DISMORFOFOBIA

BULEMIA
ANOREXIA
 DISMORFOFOBIA
CE ESTE DISMORFOFOBIA?

Dismorfofobia nu este o simplă fobie, ci mai curând o

credinţă cvasidelirantă. Subiectul care suferă de ea este
convins că e urât, că are un corp anormal, malformat.
Această lipsă de graţie, chiar dacă are uneori o anumită
justificare reală, nu este apreciată obiectiv. Ea este trăită
ca un obstacol de netrecut pentru o viaţă normală şi
pentru existenţa unor relaţii satisfăcătoare cu anturajul. Ea
poate să apară ca o tulburare izolată la sfârşitul perioadei
de latenţă, când tânărul adolescent suferă brusc mutaţiile
corporale din perioada pubertară. (Descrisă pentru prima
dată sub acest nume de E. Moselli în 1886, )
manifestare
1.ÎNGRIJORAREA DE ZONA FEŢEI, DE PĂR SAU MIROS. Tulburarea debutează de multe ori în

adolescenţă, devine cronică şi duce către o suferinţă interioară foarte mare.Cei care suferă de această

tulburare se pot simţi ridicol în situaţii sociale, consultă mulţi dermatologi sau chirurgi plasticieni şi sunt

dispuşi să treacă prin proceduri riscante şi dureroase pentru a schimba defectul care îi terorizează. Dar, din

păcate, procedurile medicale, doar rareori produc o ameliorare a suferinţei şi, de multe ori, duc către o

înrăutăţire a simptomelor.

2. DISCOMFORT SOCIAL PRONUNŢAT. Efectele bolii sunt resimţite în domeniul relaţiilor cu

ceilalţi. Persoanele care suferă de dismorfofobie nu au prieteni. În domeniul şcolar pot apărea dificultăţi

de concentrare datorită gândurilor obsesive asupra felului în care arată. Tulburarea dismorfică corporală

are tendinţa de a deveni cronică şi poate determina izolare socială, abandon şcolar, depresie majoră,

intervenţii chirurgicale inutile şi chiar sinucidere. De cele mai multe ori, tulburarea nu este

diagnosticată.
3. STIMA DE SINE SCAZUTĂ. Le cer in permanenţă celorlalţi să îi asigure că defectul lor este
"normal" sau "nu chiar atât de rău".
4. ACŢIUNI „VOLUNTARE, DAR INVOLUNTARE”, şi, deşi această exprimare este o contradicţie în
termeni, în realitate lucrurile aşa stau. Pacientul este controlat de acţiunile sale în timp ce îşi doreşte să
renunţe la ritualurile pe care le tot îndeplineşte, se simte constrâns în permanenţă de ele şi

5. OBICEIUL DE A SE PRIVI ÎN ORICE SUPRAFAŢĂ CARE REFLECTĂ IMAGINEA SAU

EVITAREA OGLINZILOR . Nu este necesară o oglindă, orice suprafaţă care reflectă va fi folosită iar
unii pacienţi au oglinzi preferate pe care le ţin în locurile în care cred că este cea mai avantajoasă lumină
pentru a se privi. Există, însă, şi pacienţi care evită oglinzile în timpul zilei sau tot timpul. Le acoperă, le
dau jos de pe pereţi sau sting lumina când se apropie de ele. Ce trebuie să ştim este că nu privitul în
oglindă este sursa durerii, a suferinţei. Se întamplă ca o persoană care suferă de TDC să petreacă un timp
în faţa oglinzii şi acest lucru să nu îl tulbure, dar lucrurile devin problematice atunci când apare un atac de
dismorfofobie în timp ce se priveşte în oglindă. Acest atac este cel mai mare duşman al său, este acel
moment în care se simte lipsit de speranţă, urât, diform, are gânduri suicidare şi poate apărea oricând sau
poate fi declanşat de un număr destul de mare de situaţii. De obicei, un astfel de atac apare în perioade de
stres iar comportamentele specifice (cum este şi privitul în oglindă) se amplifică.
6. NU SE LASĂ FOTOGRAFIATE evitînd chiar reuniunile de familie sau alte evenimente din acest motiv.
Se pare că anxietatea lor creşte foarte mult pentru că nu au controlul asupra celor care ar putea vedea fotografia
şi asupra a ceea ce le-ar putea trece prin minte legat de ceea ce este în fotografie. Fotografia pare că îi convinge
că ceea ce cred despre ei este adevărat, sau chiar mai rău, le confirmă urâţenia, diformitatea. Interesant este că
uneori părerile despre fotografiile lor se schimbă, pot chiar să se placă în unele dintre ele şi probabil că aceasta
se datorează faptului că percepţia lor asupra acelei părţi din corpul lor, care îi obsedează, se schimbă.

