MODUL II – NAŞTEREA ŞI

LĂUZIA IMEDIATĂ

1
 CUPRINS

2.1. Naşterea naturală………………………………………………………………………………………….5

2.1.1. Ce este travaliul…………………………………………..………………………………..…5
2.1.2. Naşterea naturală………………………..………………..………………………………...6
A. La ce mă aştept în timpul naşterii naturale…...…………………………….....6
B. La ce mă aştept după naşterea naturală…..…………….……..……………...11
2.2. Naşterea prin cezariană .…………………………………………………………………………....12
2.2.1. Cezariana planificată……………….……………..……………………………………...12
2.2.2. Cezariana neplanificată………..…………………..…………………………...………13
2.2.3. Naşterea prin operaţie cezariană……………………………………………………14
A. La ce mă aştept în timpul unei operaţii cezariene.………………...........14
B. La ce mă aştept după operaţia cezariană ……………………….…………..…15
2.3. Alegerea asumată a metodei de naştere ………………………………………………...16
2.3.1. Naşterea naturală …………………….……………………………………………………18
2.3.2. Naşterea prin operaţie cezariană ….………….……………..…………………….19
2.4. Conduita în travaliu……………………………..…………………………………………………..20
2.4.1. Conduita gravidei în travaliu …………………………………..……………………..20
2.4.2. Conduita medicului în travaliu……………..………………………………………...22
2.4.3. Conduita moaşei în travaliu……………….……………………………………………22
2.5. Tipuri de anestezii folosite la naştere ……………………………….………………….....23

2
 2.5.1. Tipuri de anestezii…....…………………………………………………………………….23
2.5.2. Tipuri de anestezii practicat în funcţie de tipul naşterii………..………...26
2.6. Evaluarea bebeluşului …………………………………………………..…………………………27
2.6.1. În primul minut: Scorul Apgar.…………….……………………….....……...……27
2.6.2. În prima oră …………………………………………………………………………………...28
2.6.3. În primele zile ……………………………………………………………..………………….29
2.7. Post partum …………….………………………………………………………………………….………31
2.7.1. Primele zile după naştere ……………………………………………………………..….31
2.7.2. Primele săptămâni după naştere ………………………………….………………....34
2.7.3. Conduita post partum ……………………………………………………………...……36
2.8. Depresia post partum ………………………………………………………………………………...38
2.8.1. Cauze ale depresiei postpartum …………………………………………………....38
2.8.2. Clasificare, simptome ...……………………………………………………………..…..43
2.8.3. Tratament ………………………….…………………………………………………………..47
2.8.4. Combatere ……………………………………………………………………………………..47
2.9. Ce sunt celulele stem…………………………………...…………………………………………..…49
2.9.1. De unde se pot recolta celule stem la naştere....................................50
2.9.2. Când se face recoltarea………………………………………..…………………….…..50
2.9.3. Ce presupune recoltarea……………………………….……………………………….50
2.9.4. Cum se păstrează proba……………………….………………………………………..51
2.9.5. De ce să recoltezi celule stem……………………………….……………………..…51

3
 Obiectivele cursului

 Mamă sănătoasă, copil sănătos

 Oferirea de informaţii cu privire la modalităţile de naştere şi tipurile de anestezie
practicate
 Cunoaşterea avantajelor şi dezavantajelor fiecărui tip de naştere
 Informaţii cu privire la post partumul imediat

Teme abordate în timpul cursului:

 Naşterea şi lăuzia imediată

 Naşterea naturală şi naşterea prin operaţia cezariană
 Alegerea asumată a metodei de naştere – avantaje şi dezavantaje pentru fiecare
opţiune
 Tipurile de anestezie practicate în funcţie de metoda naşterii
 Conduita în travaliu – rolul medicului, al moaşei, dar şi al gravidei
 Perioada de lăuzie imediată şi alăptarea în spital

La sfârşitul cursului, vei putea să:

 Îţi asumi modalitatea de a naşte

 Deţii controlul şi să aplici conduita unei naşteri asumate
 Evaluezi starea ta în lehuzia imediată şi să recunoşti motivele de îngrijorare
 Apreciezi momentul optim de solicitare a ajutorului medical

4
 2.1. Naşterea naturală

Dilema femeilor gravide la termen - "Sunt

în travaliu??"
Între săptămâna 38 şi 40 a sarcinii, după ce
ai fost urmarită pas cu pas de către un medic
obstetrician, într-o bună zi, aşadar, debutează
travaliul.
Nu te panica; vei trece cu bine prin acest
eveniment. Corpul tău a fost făcut pentru asta: eşti
tare!

2.1.1. Ce este travaliul?

Travaliul este efortul depus de organismul tău pentru a naşte un copil. Uterul se
contractă. Cervixul (gura uterului) se deschide şi astfel vei expulza copilul, afară în lumea
exterioară.
Informată fiind din timp, iţi dai seama că a venit clipa cea mare. Semnele "clasice" sunt:
1. Scurgere vaginală, posibil cu câteva firişoare de sânge. El atestă faptul că dopul de
mucus care îţi sigila colul uterin a fost eliminat. Teoretic, colul începe să se dilate. Practic, dopul
se poate reface şi naşterea mai poate întârzia câteva zile.
2. Dureri de mijloc, de tipul celor premenstruale.
3. Se rup membranele ("se rupe apa") sau doar se fisurează, iar lichidul amniotic începe să
curgă în cantitate mai mare sau mai mică. Daca observi un lichid incolor care curge continuu,
este vorba evident, de ruperea membranelor. Aşteaptă-te la travaliu în următoarele ore.

5
 4. Contracţii dureroase şi regulate - este important să faci diferenţa între contracţiile false
din ultimele două luni şi cele reale, care se repetă la intervale regulate, de la o oră distanţă,
până la 10, 15 minute.
În momentul în care apar contracţii regulate la intervale de 5-10 minute, se rup
membranele sau pierzi sânge, trebuie să te deplasezi către spitalul Euromaterna, acesta fiind
deschis 24 de ore din 24.

2.1.2. Naşterea naturală

A. La ce mă aştept în timpul naşterii naturale

La camera de gardă a spitalului vei fi
consultată de către medicul tău sau de către
unul dintre medicii echipei de gardă. Medicul
care te consultă este persoana care decide dacă
te afli în situaţia de a rămâne internată,
respectiv dacă eşti sau nu în travaliu.
Travaliul reprezintă apariţia contracţiilor
sistematizate (care se succed la un anumit
interval de timp, iniţial una la 10 minute şi durează 10-15 secunde) urmată de debutul dilataţiei
(2 cm). Odată hotarată internarea, vei fi transferată în sala de travaliu. Se va asculta frecvenţa
bătăilor cordului fetal (indicatorul “stării de bine a fătului”). Pe toată perioada travaliului, în
afara medicului curant, gravida este urmarită de către moaşă. Aceasta recoltează analizele,
urmăreşte contracţiile şi bătăile cordului fetal, administreaza medicaţia la solicitarea medicului.
În funcţie de starea membranelor (rupte sau nu) şi evoluţia travaliului, gravida este
consultată de către medic - în medie – la 3-4 ore.
Anestezie recomandată în timpul naşterii naturale – anestezia epidurală
Medicul neonatolog va lua în primire copilul imediat după naştere şi se va ocupa de el
până la externare.

6
 Încă puţin până la marea victorie.
În timpul în care obstetricianul pensează şi secţionează cordonul ombilical, copilul este
preluat de către neonatolog. Acesta este momentul în care se face şi recoltarea de celule stem.
Urmează delivrenţa – eliminarea placentei şi a anexelor fetale. Este necesar ca delivrenţa să fie
urmată de controlul cavităţii uterine. Această manevră are rolul îndepărtării eventualelor
resturi placentare, care pot crea neplăceri (sângerări persistente, urmate de anemie secundară)
în lăuzie. Naşterea se încheie cu epiziorafia – sutura ţesuturilor care au fost incizate înainte de
expulzia fătului.
Contracţiile din travaliu sunt
rezultatul contractării şi relaxării
uterului. Ştergerea colului uterin
(cervixul) implică subţierea şi scurtarea
acestuia; aceasta pregăteşte colul
pentru a se dilata şi a lăsa bebeluşul să
treacă. Colul dispare treptat pe masură
ce este tracţionat de contracţiile
uterine. Dilatarea reprezintă
deschiderea colului uterin (care este închis anterior declanşării travaliului), ajungând la un
diametru de 10 centimetri. Aceşti parametri sunt folosiţi pentru a măsura progresia travaliului,
semnalând schimbările de fază şi de stadiu.
Travaliul se consideră a avea în general trei stadii dar în realitate sunt patru. Al patrulea
stadiu, care are loc de obicei după naştere, este adesea omis.
Primul stadiu, în care au loc ştergerea şi dilatarea colului, este alcătuit din trei faze. Al
doilea stadiu este stadiul expulziei fătului. Al treilea stadiu începe după naşterea bebeluşului şi
se termină cu expulzia placentei şi a membranelor (delivrenţa). Al patrulea stadiu, de
consolidare a hemostazei, reprezintă perioada iniţială de recuperare a mamei.

7
 Nu se poate prezice cât de mult va dura travaliul. Conform "literei cărţii", un travaliu
durează între 12 şi 14 ore la femeile ce nasc pentru prima oară, 6-8 ore la cele aflate la a doua
naştere, dar fiecare travaliu şi fiecare naştere sunt unice.

