DEZVOLTAREA

PERSONALĂ ȘI
EVALUAREA
PERSONALITĂȚII
Cornea Anuca-Lenuța
Ce reprezintă dezvoltarea personală?
 Ce reprezintă dezvoltarea personală?
Dezvoltarea personală include activități și experiențe care au scopul final de a
îmbunătăți starea de conștientizare, dezvoltare a talentelor și abilităților personale, îmbunătățirea
calității vieții și contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor personale.Dezvoltarea personala
inseamna exploatarea si descoperirea unor resurse proprii care sa sporeasca semnificativ
calitatea vietii. A te dezvolta din acest punct de vedere presupune ideea de a deveni constient de
tine, de cine esti si ce ai putea sa faci sau sa nu faci. Este un proces despre care nu se poate
spune ca este foarte simplu, ci mai degraba anevoios si de lunga durata, in care vei invata sa te
regasesti si sa te accepti.
 De ce este importantă cunoașterea de sine?

Dacă îți dorești să ai succes e necesar să începi să lucrezi la propria persoană. Viața noastră e un
continuu proces de învățare. Indiferent că vrem sau nu să acceptăm, totul în jurul nostru este într-o continuă
transformare. Astfel că fiecare om trebuie să se adapteze acestor transformări și să iasă din zona lui de
confort pentru a avea succes, pentru a simți că este în ritm cu transformările din jur. Dezvoltarea personală
îți extinde această perspectivă. Cu cât citești și înveți mai mult, cu atât poți să realizezi mai multe, să
conștientizezi ce se poate îmbunătăți în viața ta.Când ajungi să te autoanalizezi și autoevaluezi, începi să te
înțelegi mai bine, începi să îți conștientizezi punctele slabe și punctele tari, să fii mai echilibrat din punct de
vedere mintal.Conștientizând ceea ce facem bine și ceea ce avem de îmbunătățit ne face mai buni și mai
puternici.
 Dezvoltarea personală îți crește încrederea în propriile puteri.
Oamenii cu o stimă de sine scăzută tind să amâne acțiunile, practicând ceea ce se cheamă
procrastinare, renunțând încet-încet la țelurile lor pentru că au credința limitativă că nu sunt în stare
să le realizeze. Dar când iei avionul spre destinația dezvoltării tale personale, nimeni și nimic nu te
mai poate opri să îți atingi țelurile, iar încrederea în forțele proprii va veni ca ceva natural.Dezvoltare
personală te face curajos, curios și perseverent. Cu cât citești mai multe despre un subiect, cu atât vei
fi mai pasionat de el.
Dezvoltarea personală îți dă o direcție în viață și te ajută să iei
decizii corecte. Cu cât te dezvolți mai mult cu atât mai clar îți va
fi ce vrei să faci în continuare. Unii oameni își pierd direcția
pentru că nu au o viziune proprie asupra ceea ce își doresc să
facă, ci copiază viețile altor oameni sau urmează mulțimea, se
duc în direcția în care merge majoritatea. Le este mai comod să
urmeze un trend și să aibă apoi scuza ”așa au făcut și ceilalți, eu
doar i-am urmat.” Eșecul nu e cauzat de ceilalți, decizia e la noi
întotdeauna!Atunci când ai obiective clare, îți prioritizezi mai
eficient acțiunile importante pentru tine. Atunci când ești distras
constant de la munca ta, eficiența și calitatea muncii tale lasă de
dorit, rezultatele nu vor apărea și asta va crea frustrare.

Dezvoltarea personală te ajută să te focusezi pe ceea ce e

important, astfel vei avea mai multă eficiență și productivitate
în tot ceea ce faci.
Aspecte relevante ale autocunoaşterii:

 Imaginea de sine
 Stima de sine
 Aptitudinile şi abilităţile personale
 Motivaţia
 Emoţiile şi mecanismele de apărare şi adaptare
 Autoeficacitatea percepută
IMAGINEA DE SINE

