UNIVERSITATEA APOLLONIA IASI

TEMA REFERAT:ABORDAREA BOLII DIN PERSPECTIVA BIO-PSIHO-SOCIALA

ANUL II Medicina Dentara

ABORDATI DIN PERSPECTIVA MODELULUI BIO-PSIHO-SOCIAL AL

BOLII,3 SITUATII ALE BOLII.DEPISTATI FACTORII
BIOLOGICI,PSIHOLOGICI SI SOCIALI CARE INFLUENTEAZA STAREA LOR
SI DESCRIETI INTERACTIUNEA LOR IN ACELE CAZURI.

Modelul biopsihosocial explica natura factorilor ce concura la aparitia bolii. Psihiatrul elvetian
Engel propune acest model, ce evalueaza comportamentul fata de boala din perspectiva factorilor
biologici, psihologici si socio-culturali. Comparativ cu modelul traditional ce permitea investigarea
doar a factorilor biologici, modelul bio-psiho-social ia in considerare si factorii psihologici si sociali
ce concura la aparitia tabloului clinic al bolii. Modelul biopsihosocial reprezinta o abordare
complexa a bolii si a pacientului aplicat in diagnosticarea unor boli somatice sau psihice si permite
instituirea unor terapii care vizeaza atat problemele de natura medicala cat si cele nonmedicale.
Etapele abordării bio-psiho-sociale sunt parcurse numai după definirea cu stricteţe a următorilor
parametri:
• natura şi stadiul evolutiv al bolii;
• tipul factorilor psihici studiaţi: trăsături psihice stabile sau stări psihice de moment;
• se are în vedere tipul de conduite: cognitive, emoţionale, relaţionale, ca şi rolul direct sau
indirect (modulator) al factorilor psihici asupra evoluţiei bolii (aceştia studiaţi în diferite momente
evolutive: debut, agravare sau vindecare).

Factori socioculturali şi de mediu:

• societate
• comunitate
• familie
• religie
• stres
• factori fizici
Factori psihologici:
• cognitivi
• emoţionali
• volitivi
• motivaţionali
• experienţe
• comportamente
Factori biologici:
• anatomici
• fiziologici
• biochimici
• genetici
• infecţioşi
• toxici
 Caz 1:Schizofrenia
Cauze biologice ale schizofreniei
Adică materialul genetic cu care ne naștem sau traumele fizice care duc la tulburări timpurii în
dezvoltarea creierului. Aproximativ 30 % dintre persoanele suferinde de schizofrenie au un creier mai
mic (se produce atrofie cerebrală) dar nu se cunoaște dacă aceasta este o cauză sau consecință a
schizofreniei.
Riscul mai mare de a face schizofrenie este legat de alimentația precară a gravidelor, de epidemii de
gripă la gravide, complicații ale gravidității ca eclampsia (convulsii, hipertensiune arterială, edeme),
sângerările intrauterine sau nașterea prematură. Afecțiuni ale creierului, traume, tumori pe creier cresc
riscul de a face schizofrenie. Boala Huntington (boală genetică caracterizată prin mișcări dezordonate,
necontrolate, mers vicios, tulburări de vorbire) este precedată de simptome de schizofrenie în 10% din
cazuri, cu circa 15 ani înainte de apariția simptomelor caracteristice. Aici intră heperchinezii
(activitate motorie exagerată) și demența. Între episoadele de epilepsie cu punct de plecare lobul
temporal apar simptome de schizofrenie. În cazul consumului de droguri ca amfetamine, fenciclidină,
canabis ca și în cazul consumul abuziv de alcool apar stări asemănătoare schizofreniei.

Cauze psihice ale schizofreniei

Se ia în discuție vulnerabilitatea individului la stres. Dezvoltarea copilului într-un mediu stresant,

stresul la gravide, graviditatea nedorită care duce la creșterea nivelului de stres, pierderea unei rude în
perioada gravidității, stres de altă natură sunt factori de risc. În psihologie se vorbește despre
trăsăturile de personalitate ca factor de risc, cum sunt dificultatea de a întreține relații emoționale,
interpersonale, dificultatea de a participa la activități de grup, preferința pentru un număr redus de
prieteni și pentru grupuri mici. Creșterea alături de mame cu dificultăți de comunicare, retrase,
nesigure, fără relații sau cu un număr redus de relații de camaraderie sau prietenie, cu tendința de
supercontrol sau tendința de dominanță este un factor care crește riscul de a dezvolta schizofrenie la
copil. Factorii psihosociali au o mare influență asupra evoluției schizofreniei al cărei debut deja s-a
produs.