I. Primul stadiu al travaliului

1. Faza de latenţă a travaliului (faza întâi a dilatării colului): contracţiile sunt de obicei
slabe ca intensitate şi este suficient timp să te odihneşti între ele.
Multe gravide au sentimente amestecate în timpul acestei faze. Ele pot fi emoţionate şi
fericite ştiind că sfarşitul sarcinii este aproape. Altele pot fi îngrijorate – mai ales cele aflate la
prima naştere.
Deşi o femeie poate avea o mulţime de energie, trebuie să bea dacă îi este sete şi să se
odihnească. Conservarea energiei este esenţială, mai ales deoarece travaliul poate dura mai
mult decât s-a anticipat.

2. Faza activă a travaliului

Pe la mijlocul primului stadiu, denumit şi faza activa a travaliului, colul se dilată cu
aproximativ şapte centimetrii într-un ritm accelerat. Faza activă durează în general în jur de trei
ore. Ştergerea colului rămâne constantă de-a lungul fazei active a travaliului.
Contracţiile devin mai intense şi regulate, aparând la intervale mai scurte de timp, de 2-
3 minute şi durând cam 50-60 de secunde. În această perioadă a travaliului, mama trebuie să-şi
crească concentrarea în timpul contracţiilor, care pot fi şi mai dureroase. Contracţiile uterine
dureroase în această fază a travaliului sunt nu mai puţin de 2 şi nu mai mult de 3 în interval de
10 minute.
În timpul fazei active pot să apară sângerări. Această secreţie mucoasă este mai roşiatică
decât cea rozată observată în faza de latenţă. Acesta nu este un motiv de alarmă. Oricum, în
această fază, mama poate deveni mai putin vorbareaţă şi expansivă, concentrarea ei fiind mai
mult spre interior.

8
 3. Cu faza de tranziţie se termină primul stadiu. Aceasta este ultima dilatare a colului
uterin înainte ca bebeluşul să înceapă să se mişte în jos pe canalul de naştere. Aceasta este o
fază scurtă dar de intensitate crescândă, durând de obicei cam 2 ore, timp în care colul se dilată
de la 8 la 10 centimetri. Contracţiile devin foarte puternice, cu o durată de 60-90 de secunde şi
fiind întrerupte de perioade de liniştire de 2-3 minute. Aceasta permite gravidei să se
odihneasca puţin între contractii.
În acest punct, mama trebuie
să se concentreze asupra respiraţiei şi
asupra ritmului natural al corpului ei şi
adesea necesită un antrenor. Probabil
vei deveni iritată şi susceptibilă la cei
din mediul tău ambiant, trecând
printr-o serie de senzaţii: tremurături,
cald şi rece, greaţă, vărsături şi emoţii
schimbătoare. Poţi simţi de asemenea
nevoia urgentă de a împinge în timp ce bebeluşul traversează canalul de naştere.

II. Al doilea stadiu al travaliului

La inceputul acestui stadiu, colul uterin este dilatat complet la 10 centimetri iar tu vei
împinge în mod voluntar copilul în jos pe canalul de naştere, având contracţii ce devin foarte
puternice şi foarte dureroase.
Aceste contracţii durează cam 60 de secunde, cu perioade de acalmie de circa 2-3
minute. De obicei, la o primipara (femeie ce naşte prima oară), durata celui de-al doilea stadiu
de travaliu este de aproximativ 2 ore.
Cu o nevoie urgentă irezistibilă de a împinge, te vei simţi mai în siguranţă în acest
moment, fiind implicată în mod activ în acest proces. Poţi simţi o senzaţie de întindere sau de
arsură în timp ce se naşte capul copilului.

9
 În momentul dilataţiei complete, atât medicul cât şi moaşa iţi vor solicita să efectuezi un
efort de screamăt care trebuie să se suprapună momentului contracţiei. În perioada dintre
două contracţii succesive trebuie să respiri
profund şi să te odihneşti, pregătindu-te în acest
fel pentru următoarea contracţie. La momentul
expulziei contracţiile se succed la 1-2 minute şi
durează 50-60 de secunde. Este cel mai
solicitant moment din decursul travaliului, atât
pentru mama cât şi pentru făt. Orice prelungire
nejustificată a momentului expulziei poate
afecta fătul, de aceea este foarte important să
cooperezi în momentul expulziei cu medicul şi
moaşa, care iţi vor explica ce ai de făcut. Exact
înaintea expulziei se practică epiziotomia (o incizie la nivelul
perineului) pentru a crea spaţiul necesar naşterii şi pentru că
bilanţul lezional să fie minim şi să poată fi controlat de către
medic. În marea majoritate a cazurilor, prima parte a corpului
care se naşte este capul. Medicul verifică zona pericervicală (din
jurul gâtului) pentru a se asigura dacă nu există o circulară de
cordon. Urmează degajarea umerilor, a trunchiului şi a membrelor inferioare.

Medicul neonatolog va lua în primire copilul, imediat după naştere şi se va ocupa de el

până la externare. Obstetricianul pensează şi secţionează cordonul ombilical. Acesta este
momentul în care se face şi recoltarea de celule stem.La sfârşitul acestui stadiu, odată cu
naşterea copilului apare o stare extraordinară de uşurare şi de emoţie.
III. Al treilea stadiu al travaliului
Acesta este cel mai scurt stadiu, durând aproximativ 20-30 de minute şi urmează
naşterii. În acest stadiu, puterea contracţiilor va expulza placenta.

10
 Aceste contracţii sunt foarte diferite de cele din timpul primelor faze ale travaliului. Ele
sunt prelungi şi se datorează retracţiei uterului care se contractă pentru a opri sângerarea de la
nivelul vaselor sangvine de la locul de inserţie al placentei.
Uterul se va contracta şi va rămâne ferm după ce placenta este eliminată pentru a
preveni hemoragia.

IV. Al patrulea stadiu al travaliului

Al patrulea stadiu al travaliului începe
după naşterea copilului şi expulzia placentei şi
durează în jur de 2 ore. Al patrulea stadiu
reprezintă un timp de vindecare şi de
ameliorare pentru mamă şi un timp pentru ea şi
copilaşul ei nou-născut să facă cunoştinţă.
În această etapă, moaşa sau doctorul vor
examina placenta şi cordonul ombilical, vor
căuta leziuni pe care le vor sutura, iar apoi dacă
s-a practicat epiziotomia, o vor sutura şi pe aceasta. Uterul trebuie să fie ferm şi dur la palpare.
Aceasta este perioada de adaptare la stresul provocat de momentul naşterii. Multe din
modificările psihologice ce s-au produs în timpul travaliului se vor stabiliza în această primă oră.

B. La ce mă aştept după naşterea naturală

1. Vei avea dureri moderate la nivelul perineului dar ţi se vor administra analgezice la
cerere.
2. Toaleta perineului – de două ori pe zi

11
 2.2. Naşterea prin cezariană

Operaţia cezariană este cea mai importantă intervenţie

chirurgicală în obstetrică.
Ea constă în extragerea fătului printr-o incizie (tăietură)
făcută la nivelul abdomenului şi alta la nivelul uterului.

2.2.1. Cezariana planificată

Sunt foarte multe motive legate atât de mama, cât şi de

copil, care justifică efectuarea operaţiei cezariene. Iată care ar fi cele mai frecvente:
I. Disfuncţii ale mamei
1. Diferite afecţiuni ale mamei care trebuie
supravegheate şi impun ca naşterea să se
facă prin cezariană. Aici intră bolile
cardiace, bolile renale cronice, bolile de
ochi (inclusiv miopia gravă care poate
duce în timpul naşterii normale la
complicaţii severe, chiar la dezlipire de retină), herpes genital activ (bebeluşul se poate
infecta la trecerea prin canalul de naştere), mama seropozitivă (infectată cu HIV).
2. Afecţiuni induse de sarcină: preeclampsia (femeia care ia mult în greutate în timpul
sarcinii, care are edeme importante, tensiune arterială crescută, care prezintă albumină
în urină, stare generală de rău, durere de cap) ce poate declanşa la naştere eclampsia -
complicaţie foarte gravă care pune în pericol atât viaţa mamei, cât şi a copilului;
diabetul gestaţional (apărut în timpul sarcinii); placenta praevia (placenta jos inserată,
care acoperă total sau parţial orificiul intern al colului uterin).
3. Mama a mai avut una sau două operaţii cezariene.

12
 4. Modificările de bazin - mămicile care au un bazin strâmt (aşa-numitul "bazin
chirurgical"), încât capul copilului nu poate trece prin el.
5. Mama doreşte operaţie cezariană

II. Motive care ţin de copil

1. Fătul are o suferinţă fetală cronică - pentru a evita traumatismul unei naşteri normale,
care i-ar putea agrava suferinţa.
2. Sarcinile gemelare cu anumite probleme sau cele cu tripleţi, cvadrupleţi.
3. Copilul este aşezat orizontal în
uter (prezentaţie transversă) sau
coboară cu funduleţul sau
picioruşele (prezentaţie
pelviană). În unele cazuri, în
prezentaţie pelviană, este totuşi
posibilă naşterea pe cale
naturală.
4. Când capul copilului este prea
mare pentru a putea trece prin
canalul de naştere (disproporţie cefalo-pelvică).
5. Circulară strânsă de cordon - cordonul ombilical "s-a înfăşurat" în jurul gâtului micuţului.

