă la o înţelegere şi îi încurajează să pună în practică cele discu-
tate. După astfel de întâlniri, de multe ori s-a întâmplat ca perechea
să sune pentru a mulţumi, spunând că problemele lor s-au rezolvat
şi că nu mai au nevoie de terapie.
Sugestie: familia să observe cine/cât spaţiu personal are în

locuinţă. Să se ajungă la o înţelegere privind rearanjările
necesare. Să aibă grijă ca proporţiile spaţiilor să nu cauzeze
tensiuni sau dezavantaje pentru vreun membru al familiei.
Vom ilustra în continuare prin câteva exemple, utilitatea vizitelor

în căminul familiei.
Ana, de 17 ani, era diagnosticată cu anorexie moderată. Părinţii erau în-

grijoraţi de starea ei. La vizita efectuată la ei acasă, am remarcat că uşa
dormitorul părinţilor se deschidea spre camera fetelor şi nu era închisă
niciodată. Se obişnuiseră aşa pentru că una dintre fete avuse astm în copi-
lărie, iar ei îi ascultau respiraţia. Dar, trecuseră zece ani de atunci, astmul
s-a vindecat, iar fetele aveau nevoie de autonomie. După discuţia avută,
părinţii au reuşit să aducă o schimbare- să închidă uşa şi să acorde astfel,
mai multă intimitate şi libertate fetelor.
140
Reiese o altă recomandare importantă:
Sugestie: Uşa dormitorul părinţilor să fie închisă în fieca-

re noapte. Copiii să nu doarmă în camera părinţilor, chiar
dacă părintele este singur.
Uşile închise sunt semnale importante: indică că membrii familiei

care au închis uşa au nevoie de intimitate. Să-i lăsăm să aibă posibili-
tatea de a discuta ce cadou vor cumpăra pentru ceilalţi, cum i-a jignit
şeful; copiii nu trebuie să ştie totul. Acest lucru este adevărat şi în
sens invers: sunt lucruri despre care nu este necesar să fie informaţi
şi părinţii. De ce nu pot şi copiii să discute despre cum şi-au „sâcâit”
profesorii, despre cui îi face curte băiatul vecin sau orice altceva, fără
teama de a fi auziţi de părinţi?
Erica, de 21 ani avea diabet şi bulimie şi locuia cu mama ei divorţată. În

casa lor nu erau multe uşi. Erica putea să circule doar prin camera mamei
sale, între camera ei şi a mamei neexistând uşă. În camera fetei exista o
altă uşă, dar era încuiată.
Din păcate, nu am reuşit să obţinem schimbări mari în convieţui-

rea lor. După trei ani Erica a murit, datorită unor complicaţii cauzate
de diabet.
Următoarele două exemple scurte ilustrează cât de dificil este
uneori pentru tineri să-şi câştige independenţa, prin respectarea
spaţiului lor personal.
141
O pereche tânără ne-a povestit (nu pentru tulburări de alimentaţie ne-au

căutat) că după ce s-au căsătorit, tatăl-socrul intra în fiecare dimineaţă în
camera lor pentru a-şi lua haina de muncă. O altă situaţie similară: tine-
rii căsătoriţi trebuiau să-şi lase uşa deschisă spre antecameră pentru a-şi
aerisi camera.
Aşa cum am văzut, spaţiul personal este un aspect foarte impor-

tant. Tot aşa de importante sunt graniţele. Înălţimea şi transparenţa
gardului, folosirea draperiilor, ascunderea uşilor semnalizează gra-
niţele exterioare. În interiorul locuinţei, graniţele marchează cine,
cât spaţiu personal are, ce teritoriu domină. Camerele separate sau
uşile indică aceste graniţe interioare. Există şi graniţe invizibile: doi
copii se pot înţelege că o jumătate a camerei, până la raftul de cărţi,
aparţine unuia, iar cealaltă jumătate, altuia.
3.17. Rolul graniţelor în funcţionarea familiilor

Acum va trebui să discutăm despre un alt concept spaţial care s-a
răspândit în psihologie. Este vorba despre graniţele psihologice, care
este un concept important în explicarea funcţionării familiei (vezi
capitolul „Conceptele de bază ale terapiei de familie”). Procesul au-
tonomiei şi separării se poate aborda şi cu ajutorul conceptulului de
graniţe psihologice. Am pomenit deja despre ce înseamnă existenţa
graniţelor difuze (caracteristicile identificate de Minuchin au fost
descrise în capitolul: „Scurt istoric al terapiei de familie”). E impor-
tant să se construiască nişte graniţe clare: sarcinile parentale să fie
separate de funcţiile maritale şi de atribuţiile copiilor.
Pot părinţii să umble în dulapul copiilor? Au ei dreptul să facă or-
dine în sertarul acestora? Pot copiii să facă acelaşi lucru? Au ei drep-
tul să scormonească în sertarul părinţilor, să citească scrisori vechi,
142
să cugete asupra unor poze? Este oare treaba lor? Acestea sunt între-
bări serioase şi merită un răspuns.
Graniţele se leagă strâns şi de diferenţe. Dacă există diferenţe în-
tre anumite unităţi, apar şi graniţe între ele. Este frecvent întâlnită
situaţia când părinţii fac diferenţă între cei doi copii ai lor. Ei pot
avea motive interioare, psihologice să facă acest lucru. Într-un fel,
fenomenul este natural, în sensul că nu este posibil să se distribuie
atenţia, dragostea, grija părintească, timpul petrecut împreună sau
banii cheltuiţi în aceeaşi măsură pentru fiecare copil. Este însă im-
portant să existe reguli clare în privinţa diferenţelor. Nu este o pro-
blemă dacă există diferenţe între copii, dar este important ca acestea
să aibă explicaţii clare. Se poate întâmpla ca un copil să primească
mai multă atenţie într-un anumit domeniu (de exemplu, părinţii se
duc la competiţiile lui sportive), în timp ce celălalt copil va primi mai
multă atenţie într-un alt domeniu, conform intereselor şi abilităţi-
lor lui specifice: activitate artistică, îngrijirea animalelor, grădinărit,
etc. Multe anxietăţi parentale s-ar preveni dacă părinţii ar accepta că
nu trebuie să se comporte la fel cu copiii. Nici nu se poate. Conceptul
graniţelor poate să ajute şi în aceste situaţii.
Mulţi copii sunt deranjaţi dacă părinţii fac ordine în camera lor
şi de exemplu schimbă cu regularitate locul telecomandei. Acestea
sunt semne mici, dar importante că părintele vrea să deţină con-
trolul asupra copilului. Este vorba despre depăşirea graniţelor, iar
părintele nici nu observă cât de mult încalcă „monopolul” copilului.
Copilul are şi el monopolul lui! Şi dacă nu îndrâzneşte să protesteze
atunci când acesta este încălcat, el va apela la agresivitate mascată,
încăpăţânare sau simptome fizice.
143
Sugestie: părinţii să respecte spaţiul personal al copilului,

să nu „scotocească” în sertarul sau în geanta acestuia. Ne-
respectarea confidenţialităţii scrisorilor constituie o încăl-
care gravă a intimităţii.
Graniţele psihologice se extind şi asupra funcţiilor şi sarcinilor

asumate în familie (de exemplu, împărţirea activităţilor casnice).
Merită să elaborăm reguli clare în privinţa acestui domeniu, astfel
nu vom avea discuţii legate de sarcinile stabilite. Dacă ne bazăm doar
pe aşteptări, vom avea discuţii interminabile, pentru că nimeni nu-şi
ştie sarcinile. De multe ori, un contract (aşa cum am văzut în para-
graful despre cereri reciproce) poate ajuta foarte mult la clarificarea
sarcinilor şi responsabilităţilor fiecăruia.
3.18. „Citirea” gândurilor

Fenomenul „citirii” gândurilor este o altă caracteristică frecventă a
familiilor care au un membru care suferă de tulburări de alimentaţie.
Membrii familiei vorbesc în locul celorlalţi, fiind convinşi că ştiu ce
gândeşte, ce doreşte celălalt. Nici nu mai simt nevoia să-i ceară păre-
rea. De exemplu, într-o familie, copilul de 6 ani este întrebat: „Făni-
că, îţi place grişul cu lapte?” Mama răspunde repede în locul lui: „Lui
Fănică nu-i place grişul”. Este extrem de important ca atunci când
copilul este întrebat ceva, să nu se răspundă în locul lui, să-i dăm şi
lui şansa să-şi formeze propria părere, să refuze, să spună ceea ce
gândeşte. După ce răspunde, îşi poate exprima şi părintele punctul
144
de vedere („Este interesant, eu până acum am crezut că lui Fănică

nu-i place grişul”).
„Citirea” gândurilor indică existenţa graniţelor difuze în familie.
Sugestie: la discutarea lucrurilor importante nici un mem-

bru al familiei să nu-l întrerupă pe celălalt, să aştepte până
acesta termină tot ce are de spus.
3.19. „Pluralul regal”