 este modul în care o persoana îşi percepe propriile

caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi
spirituale;
 este o reprezentare mentală a propriei persoane, un
“tablou” în care sunt incluse cunoştinţe despre sine
(abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinţe, valori, etc.)
şi care ne ajută să ne reglăm comportamentul în societate;
 Consecințe ale imaginii de sine
negative/pozitive
Imagine de sine negativa
• Scăderea performanţelor şcolare sau la locul de
muncă, datorită subestimării resurselor,
neasumării responsabilităţilor
• •
Relaţii nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de
respect faţă de sine favorizează lipsa respectului
manifestat faţă de ceilalţi membri din familie; în
timpul conflictelor se învinovăţesc excesiv sau îi
critică pe ceilalţi)
• Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă (elevii
vor să îşi menţină stima de sine crescută
impunându-se, însa fac acest lucru nerespectând
drepturile celorlalţi şi valoarea lor, ceea ce
afectează relaţiile cu aceştia
Imagine de sine pozitivă
• Creşterea performanţelor şcolare (persoana
îşi estimează corect resursele, îşi asumă
responsabilităţi în conformitate cu
cerinţele şi resursele proprii)
Relaţii armonioase în cadrul familiei
(respectul de sine determinat de o imagine
de sine pozitivă favorizează manifestarea
respectului din partea celorlalţi; rezolvarea
conflictelor este mai simplu de realizat în
condiţiile în care cei implicaţi în conflict
nu se autoînvinovăţesc şi nu îi
învinovăţesc pe ceilalţi)
• Relaţii bune cu colegii şi prietenii de
aceiaşi vârstă (elevii îşi pot pune în
evidentă calităţile fără a le devaloriza pe
ale celorlalţi)
 Modalităţi de manifestare a imaginii de sine
negative
• evitare – atitudine de genul “dacă nu încerci nu greşeşti”. Retragerea şi comportamentele
timide, de evitare a confruntării cu problemele sunt indici ai imaginii de sine negative;
• agresivitate defensivă – un elev cu o imagine de sine negativa compensează atacând sursa
frustrării (îl ironizează pe un coleg care a luat o nota mai mare);
• compensare – un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizează importanţa şi
încearcă să aibă succes la altele, pe care ajunge să le considere mai importante;
• motivaţie scăzută – un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsă de încredere în
forţele proprii. În consecinţă, el va fi mult mai puţin motivat să iniţieze sau să se implice în
diverse activităţi, deoarece nu se va simţi în stare să le finalizeze cu succes;
• rezistenţa – elevii încearcă să îşi “conserve” imaginea de sine şi manifestă rezistenţă la
schimbări, chiar dacă aceste schimbări pot fi în beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine
negativă sunt mai rezistenţi la schimbare, reducând astfel riscul unui eşec în situaţii dificile;
STIMA DE SINE
 dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne considerăm ca
persoane în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi;
 evaluarea imaginii de sine diferă radical de evaluarea comportamentelor;
 eşecul adulţilor în a diferenţia între comportament şi persoană au frecvent drept consecinţă
formarea unei stime de sine scăzute;
 perceperea unui eşec ca simptom al lipsei de valoare este nu doar injustă, ci şi foarte dăunătoare
persoanei. Valoarea unei persoane nu decurge din performanţele realizate de aceasta într-un
anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale
trecute, prezente şi viitoare pe toate palierele vieţii. Un elev poate avea note mici la şcoală însă
să fie în acelaşi timp o persoana altruistă, respectoasă şi săritoare, trăsături pentru care merită
respectul nostru;
 copii îşi evaluează imaginea de sine pornind de la părerile şi reacţiile adulţilor. Aprecierile sau
criticile acestora sunt preluate şi interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de
sine scăzute sau ridicate;
Persoane cu stimă de sine ridicată
• interpretează situaţiile noi ca fiind
provocatoare, nu ameninţătoare;
• preferă independenţa;
• îşi asumă responsabilităţi;
• se implică în rezolvarea unor sarcini noi;
• îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe
cele negative;
• îşi asumă consecinţele acţiunilor lor;
• sunt mândre de realizările lor;
Persoane cu stimă de sine scăzuta
• sunt nemulţumite de persoana lor în general;
• evită responsabilităţile sau sarcinile noi;
• se simt lipsite de valoare;
• refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor;
• manifestă toleranţa scăzută la frustrare;
• manifestă rezistenţă scăzută la presiunile
negative ale grupului;
• îşi exprimă într-o manieră neadecvată
emoţiile sau şi le neagă;
• consideră manifestarea emoţiilor o dovadă
de slăbiciune;
Creşterea stimei de sine este favorizată de:
 crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice ariile
în care este competent şi prin care să îşi exprime calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni;
 crearea unor situaţii în care elevul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane (activităţi
de voluntariat)
 identificarea surselor de suport social (este un tip de ajutor bazat pe o relaţie sau o configuraţie de
relaţii care oferă individului resurse pentru a face faţă responsabilităţilor şi a depăşi obstacolele cu care
se confruntă);
 dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face faţă
situaţiilor de criză;
 dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (“Şi eu sunt bun la ceva”);
 stabilirea unor aşteptări rezonabile, în funcţie de vârsta şi abilităţi;
 identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative;
 acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi;
APTITUDINILE
 reprezintă potenţialul unei persoane de a obţine performanţă într-un anumit domeniu.
Tipuri de aptitudini:
 după nivelul de generalitate:
 aptitudini generale – permit obţinerea de performanţe superioare în mai multe
domenii.
Inteligenţa este aptitudinea generală care asigură o performanţă ridicată în toate
domeniile, mai ales cele care presupun achiziţia de noi informaţii şi operare cu
acestea.
 aptitudini speciale – permit obţinerea de performanţe superioare într-un număr mai
restrâns de domenii.
 după domeniul în care se manifestă:
 aptitudini cognitive – capacităţile individului implicate în prelucrarea informaţiilor:
• abilitatea generală de învăţare – capacitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi de a opera cu ele;
• aptitudinea verbală – capacitatea de a utiliza adecvat lexicul, sintaxa şi de a înţelege texte scrise;
• aptitudinea numerică – capacitatea de a înţelege şi a opera cu conţinuturi numerice;
• aptitudinea spaţială – capacitatea de a reţine şi a opera cu reprezentări mintale spaţiale;
• aptitudinea de percepţie a formei – capacitatea de percepţie a constanţei formei şi a detaliilor obiectelor
şi de discriminare figură fond;
• aptitudinea decizională – abilitatea de a lua decizii corecte şi raţionale;
 aptitudinile sociale – capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale şi de a utiliza reguli sociale
pentru menţinerea relaţiilor;
 aptitudinile artistice – se refera la aptitudinile necesare pentru reuşita în activităţi de desen, pictură,
grafică;
 aptitudinile muzicale – sensibilitate la tonalitatea, amplitudinea, intensitatea, timbrul sunetelor şi la
patern-urile muzicale
 aptitudinile fizice – se referă la capacităţile fizice care permit obţinerea succesului în domenii ce
presupun forţă, putere, rezistenţă fizică şi flexibilitate;
Dezvoltarea aptitudinilor presupune în primul rând explorarea eficientă a
potenţialului individual pentru obţinerea unor performanţe cât mai bune.