2.2.2. Cezariana neplanificată

Chiar dacă nu ai nici o problemă şi ti s-a spus ca poti să naşti natural, s-ar putea să ai o
surpriză... de ultim moment şi să te trezesti pe masa de operaţie! Se vorbeşte de cezariana
"neplanificată" în următoarele situaţii:
1. Dilataţia colului nu este suficientă sau ai un col "dur", care nu se dilată.
2. În travaliu, dacă bătăile inimii copilului devin neregulate (fapt ce indică suferinţă fetală),
medicul va decide continuarea naşterii prin cezariană, protejând astfel bebeluşul.

13
3. Cordonul ombilical alunecă prin canalul de naştere înaintea copilului (prolabare de
cordon), diminuându-i astfel aprovizionarea cu oxigen.
4. Daca apare vreun semn că placenta începe să se dezlipească de pe peretele uterin, vei
naşte prin cezariană, pentru că bebeluşul este în pericol.

2.2.3. Naşterea prin operaţie cezariană

A. La ce mă aştept în timpul unei operaţii cezariene?
1. Primul lucru la care trebuie să te aştepţi este o examinare de către medicul anestezist
care te va familiariza cu variatele opţiuni de
înlăturare a durerii. Vei completa consimţământul
şi vei discuta cu anestezistul punctele din
formularul pe care l-ai completat. Rareori în zilele
noastre se face anestezie generală, care te va
adormi complet. Cel mai probabil va fi făcută o
anestezie epidurală sau rahianestezie care îţi va
amorţi jumătatea inferioară a corpului.
Anestezia recomandată pentru operaţia
cezariană – rahianestezia.
2. Medicul anestezist va practica anestezia
3. În timpul procedurii se montează un cateter uretral pentru a drena urina şi se instituie o
perfuzie intravenoasă pentru cazul în care va fi nevoie de administrarea urgentă a unor
medicamente
4. Personalul medical va ridica un ecran protector în aşa fel incât să nu vezi incizia ce va fi
practicată.
5. Odată ce anestezia se instalează , medicul face o mică incizie orizontală în pielea de
deasupra osului pubian (cunoscută ca incizia bikini) şi apoi face o incizie în partea inferioară a
uterului.

14
6. Naşterea – Bebeluşul este scos din uter
7. Pensarea şi tăierea cordonului ombilical; ca şi la naşterea normală, cordonul ombilical
este tăiat imediat
8. Evaluarea nou-născutului. Copilul este luat spre îngrijire de către un neonatolog sau o
asistentă medicală care îl va examina; acesta va fi curăţat, aspirat şi controlat de medicul
neonatolog
9. Îndepărtarea placentei şi suturarea (repararea) uterului; aceasta este o manevră
medicală de rutină, fără riscuri pentru desfăşurarea operaţiei.
10. După examinarea copilului, medicul neonatolog sau asistenta medicală îţi vor arăta
copilul
11. Suturarea pielii. Vei fi cusută de către medicul obstetrician; fiecare strat de muşchi sau
piele trebuie închis. Între momentul inciziei iniţiale şi naşterea copilului se scurg aproximativ 5
minute. Restul operaţiei va mai dura 30-40 minute.
12. Vei fi transportată în camera de refacere, într-un pat, unde îţi vor fi monitorizate
funcţiile vitale (pulsul, tensiunea arterială, oxigenarea, diureza)
B. La ce mă aştept imediat după
operaţia cezariană
1. Ţi se vor aşeza pe abdomen greutăţi
2. Pe măsură ce efectul anesteziei locale
se diminuează vei reîncepe să simţi iarăşi
degetele de la picioare, apoi gradual, restul
corpului, eventual îţi vei reaminti de noua
incizie
3. Ţi se vor face calmante pentru a
putea suporta durerea fizică
4. Copilul va fi adus pentru câteva
momente lângă tine pentru a-l alăpta
5. Ţi se va scoate sonda urinară în aproximativ 24 de ore

15
 2.3. Alegerea asumată a metodei de naştere
- avantaje şi dezavantaje ale fiecărei modalităţi de naştere -

Metodele de naştere naturală sunt o idee excelentă... pentru unele femei. Pentru altele s-ar
putea să fie o idee teribilă.
Nu este important cum ai
copilul, prin ce fel de naştere, ci cum îl
creşti şi ce educaţie îi dai. Depinde
numai de tine ca această zi să devină
o amintire frumoasă şi de durată.

Obiectivul principal al fiecărui cuplu e de dorit să fie siguranţa bebeluşului şi a mamei –

obiectiv al echipei medicale. Obstetricianul cu care vei naşte are o singură grijă: să aibă o mamă
şi un copil sănătoşi la sfârşitul acestei experienţe. Doctorul îţi expune posibilităţile care le ai
privind naşterea... tu hotărăşti!
Intervenţiile medicale sunt vitale pentru unele femei în timpul naşterii.
Discută cu medicul obstetrician modalitatea de naştere pe care o preferi ţinând cont de
argumentele medicale aduse de acesta.
Informează-te cu privire la modalitatea cea mai potrivită pentru tine de a naşte astfel
încât să fie îndeplinit obiectivul referitor la siguranţa bebeluşului şi cea a mamei.

16
 Nu implica nici un fel de prejudecăţi despre experienţa de naştere a altor femei.
Fii răbdătoare astfel încât să poţi stabili modalitatea de naştere împreună cu medicul
tău funcţie de evoluţia sarcinii, indicaţiile medicului, starea ta de sănătate.
Ai încredere în tine şi
gândeşte-te la resursele tale
personale care te vor ajuta să
împlineşti cu succes cel mai
important moment al vieţii. Ai
încredere în posibilităţile tale de a
ţine situaţia sub control. Indiferent
cum vei alege sau vei fi nevoită să
naşti gândeşte-te că stă în puterea ta
interioară să preiei controlulul.
Pregăteşte-te fizic şi sufleteşte pentru această zi şi mai ales străduieşte-te să fii participant activ
la acest moment important.
Ai încredere în medicul tău şi echipa acestuia. Alege cu grijă doctorul şi locul în care
urmează să naşti.
Gândeşte pozitiv şi elimină temerile.
Asumă-ţi doar ceea ce poţi şi vrei să-ţi asumi.
Informează-te temeinic despre posibilităţile şi modalităţile de a naşte prin participarea
la cursuri, citeşte doar informaţie veritabilă (nu internet).
Elimină prejudecăţile şi povestirile altor femei – fiecare femeie este unică.
Este firesc să te simţi frustrată dacă erai hotărâtă să ai o naştere vaginală şi să ajungi în
final să ai nevoie de o naştere prin cezariană
Multe femei spun că s-au simţit private de naşterea vaginală, în special cele care au
urmat cursuri speciale premergătoare naşterii sau cele care au fost în travaliu mai multe ore
înainte ca medicul să decidă necesitatea operaţiei. Altele au spus că se simt ca fiind într-un fel

17
mai puţin femei deoarece au avut nevoie de operaţie cazariană. Aceste sentimente sunt fireşti
şi dificil de controlat.
Multe femei consideră naşterea
bebeluşilor, indiferent dacă aceasta a fost
vaginală sau prin operaţie cezariană, ca fiind
într-o mică măsură asemănătoare cu ceea ce
ele aşteptau.
Concentraţi-vă asupra rezultatului: o
mămică şi un bebeluş sănătos!

Pentru a lua o decizie corectă, iată avantajele şi dezavantajele fiecărui tip de naştere:

2.3.1. Naşterea naturală

Avantaje
 recuperarea se face mult mai repede şi uşor
 uterul nu este afectat
 te poţi ridica din pat în 1-2 ore
 durerile de după naştere sunt mult mai mici
 viitoarele sarcini se pot instala mai repede
 alăptarea este mult mai uşoară
 se poate ţine bebeluşul în braţe imediat după naştere
 poţi mânca imediat după naştere
Dezavantaje
 durerile travaliului
 travaliul poate fi foarte lung şi dureros
 nu poţi programa ziua în care să naşti

18
 perineul se poate rupe în timpul naşterii, lucru ce va duce după aceea o perioada la pierderi
de urină (în timp ce strănuţi, sau la anumite eforturi). Se poate remedia problema prin
anumite exercitii.
 epiziotomia care nu te va lăsa să stai pe şezut prea uşor 2-3 săptămâni

2.3.2. Naşterea prin operaţia cezariană

Avantaje
 poţi alege ziua în care vrei să se nască
bebeluşul
 operaţia de cezariană se stabileşte cu 1-
2 săptămâni înainte şi deci riscul de a te
prinde nepregatită este foarte mic
 nu simţi durerile travaliului
 perineul rămâne „neatins”
Dezavantaje
 nu trebuie să mănânci în ziua operaţiei
 sunt tăiaţi atât peretele abdominal cât şi uterul
 tranzitul intestinal poate fi reluat mai greu
 se măreşte riscul infecţiilor
 imediat după cezariană poţi doar să bei lichide
 la operaţia de cezariană se pierde de două ori mai mult sânge decât la naşterea naturală
 durerile pe care le vei simţi după naştere sunt mai mari, ele necesitând tratament cu
analgezic
 vei coborî din pat mai greu în primele zile
 sarcinile ce vor urma trebuie să fie spaţiate la un interval mai mare de timp

19
 2.4. Conduita în travaliu

2.4.1. Conduita gravidei în travaliu

1. Fii deschisă la mai multe variante astfel încât orice modificare care apare în timpul
travaliului să nu fie un motiv de panică. Ai încredere în medicul tău şi în tine.
2. Priveşte acest eveniment cu încredere, fără teamă pentru că naşterea este un proces
natural, prin care au trecut şi mama şi bunica ta. Sentimentele de panică şi frică îngreunează
naşterea.
3. Nu uita că există şi soluţii care te vor ajuta să naşti cu mai puţină durere
4. Spune-i doctorului sau moaşei, tot ceea ce simţi în timpul travaliului sau naşterii ca să îţi
poată oferi ajutorul de care ai nevoie. Unele lucruri nu pot fi controlate, cum ar fi
intensitatea durerilor travaliului. Dar, cu ajutorul personalului medical şi a indicaţiilor
primite de la acesta, totul poate decurge mai uşor.
5. Concentrează-te pe ce îţi spune medicul şi încearcă să colaborezi cu el.
6. În timpul travaliului poţi avea simptome neplăcute cum ar fi:
 Greaţă şi vărsături
 Frisoane
 Zgomote jenante datorate eliberării gazelor
intestinale
 Golirea intestinului pe masa de naştere
 Reacţii necontrolate
 Medicii şi asistentele sunt obişnuiţi cu aceste manifestări aşa că nu ai de ce să te
simţi jenată
7. Nu uita: Atitudinea din timpul naşterii nu este o problemă care ţine doar de ceea ce se
întâmplă fiziologic şi de cum eşti tratată în spital, ci depinde mai ales de ce tip de
persoană eşti şi mai ales de felul în care ai învăţat să te autocontrolezi.