Mulţi psihiatrii şi pediatrii au observat că mamele (este o modalitate
de comunicare care le caracterizează în special pe ele) vorbesc la plu-
ral atunci când discută despre copiii lor. Acest lucru poate să fie une-
ori chiar distractiv: „Nu ne-am îngrăşat săptămâna trecută”, sau „Nu
ne-am dus la şcoală săptămâna trecută pentru că am avut febră”. Un
exemplu, mai straniu este „Nu am făcut în pat săptămâna trecută”.
Cel mai drăguţ ni sa părut când un tată grijuliu a spus despre fiica sa
anorexică: „…E drept, menstruaţia nu ne-a venit încă…”
Bineînţeles, ne-am distrat. Dar atenţie! Nu am râs pe seama lor, ci
împreună cu ei: râsul, umorul este un mijloc terapeutic extraordinar
şi vi-l recomandăm să-l folosiţi. Putem să privim partea distractivă
a unor situaţii, întâmplări din viaţa cotidiană. Câteodată se aud râ-
sete puternice din sala de terapie. Clienţii noştri întâmpină greutăţi
mari, iar umorul le dă putere, le oferă o altă perspectivă de a privi
problemele grave. Am întâlnit foarte multe fete, fraţi, părinţi cu un
simţ excelent al umorului.
145
De cele mai multe ori părinţii nu şunt conștienți de folosirea for-

mulei „noi” în loc de ea sau el. Dacă observaţi că un părinte vorbeşte
la plural, puteţi să-i atrageţi atenţia. Unele mămici au nevoie de mai
multe observaţii ca să-şi dea seama de această particularitate.
O mamă - atunci când am observat că foloseşte pluralul în legă-
tură cu fiica ei - a spus că ea nu obişnuieşte să vorbească aşa. Însă
tatăl, care stătea lângă ea, dădea din cap în semn de aprobare. Când
în aceeaşi şedinţă, a folosit pluralul a treia oară, a rămas pe gânduri:
„Poate că totuşi...”.
Nu este vorba despre o greşeală sau un fenomen de alungat, doar
despre un semnal care merită câteva minute de gândire. Această
formulare indică apartenenţa, relaţia strânsă dintre mamă şi copil,
relaţie care se bazează pe iubire. Atrunci de ce ar trebui să ne le-
găm de ea? Nu este nici o problemă, dar pentru fata adolescentă,
independenţa şi maturizarea devine din ce în ce mai importantă
şi poate să fie hipersensibilă la asemenea formulări. Folosirea plu-
ralului înseamnă că părintele încă nu îşi poate privi copilul ca pe o
persoană independentă. Copilul nu se va vindeca dacă părintele nu
mai vorbeşte în numele lui, dar prin asta se încurajează dezvoltarea
autonomiei lui.
Propunem un test pentru părinţi: să-şi întrebe copilul dacă este
deranjat atunci când se vorbeşte despre el la plural.
Sugestie: părinţii să nu vorbească în numele fiicei lor. Să nu

folosească pluralul atunci când vorbesc despre ea.
146
3.20. Responsabilitatea şi controlul

Am discutat deja mult despre importanţa responsabilităţii; să sinte-
tizăm ce trebuie să ştim despre acest concept cheie. Există mai mul-
te concepţii terapeutice, dar nu acordă toate un rol central asumării
responsabilităţii în procesul de schimbare. În practica noastră s-a
dovedit un principiu foarte bun.
Problema responsabilităţii în tulburările de alimentaţie se ridică
în primul rând ca şi responsabilitate faţă de propriul corp. Bolnavul a
găsit un mijloc foarte important în atingerea scopurilor inconştien-
te. Şi-ar sacrifica chiar şi propriul corp. Se pare că tulburările de ali-
mentaţie pot fi formulate ca şi capcana responsabilităţii sau a defor-
mării ei grave. Dacă cineva are o boală fizică gravă, este traumatizat
şi anxios din cauza acesteia şi doreşte să se facă bine. Tulburările de
alimentaţie sunt o excepţie bizară în acest sens. Chiar dacă bolnavul
este într-o stare foarte gravă, el nu reuşeşte să recunoască pericolele
la care este expus şi nu doreşte să se schimbe.
Există leziuni cerebrale, în special în zona lobului temporal care se
asociază cu disfuncţii în recunoaşterea bolilor. Unii bolnavi care au
suferit comoţii cerebrale în aceste zone, sunt incapabili să-şi recu-
noască boala. Sunt bolnavi cu semiparalizie care stau în pat şi, deşi
conştiinţa lor este clară, nu realizează vătămarea gravă. Dacă le atra-
gem atenţia întrebându-i de ce nu-şi mişcă un picior sau un braţ,
răspunsul lor poate să fie: „E amorţit pentru că m-am culcat pe el”
sau susţin că nu este braţul lor. Anorexia pare a fi o boală de acest
gen: bolnavii devin din ce în ce mai slabi şi totuşi nu conştientizează
ceea ce li se întâmplă. Cu cât părintele are un comportament mai
hiperprotectiv datorită îngrijorărilor legitime, cu atât copilul găseşte
în alimentaţie şi în propriul lui corp - domeniul autonomiei. În mod
paradoxal, astfel oferă un motiv în plus să fie protejat. Părintele se
147
străduieşte să preia controlul, care se poate manifesta prin presiuni,

ceartă, îngrijorare, chiar şi furie. Copilul se încăpăţânează, îşi apără
„dreptatea” – şi începe o luptă fără sfârşit.
Este important ca împărţirea responsabilităţilor să corespundă
situaţiei reale. Dacă copilul nu s-a îngrăşat, nu s-a schimbat, decizia
aparţine părinţilor. Părinţii pot să decidă în orice situaţie, cu excep-
ţia cazurilor când dintr-un motiv sau altul sunt incapabili să apreci-
eze real situaţia copilului.
Problema controlului este în legătură strânsă cu cele descrise până
acum. În ce măsură părinţii exercită control, supraveghere asupra
copilului, în ce măsură se amestecă în treburile acestuia? În trata-
mentul tulburărilor de alimentaţie problema controlului este una
dintre cele mai importante. Asigurarea unui control consecvent şi
necesar, dar nu exagerat este foarte importantă în intervenţia tul-
burărilor de alimentaţie.
Dacă copilul nu reuşeşte să se îngraşe, părinţii preiau controlul.
Dacă nici ei nu vor obţine nici un rezultat, apelează la medic. Dacă
tratamentul ambulatoriu nu va fi suficient şi medicul curant nu-şi
poate asuma responsabilitatea, urmează internarea. Astfel, respon-
sabilitatea va trece la diferite persoane şi instituţii care se implică în
tratarea bolnavului.
Bineînţeles, scopul este vindecarea copilului, dar fără să riscăm
ceva. Dacă situaţia s-a ameliorat şi copilul se află într-o stare accep-
tabilă, putem să-i dăm responsabilităţi. Este recomandat ca acest
proces să se desfăşoare progresiv. De exemplu, când fata începe să
se îngraşe e indicat să nu primească înapoi toate drepturile pe care
părinţii i le-au retras.
Toate aceste gânduri se leagă strâns de problema încrederii şi a
consecvenţei, probleme despre care am discutat anterior. Şantajul
apare frecvent: „De ce nu ai încredere în mine?”, „Nici măcar părin-
148
tele meu propriu nu are încredere în mine?”, „Ce fel de părinte eşti?”.
Am văzut deja scindarea personalităţii bolnavului în partea bună şi
partea rea. Aşadar să nu ezităm să răspundem şantajului: „În tine
am încredere, dar nu în boala ta. De ce aş avea?”. Dacă părintele se
lasă păcălit, şantajat, îi va fi greu să fie din nou consecvent. El va tre-
bui să înveţe această duplicitate ciudată: consecvanţa totală îngloba-
tă în iubire, să înveţe să spună „nu” dacă este nevoie, bineînţeles, în
interesul copilului bolnav.
Controlul şi încrederea se leagă de fapt de grija părinţilor. Ei do-
resc să-şi apere fiica de greutăţile vieţii. Este o năzuinţă nobilă, dar
care are un dezavantaj serios: copilul nu va fi pregătit pentru încer-
cările vieţii pentru că „viaţa nu este un tort cu frişcă” (dacă facem re-
ferire la filmul devenit deja clasic: „Martorul”). Dacă protejăm fata,
nu i se vor dezvolta mijloacele ei naturale de apărare, şabloanele cu
care va putea să se lupte în perioadele dificile ale vieţii. Din păcate,
va trebui s-o lăsăm să trăiască experiențe negative şi să înveţe din
ele. Învăţarea din propriile eşecuri este necesară dezvoltării echili-
brate a copilului.
3.21. Natura provocării

