Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie și Asistență

Socială

LUCRUL INDIVIDUAL NR. 1

la disciplina ,,Psihologia Sănătății’’

Elaborat:Suhari Anatol
Evaluator:Condrea Victoria
Consecințele influenței depresiei postpartum a mamei asupra indicatorilor
psihosomatici de sănătate a bebelușului.

A.V. Filonenko.

Universitatea de Stat Chuvash numită după I.N. Ulyanova.

Obiectivele studiului.
Scopul principal al studiului este de a evalua impactul depresiei postpartum materne asupra
dezvoltării bebelușului.Sunt evidențiate aspectele clinice ale depresiei postnatale asupra stării
emoționale și fizice a mamei și bebelușului. Se remarcă faptul că copiii mamelor care se confruntă
cu un stres postnatal pathologic sunt în urmă în dezvoltarea psihomotorie, suferă de anemie
feriprivă, tulburări de somn, sunt mai des diagnosticați cu boli ale sistemului nervos autonom, ale
tractului gastro-intestinal, ale organelor respiratorii și ale sistemului imunitar, care sunt factori de
risc pentru cursul patologic al perioadei de copilărie.

Momentele ce au trezit interes personal.

-interesul către analiza relației mamă-bebeluș în contextul depresiei postnatale și a efectului
stresului patologic asupra evoluției bebelușului în plan emoțional și fizic.

-analiza ,,rolului personal’’ în situația în care partenerul meu va suferi de o depresie postnatală sau
eu voi suferi de tulburarea dată,analiza impactului meu pentru lichidarea simptomelor depresive
prin exprimarea reacțiilor empatice și a transerului de responsabilități.

Fundamentarea Teoretică,Rezultate.
Depresia postpartum este o patologie gravă a perioadei postpartum la femei, cu apariția unor
tulburări hormonale, biochimice,imunitare, modificări genetice cu manifestări clinice și consecințe
grave pentru întreaga familie, mama, copilul și partenerul ei.Dezadaptarea psihică a mamei duce la
apariția unor tulburări somatice la nou-născut.Relația distorsionată de mamă-copil în cadrul
tulburării depresive a mamei prezintă sursa principală a problemelor de tip somatic la
bebelușului.În cadrul contextului patologic depresiv sunt prezente atât unele disfunții afective cât
și unele ale imunității,dezvoltării fizice.

Spre deosebire de perioada postpartum timpurie când 10-15% dintre femei suferă de depresie
postnatală,către a 4 lună procentajul crește până la 32,7%. Consecințele negative ale depresiei
materne persistente includ un risc crescut de afectare a dezvoltării mentale, fizice și motorii, de
reglare autonomă și de dificultăți de caracter, stima de sine scăzută și probleme de comportament
la copiii cu vârsta de până la 16 luni. La majoritatea femeilor, depresia postpartum nu este
recunoscută sau tratată de către medicii de îngrijire primară, iar impactul depresiei materne asupra
copilului nu este luat în considerare, ceea ce contribuie la potențialul de patologie mentală și
somatică la copil. După inițierea tratamentului, severitatea depresiei postpartum materne scade
semnificativ din punct de vedere statistic în decurs de un an. Reducerea manifestărilor psihiatrice
din copilărie până la vârsta de un an este semnificativ asociată cu o reducere a severității depresiei
materne în timpul tratamentului.

Laptele matern are o compoziție unică care aduce beneficii copilului alăptat. De exemplu, laptele
matern conține factori de protecție imunitară (imunoglobuline, lizozimă, lactoferrină), enzime
digestive (lipază, protează, amilază) și factori de creștere. O mai bună cunoaștere a compoziției
laptelui matern ajută la înțelegerea semnificației fiziologice a acestuia pentru sugar . Din cauza
unicității laptelui de femeie și a valorii sale fiziologice ridicate pentru sugari, este justificată
îngrijorarea că depresia postpartum este larg răspândită, însoțită de modificări în compoziția
componentelor laptelui matern, care pot avea un impact negativ asupra sănătății nou-născutului .
De o relevanță deosebită este studiul efectului compoziției laptelui matern și al rolului acestuia în
consecințele fiziopatologice la sugari ale depresiei postpartum materne, care este una dintre
complicațiile majore ale nașterii, dar care este neglijată de pediatri. Studiul consecințelor depresiei
postpartum pare destul de relevant pentru a preveni efectele negative ale mamei asupra
organismului în creștere și pentru a îmbunătăți sănătatea tinerei generații.

Consecințe care decurg din tulburările comportamentale materne și relațiile

disfuncționale părinte-copil.