20
Cum?
 relaxează-te, respiră, focalizează-ţi atenţia, ceea ce te va ajuta să lucrezi cu propriul tău
corp şi nu împotriva lui.
 eliberează-ţi mintea de frică şi tensiune, astfel încât corpul tău să fie eliberat de durere
şi să funcţioneze aşa cum a fost creat să o facă.
 cum funcţionează uterul şi cum afectează frica propriul corp, prin raspunsurile chimice şi
psihologice ale acestuia.
 menţine-ţi relaxarea şi
calmul pentru a face faţa
situaţiilor care te neliniştesc
şi te stresează şi care te vor
conduce la o naştere uşoară.
 identifică stresul emoţional
înainte şi în timpul naşterii şi
eliberează-te de el.

Ce vei câştiga?
 Eliminarea sindromului de frică-tensiune-durere înainte, în timpul şi după naştere.
 Eliminarea sau reducerea în mod substanţial a nevoii de analgezice.
 Reducerea cu câteva ore a primei părţi a naşterii.
 Eliminarea oboselii din timpul travaliului şi menţinerea unei stări benefice şi pline de
energie a mamei pentru momentul naşterii.
 Eliminarea riscului de hiperventilaţie.
 Întărirea legăturilor de ataşament între mamă şi copil.
 Recuperarea mult mai rapidă după naştere.

21
2.4.2. Conduita medicului în travaliu
1. Urmăreşte travaliul
2. Stabileşte prin controale, evoluţia dilataţiei
3. Observă modificările patologice şi stabileşte dacă e nevoie de operaţie cezariană

2.4.3. Conduita moaşei în travaliu

1. Îţi asigură un suport permanent
2. Urmăreşte contracţiile uterine
3. Monitorizează bătăile cordului fetal
4. Răspunde la orice solicitare a gravidei
5. Urmează indicaţiile medicului.

22
 2.5. Tipuri de anestezii folosite la naştere

Anestezia pentru operaţia cezariană asigură bloc senzitiv (nu mai simţi) şi motor
(muşchii nu mai sunt supuşi controlului voluntar şi se relaxează), deci relaxare şi dispariţia
durerii.
Trebuie ştiut ca analgezia este indicată numai la naşterea pe cale naturală, asigurând
doar diminuarea durerii. Controlul muşchilor nu este afectat, deci nici contractilitatea uterină.

2.5.1. Tipuri de anestezii

Medicaţia analgetică
Administrată intravenos are dezavantajul de a produce o sedare accentuată a fătului şi
din această cauză a căzut în dizgraţie. Ea nu scade disconfortul şi implicit durerea, ci modifică
percepţia mamei asupra durerii.
I. Anestezia locală
Se foloseşte în timpul naşterii naturale şi constă în injectarea unor substanţe anestezice
(lidocaină) de o parte şi de alta a colului (blocul paracervical), pentru a scădea durerea
provocată de contracţiile uterine. Acest tip de anestezie poate avea o complicaţie minoră,
scăderea frecvenţei cardiace fetale pentru 6-10 minute, pentru că o cantitate infimă din
substanţa anestezică traversează placenta.

23
 Dacă medicul hotărăşte episiotomia (incizia perineului pentru a preveni ruperea
vaginului), dacă sunt necesare câteva "cusături" după ce micuţul a fost expulzat, va recurge la
administrarea anestezicului local, în zona perineală şi în pereţii vaginului.

II. Anestezia regională

Avantajul ei constă în faptul că realizează un maximum de analgezie/anestezie folosind
un minim de substanţă activă. În acest fel, micuţul este protejat de efectul sedativ al
anestezicelor. Dacă ai cerut o anestezie regională, obstetricianul va solicita anestezistul şi
împreună, vor analiza oportunitatea unei astfel de proceduri. Dacă este indicat un bloc regional,
medicul anestezist are trei posibilităţi:
anestezie epidurală, rahianestezie sau o
combinaţie a celor două.

1. Anestezia epidurală
Se administrează în coloana
vertebrală lombară. Anestezistul
dezinfectează zona, după care introduce
acul în canalul vertebral printre vertebrele
lombare. Vârful acului se opreşte în sacul
epidural care se află între os şi meninge (învelişul protector al măduvei spinării).
În drumul său, acul poate atinge vreun nerv, provocând o furnicătură sau chiar durere
care merge în jos, pe unul dintre membrele inferioare. Nu este nimic grav, dar este bine să-i
comunici medicului ceea ce simţi. Prin acest ac special se introduce un cateter foarte fin numit
cateter epidural. Prin el substanţa anestezică va fi administrată continuu sau în doze repetate.

24
2. Rahianestezie
În acest caz, acul special introdus de anestezist nu se opreşte înainte de meninge, ci îl
străbate. în felul acesta, substanţa anestezică ajunge în vecinătatea nervilor spinali, acţionând
mult mai rapid. Rahianestezia se instalează în 5-10 minute.
Comparând-o cu anestezia generală sau cu administrarea intravenoasă de anestezice,
anestezia regională este, fără îndoială, cea mai sigură: atât complicaţiile materne, cât şi fetale
sunt minime. În naşterea naturală, anestezia epidurală permite reglarea fină a dozei
anestezicului astfel încât mama să îşi menţină controlul asupra musculaturii şi să participe activ
la naştere. De asemenea, tranzitul intestinal este reluat mai repede, mama se mobilizează mai
rapid, alăptează mai devreme.

3. Anestezia generală
În caz de urgenţe care necesită intervenţii de
amploare sau când anestezia loco-regională nu este
posibilă, ţi se va face anestezie generală. Se folosesc
tehnici combinate cu substanţe administrate pe cale
intravenoasă şi pe cale inhalatorie (cu gaze anestezice).
Deoarece substanţele anestezice deprimă atât sistemul
nervos al mamei, cât şi al fătului, tu vei dormi pe parcursul
întregii operaţii, iar bebeluşul va fi şi el mai somnoros. Cele
mai grave complicaţii ale anesteziei generale sunt imposibilitatea protezarii căii respiratorii şi
pneumonia de aspiraţie.

25
2.5.2 Tipuri de anestezii practicate în funcţie de tipul naşterii

I. Operaţie cezariană
1. Anestezie regională - rahianestezie

- peridurală
- combinată - rahiperianestezia
II. Naştere pe cale vaginală
1. Anestezie regională - peridurală
- rahidiană (când pacienta vine cu dilataţie completă)
- combinată - rahiperianestezia
2. Anestezie generală intravenoasă – cu opioizi administraţi titrat, cu grad scăzut de satisfacţie a
pacientei şi risc de depresie respiratorie a bebeluşului.
3. Anestezie locală pentru sutura perineului.

26
 2.6. Evaluarea bebeluşului

2.6.1. În primul minut: Scorul Apgar

La doar un minut după naştere, iar apoi din nou la interval
de cinci minute, neonatologul verifică bătăile inimii, respiraţia,
tonusul muscular, reactivitatea la stimuli externi şi coloraţia pielii
micuţaului. Ele vor fi apreciate cu ajutorul scalei Apgar, numită
după dr. Virginia Apgar, cea care a elaborat procedura. Majoritatea
bebeluşilor se încadrează între şapte şi zece puncte, dar unul cu
nota mai mică de şapte poate avea nevoie de resuscitare cardio-
respiratorie, ca urmare a medicamentelor administrate mamei spre sfârşitul travaliului. Dacă
scorul puiul tău se situează sub cinci, atunci cu siguranţă va avea nevoie de mult oxigen pentru
îmbunătăţirea respiraţiei.

Scorul Apgar: prima nota din viaţa copilului tău

Scorul Apgar se efectuează la 1 şi la 5 minute după naştere şi urmăreşte:
a. pulsul (numărul de
bătăi cardiace pe minut)
b. respiraţia
c. tonusul muscular
d. răspunsul la stimuli
e. culoarea pielii.

Fiecare dintre aceste

semne sunt punctate cu 0, 1 sau
2.