Deseori, părinţii fetelor care suferă de tulburări de alimentaţie, mi-
au vorbit despre încăpăţânarea fiicei lor. Excelent! Ea reflectă o voin-
ţă serioasă. Bineînţeles, are şi „vlăstare sălbatice”, cum ar fi sfidarea,
dar, de fapt constituie o valoare. Nu există mai multă motivaţie decât
a învinge foamea. Trăiască încăpăţânarea! Este mai uşor să redirecţi-
onăm ceva şi să o folosim în interesul terapiei, decât să „producem” o
abilitate care nu există la un bolnav. Încăpăţânarea înseamnă şi per-
severenţă. De fapt putem să schiţăm un spectru, care are la un capăt
personalităţile foarte flexibile, uşor influenţabile, iar la celălalt, cele
149
care îşi apără punctul de vedere până la extremă. Nici una din extre-
me nu este persoana ideală.
Voinţa, îndărătnicia, încăpăţânarea şi sfidarea sunt trăsături de
personalitate care sunt în strânsă legătură una cu cealaltă. Merită să
ne uităm însă ce este în spatele lor, din moment ce provoacă atâtea
tensiuni şi certuri în familii. Sfidarea este manifestarea unei rezisten-
ţe pasive, iar provocarea este un mijloc mult mai puternic de reglare
a relaţiilor. Scopul inconştient este de a provoca furia părintelui, care
este un sentiment mult mai autentic decât predicile artificiale. Dacă
părintele nu îndrăzneşte să fie furios, devine artificial. Mulţi părinţi
trăiesc cu frica de a nu şti ce se va întâmpla dacă îşi pierd firea, dacă
pierd controlul asupra situaţiei. Copilul se aşteaptă la sentimente
sincere, deschise. Poate că sună ciudat, dar ar fi o onoare pentru el.
Am văzut multe situaţii când provocarea unei stări de furie puterni-
că, l-a umplut de mândrie pe copil. Din perspectiva copilului, furia
sinceră este mai bună decât indiferenţa. Indiferenţa înseamnă că nu
e băgat în seama, că nu e important pentru părinte. Dacă părintele
devine furios, înseamnă că el este important pentru părinte.
Părinţii pot avea multe motive pentru care evită să-şi supere co-
piii.
Una din cele mai importante experienţe de acest gen poate să fie situaţia
unui copil de 12 ani, care a fost adus pentru examinare. Având probleme
de comportament, a ajuns să studieze individual împreună cu mama sa.
După spusele tatălui, câteodată a fost foarte dur cu părinţii lui. Când ne-
am întâlnit a doua oară, mă aşteptau pe coridorul spitalului. Băiatul îşi
certa tatăl, folosind cuvintele cele mai triviale. Tatăl, cu un zâmbet trist
şi-a întins mâinile, spunând: „Acum ce ar trebui să fac?”.
150
Anumite comportamente sunt inacceptabile. Trebuie să fie refu-

zate şi să aibe anumite consecinţe. „Ce fel de consecinţe?”- întreabă
unii părinţi. De exemplu, deprivare de ceva plăcut (cum ar fi joaca,
televizorul, desertul, etc), dar nu bătaie sau umilire – acestea doar ar
creşte rezistenţa copilului. Provocarea din partea copilului înseamnă
încercarea limitelor părinţilor. Este un comportament caracteristic
copilăriei. Un copil de trei ani se apropie cu mâna de conector, dar
între timp se uită pe furiş la mama lui. Dacă mama îi spune drăguţ:
„Nu-i voie”, poate nu e suficient. Dacă se apropie şi mai mult, mama
strigă: „Opreşte-te!”. Dacă copilul doreşte în continuare să-şi bage
degetul în conector, l-ar lăsa mama? Bineînţeles că nu. Nu s-ar gândi
la drepturile umane sau la drepturile copilului, ci probabil ar fugi la
copil şi l-ar lua de la locul periculos. Nu trebuie să-i facă rău, dar este
nevoie să se implice cu fermitate.
Adesea simptomele au un scop provocator. Am vorbit deja despre
acel comportament bulimic bizar, când fata ascunde pungile pline cu
vomă în diferitele părţi ale locuinţei. Aceasta este un mesaj clar adre-
sat familiei. Bolnavii continuă provocările cu scopul de a produce o
schimbare clară în comportamentul părinţilor. Pe lângă simptome-
le bulimice şi unele simptome anorexice (refuzarea încăpăţânată a
mâncării, scormonirea în mâncare) se pot interpreta asemănător.
3.22. Asumarea deschisă a rolului de conducător

Să ne continuăm drumul pe terenul sfidărilor şi al provocărilor, al
sarcinilor parentale necesare şi al conflictelor de fiecare zi. Cum
funcţionează democraţia în familie, cine ia decizii?
Dacă o familie nu reuşeşte să ia decizii într-o situaţie importantă
din cauza democraţiei, acest lucru implică mari încurcături şi ten-
siuni. Cineva trebuie să-şi asume rolul de conducere, altfel nu vom
151
avea rezultate, doar anarhie. Există câteva jocuri psihologice pline de

umor, care ilustrează că anumite situaţii pot fi rezolvate doar dacă
cineva îşi asumă rolul de conducător.
Să vedem ce se întâmplă dacă familia nu poate să decidă ce pla-
nuri să-şi facă după prânzul de duminică: să meargă la bunica sau la
ştrand, în excursie sau la meciul de baschet? Dacă încep să discute
programul sub semnul democraţiei şi fiecare din cei patru membrii
îşi va apăra punctul de vedere, soarele va apune fără ca ei să fi luat
vreo decizie. Cineva trebuie să-şi asume elaborarea regulilor votării
şi să decidă după un criteriu sau altul. Se poate apela şi la aruncarea
monedei. Dar, în rest decizia este comună! După luarea deciziei, să
nu existe comentarii de genul: „V-am spus să nu venim la ştrand,
uitaţi-vă ce vreme proastă s-a făcut!”, sau „Dacă m-aţi fi ascultat, nu
trebuia să auziţi toată ziua certurile bunicii voastre”. Familia îşi va
asuma consecinţele deciziilor stabilite împreună! Dacă până la urmă
au hotărât că vor merge în excursie şi între timp vine o aversă de
ploaie, ei se pot lamenta împreună, dar fără să se blameze, fără să se
certe între ei.
Nu există o contradicţie între faptul că cineva trebuie să-şi asume
rolul de conducător şi că responsabilitatea deciziei este comună. Ro-
lul de conducere este important în procesul luării deciziei, în vederea
elaborării regulilor şi organizării votului. E nevoie de fermitate, con-
secvenţă, reguli deschise, graniţe clare. În caz contrar, democraţia de
aparenţă duce la anarhie.
Decizii parentale comune

Dacă unul dintre părinţi dezaprobă, critică decizia celuilalt cu regu-
laritate, va submina autoritatea părintească a acestuia. Dacă acest
lucru se întâmplă cu regularitate, vor exista tensiuni mari între pă-
rinţi. Rivalitatea face parte din fenomenele uzuale în relaţia dintre
două persoane, iar părinţii nu fac excepţie. Se întâmplă adesea ca
152
Regula 11.
În legătură cu deciziile importante în ceea ce priveşte copilul,
este nevoie de acordul ambilor părinţi. Este permis să aibă dis-
cuţii înainte de decizie, dar după ce au decis, trebuie să-şi asume
împreună chiar şi deciziile care s-au dovedit greşite.
unul dintre părinţi să interzică ceva copilului, iar acesta cunoscând

deja portiţa de scăpare, se duce la celălalt părinte, care îi permite acel
lucru. Apoi părinţii se vor certa, iar copilul se va „distra” de ei.
Dacă este vorba despre problemele bolii (de exemplu: dacă copilul
să fie internat sau nu, ce greutate să aibă pentru a fi lăsat să meargă
din nou la şcoală, la antrenament, la discotecă) cel mai important
este ca cei doi să fie de acord şi să aibă acelaşi punct de vedere. Nu
este un lucru ruşinos dacă părintele cere o amânare. Mulţi consideră
că se „ştirbeşte” autoritatea părintească dacă nu pot lua o decizie pe
loc. Se pot preveni discuţiile ulterioare dacă un părinte se consultă
cu partenerul lui în legătură cu aceste probleme importante. Da, se
poate cere amânare dacă copilul vă tracasează şi doreşte să danseze
în trupa de dans a şcolii. În această situaţie, e indicat să fie sunat par-
tenerul, să se discute cu el sau să se amâne luarea unei decizii până
când ajunge acasă. Părintele nu trebuie să hotărească totul singur,
nu trebuie să se grăbească şi să ia decizii pripite.
Are un efect puternic asupra copilului dacă (în ciuda implorărilor
acestuia) unul dintre părinţi spune „nu”, iar celălalt stă şi nu spune
nimic, prin aceasta sprijinând punctul de vedere al celuilalt. Dealtfel,
dacă nu sunt de acord, este recomandat ca părinţii să discute, dar în
absenţa copilului.
153
Sugestie: părinţii să noteze săptămânal 2 situaţii când au

fost de acord într-o decizie privind copilul.
3.23. Problemele autonomiei

Tulburările de alimentaţie sunt în special problemele adolescenţei
şi tinereţii, iar apariţia lor coincide cu perioada în care tendinţele
spre autonomie devin importante. Acest lucru nu indică neapărat o
relaţie cauzală, dar coincidenţa ne trezeşte suspiciuni. Putem obser-
va că în cazul tulburărilor cronice, problema autonomiei, o sarcină
grea atât pentru copil, cât şi pentru părinte, devine prioritară. De la
naştere, copilul încearcă să devină din ce în ce mai autonom, încearcă
să descopere lumea. De-a lungul cartografierii stimulilor plăcuţi şi
neplăcuţi, copilul îşi tatonează limitele. El trebuie să afle ce este şi
nu este periculos.
Pentru mulţi părinţi este dificil să se desprindă de copil. Părinţii
se simt competenţi dacă pot avea grijă în continuare de copiii lor.
Chiar dacă copilul lor a devenit student, ei continuă să fie la fel de
„cicălitori”. Bineînţeles, pentru tânărul, care doreşte să devină auto-
nom, aceste reacţii parentale pot fi neplăcute, reacţia lui tipică fiind
de încăpăţânare şi furie. Părintele se simte jignit, interpretează gre-
şit aceste reacţii, invocând ingratitudinea copilului.
Merită să facem o scurtă digresiune de la această temă. Revendi-
carea recunoştinţei faţă de părinţi este una din cele mai dăunătoare
tactici parentale. Este o formă frecventă a culpabilizării, care provoa-
că sentimente de vinovăţie în copil şi alte consecinţe negative pre-
154
cum: distanţarea, refuzul, furia. În mod paradoxal, relaţia copil-pă-