7.PERFECŢIONISM. Persoanele care suferă de TDC ajung să dispreţuiască ceea ce vad şi devin
perfecţionişti, au o grijă exagerată pentru fiecare detaliu al aspectului lor.

8. LIMBAJUL NATURAL AL CORPULUI RESTRICŢIONAT, nu vor ca cei din jur să îi observe, se tem că
vor fi criticaţi. Nu vor să spună ceva greşit, să se mişte într-un mod nepotrivit, se tem să zâmbească, să facă
orice le-ar atrage atenţia celorlalţi pentru că ei ar putea vedea cât sunt de diferiţi faţă de ei şi, eventual, îi vor
respinge.

9. DIFICULTATEA DE A SE RELAXA ŞI DE A ASCULTA. De multe ori, când vor să urmarească un film,

să ia parte la o conversaţie, încep să se frământe pentru felul în care arată, simt nevoia să îşi verifice imaginea
în oglindă, nu reuşesc să stea pe loc. La fel de dificil este uneori şi să doarmă, să participe la cursuri, să
studieze, nu îşi pot opri gândurile legate de diformitatea lor.
10. FRICA DE COMPETIŢIE Dacă lucrurile nu sunt pe măsura aşteptărilor lor, pot deveni foarte
deprimaţi. Foarte mulţi nu intră în competiţie cu nimeni, aproape că îi sperie ideea de competiţie.
11. NEVOIA DE REASIGURARE, pe care o cer în permanenţă prietenilor sau familiei. Ei întreabă,
aproape pe oricine, despre felul în care arată şi nu o fac o dată sau de două ori, ci încontinuu. Se pare că
aceasta este o situaţie din care nu reuşesc să iasă învingători niciodată. Indiferent de felul în care arată,
dacă se simt de neacceptat, nu vor fi mulţumiţi.
12. AUTO AMPUTARE SAU SINUCIDERE. Ei cred că problema lor este de natură fizică 100% şi
chiar dacă admit la un moment dat că sunt doar victimele unei "urâţenii imaginare", se scutură imediat de
această idee, într-o negare totală şi spun "nu, poate alţii suferă de TCD, eu sunt pur şi simplu
urât/ă!". Uneori, situaţia se poate înrăutăţi foarte mult, în cazurile grave de TCD se poate ajunge la auto
amputare sau sinucidere. Pentru majoritatea celor care suferă de TCD, gândurile suicidare sunt ceva
obişnuit, iar o parte se sinucide. Gândurile legate de amputare nu sunt nici ele neobişnuite, dar de obicei
rămân doar nişte idei care nu ajung să fie puse în practică. O parte dintre pacienţi se duce frecvent la
specialişti în chirurgie plastică şi chiar trec printr-o serie de intervenţii, dar care nu schimbă nimic.
13. ALTE SIMPTOME: măsurarea sau palparea repetată a defectului, elaborarea unor ritualuri
legate de defect, camuflarea defectelor nu prea reuşeşte să facă nimic pentru a le opri.
Cauze ale apariţiei
1. boala debutează de regulă în adolescenţă, în jurul vârstei de 17 ani, dar poate apărea şi la adulţii în vârstă,
ca o îngrijorare legată de schimbarea aspectului lor din cauza îmbătrânirii.

2. anumite circumstanţe externe trăite în perioada copilăriei care îl fac pe copil să se simtă altfel decât
cei de vârsta sa. Acestea pot fi abuzuri ale părinţilor, neglijare din partea lor, mai pot fi diverse
comportamente ale fraţilor, prietenilor, colegilor sau profesorilor care pot necăji copilul şi îl pot transforma
într-un proscris.