27
 Pentru a reţine mai uşor aceste 5 semne şi modul de punctare, urmăreşte aceasta schemă
simplă:

2.6.2. În prima oră

a. Ceremonia cântarului
Greutatea de la naştere a nou-născutului
are o importanţă covârşitoare, punându-şi
amprenta asupra dezvoltării lui ulterioare. Dacă s-
a născut cu o greutate de ≤2,5 kg, se va considera
că are o greutate mică şi va avea nevoie de îngrijiri
suplimentare. Dacă are peste 4 kg, poate indica
faptul că la mamă s-a instalat un diabet tranzitoriu,
de sarcină. Un nou-născut la termen poate pierde
pana la 10% din greutatea lui de la naştere pe parcursul primelor zile de viaţă, înainte ca tu să-ţi
dai drumul la lapte. Dar bebeluşul îşi va recăpăta greutatea iniţială până în ziua a 10-a şi apoi va
continua să ia câte 30 g pe zi.
b. Măsura pentru măsură
Aprecierea circumferinţei craniului nou-născutului este un bun punct de reper pentru
aprecierea ritmului de creştere ulterioară a creierului. Forma craniului poate fi mai ciudată,
dacă ai nascut normal şi te-ai chinuit mai mult decat celelalte mamici, dar capul micuţului îşi va
reveni în câteva săptămâni. În multe maternităţi se masoară şi înălţimea bebeluşului (din
creştet, până-n tălpi), utilă tot pentru aprecierea dezvoltării sale ulterioare.
c. Înălţimea standard a unui nou-născut la termen este de 50-51 cm pentru fete şi 52 cm
pentru băieţi.
d. Faţa: Ochii bebeluşului tău sunt investigaţi în căutarea unor eventuale semne de infecţie
şi cataractă, gura de absenţa sau scindarea vălului palatin şi, bineînţeles, se verifică
fontanelele.
e. Spatele: Se verifică dacă şira spinării e funcţională şi dacă anusul e deschis.

28
 f. Organele interne: Inima şi plămânii săi - sunt atent ascultate cu ajutorul stetoscopului,
iar burtica e locul unde se verifică, prin palpare, dacă ficatul şi rinichii sunt la locul lor.
g. Zona genitală: Poate fi inflamată la nou-născuţi, ca urmare a medicaţiei mamei. Fetiţele
pot prezenta o mică scurgere sau chiar semnele unei sângerări. Medicul se asigură dacă
zona e bine dezvoltată, iar la băieţi verifică dacă testiculele au coborât corect în sacul
scrotal.
h. Membrele micuţului tău sunt studiate atent, pentru excluderea unor malformaţii, de
genul degetelor lipite, lipsă sau în plus.
i. Şolduri: Bebeluşul este plasat pe spate pe o suprafaţă tare. Medicul îi va depărta
picioarele, cu genunchii îndoiţi - în poziţia picioarelor de broască - şi îi va roti vârful
coapsei în articulaţia şoldului. Se verifică astfel dacă şoldul nu este dislocat sau instabil -
ceea ce l-ar recomanda pentru o investigaţie cu ultrasunete. Nu te speria dacă bebeluşul
tău o să ţipe, investigaţia este extrem de importanţă.

2.6.3. În primele zile

a. Testele enzimatice
Bebeluşului tău îi vor fi răpiţi câţiva stropi
de sânge, dintr-o venă a labei piciorului, pentru a
verifica dacă nu are anumite anomalii enzimatice
(fenilketonuria sau hipotiroidismul). Conform
spuselor conf. dr. Dumitru Matei, medic primar
pediatru la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi
Copilului "Alfred Rusescu", aceste boli sunt extrem

de rare, dar, corecta şi rapida lor diagnosticare este

vitală pentru reuşita tratamentului.
b. Icterul fiziologic
E determinat de cresterea bilirubinei din sânge
şi afectează unul din cinci nou-născuti. În funcţie de

29
creşterea nivelului bilirubinei, în următoarele 24 de ore, medicul va decide dacă puiul tău are
sau nu nevoie de fototerapie. În cazul în care coloraţia galbenă a pielii şi sclerelor (zona de sub
pleoape) se menţine şi după două săptămâni, micuţul va fi supus unor analize suplimentare de
sânge.
c. Injecţiile de vitamina K
Unii dintre bebeluşi se nasc cu un nivel scăzut al acestei vitamine care este esenţială în
coagularea sângelui şi pot face, daca sunt neglijaţi, boala hemoragică a nou-născutului. De
aceea, în aproape toate maternităţile bebeluşii sunt injectaţi cu vitamina K sau o primesc pe
guriţă, de mai multe ori pe parcursul a două săptămâni.
d. Reflexele
Poate nu ştiai, dar un nou-născut la termen are peste 70 de reflexe testabile. Într-un
cuvânt, multe! Motiv pentru care, în cele ce urmează ne vom
opri doar asupra celor mai importante:
a. Reflexul de prindere
Pediatrul apasă în palmă şi pe talpa puiului tău pentru a
vedea dacă acestea se curbează în jurul degetului său. E un
reflex ce datează de pe când primii oameni se despărţeau de
verişoarele lor maimuţe. Bebeluşii îşi pierd acest reflex pe la
vârsta de 5 luni.
b. Mersul
Atunci când puiul tău e ridicat în poziţie verticală, are tendinţa să facă nişte paşi
exageraţi de mari. Acest reflex dispare în câteva săptămâni.
c. Reflexul de supt
Pentru nou-născut, suptul sau
mişcarea de căutare şi apucare a
mamelonului nu reprezintă acţiuni
voluntare. Din această cauză, ele se numără
şi printre primele verificate de medici.

30
 2.7. Post partum

2.7. 1. Primele zile după naştere

Ai născut de câteva zile şi incerci să faci faţă unei nelinişti

din ce în ce mai conturate. Eşti coplesită de noua ta
responsabilitate, obosită şi uneori descurajată, aşa că orice sfat
care să-ţi ordoneze gândurile este bine venit.
Ce este, de fapt, lăuzia? Este perioada în timpul căreia
organismul tău îşi revine după sarcină şi naştere. Începe imediat
după expulzia placentei şi ţine până la 6 săptămâni, până când
majoritatea modificărilor induse de sarcină şi naştere au dispărut
şi organismul a revenit la starea de dinaintea sarcinii. Iata principalele modificari:
1. Uterul
Uterul "la termen" (fără să punem la
socoteală copilul, placenta, sângele etc.)
cântăreşte aproximativ 1 kg. Imediat după
naştere, uterul începe să involueze (îşi
micsorează volumul), astfel că pe parcursul
celor 6 săptămâni de lăuzie va ajunge la
greutatea de dinaintea sarcinii, adică 50-100 de
grame. Uterul "se micşorează" cel mai mult în
primele doua săptămâni de după naştere -
ajunge la 300 de grame.
Tot imediat după naştere, uterul se
contractă. Iniţial, până în ziua a 4-a sau a 5-a,

31
lohiile (secreţia vaginală) sunt sanghinolente, apoi, până în ziua a 15-a, sunt seroase (rozalii), ca
pe la 4 săptămâni să devină albe. 15% dintre proaspetele mămici prezintă încă lohii la 6
săptămâni după naştere. La 3-4 săptămâni de la naştere vei avea o mică sângerare, care va dura
cam 2-3 zile. Nu este o menstruaţie adevarată. Se numeşte "mica menstruaţie" şi este cauzată
de modificări hormonale.
2. Vaginul
Dacă ai născut pe cale naturală, el s-a dilatat mult pentru a face loc bebeluşului tău. În
această perioadă el se micşorează, însă rareori îşi mai reia dimensiunile de dinainte de naştere.
3. Perineul
În timpul naşterii naturale, perineul (zona dintre vulva şi anus) este întins şi traumatizat.
Nu de puţine ori este tăiat de catre medic, pentru a lărgi spaţiul de naştere şi pentru a preveni
"sfâşierea" lui. Chiar şi fără epiziotomie (tăietura lui pentru uşurarea naşterii), după o naştere
naturală, perineul este dureros - va avea nevoie în medie de 7-10 zile ca să-şi revină. Vindecarea
unei epiziotomii sau rupturi va dura însă mai mult (variază de la o persoană la alta). Firele ţi se
vor scoate după 4-5 zile.
4. Incizia abdomenului şi a uterului după operaţia cezariană
După cezariană, tăietura abdominală şi uterină îţi va da bătăi de cap. Vei primi
medicamente care să-ţi uşureze durerile, însă o uşoară durere şi mâncărime pot persista până
la controlul de 6 săptămâni după naştere, când în mod normal cicatricea uterină ar trebui să fie
consolidată. În această perioadă "politica" este una singură: protejează-te! Nu ridica nimic mai
greu decat bebeluşul tău, odihneşte-te cât poţi de mult, începe-ţi viaţa sexuală după 6
săptămâni, cere şi mai ales acceptă ajutorul familiei! Scoaterea firelor: toate suturile straturilor
de sub piele se fac cu fire absorbabile, iar la sutura pielii se folosesc fire care trebuie
îndepărtate cam după 7-10 zile de la operaţie.
5. Reluarea tranzitului intestinal
Indiferent dacă ai născut normal sau prin cezariană, tranzitul intestinal se va relua mai
greu. Fie din cauza anumitor medicamente pentru durere, a perineului dureros care nu "te lasă"
să te forţezi, a pastilelor cu fier, fie din cauza intervenţiei chirurgicale şi anesteziei. De aceea,

32
pentru prevenirea constipaţiei, esentială este mişcarea! Trebuie să cobori din pat cât mai
repede şi să te plimbi cât mai mult! Înainte de a te ridica în picioare, rămâi câteva minute pe
marginea patului. Ridicarea din pat după operaţia cezariană e mai dificilă când o faci pentru
prima dată. Probabil că ţi se va indica să te ridici a doua zi după operaţie. Cu cât începi să te
mişti mai repede, cu atât mai rapidă va fi recuperarea (vindecarea). De asemenea, mişcarea
previne şi formarea trombilor la nivelul venelor pelvine. E de dorit să stai cu spatele drept şi să
nu te apleci în faţă pentru a-ţi proteja operaţia. Pe lângă plimbare, ai grijă să mănânci zilnic
alimente bogate în fibre (cereale, pâine neagră, legume şi fructe proaspete) şi să bei multă apă
şi sucuri de fructe. Dacă ai fost operată, în primele 24 de ore poţi bea ceaiuri. După această
perioadă vei începe să bei lichide şi încet, încet vei mânca şi alimente solide. Regimul obişnuit
se reia cam în 3-4 zile de la operaţie.