Relații interpersonale.
Scăderea sensibilității mamei la nevoile copilului, răceala emoțională și anxietatea maternă
caracteristice depresiei postpartum afectează negativ relația copil-mamă în primul an de viață al
copilului. Sugarii de trei luni sunt capabili să răspundă la depresia mamelor lor prin reproducerea
stării acestora . La multe femei, simptomele depresiei persistă timp de până la 2 ani după naștere.
Prin urmare, depresia postnatală este un factor de risc semnificativ în dezvoltarea
comportamentului "internalizant" și "externalizant" la copil la vârsta de 2 și 3,5 ani, iar problemele
generale de comportament pot persista până la vârsta de 5 ani . Problemele de comportament
externalizante includ agresivitatea, opoziția și hiperactivitatea, în timp ce problemele internalizante
constau în anxietate și depresie. ¼ dintre copii au dificultăți de comunicare și comorbiditate, iar
39% dintre copiii mamelor cu depresie postnatală riscă să dezvolte boli mintale.

Îngrijirea familiei și sprijinul social modifică relația stabilită între simptomele depresive ale mamei
și problemele comportamentale timpurii ale copiilor. Dependența problemelor de comportament
internalizant ale copilului de simptomatologia depresivă a mamei este întreruptă de ajutorul și
îngrijirea pe care copilul le primește din afara familiei - de la personalul medical, îngrijitori, bone .
Comportamentul externalizant deviant la copil, potențat de depresia maternă postpartum, poate
persista până la vârsta de șase ani, fiind determinat de starea de homeostazie autonomă a copilului
. Inversarea influențelor reciproce în familie devine proeminentă odată cu vârsta. În timpul
adolescenței copilului, simptomele depresive materne pot fi deja un răspuns la percepțiile privind
comportamentul extern al adolescentului. Conflictele interpersonale, în special în relațiile dintre
rudele apropiate, reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea sau continuarea depresiei
existente . Depresia maternă este asociată cu o educație parentală defectuoasă, aceștia având de
2-5 ori mai multe șanse de a se angaja în comportamente sociale alterate și de a dezvolta propria
depresie. Femeile cu tulburare de personalitate borderline au relații interpersonale conflictuale,
care se extind până la modele perturbate de interacțiune cu copiii lor.

Insomnie.
Insomnia este unul dintre criteriile de diagnostic pentru depresia postpartum. Depresia duce la
tulburări grave de somn la femei.Terapia depresiei, prin restabilirea tiparelor de somn,
normalizează metabolismul cerebral și activitatea neuronală funcțională . Depresia maternă este
asociată cu tulburări semnificative ale somnului la sugari până la 24 de săptămâni
postpartum.Durata somnului, durata de adormire, eficiența somnului și numărul de treziri și durata
episoadelor de somn odihnitor diurn și nocturn ale sugarilor cu risc ridicat de depresie maternă
postpartum diferă semnificativ de sugarii cu risc scăzut de deprivare maternă . Tulburările de somn
ale sugarului se corelează cu insomnia maternă. Nivelurile ridicate de cortizol și norepinefrină la
sugari se corelează cu depresia maternă postpartum . Hormonul somatotropic, care reglează
creșterea și dezvoltarea, este sintetizat cel mai intens în lobul hipofizar anterior în timpul somnului
profund la copil. Tulburările de somn reduc secreția hormonului care este asociată cu o lungime
redusă a corpului și, prin urmare, cu o dezvoltare corporală deficitară. Depresia maternă postnatală
inhibă secreția de hormoni somatotropi la descendenți și provoacă tulburări de creștere
persistente, până la și inclusiv nanism.

Îmbolnăvirea.
S-a demonstrat că morbiditatea globală a sugarilor este cu 69% mai mare la mamele cu depresie
postpartum în primul an de viață. Anumite clase de boli (anemie, boli de piele, boli respiratorii și
boli gastrointestinale) au o incidență semnificativ mai mare decât la copiii femeilor sănătoase .
Astm bronșic. Depresia maternă postpartum joacă un rol în dezvoltarea astmului bronșic și a altor
boli alergice la copii. Nivelurile scăzute de cortizol la copiii cu astm sunt induse de depresia
maternă continuă după naștere timp de un an . Severitatea astmului bronșic la copii este legată de
severitatea depresiei materne Probabilitatea de a dezvolta astm bronșic persistă până la vârsta de
șapte ani. Nu a fost găsită nicio asociere între depresia maternă ridicată și nivelurile de
imunoglobulină E la copii.