3. o traumă severă în urma căreia se declanşează o serie de sentimente profunde şi dureroase pe care
persoana nu le poate exprima, exterioriza. Această traumă este diferită de la persoană la persoană. Cele
mai comune sunt de natură fizică, emotională, sau abuzuri sexuale, dar mai poate fi vorba şi despre
pierderea cuiva apropiat, accidente, diverse boli, etc. Sentimentele neplăcute vor fi acumulate şi nu vor fi
lăsate deloc să iasă la suprafaţă. Poate că mulţi dintre cei cu această problemă au avut interdicţia de a îşi
exprima sentimentele în copilărie, poate că alţii au trăit într-un mediu în care nu au învăţat niciodată că este
normal să vorbeşti despre durere, despre suferinţă, sau au fost atât de copleşiţi de traumele trăite şi s-au
simţit vinovaţi de ele, neputând să spună nimănui ce s-a întamplat.

4. dezechilibru al unor substanţe chimice din creier (neurotransmiţători), cel mai probabil acest
dezechilibru este transmis genetic de la persoane care suferă de tulburare obsesiv compulsivă sau alte
tulburări anxioase şi se datorează unei deficienţe în secreţia de serotonină, care este produsă în cantitate mai
mică decât cea normală.

5.
Tratament
Tratamentul TDC include medicaţie antidepresivă şi
psihoterapie (psihoterapie psihanalitică, psihoterapie
cognitiv-comportamentală, hipnoză şi altele). Este
recomandată implicarea membrilor familiei sau a
altor persoane semnificative pentru pacient în
procesul de tratament.
Tratamentul are ca principal scop
administrarea inhibitorilor care să
recapteze serotonina.Este foarte importantă şi
supravegherea pacienţilor deoarece starea depresivă
în care se află poate conduce la tentative de suicid.
 BULEMIA NERVOASĂ
 DEFINIŢIA BULEMIEI

Bulimia este o dereglare digestivă caracterizată prin hrănire în

exces, recurentă, urmată de un comportament
compensatoriu.Cea mai obișnuită formă—practicată de mai
mult de 75%dintre oamenii care au bulimia nervoasă—
este vomare auto-provocată, uneori numită curățare; post,
folosirea unor laxative, clisme, diuretice, precum și printr-un
antrenament prelungit sunt și ele
obișnuite.Cuvântul bulimia derivă din Latină (būlīmia), care își
are originea în greacă, βουλιμία (boulīmia; foame nesățioasă),
un cuvânt compus din βους (bous), bou + λιμός (līmos), foame.
TIPOLOGII
 DSM-IV face distincţia între două forme de bulimie:
- o formă cu vomismente sau administrare de purgative,
- o formă fără vomismente şi fără administrare de purgative.

 Alte tipologii insistă asupra prezenţei ori absenţei unei stări de

deprimare sau de impulsivitate în descrierea tulburării, tratamentului şi
vindecării acesteia. în realitate, majoritatea persoanelor care suferă de
TCA nu prezintă nici criteriile diagnostice ale buiimiei, nici pe acelea
ale anorexiei mentale. Ele prezintă un tablou clinic dezorganizat şi
incomplet, cu manifestări comportamentale specifice uneia sau alteia
dintre formele de TCA (Fairburn şi Harrison, 2003). Numeroase
persoane bulimice au un trecut marcat de anorexie mentală sau de o
tulburare de comportament alimentar atipică. Ele evoluează frecvent
spre o tulburare de comportament alimentar cronică atipică .
CAUZE :
 Bulimia nervoasa este o tulburare cu etiologie multifactoriala:
1. ATITUDINEA FATA DE STANDARDELE CULTURALE DE FRUMUSETE SI ATRACTIVITATE FIZICA;

2. IMPLICARE A FACTORILOR GENETICI;

3. ANOMALII ALE NEUROTRANSMITATORILOR – in special a serotoninei, implicata in reglarea aporturilor

alimentare. Afectarea senzatiei de satietate, scaderea ratei metabolismului bazal si anomaliile in reglarea functiei gonadice au
fost observate la pacientii cu bulimie. Aceste anomalii pot fi asociate cu alterarea functiei leptinei. Leptina este o proteina ce
controleaza greutatea corporala, actionand asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare. In studiile
efectuate, administrarea de leptina a dus la scaderea ingestiei de alimente, ceea ce sugereaza ca alterarea functiei leptinei
contribuie la episoadele de supraalimentatie observate la bulimici. ;

4. MEDIUL SOCIOCULTURAL. Bulimia este mai frecventa in culturile in care este idealizata silueta supla.

5. ANXIETATE, FURIE SAU DEPRESIE. Crizele bulimice pot surveni in mod obisnuit sau pot fi declansate de anxietate,
furie sau depresie. Dupa acestea, se instaleaza sentimentul de vinovatie sau de disforie.