6. Revenirea ciclului menstrual

Este influenţată de decizia ta de a-ţi alăpta sau nu copilul. În general, mămicile care
alaptează au o perioadă mai lungă de amenoree (lipsa menstruaţiei) şi anovulaţie (lipsa
ovulaţiei) decât mămicile care-şi hrănesc bebeluşii cu biberonul. Prolactina, hormonul secreţiei
lactate, inhibă eliberarea hormonilor care controlează ovulaţia şi ciclul menstrual. De aceea,
majoritatea mămicilor care îşi hrănesc pruncii la sân nu au ovulaţie şi nici menstruaţie (pe
perioada alăptării). Daca nu alăptezi, menstruaţia se reia la 6-8 săptămâni după naştere.
7. Sânii şi secreţia lactată
Secreţia lactată apare după expulzia
placentei, care se asociază cu scăderea
nivelurilor de estrogeni şi progesteron, alături
de creşterea secreţiei de prolactină. În primele
2-3 zile după naştere, vei avea o secreţie
gălbuie - colostru, foarte bogat în proteine şi cu
efect protector pentru bebeluş. După
această perioadă, laptele începe să se

33
"matureze", conţinând toate substanţele nutritive necesare micuţului tău în această perioadă.
Copilaşul îţi va fi pus la sân cât mai repede, în primele ore după naştere. Suptul
stimulează producerea de lapte. Ideal ar fi să-ţi alăptezi copilaşul 4-6 luni după naştere, întrucât
nimic nu este mai bun decat laptele de mamă!
Daca nu alaptezi, probabil vei primi câteva
pastile care stopează secreţia lactată.
Este foarte importantă igiena sânilor
pe perioada alăptarii - trebuie să-ţi speli
mamelonul şi areola (sfârcul şi "cercul"
maroniu din jurul lui) cu apă şi săpun înainte şi
după fiecare supt. Evacuarea sânilor trebuie
făcută la fiecare 4 ore, iar dacă apar fisuri
mamelonare, nu mai pune bebeluşul să sugă la
sânul respectiv cel puţin 24 de ore (în această perioadă vei goli sânul artificial - prin "muls", şi
vei folosi un unguent special recomandat de medic).
Probabil ai auzit şi tu de "furia laptelui". Constă în umflarea şi întărirea sânilor cam în a
3-4-a zi după naştere şi creşterea temperaturii (până la 38 oC). O poţi face mai suportabilă cu
comprese reci pe sâni şi medicamente analgezice (prescrise de medic).

2.7.2. Primele săptămâni după naştere

În primele săptămâni după naştere trebuie să "fii cu ochii în

patru" şi dacă ţi se pare ceva în neregulă mergi imediat la
medic!
Cele mai frecvente complicaţii ale lăuziei sunt
hemoragia şi infecţia.
A. Hemoragia
Se consideră hemoragie o sângerare mai mare de 500 ml

34
la o naştere pe cale vaginală şi mai mare de 1000 de ml în operaţia cezariană. Sângerarea poate
apărea în primele 24 de ore după naştere (lăuzia imediată) sau - mai rar - după 24 de ore.
Cauzele sângerării imediate sunt variate, cele mai frecvente fiind lipsa de contracţie a uterului
(atonia uterina) şi leziunile vaginului şi ale colului.
În spital ţi se urmăreşte cantitatea de sânge pierdută şi se intervine imediat ce apare vreo
problemă. După externare, urmăreşte-ţi singură cantitatea lohiilor şi dacă ţi se pare că sunt în
cantitate mare sau apare o sângerare care te nelinişteşte, contactează-ţi medicul - el va decide
dacă este o evoluţie normală sau a apărut o complicaţie ce necesită tratament.
B. Infecţiile
Sunt destul de frecvente, de aceea trebuie să ştii care sunt semnele prevestitoare şi să te
adresezi medicului. Iată câteva tipuri de infecţii care pot
apărea imediat după naştere:
1. Endometrita post-partum: Este o infecţie
uterină, mai frecventă după operaţia cezariană.
Ai o stare generală alterată, slăbiciune, febra,
frisoane şi lohii modificate (cărămizii, urât
mirositoare), uter subinvoluat (mai mare decât
ar trebui să fie pentru ziua respectivă din lăuzie).
2. Tromboflebită septică pelvină: Apare în a 7-10-a zi după naştere. Simptome: durere în
abdomenul inferior şi în flancuri (părţile laterale ale abdomenului). Febra şi frisoanele
apar mai târziu, uneori fără să însoţească de la început durerea.

3. Infecţia plăgii perineale: Apare, de obicei, în a 3-a zi după naştere. Durerea se

intensifică în loc să te "slăbeasca", rana este umflată (tumefiată), cu pielea roşie în jur
(cu sau fără lichid purulent la suprafaţa ei); poate apărea febra, dar nu mai mult de 38,5
o
C.
4. Infecţia plăgii abdominale: Este de culoare roşie, caldă, dureroasă şi îndurată (destul de
tare). Poate fi prezentă sau nu o secreţie purulentă la suprafaţă.

35
 5. Mastita: Apare la 7-10 zile după naştere, prin igiena incorectă - se manifestă prin febră
destul de mare, 39-40 oC, sânul este cald, dureros şi roşu, dacă nu este tratat imediat,
poate duce la abces mamar.

2.7.3. Conduita post partum

- Da -
Exerciţii fizice uşoare – după 6 săptămâni
La 6 săptămâni – control post partum
Cere ajutor – când ajungi acasă ai nevoie de
ajutor la curăţenie, la gătit şi la alte treburi
gospodăreşti
Odihneşte-te când copilul doarme – profită de somnul lui
Ai grijă la dietă
Hidratează-te
Urmează cu stricteţe sfaturile medicului
Ai răbdare

- Nu -
Nu depune efort
Este interzisă ridicare greutăţilor (nu ridica nimic mai greu decât copilul tău)
Masaj – nu înainte de 3 luni (pe burtă)
Condusul maşinii – nu în primele săptămâni
Viaţă sexuală – nu înainte 4-6 săptămâni (cu acordul medicului).

36
Te îngrijorezi dacă:
 Ai febră mai mare de 38 o
 Ai sângerări mai mari decât la menstruaţie (+
cheaguri)
 Ai dureri în gambă apărute relativ brusc, însoţite de
edem
 Ai dureri abdominale
mai mari decât la
externare
 Dacă apar vărsături şi cefalee importante
 Există alt semn care consideri că este diferit faţă de starea
actuală
 Dacă observi semne de tumefiere şi roşeaţă la nivelul
unui sân
 Dacă observi modificări (umflături, roşeaţă) a plăgii

37
 2.8. Depresia post partum

Orice femeie însărcinată sau care a dat naştere unui copil în ultimul an sau a avut o
întrerupere de sarcină, un avort spontan sau a întrerupt alăptatul recent, poate suferi
emoţional, indiferent de câte sarcini fără probleme a avut înainte sau de cum s-a adaptat rolului
de mama. Multe femei însă nu trec niciodată prin astfel de stări.

Pe parcursul sarcinii sau a naşterii apar în mod constant sentimente de bucurie şi fericire
sau, dimpotrivă, sentimente de îngrijorare şi nelinişte. Mamele se pot simţi depăşite de situaţie,
frustrate sau nesigure de soluţiile şi acţiunile pe care le adoptă. Este dificil să fii însărcinată; este
greu să ai grijă de un bebeluş. Indiferent de cât de pregatită sufleteşte eşti pe perioada sarcinii
sau după naştere, aceste perioade au urcuşuri şi coborâşuri neaşteptate.
E greu să îţi imaginezi orice altă perioada în viaţa unei femei care să fie mai solicitantă
atât asupra fizicului cât şi emoţional.

2.8.1 CAUZE ALE DEPRESIEI POSTPARTUM

Nu se cunoaşte întotdeauna motivul pentru care unele femei devin depresive după
naştere şi altele nu. Un factor important este cel biologic. Modificările fizice şi hormonale care
au loc după naştere pot afecta starea sufletească şi comportamentul femeii zile sau săptămâni.