Cauze sociale ale schizofreniei

Această tulburare psihică apare în populație cu nivel socioeconomic redus dar nu asta este cauza
schizofreniei. Trăsăturile de personalitate (de mai sus) fac ca persoanele ce suferă de schizofrenie să
aibă o educație mai redusă, munci necalificate sau să opteze pentru profesii sau activități fără contacte
sociale. În schimb izolarea socială în timpul creșterii și dezvoltării personalității (prin aceasta ne
referim la perioade de până la 18 ani), joacă un rol predispozant, dacă materialul genetic predispune
către schizofrenie.

Dezvoltarea schizofreniei si mediul de familie

Copii învață cum să relaționeze cu semenii la grădiniță, la școală dar și în familie. Ei învață din
relațiile de comunicare și relaționare ale părinților. O familie cu relații dizarmonice, fără contacte
armonioase cu ceilalți oameni, perturbări în gândire, în relațiile emoționale și comportament, crește
riscul de schizofrenie. Rudele de gradul I cu schizofrenie dau un risc de 10% , rudele de gradul II dau
un risc de 3%. De asemenea s-au identificat între rude persoane cu tulburări de personalitate de tip
schizoid (persoane retrase, care nu simt nevoia unei interacțiuni sociale, cu preferință pentru activități
și sarcini care le permit să evite contactele cu ceilalți oameni). Riscul de a dezvolta schizofrenie este
independent de care dintre părinți are schizofrenie. Totodată studiile arată că există mai multe mame
schizofrene decât tați. Mamele au de asemenea o influență mai mare asupra stării psihice a copilului
prin relațiile lor mai apropiate cu copii. Mamele care au o sănătate psihică afectată, vor avea o relație
cu copii influențată de tulburările lor psihice. Copii cu părinți înaintați în vîrstă la concepția copilului
cresc riscul de schizofrenie datorită mutațiilor pe cromozomul X.

Schizofrenia si studiile pe gemeni

Arată că factori genetici predispun dar factorii de mediu pot schimba cursul acestei tulburări
psihice. Studiile pe gemeni arată că complicații la naștere ca de ex asfixie s-au întâlnit cu o frecvență
de patru ori mai mare la gemenul care a făcut schizofrenie. Gemenul care prezintă slăbiciune fizică,
nesiguranță, anxietate, lipsă de independență în acțiune, are un risc mai crescut de a face schizofrenie.
Vătămarea timpurie a creierului prin traume crește riscul de dezvoltare a schizofreniei.

Studiile pe copii ai căror părinți au schizofrenie

Aceste studii sunt realizate pe copii care sunt adoptați de alte familii si care arată rolul mediului în
dezvoltarea schizofreniei. Chiar dacă copii adoptați au un factor genetic, mediul armonic de dezvoltare
face ca schizofrenia sa nu se dezvolte și vice-versa. Lipsuri legate de climatul emoțional din familie,
sărac, cu comunicare deficientă sau lipsă de comunicare, un mediu dominat de ierarhie și control,
cresc riscul de schizofrenie. Interacțiunea dintre moștenirea genetică și factorii de mediu duc la
condiții pentru apariția schizofrenie dar cauza exactă a schizofreniei rămâne necunoscută.
Caz 2:Obezitatea

In timp, ne formam perceptiile despre ceea ce este normal sau anormal prin construirea unui set de
valori in functie de intelegerea noastra asupra normelor sociale, valorile mediului familiar, ale
spatiului sociocultural, de ceea ce este promovat in spatiul mediatic.

Referitor la greutatea optima, exista, conform studiilor medicale, o serie de indicatori care descriu
raportul sanatos dintre greutate, inaltime, varsta si gen. Cand acesti indicatori au valori mai mari decat
cele stabilite ca fiind "normale", situatia este numita "supraponderabilitate" si "obezitate".

In clinica, obezitatea se defineste ca excedent de cel putin 20% din greutate in raport cu media
normala corespunzatoare varstei, inaltimii si genului.

Conform Societatii de Endocrinologie, in lume exista peste un miliard de persoane adulte

supraponderale, in timp ce sunt 800 de milioane de persoane ce sufera de malnutritie. Mai mult, 60%
dintre adulti sunt supraponderali, iar 30% sunt obezi. Procentul barbatilor obezi este de 27%, iar cel al
femeilor de 29%.

Conform Centrului de calcul si statistica sanitara din cadrul Ministerului Sanatatii Publice, in
Romania, aproximativ 30% din populatie sufera de obezitate si 20% este supraponderala, cele mai
afectate fiind persoanele cu varsta intre 15-64 de ani.