6. SIMPTOMUL BULIMIC ESTE PRECIPITAT DE INTERACTIUNEA A CEL PUTIN DOI DINTRE FACTORII:

 Conflicte sexuale, indeseobi cele centrate pe inceputul sau sfarsitul unei relatii afective majore;

 O schimbare substantiala in ocupatie sau in localizarea geografica, astfel incat pacienta se simte dezradacinata sau in
nesiguranta;

 Pierderea - implicand un deces, o instrainare sau o separare de un membru al familiei sau de un prieten apropiat.
FACTORI DE RISC :
bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniţi în psihopatologie
combinaţi cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar:

-factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală), sexul

feminin – bulimia nervoasa afecteaza de 10 - 20 ori mai multe fete decat baieti;
- unii factori psihologici (insatisfacţie corporală, alimentaţie restrictivă, personalitate
fragilă - slabă stimă de sine;
-varsta - majoritatea pacientilor sunt la varsta adolescentei 18-20 ani
- regimurile de slabire – bulimia apare in majoritatea cazurilor in timpul sau dupa o
incercare de a slabi;
- factori socioculturali apartenenta la o cultura ce idealizeaza silueta supla
- factori familiali, antecedentele familiale de tulburari depresive, alcoolism sau
obezitate;
- factorii ereditari – tulburarile de alimentatie se gasesc deseori la mai multi indivizi
din aceeasi familie.
CRITERII DE BAZA IN DIAGNOSTICAREA BULIMIEI

1. Aparitia repetata a episoadelor de mancat foarte mult. Acestea sunt caracterizate

prin mancarea intr-o perioada de doua ore a unei cantitati de mancare care este in
mod evident mai mare decat multi oameni ar manca in timpul unei perioade similare
de timp si in circumstante identice.

2. Un sentiment de lipsa de control asupra mancatului in timpul unui asemenea

episod sau sentimentul ca nu se poate opri din mancat.

3. In plus fata de mancatul in cantitate mare, se manifesta o comportare de

compensare inadecvata pentru prevenirea luarii in greutate. Aceste comportari pot
include provocarea varsaturii, folosirea laxativelor, diureticelor, clismelor sau a altor
medicamente, infometarea sau excesul de exercitiu fizic.

4. Atat impulsul de a manca cat si comportarea compensatoare trebuie sa apara de cel

putin doua ori pe saptamana timp de trei luni si nu trebuie sa apara in timpul
episoadelor de anorexie.

5. Comportarea de mai sus este clar influentata de imaginea asupra propriului corp.
COMPLICATII ȘI URMĂRI:
Persoanele cu bulimie au o durere de stomac permanenta. De fapt bulimia poate deteriora stomacul si rinichii
unei persoane ca rezultat al vomitarii permanente. Bulimia poate de asemenea deteriora dintii unei persoane ca
rezultat al acidului care vine in cavitatea bucala in timpul procesului de vomitare. Persoana poate sa dezvolte „obraji
de hamster” care se apar cand gladele salivare se maresc datorita vomatului foarte des.
Problemele emotionale ale tulburarilor de alimentatie au si ele pretul ei. Cand o persoana devine obsedata de
greutate, este dificil sa se concentreze pe altceva. De cele mai multe ori persoanele cu tulburari de alimentatie devin
retrase si mai putin sociabile. Indivizii cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe
planificare urmatorului impuls de a manca, cheltuiesc o multime de bani pe mancare si se ascund in baie pentru
multa vreme dupa mese.
Cel mai periculos lucru dintre toate este pierderea potasiului mineral prin eliminarea constanta, care poate conduce la
probleme de inima si chiar moarte.