rinte poate fi întărită dacă nici nu amintim copilului de recunoştinţa
faţă de părinţi. Astfel, putem să economisim o doză serioasă de încă-
păţânare. Este un slogan neghiob, dar copilul nu a cerut să se nască
şi nici să fie crescut. Dacă i s-a întâmplat, el mulţumeşte frumos şi
dacă se aşteaptă de la el, ca toate acţiunile sale faţă de părinţi să fie
dirijate de recunoştinţă, atunci pot să apară tensiuni şi probleme.
Protecţia exagerată nu ajută dezvoltarea autonomiei. Vă ilustrăm
un exemplu:
Un copil de 4 ani este ţinut de mână când traversează strada. Pu-
tem să facem acest lucru şi cu un copil de 8 ani, dar un copil de 14 ani
protestează. Pentru un tânăr de 18 ani, consecinţele ar fi dezastru-
oase: toată lumea ar râde de el.
Este clar că la un moment dat trebuie să-i dăm drumul copilului,
nu numai pe trecerea de pietoni, dar şi în celelalte domenii ale vieţii
reale. Dacă părinţii nu-l vor pregăti, mai târziu va întâmpina pro-
bleme mult mai serioase. Când trebuie să fie lăsat? Nu există o re-
gulă. Întorcându-ne la exemplul anterior: cândva între 4 şi 18 ani…
Va semnala el această nevoie, iar părinţii ar trebui să fie sensibili la
încercări. Dezvoltarea nu se poate evita, cel mult, se poate întârzia.
Sprijinirea autonomiei înseamnă responsabilitate, încredere în
continuare că copilul poate să înfrunte singur greutăţile. Prin aceas-
ta îl pregătim şi pentru viitoarele provocări. Dacă nu este sprijinit în
acest proces, nu va fi capabil să-şi rezolve problemele cu îndemânare.
Un astfel de copil, chiar şi la vârsta de 30-40 de ani va fugi la mama
sa pentru a cere ajutor în rezolvarea problemelor.
Despre importanţa secretelor

Secretele sunt legate de problematica autonomiei (am mai abordat
acest subiect). Toată lumea are dreptul la secrete proprii. Una din
condiţiile dezvoltării unei personalităţi autonome este să aibe pro-
155
priile secrete. Nu dezvăluim copilului ce i-am cumpărat de Crăciun,

nu detaliem boala gravă a bunicii de faţă cu el, etc. La rândul lor, şi
copiii pot avea secrete faţă de părinţii lor. De exemplu, dacă vor să le
facă părinţilor o surpriză, se pot înţelege între ei să păstreze secretul
lor.
Nu putem să aşteptăm de la copil să relateze părinţilor ce fel de
fantezii sexuale a avut înainte de culcare. Aceasta este sfera lor pri-
vată, intimitatea lor proprie. Aceasta trebuie respectată de părinte.
Putem să facem referire la un tată, care şi-a dat seama că fata lui este
o personalitate autonomă în momentul în care plângea din cauza
unui vis urât, pe care, însă nu a dorit să-l povestească. Să-i onorăm
pe copiii noştri prin a-i privi ca pe nişte persoane independente, in-
diferent de vârsta lor!
Mama unei fete de 19 ani obişnuia să se aşeze în fiecare seară pe patul

fiicei ei şi să o întrebe despre gândurile din în ziua respectivă. În cazul
unui asemenea control al gândurilor, autonomia fiicei este afectată serios.
În spatele acestui comportament hiperprotector stăteau tensiuni serioase
între părinţi, din cauza cărora atenţia mamei s-a îndreptat în totalitate
spre fiica ei.
Relaţiile de cuplu, sexualitatea

În paralel cu dezvoltarea autonomiei, şi sexualitatea ajunge la o pe-
rioadă decisivă în jurul pubertăţii. În această perioadă– tocmai când
apar şi tulburările de alimentaţie – apar nişte schimbări foarte mari
în viaţa tinerilor. Sexualitatea este un instinct, un impuls biologic
foarte puternic. Tinerii care suferă de tulburări de alimentaţie ade-
sea nu sunt suficient de bine pregătiţi pentru a-şi accepta instinctele
sexuale. Se luptă cu acestea, de multe ori nu găsesc momentul sau
limbajul potrivit ca să discute cu părinţii lor despre aceste probleme.
156
Tabu-urile sexualităţii îngreunează autonomia. Părinţii pot împiedi-

ca dezvoltarea sexualităţii dacă îşi protejează copilul de maturizare
şi se agaţă de ideea că el este încă mic şi neajutorat. De multe ori
restricţiile stricte legate de sexualitate duc la situaţia în care dome-
niul tabu devine şi mai interesant, deşi tânărul nu are încă suficiente
cunoştinţe despre el. Apar astfel multe tensiuni legate de acest do-
meniu, nefavorabile dezvoltării armonioase a personalităţii.
Rolul ambilor părinţilor este decisiv şi în acest domeniu. Mama
poate să constituie un model pentru fată în privinţa feminităţii, poa-
te să înveţe de la ea cum să-şi mânuiască semnalele impulsurilor se-
xuale. Bineînţeles, dacă mama are probleme sexuale nerezolvate nu
are cum să-şi ajute fiica în problemele ei. O altă influenţă importan-
tă este cea din partea tatălui. Taţii de obicei îşi protejează mai mult
fiicele decât fii, şi acest lucru poate să constituie bariere în faţa inte-
resului fetelor faţă de sexualitate. Interdicţia poate avea consecinţe
negative pentru tânăra adolescentă. Mesajul sugestiv al tatălui ar fi
că trebuie să aibă mare grijă în relaţionarea cu băieţii.
Dezvoltarea armonioasă şi normaă a sexualităţii este importantă
în tulburările de alimentaţie pentru că cele două impulsuri de bază:
sexualitatea şi alimentaţia sunt apropiate unul de celălalt. Fetele,
care suferă de tulburări de alimentaţie, deseori au fost abuzate sexu-
al. Fetele vorbesc cu dificultate despre aceste experienţe: familia, de
multe ori, nu ştie că fiica lor a trecut printr-o asemenea experienţă.
Faptul că ea reuşeşte să vorbească despre ele în cadrul consultaţiilor
familiale ajută la aplanarea şi mânuirea tensiunilor. Însă problemele
sexualităţii pot fi mai degrabă tema terapiilor individuale.
Problemele separării – funcţiile maritale şi parentale

O condiţie importantă a separării copilului de familie, este existen-
ţa unei relaţii armonioase între părinţi. Dacă, de exemplu, tatăl nu
este accesibil din punct de vedere emoţional pentru că lucrează mult
157
şi vine acasă târziu, cea mai importantă sferă privată pentru mamă
poate să devină creşterea copiilor. Se agaţă de ei şi îi este dificil să le
permită participarea la programe autonome. Un astfel de exemplu
este când mama îşi sună copilul adult la servici şi îl întreabă dacă
are ce să mănânce. O asemenea scenă poate să fie distractivă pentru
colegi şi ne putem imagina cât este de stânjenitoare pentru adult.
În spatele unei separări dificile de multe ori observăm tensiuni
între părinţi. Dacă încercăm să descifrăm înţelesul profund al tulbu-
rărilor de alimentaţie, ar reieşi că simptomele sunt „produse” de co-
pil cu scopul de a îmbunătăţi relaţia dintre părinţi. Să ne gândim un
pic: pentru părinţii care trăiesc în tensiune, singurul interes comun
poate să fie boala cronică a copilului lor. În cazul bolilor cronice, în-
totdeauna trebuie să luăm în calcul şi această posibilitate, indiferent
de tipul bolii – fie că este vorba despre o infecţie cronică sau o boală
psihică. Limbajul simptomelor ne dezvăluie multe, iar noi, terapeuţii
trebuie să învăţăm să le descifrăm.
3.24. Sacrificarea propriei persoane

Problematica autonomiei şi separării este strâns legată de sacrificiul
parental. Dacă părinţii consideră că cel mai important domeniu al
vieţii lor este creşterea copiilor şi acordă foarte puţină atenţie pro-
priilor lor nevoi, relaţiei dintre ei, căsniciei lor, copilul - o persoană
foarte sensibilă, va simţi cu siguranţă acest lucru. O va simţi, dar nu
va considera că situaţia merită premiată. Nu va simţi deloc nevoia ca
părinţii lui să moare ca martiri pe altarul său. Acesta este mijlocul cel
mai adecvat de a trezi sentimente de vinovăţie în copil. Să ne gân-
dim, de exemplu, la unele sinucideri a căror mesaj este răzbunarea.
Dacă cineva scrie în scrisoarea lui de rămas bun că s-a sinucis din
158
cauza unei persoane, va crea sentimente de vinovăţie, autoculpabili-

zare, frământări. Să ne cruţăm copiii de asemenea drumuri!
Am văzut că acest comportament de martir de fapt, indică o agre-
sivitate ascunsă. Cel care se comportă în acest fel vrea neapărat să
obţină ceva cu orice preţ. Este un şantaj emoţional. Deoarece reacţia
lui nu poate să fie de furie, apelează la alte mijloace, cum ar fi agresi-
vitatea pasivă, sfidarea.
Vrem să vă ilustrăm printr-un exemplu concludent cât de inefi-
cientă este autosacrificarea ca strategie. Dacă cineva a căzut într-o
prăpastie, putem să-l tragem de acolo dacă îi întindem o mână, în
timp ce cu cealaltă ne ţinem de un tufiş; dacă îi întindem ambele
mâini, cel de jos ne va trage şi pe noi în prăpastie. Este mai bine să
pierdem amândoi? Acest lucru va satisface o singură nevoie: cea de
sacrificiu a celui care ajută.
Mama Dorei - o fată anorexică de 18 ani, mi-a spus că acest exemplu a fost
pentru ea momentul decisiv în reevaluarea bolii fiicei sale. După ce părinţii
şi-au restabilit echilibrul, după o perioadă de disperare hiperprotectivă,
starea fiicei lor s-a rezolvat foarte repede. Şi asta doar după 3-4 consultaţii
familiale.
Programe comune – doar pentru părinţi