38
Factori de mediu, ca de exemplu stresul, lipsa somnului, sentimente de singurătate şi lipsa de
sprijin din partea familiei şi prietenilor, pot juca deasemenea un rol. Alt factor este cel
psihologic – lucruri care afectează respectul de sine şi modurile în care femeia face faţă
stresului.
Pentru fiecare femeie ce prezintă stare depresivă postpartum, combinaţia acestor
factori care produc boala este unică, pentru că două femei nu au aceeaşi alcătuire biologică sau
experienţe de viaţă. Aceasta poate explica de ce unele femei pot dezvolta starea depresivă
postpartum iar altele nu.
1. Modificări fizice
Perioada următoare naşterii este una
reprezentată de modificări importante ale
corpului. Nivelurile de hormoni feminini
estrogen şi progesteron scad puternic în
orele imediat următoare naşterii. Aceste
scăderi pot declanşa starea depresivă, tot
aşa cum doar mici schimbări hormonale pot
declanşa stări de proastă dispoziţie şi de
tensiune înainte de ciclul menstrual.
Întrucât unele femei sunt mai sensibile la
aceste modificări decât altele, ele pot fi predispuse la stările de proastă dispoziţie sau stările
depresive postpartum.
De asemenea, nivelurile hormonului secretat de tiroidă pot să scadă puternic după naştere.
Noua mamică poate dezvolta o deficienţă tiroidiană care poate produce depresie, schimbări ale
stării sufleteşti, agitaţie puternică, oboseală, insomnie (probleme legate de somn) şi tensiune.
Multe femei se simt epuizate după travaliu şi naştere. Poate dura săptămâni pentru ca
femeia să-şi redobândească puterea şi energia normale. Dacă o femeie a avut o naştere prin
cezariană (prin care bebeluşul este adus pe lume printr-o incizie chirurgicală făcuta în
abdomenul şi uterul mamei), recuperarea poate dura chiar mai mult.

39
 De asemenea, noile mămici rareori beneficiază de odihna de care au nevoie. În spital,
somnul este întrerupt de vizitatori, rutina de spital şi alăptările bebeluşului. Acasă, alăptatul şi
grija continuă, la care se adaugă sarcinile uzuale legate de activităţi casnice. Oboseala şi lipsa de
somn pot continua câteva luni şi pot constitui o cauză importantă a stării depresive.

2. Aspecte psihologice
O multitudine de factori psihologici
pot contribui la declanşarea stării
depresive postpartum. Sentimentele de
îndoială legate de sarcină sunt foarte
întâlnite. Sarcina poate fi nedorită sau
neplanificată. Chiar şi pentru o sarcină
planificată şi dorită, 9 luni ar putea fi un
timp insuficient pentru femeie şi
partenerul ei pentru a se adapta
responsabilităţilor reprezentate de apariţia unui copil.
Câteodată o femeie ramâne însărcinată în speranţa ca bebeluşul va aduce înapoi un
partener înstrăinat. Când acest lucru nu se întâmplă, femeia
se poate simţi abandonată, furioasă, vinovată şi
necorespunzătoare. Ori bebeluşul poate veni mai devreme,
forţând apariţia unor schimbări neaşteptate şi stresante
legate de rutina de acasă şi serviciu. Daca bebeluşul este
născut cu un defect, poate fi chiar mai greu pentru parinţi să
se adapteze.
Sentimente amestecate se pot naşte din istoria personală
a femeii. Dacă noua mămica şi-a pierdut mama de timpuriu
sau n-au avut o relaţie bună, atunci ea poate fi nesigură în

40
ceea ce priveşte sentimentele ei legate de noul bebeluş. Femeia s-ar putea teme că
preocuparea pentru copil ar putea conduce la durere, dezamăgire sau pierdere.
Sentimentele de pierdere sunt foarte întâlnite după naştere şi pot contribui de asemenea la
starea depresivă. Pierderea poate lua mai multe forme: pierderea libertăţii, alături de
sentimentul, pierderea vechii identităţi, pierderea zvelteţii corporale şi sentimentele de
inatractivitate sexuală.

3. Factori legaţi de stilul de viaţă

Un factor major legat de apariţia stării depresive postpartum este lipsa suportului
emoţional al partenerului, rudelor şi prietenilor. Suportul constant al partenerului este
important pentru ea pe parcursul sarcinii şi în săptămânile şi lunile de după naştere. La fel sunt
şi dorinţa partenerului de a-şi asuma sarcinile gospodăreşti şi de a-şi împărţi sarcinile legate de
îngrijirea copilului. Dacă femeia este singură, divorţată sau separată, sau trăieşte departe de
familie, suportul poate fi rar sau inexisent. Toate acestea o pot face pe femeie să se simtă
singură, copleşită, muncită peste puteri şi neiubită.
Problemele legate de alăptare pot face ca noua mămică să se simtă necorespunzătoare şi
descurajată. Noile mame nu trebuie să se simtă vinovate dacă nu pot alăpta sau dacă se decid
să oprească alăptarea. Bebeluşul poate fi foarte bine hrănit şi cu lapte preparat.

4. Rolul miturilor
Cu cât femeia a idealizat mai mult maternitatea, cu atât mai mult ea se poate simţi
dezamagită, deziluzionată sau descurajată atunci când trebuie să faca faţă realităţii de zi cu zi
legate de maternitate. Există trei mituri comune legate de maternitate:
Mitul 1: Maternitatea este Instinctivă. Femeile care devin mame pentru prima oară cred
deseori că trebuie să ştie în mod automat cum să aibă grijă de bebeluş. De fapt, noile mămici
trebuie să înveţe cum să-şi îngrijească copilul tot aşa acum învaţă să deprindă orice alt lucru în
viaţă. E nevoie de timp şi răbdare. E nevoie să citească cărţi legate de îngrijirea copilului, să
urmarească îngrijitori de copii experimentaţi, să vorbească cu mame experimentate şi poate

41
chiar să urmeze un curs legat de aceasta. Încrederea creşte pe măsura ce priceperea mamei
creşte.
Mamele pot de asemenea să creadă că trebuie să simtă într-un anume fel în ceea ce
priveşte nou născutul sau că nu sunt “materne”. De fapt, unele femei simt foarte puţin pentru
bebeluşii lor la început. Dragostea de mamă, ca şi priceperea noii mame, nu sunt automate.
Stabilirea unei legături poate dura zile sau chiar săptămâni. Atunci când aceste sentimente
materne - de protecţie, căldura şi încântare - încep să se manifeste, ele trebuie menţinute şi
dezvoltate.

Mitul 2:
Bebeluşul Perfect. Multe femei au o imaginaţie
bogată şi vise despre cum arată noul lor născut. Când
bebeluşul vine pe lume, mamele trebuie să realizeze
că s-ar putea ca el să nu fie cel pe care l-au visat. În
plus, noii născuţi au personalităţi distincte chiar din
momentul naşterii. Unii copii sunt pur şi simplu mai
usor de îngrijit. Altii sunt agitaţi şi nu pot fi uşor
alinaţi şi consolaţi. Apoi, adaptarea după bebeluş
poate fi dificilă şi pretenţioasă şi poate amplifica
sentimentele de indecvare şi depresie.

Mitul 3:
Mama Perfectă. În plus faţă de mitul bebeluşului
perfect, unele femei sunt împovărate de noţiunea de
mamă perfectă. Pentru multe femei, lupta pentru
perfecţiune este un scop de neatins şi distructiv.
Dacă o mamă crede că nu trăieşte la înălţimea
acestui ideal, indiferent că este al ei, al prietenilor

42
sau al părinţilor, atunci ea poate să sufere din cauza sentimentelor de inadecvare şi eşec.
În realitate, nici o mămică nu este perfectă. Nu este adevărat că fiecare femeie poate să le
aibă pe toate. Multe femei pot găsi faptul de a jongla cu responsabilităţile pentru noul bebeluş,
cele legate de casă, ceilalţi copii, cu cele legate de slujbă sau carieră ca necesitând un foarte
mare efort.

2.8.2. Clasificare - simptome

Aceste tulburări emoţionale sunt împărţite în trei
categorii:
1. "baby-blues";
2. depresia / anxietatea / nevroza obsesiv-
compulsivă postnatală;
3. psihoza postnatală.

1) Baby-blues
Această tulburare emoţională este extrem de
des întâlnită în primele zile după naştere, de obicei
survenind brusc în cea de a 3-a sau a 4-a zi după aceasta. 50-75% dintre femei trec prin aceasta
experienţă după emoţia ce a însoţit naşterea propriu-zisă.
Simptomele includ:
 plânsul aparent fără motiv;
 nerăbdare;
 iritabilitate;
 agitaţie;
 nervozitate.

43
 Baby-blues, puţin severă, este des întalnită şi este cea mai bine cunoscută reacţie
psihologică postnatală. Simptomele pentru baby-blues sunt uşor neplăcute, dar ele dispar la fel
de repede cum au apărut, fără urmări de cele mai multe ori.

2) Depresia / anxietatea / nevroza obsesiv-compulsivă postnatală

Cel puţin una din 10 proaspete mămici trec prin diverse etape ale depresiei postnatale.
Acestea pot apare la câteva zile după naştere sau gradual, până la un an după naştere sau chiar
mai tarziu.
a. Simptomele depresiei postnatale includ:
 epuizare, ameţeală, lene;
 probleme cu somnul şi pofta de mâncare;
 stări de confuzie şi slabă concentrare;
 pierderi de memorie;
 grijă exagerată faţă de copil;
 plâns incontrolabil, iritabilitate;
 sentimente de vinovăţie, de inutilitate;
 interes scăzut faţă de copil;
 frica de a nu produce rău copilului sau propriei
persoane;
 frica de pierdere a controlului şi de a "deveni
nebună";
 exagerare a lucrurilor;
 interes scăzut faţă de sex;
 insomnie.
Femeia ce suferă de depresie postnatală poate avea multe dintre aceste simptome care pot
varia de la forme uşoare la forme severe; existând zile "bune" şi zile "proaste". Desi depresia
postnatală nu este la fel în toate cazurile, simptomele enumerate mai sus pot fi asemănătoare
şi pot produce sentimente de ruşine, vinovăţie şi izolare pentru femeia care le trăieşte.