Comportamentul bulimic nu este unul public, de regula duce la o tot mai adanca insingurare. In ceea ce
priveste lumea lor interioara, nu prea este dezvaluita prietenilor sau familiei si se evita confruntarea cu propriile
probleme din viata. Faptul ca bulimicii astfel incearca si insista sa-si rezolve singuri problemele si traiesc cu gandul
ca nimeni nu e in stare a-i intelege duce la depresii care pot deveni cronice si astfel la o mai puternica adancire in
groapa bulimiei. Aceste situatii pot conduce la dezvoltarea altor dependente precum dependenta de droguri, tutun
sau alcool sau pot contribui la formarea unei perturbari psihice precum Borderline.
BULIMIA ŞI REGLAREA EMOŢIILOR

Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoţiile

negative ar putea fi reglate prin intermediul crizelor lor
hiperfagice şi/sau al purgaţiilor (Treasure et al. 2003). Un mare
număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative
(anxietate, tristeţe, sentiment de vid şi singurătate) chiar înainte
de apariţia crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la
începutul crizei şi chiar şi în timpul purgaţiei.
Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile şi
purga-ţiile antrenează reacţii emoţionale negative (ruşine,
culpabilitate, disperare), situaţie care favorizează apariţia unor
noi crize. Bulimiile, purgaţiile şi consecinţele acestora
(oboseală, dificultăţi de concentrare, izolare socială, critici,
cheltuieli alimentare, furturi, automu-tilări) deteriorează, de
asemenea, stima de sine deja diminuată'.
TERAPIILE VALIDATE EMPIRIC
Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind
consecinţa unor comportamente alimentare restrictive, a unor probleme interpersonale sau a unor emoţii
negative.
-Terapia cognitiv-comportamentală clasică intervine în mod specific asupra preocupărilor corporale
exagerate şi a manifestărilor comportamentale sub formă de restricţie alimentară, hiperacti-vitate fizică,
gânduri compulsive, purgaţii.
- Terapia interpersonală se centrează asupra dificultăţilor de adaptare psihosocială (Fairburn şi Brownell,
2002).
- Terapia comportamentală dialectică şi terapia schemelor se centrează pe dificultăţile de control
emoţional (Treasure et al. 2003).
- Terapia cognitivă integrativă intervine asupra alimentaţiei, emoţiilor şi schemelor comportamentale
personale şi interpersonale (Thompson, 2004).
-terapia de grup sau familiala si farmacoterapia. Medicatia este prescrisa de medicul psihiatru curant.
Primele două terapii au fost studiate şi validate ca "tratamente preferenţiale" ale bulimiei şi ale
hiperfagiei bulimice.
Tratamentul de electie consta in asocierea dintre terapia cognitiv- comportamentala si inhibitorii selectivi
de recaptare a serotoninei.
Suplimentele zilnice de potasiu si magneziu si monitorizarea regulata a nivelurilor serice de electroliti pot
fi indicate la pacientii al caror comportament compensator nu poate fi controlat.
1. Antidepresivele au ca efect reducerea crizelor bulimice, a varsaturilor si depresiei, precum si
ameliorarea comportamentelor alimentare.
2. Antiepilepticele amelioreaza comportamentele alimentare ale bulimiei nervoase, crizele bulimice, stima
de sine, anxietatea si reduc comportamentele compensatorii.
 ANOREXIA NERVOASĂ
 Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor
alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului
și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă,
persistentă, de îngrășare. Termenul anorexia își are originea în greaca
veche: an (αν- sau α -lipsa de, "α privativ" ), și órexis (óρεξις) = dor,
poftă, apetit.
Anorexia afecteaza 1% din populatie si este mai frecventa la tineri si la
femei, 9 din 10 persoane anorexice sunt femei.
Exista doua tipuri specifice de anorexie nervoasa
 Tipul restrictiv: in timpul episodului de anorexie nervoasa, persoana nu
prezinta regulat comportament alimentar necontrolat sau de eliminare
(varsaturi autoinduse, abuz de laxative, diuretice, clisme)
 Tipul cu alimentatie necontolata: in timpul episodului de anorexie
nervoasa, persoana isi induce eliminarea prematura a bolului alimentar;
persoana prezinta regulat comportament alimentar necontrolat sau de
eliminare.
CAUZE ALE ANOREXIEI
In principiu nu exista o cauza clara care sa determine aparitia bolii, insa sunt o serie de factori care contribuie la
dezvoltarea anorexiei. Acestea sunt de ordin biologic, psihologic si chiar sociocultural.
 Factorii psihologici: Oamenii cu tulburari de alimentatie tind sa fie perfectionisti. Ei au asteptari nerealiste de
la propria persoana si de la cei din jur. In ciuda realizarilor personale ei se simt permanent vinovati si lipsiti de
valoare. Aceste persoane vad lucrurile numai la extreme, doar in alb sau negru, scapand din vedere ca mai
exista si nuante de gri. Daca "gras" este "rau", iar "slab" este "bine", atunci "mai slab" este "mai bine", iar "cel
mai slab" este "cel mai bine"? iar pentru unii asta inseamna pragul casexiei, adica a scaderii extreme in greutate.
Unele persoane anorectice recurg la infometare si alte astfel de practici din dorinta de a-si castiga controlul
propriei vieti, in viziunea lor. Desi au taria de a trece peste multe obstacole pentru a-si atinge scopul, in interior
se simt slabi, invinsi, plini de resentimente. Uneori acesti indivizi sunt in cautarea propriei identitati si incearca
sa urmeze un model acceptat si admirat de societate.Ei cauta permanent aprobare din partea celor din jur si se
tem de critici.