Cum să ne apărăm de autosacrificare? Unul dintre cei mai impor-
tanţi indicatori ai unei relaţii bune dintre părinţi este timpul petre-
cut împreună. Ne putem gândi la programe comune, plimbări, ex-
cursii scurte, vizitarea cunoştinţelor, cumpărături făcute împreună
ş.a.m.d. Este important ca în aceste activităţi, copiii să nu fie impli-
caţi; nu este vorba despre programe de familie, ci despre timp petre-
cut în doi! Putem vedea de multe ori, că părinţii umblă doar cu copiii
sau singuri. Aparţine doar trecutului ca cei doi să fie văzuţi de vecini
159
ca parteneri sau să se plimbe singuri pe stradă. Deşi, ce bine ar fi,

dacă ar merge din nou la cinematograf, la teatru sau într-o excursie
în apropiere. Foarte des auzim: nu avem timp, noi facem totul pentru
copiii noştri, trebuie să facem sacrificii. Dacă copiii ar fi întrebați cât
de mulţumiţi sunt ei de un asemenea sacrificiu, probabil răspunsul
ar fi negativ. Ei ar dori să-şi vadă părinții având o relație armonioasă.
Iată o temă de casă foarte importantă:
Sugestie: părinţii să-şi organizeze programe comune, cu re-

gularitate
Aceste programe nu trebuie să dureze mai multe ore sau zile; e

suficientă o plimbare de 20 minute în apropiere, o discuţie de un
sfert de oră la o cafea, cumpărături făcute împreună, o vizită scurtă
la un fost coleg de şcoală sau de servici sau la o rudă. Nu e o scuză că
nu îndrăznesc să lase copiii singuri acasă. Să nu uităm că, în general,
copiii petrec mai multe ore singuri (de exemplu, după şcoală, până
când părinţii ajung acasă de la servici).
„Părinţii Petrei - o fată anorexică de 15 ani, nu-şi lăsaseră încă copiii sin-
guri acasă (fratele ei avea 13 ani). Până la urmă au reuşit să plece pentru o
zi în casa lor de vacanţă, la 50 km de oraş, doar ei doi. Bineînţeles, seara au
sunat acasă să verifice dacă totul este în ordine. A doua zi, când au ajuns
acasă totul era în ordine: Petra a mâncat destul de bine, iar copiii s-au în-
ţeles excelent.
Cealaltă întâmplare este asemănătoare. Lili, de 15 ani, bulimică avea un

frate mai mic cu un an, iar mama lor, care îi creştea, era văduvă de mult
160
timp. Cu greu s-a hotărât să plece la Paris împreună cu colegii ei. Timp de
4 zile copiii s-au înţeles bine, iar Lili nu a vomat. Doar un lucru interesant
s-a întâmplat, s-au strâns multe vase nespălate în bucătărie.”
Mulţi părinţi sunt aşa de îngrijoraţi pentru copiii lor încât nu se

pot îndepărta de ei nici măcar pentru câteva ore. Această anxietate
este deja problema părintelui. Nu putem să ne protejăm copiii de
toate pericolele. Şcoala este un loc periculos, la ora de gimnastică se
pot ivi accidente, strada este periculoasă. Am putea să continuăm
aşa la nesfârşit. Copilul trebuie să înveţe să recunoască pericolele, să
le evite şi să ştie cum să procedeze. Dacă părintele anxios se strădu-
ieşte tot timpul să nu-şi expună copilul nici măcar la pericole mino-
re, îşi va expune propria stare psihică unor pericole foarte mari. Să-i
lăsăm pe copiii noştri să fie autonomi! Este permis să-i lăsăm singuri
acasă chiar dacă se ceartă foarte mult (cearta durează mai puţin dacă
sunt singuri acasă). Aceasta este o regulă banală a psihologiei sociale
că interdependenţa îi apropie pe cei implicaţi. Ne întâlnim frecvent
cu situaţia în care copiii se înţeleg destul de bine şi se joacă împreună
până ajung părinţii acasă, când încep scandalurile şi certurile. Acest
„spectacol” se adresează în primul rând părinţilor.
Dacă copiii sunt mai mari, părinţii pot să plece chiar şi pentru o zi.
Ei pot să rămână singuri şi peste noapte. Foarte frecvent convingerea
specialistului este că separarea este mai degrabă problema părinţilor
decât a copiilor. Copilul ştie ce are de făcut: el trebuie să crească, să
cunoască provocările, pericolele, bucuriile vieţii reale, trebuie să-şi
construiască viaţa lui proprie. Părinţii însă, după ce copiii au părăsit
casa părintească, trebuie să vadă dacă relaţia lor mai funcţionează
sau nu. Într-o relaţie „golită”, continuarea vieţii comune poate să fie
foarte dificilă. Copiii simt acest lucru şi de aceea fac părinţilor favoa-
rea de a mai rămâne acasă cu orice pretext (o boală cronică poate să
fie un motiv foarte serios).
161
Programele părinţilor merită să fie planificate. Săptămânal ei să

hotărească să petreacă o jumătate de oră împreună undeva. Merită
să stabilească dacă va fi la sfârşit de săptămână sau în timpul săp-
tămânii, să nu se bazeze doar pe întâmplare, altfel programul poate
fi amânat. Dacă copiii încep să-i implore, eventual să plângă că şi ei
vor să meargă cu ei, este recomandat să fie liniştiţi cu blândeţe. Li
se poate spune să-şi facă şi ei un program, să petreacă un timp de
calitate pentru că părinţii au nevoie să fie împreună.
Părinţi şi bunici
Problemele separării pot fi moştenite de la o generaţie la alta. Dacă
părinţii nu reuşesc să se separe de proprii părinţii, au un sentiment
de îndatorire plin de vinovăţie şi pot să transmită aceste sentimente
propriilor copii.
Un tată (profesor simpatic) şi-a petrecut majoritatea timpului liber în

grădina şi în gospodăria părinţilor deoarece a simţit că trebuie să-i ajute.
Îşi ignora propria lui familie, iar fetele lui, liceene (una din ele anorexică)
petreceau mai puţin timp cu el decât şi-ar fi dorit. A fost foarte dificil pen-
tru el să prelucreze sentimentele puternice de datorie faţă de părinţii lui.
Părinţii tatălui, bunicii, şi-au permis chiar să abuzeze de timpul liber al
fiului lor. S-a întâmplat ca după ce a ajuns la bunici să sape via, tatăl lui să-i
spună că el nu are chef să lucreze. A fost nevoit să plece acasă şi să revină
peste o săptămână.
În astfel de situaţii este important să se găsească un echilibru în-

tre propria familie (de origine) şi actuala familie. Nu este însă uşor
să se găsească acest echilibru sensibil. Şi bunicii au istoria lor. Pot
avea motive să-şi lege puternic copii de ei. Să ne gândim de exemplu
la traumele de război, pierderi, dezmembrări ale familiilor, ş.a.m.d.
162
Aceste experienţe sunt foarte puternice şi de mare profunzime,

transmise prin generaţii.
Uneori părinţii nu au fotografii doar cu ei doi. Ne-am întâlnit şi cu
situaţii când nu au păstrat nici măcar fotografiile de la căsătoria lor
(pentru că nu sunt reuşite), acestea fiind păstrate la bunici. Aveau
doar fotografii după naşterea copiilor, din care putem să tragem con-
cluzia că funcţiile parentale sunt pe primul plan, iar cele maritale
sunt secundare. Discuţiile despre trecutul comun, privirea fotogra-
fiilor poate să aibă un efect pozitiv, de întărire a relaţiei dintre doi
oameni.
Sugestie: părinţii merită să se gândească la valorile pe baza

cărora s-au ales unul pe celălalt. De ce l-am ales exact pe
el/ea? Ce mi-a plăcut la el/ea? Partenerii să noteze aceste
valori, şi să le discute împreună.
Atunci când relaţia este pe cale de a se răci şi copiii sunt cei care
leagă căsătoria, regândirea acestor întrebări poate să fie foarte uti-
lă.
Educaţia reciprocă
Să devii părinte nu este o sarcină uşoară, copiii îşi educă, îşi formea-
ză şi ei părinţii. Acesta este un proces dialectic, ca şi relaţia profesor
– elev. Nici predarea nu este ceva unilateral, din întrebările neaştep-
tate ale elevilor, profesorul învaţă foarte mult. Părinţii deseori cred
că educaţia este unidirecţională deoarece ei spun ce este corect, iar
copilul execută. Această atitudine provoacă tensiuni în copil tocmai
în perioada dezvoltării autonomiei. Merită să-l întrebăm pe copilul
măricel, cum îşi închipuie el rezolvarea unei anumite situaţii, ce ar
163
dori, în ce vede el pericolul ş.a.m.d. Părintele să apeleze la dreptul lui