Posibile cauze ale aparitiei obezitatii

Exista prejudecatile conform carora obezitatea apare doar din cauza unor comportamente alimentare
gresite, excesive, ca apare din cauza a ceea ce mancam, pentru ca suntem lenesi si nu facem sport, ca
nu avem vointa de a controla ce, cand si cum mancam.

De obicei, persoanele supraponderale obisnuiesc sa manance produse bogate in calorii si in grasimi,

mananca seara si noaptea, beau sucuri, nu mananca vegetale si fructe, nu fac miscare, sunt sedentare.

Este adevarat ca acestea contribuie la greutatea peste medie. Sunt totodata cauze, dar sunt si efecte,
explica pentru Ziare.com psihoterapeutul Mihaela Oancea. Obezitatea este in egala masura o problema
fizica, dar si una psihologica. Ceea ce mancam si cum mancam reflecta parerea noastra despre ceea ce
suntem, este o "harta" a intregii noastre personalitati.

Cum ajungem la aceste comportamente?

Se spune ca felul in care aratam vorbeste despre emotiile noastre. Mancarea, pe langa a fi o sursa de
hrana fizica, este si o sursa de hrana emotionala. A manca produce placere, multumire, ne calmeaza,
ne reduce stresul, ne gratificam prin mancare, ne protejam de plictiseala si de singuratate, ne tine
companie cand suntem depresivi, ne atenueaza frica atunci cand suntem anxiosi.

De aceea, este important sa facem diferenta, sa devenim constienti in momentul in care "am vrea sa
mancam ceva", sa stim care este adevarata cauza: sa ne hranim corpul sau sufletul, avem nevoie de
nutrienti sau avem nevoie sa ne construim "bula de siguranta" care sa ne protejeze si sa ne fereasca de
ceilalti sau de emotiile neplacute.
Din punct de vedere psihologic, surplusul de greutate poate fi cauzat de:
- o trauma emotionala interioara care ne face sa simtim nevoia de a construi "un zid protector" intre
noi si ceilalti,
- un conflict interior,
- o exprimare a non-valorizarii,
- a eventualelor abuzuri fizice si emotionale,
- a imposibilitatii de a exprima o anumita emotie sau intamplare,
- neputinta de a le constientiza,
- a unei stime de sine scazute,
- a descurajarii sau a umilintei,
- a neglijarii, a lipsei pe care am simtit-o din partea unei persoane semnificative.

De aceea, incercand sa ne adresam cauzelor, comportamentelor, este din start o lupta pierduta, pentru
ca ne vom submina singuri. Ne impunem diete si stim ca nu ne vom tine de ele, ne impunem
comportamente si stim ca nu vor functiona. In acest fel, nu vom face altceva decat sa ne intretinem
stima de sine scazuta si conflictul interior.

Pentru a ajunge la o stare de bine fizic, mental, social si spiritual este indicat sa ne identificam si sa ne
intelegem comportamentul alimentar, ce factori il influenteaza si, mai ales, ce anume ne face sa avem
nevoie de acesta distanta protectoare intre noi si lume.
Caz 3: ANOREXIA NERVOASA

Anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentare,

caracterizată printr-o reducere anormală a greutăţii corpului şi printr-o deformare a imaginii
propriului corp cu teama prevalentă , persistentă, de îngrăşare. Persoanele suferind de anorexia
nervoasă îşi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntară îndelungată de a se hrăni
(starvaţie sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) şi prin alte metode - ca de pildă
abuzul de purgative, clisme, şi diuretice, folosirea de substanţe anorectigene, şi excesul de
exerciţii fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele
adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o
tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice,
neuro-biologice şi socio-culturale. Termenul anorexia este de origine greacă veche: .Bolnavul de
anorexie nervoasă e numit de obicei "anorectic", deşi termenul simplu de anorexie (fără adaosul
"nervoasă") este de fapt sinonim cu "inapetenţă", adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare.
Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenţionat
foarte puţin. "Anorexice" sau "anorexigene" sunt denumite substanţele care taie pofta de
mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezităţii. În mass media, dar şi în
literatura ştiinţifică termenul "anorexie nervoasă" este prescurtat de obicei sub forma "anorexie".
Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%.Conform Manualului Statistic
de Diagnoza a bolnavilor mentali, aceasta are 4 faze: prima presupune ca persoana sa refuse
mancarea, astfel inact sa ajunga la o greutate anormal de mica pentru varsta si inaltimea sa, a 2-a
faza presupune ca persoana sa aiba o teama fata de greutatea sa, in al treilea rand sa aiba o
imagine de sine nesatisfacatoare, iar in ultimul rand sa intervina ao tulburarea a
menstruatiei( amenoreea).