 Factori familiali: Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija fata de ei, in
timp ce altii s-au simtit in copilarie abandonati, neintelesi si singuri. Parintii care pun un accent exagerat pe
aspectul fizic contribuie in acest fel la instalarea tulburarilor. Acest tip de parinti sunt uneori incapabili de o
apropiere emotionala fata de copii lor, pe care ii critica excesiv sau din contra, ii protejeaza excesiv sau au
asteptari prea mari de la acestia. Copii ajung treptat sa-si ascunda indoielile, temerile si imperfectiunile. Astfel
unii vor incerca sa-si rezolve problemele controlandu-si intr-o maniera improprie greutatea si alimentatia. Fetele
provenite din mame care au suferit de tulburari de alimentatie sunt mai susceptibile fata de astfel de afectiuni. In
astfel de familii se pot remarca obiceiuri ciudate legate de alimentatie, folosirea hranei ca recompensa sau
pedeapsa si ingrijorare exagerata fata de greutatea copiilor.
 Factori sociali Revistele, televiziunea si filmele sunt doar trei exemple de mijloace mass-media care
ne bombardeaza cu mesaje despre "avantajele" faptului de a fi slab. Neindoielnic, intr-o societate
predispusa la ingrasare, educatia in acest sens este absolut necesara, insa este foarte important modul
in care sunt transmise aceste informatii. Mesajul este repetat in diverse forme, direct sau indirect:
"succesul, fericirea, puterea, popularitatea, admiratia, inteligenta si reusita (in cariera, dragoste, sex)
necesita frumusete fizica si in mod particular un corp cat mai suplu". Contrastul apare evident:
oamenii care nu au fost binecuvantati de natura cu frumusete sau nu reusesc sa fie la fel de slabi ca
actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt definiti ca inferiori, demni de mila, compasiune sau
dezaprobare sociala, pe scurt, ratati. Este adevarat ca cei mai multi oameni nu reactioneaza la aceste
mesaje, insa exista cei care sunt influentati si de alti factori dintre cei amintiti anterior, acestia
devenind candidati siguri pentru tulburari de alimentatie.
 Factori biologici Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se
presupune ca sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt
mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburari de alimentatie. Cercetari recente sugereaza ca existenta
nivelelor crescute ale unor substante secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate,
perfectionism, ganduri si comportamente obsesiv-compulsive. Atunci cand o astfel de persoana
incepe sa se infometeze sau din contra, sa manance necontrolat, in mod inconstient isi modifica
nivelul acestor substante, ceea ce poate induce o stare de liniste sau chiar euforie, inlaturand pentru o
perioada de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicatie
impotriva sentimentelor greu de suportat. De asemenea a fost lansata o ipoteza conform careia ar
exista si o implicatie genetica in aparitia acestei afectiuni. Ipoteza a fost demonstrata de un studiu,
care a dovedid ca predispozitia la anorexie este in proportie de 56% influentata de factori genetici,
implicatia factorilor de mediu fiind de numai 44%. Studiul a fost efectuat pe un esantion de 31000 de
perechi de gemeni in Suedia de catre Dr. Cynthia Bulik.
Totusi, in aparitia anorexiei nu este inculpata o anumita gena. Sunt implicate mai multe gene si mai
multi factori de mediu, care alcatuiesc impreuna o conjunctura favorabila.
Simptomele Anorexiei
 Comportamentul alimentar al anorecticilor
Persoanele suferind de anorexie nervoasa dezvolta in timp un comportament alimentar inadecvat: sar