44
 b. Unele femei desi nu suferă depresii, pot deveni foarte anxioase (neliniştite).
Anxietatea şi/sau panica postnatala se caracterizeaza prin:
 nelinişte şi/sau frică sporită;
 respiraţie rapidă;
 bătăi puternice ale inimii, palpitaţii;
 senzaţii de cald sau frig;
 dureri în piept sau discomfort;
 senzaţii de sfârşeală;
 tremurături;
 insomnie;
 ameţeală;
 dorinţa de a "fugi cât mai departe".

c. Simptomele nevrozei obsesiv-compulsive postnatale pot apărea, de asemenea, la

femeile ce au născut. Acestea au senzaţii de frică permanentă şi se simt incapabile să
inţeleagă ce se întamplă cu ele; le este teamă de îmbolnăviri ale bebeluşului şi se simt
neputincioase să le evite. În plus, dacă există un istoric al acestor probleme în familie,
atunci simptomele se pot amplifica.

Simptomele includ:
 gânduri tulburi, repetitive (cum sunt cele de rănire a bebeluşului sau a celor din jur);
 gânduri obsesive (frica de boli transmisibile
sexual, prin transfuzii de sânge sau tratamente
medicale);
 evitarea persoanelor din jur (chiar şi a
bebeluşului pentru a nu interfera cu gândurile
proprii);

45
  anxietate şi/sau depresie;
 frica sporită.
!!! Intervenţia medicală / psihiatrică este mai mult decât recomandată în aceste cazuri; aceste
probleme sunt tratabile cu rezultate excelente.

3) Psihoza postnatală
Aceasta este cea mai severă, dar din fericire cea mai rară dintre tulburările emoţionale
ce urmează unei sarcini. Psihoza postnatală apare la un caz din 1000 şi survine brusc la
aproximativ 2-3 săptămâni după naştere. Simptomele psihozei postnatale sunt foarte exagerate
şi includ pierderea contactului cu realitatea.
Simptomele includ:
 halucinaţii;
 deziluzii (în general de natură religioasă);
 insomnie severă;
 stări de agitaţie şi nervozitate puternice;
 gânduri de sinucidere sau crimă;
 sentimente bizare şi comportament aberant.
!!! Psihoza postnatală este gravă şi necesită atenţie medicală de urgenţă. Deşi este urmată
deseori şi de o depresie, psihoza postnatală este tratabilă, cu rezultate bune, dacă se intervine
la timp.
Tratamentul pentru aceste tulburări emoţionale depinde strict de simptomele care apar;
acestea, fie că sunt uşoare sau severe, sunt temporare şi se pot trata cu ajutor medical şi suport
moral.
Orice femeie identifică astfel de simptome e bine să contacteze medicul de familie sau un
specialist. În astfel de situaţii este indicată o evaluare medicală amănunţită, incluzând o analiză
la nivelul glandei tiroidei.

46
2.8.3. Tratament
Tratamentul medical "ideal" include:
 evaluarea medicală (pentru a elimina cauzele fiziologice, cum sunt problemele cu
tiroida);
 evaluarea psihiatrică;
 psihoterapie;
 terapia de grup ce oferă suport emoţional şi educaţional.

2.8.4. Combatere
Iată câteva activităţi pe care alte mămici le-au găsit folositoare în lupta cu depresia
postnatală şi pe care le poţi aplica:
 ţine lânga tine o persoană apropiată cu
care să vorebeşti şi căruia să-i împărtăşeşti
trăirile şi temerile
 solicită ajutorul unei persoane care te
poate ajuta cu îngirjirea bebeluşului şi
întreţinerea casei. Acest sprijin binevenit
te poate ajuta să găseşti răgaz pentru tine,
să te odihneşti şi să găseşti timp să faci ceva pentru tine, chiar dacă asta înseamnă nu
mai mult de 15 minute zilnic.
 unul dintre cele mai eficiente metode este rugăciunea, citeşte rugăciuni dintr-o carte de
rugăciuni sau un acatist, poate fi acatistul sfântului al cărui nume îl poartă copilul;
rugăciunile îţi pot aduce o stare de linişte şi pace interioară cum nu ai mai avut de mult.
 încearcă să citeşti o carte interesantă, să faci câteva exerciţii fizice (plimbările sunt
perfecte pentru sănătatea ta şi sunt uşor de făcut), fă o baie relaxantă sau meditează pe
subiecte spirituale.
 ţine un jurnal în care să îţi notezi sentimentele şi trăirile; acesta este un mod de a te
destăinui şi îţi descarcă gândurile şi frustrările; după ce treci de depresia postnatală şi te

47
 simţi mai bine, poţi să reciteşti ce ai scris în timpul perioadei de depresie şi asta te poate
ajuta să te cunoşti mai bine.
 probabil vor fi şi zile când o să simţi că nu ai reuşit să realizezi nimic, însă încearcă să nu
te superi pe propria persoană, când acest lucru se întamplă nu este nicio problemă în a
te simţi copleşită.
 naşterea aduce multe schimbari, iar îngrijirea bebeluşului presupune multe
responsabilităţi; iar când nu te simti tu însuţi, e normal ca toate aceste lucruri noi să ţi se
pară ca şi cum ar fi mult prea mult -nimeni nu aşteaptă de la tine să fii o "supermămică".
 fii sinceră în legatură cu cât de mult poţi face, cere ajutorul oamenilor din jurul tău
atunci când ai nevoie discută cu doctorul în legatură cu starea ta; îţi poate oferi atât un
sfat bun, cât şi medicamente pentru a îţi ameliora situaţia în care te afli.

48
 2.9.Ce sunt celulele stem?

Celulele stem sunt celule cu o extraordinară capacitate de a se dezvolta în mai multe

tipuri de celule diferenţiate (celule nervoase, hepatice, epiteliale, musculare, etc.) putând astfel
să reînnoiască şi să refacă ţesuturi afectate sau distruse.

Astăzi celulele stem adulte pot fi recoltate şi stocate în conditii de criogenie pentru a fi
transformate în celule diferenţiate necesare în tratarea unui număr mare de afecţiuni grave.

49
2.9.1. De unde se pot recolta celule stem la nastere?

• Sânge din cordonul ombilical. Sangele ombilical este sângele provenit din cordonul
ombilical şi din placentă, după naştere. Este o sursă de celule stem cu caracteristici biologice
unice.
• Gelatina Wharton. Este o subtanţă gelatinoasa care se găseşte în cordonul ombilical şi
este o sursă bogată de celule stem mezenchimale. Celulele stem mezenchimale se pot
diferenţia în celule osoase, miocardice, hepatice, tegumentare, cartilaginoase, nervoase şi
adipoase; ele au o capacitate de multiplicare mare şi se pare că nu este necesară
histocompatibilitatea între donatorul de celule stem mezenchimale şi receptor.

2.9.2. Când se face recoltarea?

Recoltarea sângelui din cordonul ombilical se poate face doar la naştere, la puţin timp
după îndepărtarea copilul şi tăierea cordonului ombilical. Acesta este unicul moment în care se
poate face recoltarea!

2.9.3. Ce presupune recoltarea?

Recoltarea sangelui ombilical este o procedură simplă, scurtă şi care nu implică niciun
risc pentru mamă sau nou-nascut.
În cel mai scut timp după naştere, medicul care a asista la naştere, folosind setul de
recoltare special creat, puncţioneză cordonul ombilical şi colectează sângele aflat în cordon şi
în placentă.
Prelevarea sângelui placentar durează între câteva zeci de secunde şi câteva minute.

50
2.9.4. Cum se păstrează proba?

Proba recoltată se transportă la laborator unde este verificată, supusă unui set de
analize, iar mai apoi prelucrată pentru obţinerea de celule stem.
Concentratul de celule stem obţinut este stocat in criotancuri cu azot lichid la o
temperatură de -190 grade Celsius.
Stocarea se poate face pe termen teoretic nelimitat.

2.9.5. De ce să recoltezi celule stem?

Celulele stem recoltate din cordonul ombilical sunt utilizate în tratarea a peste 70 de
tipuri de boli, boli congenitale (moştenite) ale sângelui, sistemului imun, metabolic, diverse
tipuri de cancer (cancer de măduvă osoasă, neuroblastom, retinoblastom),etc.
În viitorul apropiat celulele stem se vor putea folosi în cazuri de deteriorare a Sistemului
Nervos Central (maladia Parkinson, Alzhaimer, scleroza multiplă, leziuni pediatrice cerebrale),
boli autoimune, diabet.
Prin păstrarea sângelui placentar al copilului tău, naşterea poate fi considerată de
asemenea o oportunitate unică de a-ţi ajuta familia. Celulele stem pot ajuta la tratarea, nu doar
a copilului, dar şi a unui frate sau a unui alt membru al familiei. Refacerea este mai rapidă
atunci când pacienţii au suferit un transplant primind celule stem de la un donator înrudit decât
de la un donator străin.
Probele de celule stem conservate pot fi imediat accesate evitându-se situaţiile în care
nu există disponibil un donator iar timpul este un factor critic în tratament.
Celulele stem au o compatibilitate de până la 100% în cazul unor transplanturi
maximizând şansele vindecării. În cazul unor astfel de transplanturi riscul ca organismul să
respingă celulele stem transfuzate este redus la fel ca şi riscul de transmitere a bolilor
infecţioase.

51
 În viitor, dacă medicina regenerativă va avansa în asemenea măsură încât să poată
"repara" corpul uman prin propriile celule stem ale pacientului, atunci copiii a căror parinţi au
păstrat sângele placentar, vor avea un acces mai facil la acele tratamente.

52