Cauze:

Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori
declansatori: biologici, psihologici si sociali. Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu
anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un neurotransmitator, care poate duce la aparitia
unor manifestari comportamentele anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului
alimentar. Nu este clar daca cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa
debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care
au in familie un membru cu aceasta afectiune (parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia
genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de
personalitate precum si presiunile sociale si culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi, pot declansa
anorexia.

Simptome:

Simptomele frecvente si actiunile corelate cu anorexia nervoasa includ:

- frica intensa de a castiga in greutate;
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin orice fel
de grasime;
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil
4
sau adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate in timpul perioadei de crestere reprezinta
un motiv de ingrijorare);
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, in ciuda faptului ca pacientul are o greutate
sub limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea de imagine distorsionata a corpului);
- un program de exercitii istovitor;
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie
sau pierdere in greutate;
- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a
pierde in greutate.
Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca urmare a
episoadelor repetate de voma.

Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:

- greutate mica a corpului;

- constipatia si golirea incetinita a stomacului;
- par fragil, piele uscata si unghii friabile;
- sani micsorati;
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree;
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat in mod normal;
- presiune sanguina scazuta;
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut;
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii);
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor si picioarelor) datorita
circulatiei ineficiente;
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor;
- piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul palmelor si mainilor.
Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu alimentarea care pot
include:
- alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula alimentele, de a colecta
recipientele si de a prepara mancaruri elaborate pentru alte persoane fara a manca din
preparatele gatite ;
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia si rearanja mancarea pe platouri pentru a
creea impresia ca s-a mancat déjà;
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se descotoroseasca de ea pe ascuns in timpul
mesei.

Factori psihologici

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendinţe în gândire şi

percepţie pot contribui la menţinerea sau riscul de apariţie a anorexiei.

1.tulburare a imaginii corporale despre sine

Comportamentul alimentar anorectic este

considerat ca provenind din sentimente de îngrăşare şi de imagine despre sine ca fiind
"neatractiv".Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă
tind să supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor.

2. trăsături de personalitate:

Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate

considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare : un nivel înalt de obsesivitate (având
gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de
ascetism, restricţie (capacitate de rezistenţă la tentaţii), şi nivele clinice de perfecţionism
(căutarea patologică de standarduri personale înalte şi nevoia de control) - aceştia sunt factorii
găsiţi cel mai des de către cercetători.

3. co-morbiditate psihiatrică:

Frecvent există co- morbiditate : la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă şi alte dificultăţi
psihologice şi tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:
-depresia clinică,
-tulburarea obsesivă - compulsivă,
-una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită
-abuzul de substanţe
În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează şi
prezenţa în acelaş timp de tulburări afective (mai ales depresie) şi tulburarea de personalitate de
limită (borderline). Sunt prezente grade înalte de depresie şi anxietate, chiar dacă nu întotdeauna
ele îndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.

4. factori cognitivi

Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia nervoasă nu sunt

consecvente în diversele studii şi este greu de a diferenţia efectele starvaţiei asupra creierului de
caracteristicile pe termen lung. Totuşi, o constatare destul de fiabilă este cea a existenţei unei
slabe flexibilităţi cognitive.]
(capacitatea de a schimba tipare de gândire, mai ales legată de
functia lobilor frontali şi de sistemul executiv.
Alte studii au sugerat că anorexia ar fi menţinută de anumite tendinţe deviante (biases) în
atenţie şi memorie. Toate tulburările majore de alimentare (cu excepţia obezităţii au un număr de
tipuri nucleare de psihopatologie se bazeaza pe:
- perfecţionism;
- auto-apreciere scăzută,
- intoleranţă la anumite stări emoţionale (dificultatea de a reacţiona în mod potrivit)
- dificultăţi interpersonale.
Consultul de specialitate:
Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana draga:
- prezinta semne de anorexie ca de exemplu pierderea rapida in greutate, refuzul de a se
alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea greutatii, provocarea de varsaturi sau abuzul de
laxative sau diuretice.;
- pierderea mare in greutate si continuarea pierderii in greutate;
- instalarea amenoreei ( tulburare de menstruatie);
- program de exercitii intensive care determina aparitia de leziuni si cu toate acestea persoana
anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor;
- frica intensa fata chiar si de un castig mic in greutate, aceasta interferand cu consumarea de
preparate alimentare sanatoase;
- a fost diagnosticata cu anorexie si prezinta ameteli, tulburari de somn sau simptome ale
depresiei sau anxietatii;
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o persoana este tratata de anorexie si
prezinta un ritm cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii (lesinuri) sau dureri severe in orice
portiune a corpului, ca de exemplu la nivelul articulatiilor.