peste mese, mananca portii foarte mici de mancare, fac combinatii ciudate de alimente, nu mananca in
fata altor persoane si au tot felul de obiceiuri si ritualuri alimentare ciudate. Pot face cumparaturi
(alimentare) si pot gati pentru toti cei din casa, insa nu se ating nici de cele mai gustoase preparate. Isi
gasesc scuze pentru a refuza mancarea ("nu mi-e foame", "am mancat in oras", "nu ma simt prea bine"
etc). Cu timpul incepe sa nu le mai placa feluri de mancare anterior preferate. Devin excesiv de
preopcupate de numarul de calorii, continutul alimentelor, folosesc numai produse dietetice si uneori
devin vegetarieni, fara insa a consuma tot spectrul de alimente de origine vegetala, care sa e aduca
nutrientii necesari. De asemenea, reduc drastic aportul de lipide. Daca uneori isi incalca propriile reguli
rigide si mananca mai mult, recug la provocarea varsaturii. Pe langa aceasta pot folosi laxative, produse
pentru slabit, diuretice. In cazuri extreme pot ajunge la abuz de alcool sau droguri pentru a-si reduce
apetitul.
 Profilul psihologic al anorecticului
O persoana suferind de anorexie nervoasa scade sau incearca sa scada in greutate. De obicei se teme
ingrozitor de cresterea in greutate si obezitate. Se imbraca cu haine largi pentru a ascunde grasimea sau in
faze avansate ale bolii, emancierea. Se plange tututor de spre greutatea sa si nu ii poate crede pe ce care ii
spun in cel mai sincer mod ca nu are probleme cu greutatea, incluzandu-i aici si pe medici. Se analizeaza
foarte frecvent in oglinda si gaseste mereu ceva de criticat. Isi detesta anumita parti ale corpului, in
special sanii, abdomenul, fesele si coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc
rapid datorita aportului caloric insuficient. Cu timpul performanta sportiva devine din ce in ce mai slaba,
insa vor refuza sa-si adpateze stilul de antrenament. Desi multe anorectice au o inteligenta medie sau peste
medie, modul lor de gandire devine simplu:" daca voi fi mai slaba, ma voi simti mai bine". Cu trecerea
timpului isi pierd capacitatea de a gandi logic si obiectiv, devin irationale, ajung sa se certe cu oamenii
care vor sa ii ajute si au probleme de concentrare. Nu reusesc sa discute cu usurinta despre problemele lor
emotionale, isi reprima furia si se elibereaza de stres facand excese alimentare urmate de ritualuri de
eliminare sau antrenandu-se. In timp devin iritabile, excesiv de sensibile si raspund la cele mai marunte
conflicte cu lacrimi si crize de isterie. Isi evita prietenii si devin izolate social. Anorecticii tind sa evite
relatiile sexuale, iar relatiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad inalt de
dependenta fata de partener. Tanjesc dupa intimitate,
 Manifestari clinice
Nu este surprinzator sa constatam ca anorexia nervoasa poate fi un factor extrem de distructiv pentru
organism. Datorita alimentatie inadecvate si restrictive, anorecticul se priveaza de nutrienti absolut
necesari pentru buna functionare a organismului. Metabolismul sau devine din ce in ce mai lent, ca
masura de adaptare. Persoana va avea temperatura corpului redusa, va fi hipotensiva, iar inima sa va bate
mai rar ca a unui om normal. Cu timpul isi va pierde o parte din par, va fi constipat, iar la analizele
sangelui se va constata anemie, enzime hepatice crescute, sodiu si potasiu scazute, uree si creatinina
crescute, hipoglicemie. Doua dintre cele mai importante efecte negative ale anorexiei nervoase sunt
amenoreea, adica oprirea ciclului menstrual si osteopenia, adica reducerea densitatii oaselor.
Simptome fizice