Anemia feriprivă. S-a demonstrat că femeile care nasc suferă adesea de anemie feriprivă, ceea ce
duce la o calitate a vieții scăzută, instabilitate emoțională, depresie, scăderea capacității cognitive
și reprezintă o problemă gravă de sănătate la femeile de vârstă reproductivă . A fost stabilită o
asociere puternică între deficiența de fier la femei și depresia postnatală. Rolul fierului în
patogeneza depresiei postpartum a fost confirmat, iar determinarea feritinei a fost sugerată ca
marker al anemiei prin deficit de fier în perioada postpartum. Copiii născuți din aceste mame au o
rezervă de fier mai mică și, după primele 3 luni de viață, sunt predispuși să dezvolte anemie,
caracterizată prin toate caracteristicile deficienței de fier . Acest lucru confirmă incidența ridicată a
anemiei prin deficit de fier la puii de un an proveniți de la mame cu depresie postpartum care nu
sunt tratate în perioada neonatală târzie și care nu și-au revenit din depresie. Prevenirea depresiei
materne postpartum prin metode nemedicinale evită o morbiditate semnificativă la copiii cu
anemie feriprivă . În acest sens, este deosebit de important să se mențină alăptarea la femeile cu
depresie postpartum, deoarece o caracteristică importantă a laptelui de femeie este prezența unor
cantități semnificative de apolactoferrină liberă, o glicoproteină (un analog al transferrinei din
sânge) care asigură transportul fierului din laptele matern și care are multe proprietăți benefice
pentru copil.

Dezvoltarea fizică și neuropsihiatrică.

Riscul de probleme de dezvoltare fizică la copiii născuți de mame cu depresie postpartum este la
fel de mare ca și riscul de anomalii emoționale și comportamentale . S-au efectuat studii de
urmărire a dezvoltării fizice a sugarilor la vârsta de 12 luni ale căror mame au fost deprimate în
perioada postnatală timpurie. Dezvoltarea fizică a acestor copii a fost caracterizată de tip
microsomatic, dizarmonie și stare de nutriție redusă. Iar depresia maternă prelungită este asociată
cu pierderea în greutate a copilului până la vârsta de doi ani , necesitând o monitorizare
nutrițională suplimentară și ajustări ale alimentației.

Impactul teoretic și practic.

Impactul teoretic este unul extrem de valoros,a fost analizat sistemic procesul de influeță a
depresiei postnatale asupra stării psihosomatice a bebelușului.

A fost luată în vedere relația disfuncțională de ,,mamă-bebeluș’’ în contextul depresieie

postnatale,a fost analizată relația de ,,cauză-efect’’ ce prezintă consecințele comportamentului
depresiv al mamei asupra bebelușului ce se reflecte prin insomnie,dispoziție scăzută,anhedonie...
A fost analizată influența relațiilor interpersonale nesănătoase asupra stării emoționale a
mamei,au fost analizate riscurile de îmbolnăvire a bebelușilor ce sunt îngrijiți de o mamă cu o
depresie postnatală.

Vorbind de impactul practic pot evidenția morbiditatea globală a sugarilor este cu 69% mai mare la
mamele cu depresie postpartum în primul an de viață și că spre deosebire de perioada postpartum
timpurie când 10-15% dintre femei suferă de depresie postnatală,către a 4 lună procentajul crește
până la 32,7%.

Experiență proprie acumulată.

Cu siguranță am acumulat o bază informațională valorasă ce mi-a format o viziune actuală referitor
la influența depresiei postnatale asupra indicatorilor psihosomatici a sanătății bebelușului dar
totuși cred ca ideea de bază pe care mi-am formato se referă la ,,poziția personală’’ în contextul
unei depresii postnatale ce a debutat la partenerul meu sau la mine.În cazul în care tulburarea dată
se va reflecta la mine eu voi cerea ajutor și mă voi strădui să depun maxim efort pentru a nu
influența starea de bine a bebelușului,în cazul în care partenerul meu se va confrunta cu așa un tip
de probleme eu îi voi oferi un maxim suport emoțional ce se va baza pe validare emoțională și pe
transferul de responsabilități către mine.

Unde pot aplica cunoștințele date?

În sfera interpersonala în mare parte.

Concluzie
Nu vreau în concluzie să evidențiez și să valorific din nou informația pe care am rugumato de acum
de câteva ori mai sus dar aș dori să vorbesc despre ,,Fenomenul Stigmei’’ în raport cu depresia
postnatală.E dureros să privim imaginea când o femeie plânge și spune că nu are puteri de loc iar
membrii familiei îi zis că ,,trebuie’’ să fie fericită din anumnite motive,e nevoie să conștientizăm
faptul că depresia postnatală este o tulburare psihică recunoscută oficial și este extrem de
important să percepem persoana depresivă obiectiv și să îi oferim un suport emoțional ce va
prezenta un indicator valoros pentru aceasta.E necesar să conștientizăm efectul negativ ce poate
puternic influența starea de bine a bebelușului și să depunem maxim efort pentru lichidarea
efectului negativ.