de veto doar dacă acesta este neapărat necesar. Interzicerile baza-
te pe rutină provoacă mai degrabă încăpăţânare, rezistenţă. Rapor-
tul următor poate să fie benefic: copilul poate să fie responsabil în
aproximativ 70% din treburile lui (bineînţeles în funcţie de vârstă),
în 20% din cazuri putem să-i dăm sfaturi şi în numai în 5-10% din
situaţii să îi spunem că nu dorim să facă ceva sau chiar să îi interzi-
cem. Cel mai avantajos este dacă procentul interzicerilor devine din
ce în ce mai mic şi copilul îşi dezvoltă capacitatea de a-și recunoaşte
limitele potrivite. Dar, pentru aceasta este nevoie de experienţa tră-
irii şi suportării eşecurilor. Dacă-l „ţinem în puf”, învaţă mai greu să
devină autonom.
Problema responsabilităţii deja amintite este legată de problema
autonomiei. În procesul dezvoltării copilului, îl investim cu o res-
ponsabilitate din ce în ce mai mare. Trebuie să înveţe să trăiască şi
să se gospodărească cu acest capital. Dacă întotdeauna preluăm res-
ponsabilitatea pentru problemele copilului, autonomia lui va avea
de suferit. Este permis să greşească, dar să-şi asume consecinţele
greşelilor lui. Nu trebuie să-l pedepsim pentru greşeli, om perfect
nu există. Scopul nu este să fim perfecţi şi să avem întotdeauna o
performanţă de 100%, ci să fim capabili de a scoate o medie bună.
Scopul nu e să fie 100%, ci o medie de 90-95%. Asta înseamnă că
uneori ajunge dacă avem o performanţă de 60-70%, ca altădată, în
momentele inspirate să putem avea 101%.
3.25. Perfecţionismul
Străduinţele spre perfecţionism sunt foarte frecvente în cazul bolna-
vilor care suferă de tulburări de alimentaţie. Este un lucru obişnuit ca
părinţii (poate cel mai des părinţii pedagogi) să aştepte de la copilul
164
lor performanţa maximă, perfecţiunea. Copilul cu o astfel de povoa-

ră serioasă, poate să dezvolte anxietate de performanţă. Dacă per-
mitem uneori copilului să greşească sau să nu piardă prea mult timp
cu lucruri mai puţin importante, va reuşi să înveţe mai bine să se
gospodărească cu energiile lui. Există numeroase exemple în istoria
ştiinţelor care demonstrează că omul de ştiinţă care a primit premiul
Nobel, a neglijat anumite domenii în tinereţe. Această constatare nu
este o scutire pentru copil sau un pretext pentru a chiuli, ci doar o
încurajare pentru a vă convinge că e bine dacă copilul este învățat să-
și stabilească liste de priorităţi. De obicei părinţii neglijează aceas-
tă problemă, deşi în lumea noastră cu o orientare managerială este
practic un principiu de bază atât în psihologia organizaţională, cât
şi tehnicile organizaţionale. E indicat ca părinții să-și stabilească
priorități! Să-l înveţe pe copil să facă diferenţă între lucruri impor-
tante şi mai puţin importante, între lucruri care necesită mai multă
implicare şi cele care se pot rezolva cu mai multă degajare.
Iată un exemplu din domeniul sportului. Cu mulţi ani în urmă, în tragerea

la ţintă cu arme mici, 600 a fost numărul maxim de cercuri pe care putea să
le obţină un sportiv dacă din 60 de trageri marca întotdeauna 10. În acea
perioadă recordul mondial era de 597 puncte. Un sportiv a îmbunătăţit
acest record cu un cerc: a obţinut 598 de cercuri. În interviul pe care l-a
acordat după obţinerea recordului mondial a declarat că atunci când a tras
prima dată 9, nu a intrat în panică, pentru că ştia că acest lucru trebuia să
se întâmple. A continuat să fie relaxat și a mai tras un 9. Cu aceste două
rezultate de 9, noul record mondial a devenit de 598 cercuri. Sportivul a
obţinut scorul 10 de 58 ori şi 9 doar de 2 ori (care este doar la câţiva mi-
limetri de cercul de 10, de diametru foarte mic). Dacă stăm să ne gândim,
putea să fie supărat, pentru că nu marcase 10 puncte de 30 ori. Însă, o
astfel de gândire e izvorul unei nemulţumirii veşnice.
165
Să evocăm o reacţie părintească obişnuită privind performanţele

şcolare. Dacă copilul vine de la şcoală cu nota zece la testul de mate-
matică, părintele orientat spre performanţă de puține ori va spune
„Bravo, să continui tot aşa”. Însă, dacă copilul a obţinut 93 de puncte
din 100, părintele va întreba „Și restul de 7 puncte”? Se evidenţiază
din partea părinţilor mai puțin recunoaşterea meritelor şi încuraja-
rea, și mai mult reproşul blând care indică neatingerea performanţei
maxime. „Dar vouă nimic nu vă ajunge?” - poate să întrebe copilul
Problema responsabilităţii şi autonomiei se concentrează în copi-
lărie în primul rând în jurul învăţatului. Este important ca învăţatul
să nu fie preocuparea principală a copilului. E bine să aibă respon-
sabilităţi casnice, de exemplu curăţenie, oferirea unui ajutor pentru
părinţi, program ce îl implică şi pe fratele mai mic, îngrijirea bunici-
lor etc. Spălarea băii înseamnă aproximativ 2 minute pe zi, aranjarea
patului un minut şi jumătate. Aceste sarcini nu distrag atenţia copi-
lului de la învăţătură, ci măresc responsabilitatea lui în organizarea
propriei vieţi şi a condiţiilor de viaţă.
Des ne-am întâlnit cu situaţii în care părinţii nu vroiau să-l aglo-
mereze cu sarcini pe copil pentru că acesta se pregătea pentru ba-
calaureat, el neavând nici o responsabilitate în viaţa de fiecare zi a
familiei.
Mulţi părinţi învaţă cu regularitate împreună cu copilul sau îl as-
cultă zilnic din toate materiile. Acest teren este destul de alunecos.
Bineînţeles, ajutorul este binevenit atunci când copilul întâmpină
greutăţi. Dar, controlul parental exagerat împiedică copilul să devi-
nă autonom, să învețe să se pregătească singur. Am întâlnit un caz,
când tatăl medic învăţa împreună cu fiul lui student la drept. Chiar
nu are nici un sens! Dacă copilul nu are capacităţile potrivite, mai
bine să nu meargă la facultate. Dar dacă le are, să înveţe să se pregă-
tească singur.
166
Cunosc un adult de 40 ani, a cărui părinţi de 75 ani, îi curăţă

pantofii. O explicaţie bineînţeles există: bărbatul bolnav de luxaţie
coxo-femurală trebuia ocrotit de mic copil. Însă, acum e adult și nu a
reușit să devină autonom.
Un băiat de 13 ani a fost adus în terapie la o colegă fiindcă trebuia să mear-

gă în tabără şi încă nu reuşea să se descurce singur la baie. Am aflat că
bunicii, în cei 13 ani de când s-a născut, au rezolvat în locul lui această
sarcină, de altfel intimă, şi care de obicei poate să fie învăţată de un copil
la vârsta de 3-5 ani.
3.26. Moşteniri familiale

De obicei nu suntem conştienţi de valorile şi mesajele pe care le-am
moştenit de la părinţi, bunici și generaţiile anterioare. Atunci când
luăm o decizie nu conştientizăm efectul serios al patternurilor pro-
venite de la generaţiile anterioare. Să luăm de exemplu problema ale-
gerii profesiei. Pentru mulţi copii este absolut evident că trebuie să
aibă aceeaşi profesie ca şi părinţii. În acest fel se formează familiile
de pedagogi, de medici în care profesia se moşteneşte de la o gene-
raţie la alta. Dacă întrebăm cunoştinţele noastre de ce au ales o anu-
mită profesie, mulţi vor răspunde: „Nu am avut nici o altă idee. Era
evident că asta trebuie să fac”. Pentru psiholog, acest „trebuie” este
interesant. De ce trebuie să facă exact acest lucru? Aceste decizii in-
conştiente, dar necesare, pot fi elucidate prin înţelegerea motivaţiei
care se leagă de domeniile profunde ale sufletului. De ce este aşa de
important din punctul de vedere al tulburărilor de alimentaţie? Pen-
tru că valoarea alimentelor diferă de la o familie la alta. Să ne gândim
167
la obiceiurile bunicilor care au supravieţuit războaielor mondiale. Ei

nu aruncau pâinea uscată, pentru că putea fi bună pentru ceva.
Atunci când mâncarea este condiţia supravieţuirii, a rămânerii în
viaţă, nici nu se pune problema risipirii sau a abuzului. Ca să devină
un mijloc de manipulare trebuie ca mâncarea să fi suferit un anumit
grad de devalorizare. În ţările Africii, unde oamenii sunt înfometaţi
nu vom întâlni tulburări de alimentaţie. Acolo vom întâlni foame
reală, subnutriţie serioasă, dar nu anorexie. Doar în societăţile de
consum mâncarea a devenit o marfă de risipit. Pe vremuri era ceva
sacru. Ce s-a întâmplat cu pâinea noastră cea de toate zilele? Putem
să observăm că nu numai profesia şi obiceiurile noastre de bază, ci
şi principalele noastre valori sunt preluate de la părinţii noştri, de la
Imaginea 18. Arbore genealogic
168
familia nostră de origine, acesta fiind mediul prin care se transmit