Aspect fragil Slabire brusca

Oboseala Sangerari anormale Caderea parului
Unghii fragile Piele uscata
Ochi obositi Ameteli si lesin Constipatie Lipsa
menstruatiei sau dereglarea acesteia
Umflarea abdomenului Deshidratare
Intoleranta la frig Hipotensiune arteriala
Ritmuri neregulare ale inimii Osteoporoza (care se manifesta prin fracturi sau luxatii frecvente).
Semne psihologice
Lipsa puterii de gandire si decizie
Incapacitate de amintire a lucrurilor esentiale
Perceptie distorsionata asupra propriei persoane
Comportament obsesiv-compulsiv
Negarea faptului ca exista o problema de sanatate
Lipsa de initiativa
Pierderea interesului fata de activitatile zilnice
Insomnie
Iritabilitate
Dificultati de concentrare
Lipsa interesului fata de sex.
Simptome comportamentale
Refuzul de a consuma alimente in public
Tendinta de a manca doar un singur tip de alimente
Ritualul de taiee a alimentelor in bucati mici
Studii intense cu privire la dieta si aportul de calorii
Exercitii fizice realizate intr-un ritm exagerat
Negarea senzatiei de foame
Preocuparea obsesiva asupra controlului greutatii
Dietele constante.
ANOREXIA SI ABUZUL SEXUAL SAU FIZIC

In urma unor studii s-a constatat ca un procent important dintre

persoanele cu tulburari de alimentatie au fost victimile unor
abuzuri sexuale sau fizice. Cei care au trecut prin astfel de
evenimente nedorite si care nu au beneficiat de ajutor calificat
pentru a trece mai usor peste tulburarile psihice iminente,
adesea se gasesc in postura de a nu sti cum sa faca fata
sentimentelor puternice si amintirilor coplesitoare, care persista
ani de zile. Unii incearca sa scape de aceste amintiri recugand la
infometare sau din contra, abuzuri alimentare. Varsatura si
abuzul de laxative pot fi explicate prin prisma unor
comportamente rituale de "curatare", iar infometarea poate fi
privita ca o auto-pedepsire, datorita sentimentului de vinovatie
care nu le da voie sa de bucure de senzatia de bine data de
alimentatie.
TRATAMENT
Anorexia nu trece fara tratament. In primul rand, o dieta sanatoasa este un prim pas
in revenirea din aceasta tulburare. Deoarece anorexia este o afectiune pe baza fizica
si psihica, este nevoie de ajutorul unui psiholog sau consilier care sa ajute persoana in
cauza. Nu exista medicamente care sa vindece anorxia, cu exceptia cazului in cre
persoana afectata sufera de depresie si ii trebuiesc administrate antidepresive.
Anorexia se trateaza in timp, iar cazurile grave necesita internare in spital.
Obiectivul principal in tratamentul aneorexiei nervoase este reprzentat de refacerea
greutatii la minim 90% din greutatea ideala. Unii pacienti necesita internarea in
spital, in timp ce cazurile mai usoare pot fi tratate in ambulator. Aportul caloric
trebuie crescut treptat pentru a se obtine o crestere in greutate de 1-2 kg pe
saptamana. Uneori este necesar ca pranzurile sa fie supravegheate si adesea este
necesar ajutorul unui psiholog cu experienta in tratamentul anorexiei nervoase.
Pierderile de tesut osos trebuie reduse printr-un aport optim de vitamina D si calciu.

Daca credeti ca suferiti de anorexie sau daca cunoasteti persoane care se confrunta cu
aceasta boala, nu ezitati sa vorbiti deschis despre problema in cauza si sa contactati
sfatul unui medic. Tratamtentul la timp poate fi cea mai buna solutie in evitarea
imbolnavirii seerioase a organismului.
Bibliografie:
1. Anorexia - cauze si simptome, Autor: Corina Petrea,
https://www.ele.ro/sanatate/afectiuni/anorexia-cauze-si-simptome-4401
2. https://www.vitamix.ro/articole/sanatate/despre-anorexie-cauze-75.html
3. http://www.medicalstudent.ro/contravizita/anorexia.html
4. ANOREXIA NERVOASA,
Dr. Serban Damian , http://doctor.info.ro/anorexia_nervoasa_o_boala.html
5. http://www.qreferat.com/referate/psihologie/DISMORFOFOBIA531.php
6. Dismorfofobia, http://www.e-referate.ro/referate/Dismorfofobia2010-07-29.html
7. Poşircă Moldovan Alexandra, www. Scribd. com
8. Lucrare semestrul I anul II, Curs de formare complementara – Psihologie Clinica, Asociatia
FORMAPSYBLUE, https://docuri.com/download/bulimia-referat_59c1ced5f581710b28639653_pdf
9. www. Referat.clopotel.ro
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bulimie
11. https://www.bulimia.com/
12. Anorexia si bulimia, Mihaela Serea. http://www.psychologies.ro/definitii/anorexia-si-bulimia-
390246