valorile sociale.
Mesele comune
Mesele servite împreună înseamnă o coeziune puternică. Prânzurile
de duminică au semnificaţia uniunii familiei. În timpul săptămânii
membrii familiei abia se întâlnesc, fug dintr-o parte în alta, iar sfâr-
şitul de săptămână este practic, perioada specială când este posibil
ca ei să mănânce împreună. Totuşi, se întâmplă frecvent, ca această
perioadă să fie plină de tensiuni. Părinţii sunt obosiţi, ar dori să se
odihnească, dar au de lucru în jurul casei sau în grădină, nu au timp
pentru copii și atmosfera va fi dominată de oboseală şi blazare. În
asemenea condiţii, mesele comune sunt mai degrabă o sursă de ten-
siune şi nu de bucurie. Atmosferă calmă a sfârşitului de săptămână
nu vine de la sine; ea trebuie creată, iar asta nu este o sarcină uşoa-
ră.
Sunt multe familii care îşi petrec sfârşitul de săptămână sau cel
puţin prânzul de duminică la bunici. Pregătirea mesei poate să fie o
zonă de competenţă specială pentru bunici. Ele aşteaptă ca familia
să vină în vizită, să mănânce şi să laude gustările servite. Dacă nu
se mănâncă din mâncarea gătită de bunică, ea se poate simți jignită
şi pot să apară tot felul de tensiuni. O sursă obişnuită de tensiune
apare când copilul încearcă să se posteze între partener şi părinţi.
Aceste frământări sunt foarte grele şi să nu credem că cei mici din
familie nu vor observa esenţa acestora. În asemenea situaţii, speci-
aliştii încearcă să atragă atenţia asupra faptului că familia nouă este
acea unitate de sine stătătoare care își hotărăşte propria ei soartă,
iar bunicii au, eventual un rol de sfătuitor. Nu este recomandat să-şi
asume un rol în deciziile zilnice ale familiei, nu este util să li se ofere
șansa să hotărască problemele esenţiale: şcoala la care va merge co-
169
pilul, hainele cu care se îmbracă, comportamentul potrivit pe care ar

trebui să-l adopte etc.
Auzim de multe ori, că mama se plânge psihologului, medicului că
părinții a certat-o urât de tot. De multe ori tinerii părinţi nu reuşesc
să devină independenţi, să se separe de părinţii lor. Dacă nu vor reuşi
această separare de casa părintească într-un mod armonios, atunci –
plini de sentimente de vinovăţie – nu vor reuşi să se apere de aseme-
nea reproşuri. Este o sarcină grea, dar acest lucru trebuie făcut. Pă-
rinţii pot, de exemplu, să explice propriilor lor părinţi, fără tensiuni,
agresivitate şi jigniri faptul că ei şi-a imaginat lucrurile într-un anu-
mit mod şi au găsit o altă soluţie. E bine ca tânăra familie să accepte
cu mulţumire orice sfat, dar decizia finală să-i aparțină. Pe de altă
parte, bunicii trebuie să înveţe să se descarce de responsabilitatea de
a lua decizii pentru familia copilului lor, să se retragă, acceptând doar
rolul de sfătuitor, să-i lase pe cei tineri să îşi asume responsabilitatea
luării deciziilor grele. Acesta ar fi modul de a preda mai departe învă-
ţarea capacităţii de a-ți asuma responsabilităţile. Dacă copilul vede
că propriul lui părinte nu poate să decidă singur şi aşteaptă ajutor de
la bunici, va învăţa greu cum să-şi asume o responsabilitate serioasă.
Exemplul modelului este un mijloc bun în acest sens.
Credinţele şi miturile familiale

Credinţele şi miturile au un rol important în funcționarea şi dezvol-
tarea psihologică a unei familii. Felul în care o familie percepe lumea
depinde de istoria, tradiţiile, valorile, obiceiurile proprii, care bine-
înţeles variază de la o familie la alta. Merită să cugetăm puţin asupra
valorilor importante pentru familia noastră. Care sunt criteriile pe
baza cărora funcţionăm? Merită să ne aşezăm împreună şi să discu-
tm despre aceste întrebări. Există familii în care valoarea cea mai de
preţ este onestitatea, ei au o grijă deosebită ca onoarea lor să nu fie
cumva pătată şi totul este subordonat acesteia: cariera, banii, avan-
170
sările. Bineînţeles, nu este o problemă dacă onoarea, onestitatea

este importantă pentru o familie, dar urmărirea forţată, încordată
a unui singur principiu poate să fie demnă de atenţie. În alte fami-
lii, laitmotivul central poate să fie performanţa. Asftel, în familiile
de pedagogi nu rar se întâlnește situația când performanţa şcolară
reprezintă ştacheta tuturor lucrurilor. În alte familii, ideea centrală
poate să fie îngrijirea, hrănirea, educarea, servirea copiilor. Părinţii
îşi neglijează propriile nevoi şi se subordonează nevoilor.
Una dintre cele mai bune modalităţi de a înţelege mesajele fami-
liale este arborele genealogic (în limbaj de specialitate: genograma).
Este util dacă acesta este realizat pe cel puţin trei generaţii. Să fie
reprezentaţi copiii, părinţii şi bunicii, iar pentru fiecare persoană să
se menţioneze fraţii şi alţi membri de familie. Membrii de familie
de sex feminin să fie reprezentaţi prin cerc, iar cei de sex masculin,
prin pătrat. O linie trasă între cei doi înseamnă căsnicie, iar liniile
perpendiculare pe aceasta linie, înseamnă copiii. În cercuri şi pătrate
se noteaze vârsta persoanelor, iar dacă au murit, se pune o cruce.
Desenarea genogramei merită să fie completată cu aranjarea fo-
tografiilor de familie. Se poate aranja un fel de genogramă şi din fo-
tografiile vechi. Genograma ne poate dezvălui multe lucruri. Putem,
de exemplu, să urmărim istoria divorţurilor din familie sau motive-
le decesurilor, avorturile sau copiii născuţi în afara căsniciei, sinu-
ciderile ţinute în secret. Poate să fie şocant dacă în cursul analizei
genogramei cineva are o presimţire puternică, simte tensiuni într-o
anumită direcţie, suspectează existenţa unui frate mort, a unui sui-
cid sau a unui copil născut în afara căsniciei. Relevaţiile acestea pot
fi şocante – şi bineînţeles este o întrebare bună: când trebuie să afle
copilul asemenea lucruri. Dacă primim semnale de la el că doreşte să
ştie ce s-a întâmplat de fapt în familie, merită să clarificăm aceste
lucruri cu el. Dacă un copil nu ştie de ce poartă el numele mamei, iar
171
fratele lui - numele tatălui, va avea dileme serioase în jurul vârstei de

10-12 ani.
Sugestie: familia să construiască împreună o genogramă şi

s-o ilustreze cu fotografii. Să încerce să dezvăluie asemă-
nările în alegerea numelor, profesiilor şi bolilor. Să discute
acele secrete de familie care pot fi povestite.
Imaginea
Trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri să privească trecutul familial cu
fruntea sus. Analizarea trecutului familiei – de la alegerea profesiei
până la deciziile curente aduce multă experienţă nouă. Câteodată lu-
crurile se repetă într-un mod straniu. Ne căsătorim la aceeaşi vârstă
ca şi părinţii noştri, avem vârsta părintelui nostru atunci când se
naşte primul nostru copil şi aşa mai departe. Acest lucru devine şi
mai important în cazul experiențelor negative care apar la o anumită
vârstă, cum ar fi pericolul suicidului. Confruntarea cu faptul că tata
la 50 de ani s-a sinucis, iar eu am 50 de ani şi am aceleaşi gânduri
(viitorul mi se pare fără nici o speranţă) poate să fie de o putere dra-
matică. De ce să nu rupem aceste lanţuri? De ce să repetăm scenari-
ile familiale de acest gen? De ce să nu creăm un scenariu nou şi să-l
transmitem copiilor noştri?
Ştim bineînţeles, că suntem tentaţi să facem aceleaşi greşeli pe
care le-au făcut şi strămoşii noştri, există o obsesie de repetare în
ceea ce priveşte deciziile noastre. Unul dintre motive poate să fie
faptul că nu avem un alt model. Cine cunoaşte doar câteva modali-
tăţi de soluţii, poate să aleagă doar dintre acestea. Din acest punct de
vedere, experienţele personale au o valoare uriaşă. Este mai dificil să
172
învățăm anumite experienţe din filme, aceste modele nu sunt aşa de

intense ca şi experienţele personale. Nu vreau să sugerez că trebuie
să trăim orice posibilitate ca să putem alege. Dar, dacă familia este
deschisă pentru a accepta mai multe soluţii şi este capabilă să le în-
cerce, aceste experienţe pot fi de un mare ajutor în luarea deciziilor.
Copiii vor deveni mai deschişi, într-o situaţie dificilă nu se împiedică
de obstacole, iau decizii într-un mod mai creativ și eficient.
3.27. După ce terapia s-a încheiat

Terapia, şirul consultaţiilor familiale s-a încheiat cu succes. Ce ur-
mează? Poate familia să se aştepte la recidivă? Există multe între-
bări, dar mult mai uşoare decât cele din timpul „dezorientării” de
început.
Am văzut în prezentarea tulburărilor de alimentaţie că există o
şansă bună pentru vindecare. În cazurile în care se asociează mai
multe probleme serioase, prognosticul este mai rezervat. Putem ob-
serva acest lucru în cazul bolnavilor impulsivi. Pentru ei, posibilita-
tea tratamentului constă, de multe ori, în terapie intensivă în cadru
instituţional.
Terapia de familie este eficientă pentru că nu exclude celelalte po-
sibilităţi de intervenție. Pe lângă faptul că bolnava vine la consultaţi-
ile familiale la intervale de câteva săptămâni, ea poate să urmeze un
tratament medicamentos sau să participe la şedinţe de grup. Şirul
consultaţiilor nu înseamnă că terapeutul „vindecă” familia. Accentul
cade pe colaborare. Aş putea să vă sugerez o metaforă pentru a ilus-
tra acest lucru: consultaţiile familiale seamănă cu o călătorie cu tre-
nul. În gări, oamenii urcă, stau de vorbă pe parcursul drumului, apoi
coboară. Fiecare merge pe drumul lui. Doar putem spera că după dis-
173
cuţiile avute toţi s-au schimbat şi și-au îmbogăţit gândurile şi ideile

despre relaţiile umane. Atât familia, cât şi străinii.
La sfârşitul consultaţiilor putem spune că s-a format o relaţie cu
un specialist la care se poate apela în continuare. Cartea de faţă nu
înlocuieşte această relaţie, dar poate să vă fie de ajutor. Problemele
mai simple se pot soluţiona chiar şi prin încercarea uneia sau alte-
ia dintre idei prezentate în carte. Ea e o completare a consultaţiilor
de familie. Acestea pot fi, însă, mult mai eficiente dacă familia are
cunoștințe despre „ciudăţeniile” acestei tulburări interesante.
3.28. Poate un bolnav care suferă de tulburări de

alimentaţie să-şi aleagă o profesie în domeniul
sănătăţii?
Este o întrebare interesantă dacă bolnavii care s-au vindecat de tul-
burări de alimentaţie pot să-şi aleagă o specialitate care presupune
întâlniri cu persoane care suferă de aceeaşi tulburare? Întrebarea
este mai sensibilă dacă persoana nu s-a vindecat în totalitate. Mulţi
specialişti s-au preocupat de această temă, fiind și subiectul în ca-
drul unor conferinţe. Nu este vorba doar despre cazuri izolate, multe
fete ar dori să devină psihologi, asistenţi sociali sau asistente me-
dicale. Ar fi de preferat ca fata să-şi aleagă o altă meserie. Dacă to-
tuşi se decide să lucreze în domeniu, e indicat ca înainte de a profesa
să existe 2 ani de „abstinență”, când simptomele nu sunt prezente.
Dacă fata nu s-a vindecat în totalitate, apare tentaţia să ducă mai
departe propria ei problemă nerezolvată şi să încerce să se autovin-
dece cu ajutorul celorlalte bolnave. Pe lângă faptul că acest lucru nu
e eficient, ascunde nişte capcane pentru persoana care are nevoie de
ajutor. O mulţime de mecanisme inconştiente ar afecta claritatea şi
oferirea ajutorului eficient. De exemplu, terapeutul nici nu ar obser-
174
va motivul pentru care devine furioasă în anumite situaţii speciale

ale intervenției. Această furie denotă că anumite probleme persona-
le sunt încă nerezolvate. De asemenea, poate influența și calitatea
terapiei, clienții observă repede nesiguranța terapeutului.
În orice caz, să nu uităm, că boala nu este doar o suferinţă, ci şi
o aventură care maturizează personalitatea. Şi dacă s-a produs o
schimbare după o perioadă grea, atunci toată familia poate să fie
mândră de ea. Pe bune, merită acest lucru!
Bibliografie
Literatură relevantă în limba română

1. Birţ, M.A.( 2003). Tulburările comportamentului alimentar,
Dacia, Cluj-Napoca
2. Joja, O.-D.(2005). Psihosomatica între medicină si cultură, Pai-
deia, Bucureşti
3. Mogos, V. T.(1992). Cum slăbim? Cum ne îngrăşăm? Sport-Tu-
rism, Bucuresti
4. Nicolescu, C., Voiculescu, L.(2003). Nutriţie umana, Cetatea de
Scaun,Târgoviste
5. Simu, D.( 1999). Tulburări de comportament alimentar, în Hân-
cu, N., Vereşiu, I.A.: Diabetul zaharat. Nutriţia. Bolile metaboli-
ce, Ed. Naţional, pp. 528–532.
Literatură universală relavantă

1. Cooper, P.J.( 1994). Bulimia nervosa. A guide to recovery, Ro-
binson Publishing, London:,.
175
2. Richardson, R.W.(1984.). Family ties that bind. A self-help gui-

de to change through family of origin therapy, Self-Counsel Pre-
ss, Vancouver
3. Treasure, J.(1997). Anorexia nervosa: a survival guide for fami-
lies, friends, and sufferers. Hove, Psychology Press, UK.
4. Vine, P.(1982. ). Families in pain, Pantheon Books, New York
5. American Psychiatric Association [APA] ( 1994). Diagnostic and
statistical manual of mental disorders. Fourth Edition, APA,
Washington, D.C
6. Dare, C., Eisler, I.(1995). Family therapy. In: Handbook of ea-
ting disorders (ed. Szmukler, G., Dare, C., Treasure, J.). Wiley,
New York, pp. 333-349.
7. Garner, D.M., Garfinkel, P.E. Eds. (1997). Handbook of treat-
ment for eating disorders, Guilford, New York, pp. 145-177.
8. Minuchin, S.( 1974). Families and family therapy. Cambridge,
Harvard University Press, Massachusetts.
9. Van den Broucke, S., Vandereycken, W., Norré, J.( 1997). Eating
disorders and marital relationships, Routledge, London:,.
10. Vanderlinden, J., Norré, J., Vandereycken, W.(1992). A practi-
cal guide to the treatment of bulimia nervosa, Brunner/Mazel,
New York:,.
176

Anorexia Bulimia Marcius21

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anorexia Bulimia Marcius21

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bulimia şi anorexia

Ghidul pacientului şi al familiei

Autori: Editor carte:

FarmaMedia • Târgu Mureş 2008

Prezentarea scurtă a terapiei de familie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Ghid pentru sprijinul persoanei cu tulburări de alimentaţie şi a

şim din experienţa noastră şi a familiilor cu care am lucrat, ceea ce

mediator, susţinător. Astfel, consultaţia poate fi privită ca o discuţie

lucru neplăcut are şi aspecte pozitive. Dacă învăţăm să le recunoaş-

caracteristicilor de bază ale tulburărilor, ale posibilelor probleme şi

Ascultăm însă cu plăcere şi teoria dumneavoastră. Dacă aveţi o altă

1.1. De ce merită tulburările de alimentaţie atenţia

diferite fobii, adică frici patologice, tulburarea obsesiv-compulsivă),

1.2. Despre istoricul tulburărilor de alimentaţie

Primele explicaţii – rolul religiei

viaţa ascetică în mănăstirea dominicană de pe insula Iepurilor din

Apar explicaţiile medicale

îndelungate în cadrul secţiilor de interne şi pediatrie, deși nu iese

Refuzul alimentar - ca meserie

Tulburarea corpului sau a sufletului?

priului lor corp. Apoi specialiştii au început să se preocupe de con-

1.2.2. Despre istoricul bulimiei

1.2.3. Cât de frecvente sunt tulburările de alimentaţie?

1.3. Simptomele tulburărilor de alimentaţie

Criteriile de diagnostic pentru anorexia nervoasă conform

Imaginea 1. Tânără anorexică

Cum să apreciem gravitatea pierderii ponderale

BMI = 40/1,702 = 13,84 [kg/m²]

Care sunt simptomele caracteristice?

sau meritată printr-un efort anume. Se comportă ca și cum ar exista

Tulburări ale imaginii corporale

concept care se bazează doar pe vizualitate. Chiar și persoanele ne-

Imaginea 2. Deterioarea percepţiei imaginii corporale

Toate simţurile noastre sunt implicate în formarea acelei expe-

Complicaţiile somatice ale anorexiei apărute în preadolescenţă

Câteodată AN este diagnosticată în urma unui proces lung de ana-

1.3.2. Simptomele bulimiei

Criteriile de diagnostic DSM-IV- TR pentru bulimia nervoasă

Imaginea 3. Fată bulimică după un episod de mâncat compulsiv

Diferenţe şi tranziţii între bulimie şi anorexie

Imaginea 4. Eliminarea caloriilor

ţia dintre anorexie şi bulimie (aşa cum am văzut, subtipul bulimic

1.3.3. Condiţii medicale asociate

Tabel 1. Cele mai importante diferenţe dintre anorexie şi bulimie

Menstruaţia Lipseşte Cel mai frecvent:

salivare, şi mai rar, rupturi gastrice) sau ale comportamentelor com-

1.4. Cum pot fi explicate tulburările de alimentaţie

1.4.1. Problema oului şi găinii

Există o melodie americană, al cărei refren sună astfel: beau pen-

1.4.2. Factori predispozanţi

1.4.3. Factorii precipitanţi

1.4.4. Factorii de menţinere a bolii

1.4.5. Reglarea biologică a alimentaţiei

timentul de saturaţie, scăzând astfel pofta de mâncare. Şi pancreasul

1.4.6. Factorii psihici

ar putea fi considerate psihoterapeutice. De exemplu, Richard Mor-

Dintre factorii subconştienţi din spatele tulburărilor de alimenta-

Modelele comportamentale și cognitive

stau ideile greşite, judecăţile distorsionate despre propria persoană,

Imaginea 6. Rubens: Cele trei graţii

Factorii familiali au rol cu preponderenţă în nuanţarea bolii, deci

1.4.6. Factorii sociali şi culturali

Imaginea 7. Bridget Bardot, sex-simbolul anilor 1950

de vedere, România poate fi considerată un stat occidental, frecvenţa