Performanţa în orice domeniu este dependentă de:

 volumul cunoştinţelor din domeniul respectiv;
 baza de strategii de rezolvare a problemelor specifice domeniului;
 metacogniţia sau cunoştinţele care permit utilizarea adaptată şi contextualizată a strategiilor
şi abilităţilor de rezolvare a problemelor domeniului;
MOTIVAŢIA
 Se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot
declanşa, orienta şi susţine diferite comportamente şi activităţi.
 Motivaţia este un factor important / esenţial al performanţei în
activitate.
 Motivaţia determină iniţierea unei activităţi şi persistenţa în realizarea
unei sarcini sau abandonarea ei, fiind unul dintre factorii principali care
influenţează performanţa.
Strategii de susţinere motivaţională
Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea
• asigurarea confortului fizic şi psihic bazal; motivaţiei pentru susţinerea activităţii
• creşterea sentimentului eficacităţii
personale şi al stimei de sine – reamintirea • dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog
repetată a situaţiilor în care elevul a intern pozitiv (“Ştiu că pot să obţin mai mult dacă
experimentat sentimente de eficacitate;
• formarea unor atribuiri realiste ale muncesc mai mult”;
succesului şi eşecului – persoanele care • formularea unor scopuri specifice – stabilirea unui
atribuie predominant succesul unor factori scop realist în raport cu sarcina propusă;
externi stabili, iar eşecul unor factori •
interni stabili vor avea un sentiment al crearea unei reţele de suport în vederea sprijinirii
eficacităţii scăzut şi aşteptări de nereuşită realizării scopurilor;
în sarcină, astfel încât există şanse mari de • evitarea suprasolicitării printr-un management
neimplicare în sarcină “Oricum nu o să
reuşesc”; persoanele care fac atribuiri eficient al timpului;
inverse vor avea un sentiment al
autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări
crescute de reuşită, indiferent de
complexitatea sarcinii şi obstacolele
apărute, ceea ce uneori poate duce la lipsa
persistenţei motivaţionale “Oricum o să
reuşesc”;
AUTOEFICACITATEA PERCEPUTĂ
◦ AUTOEFICACITATEA PERCEPUTA - reprezintă convingerile oamenilor despre propriile abilităţi
necesare pentru atingerea obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor propuse.
Autoeficacitatea influenţează:

• capacitatea individului de a-şi stabili scopuri este influenţată şi de autoevaluarea capacităţilor proprii.
• credinţele pe care oamenii le au despre propria lor eficacitate determină tipul scenariilor despre derularea activităţilor
(cei care au un nivel ridicat de autoeficacitate vizualizează scenarii cu rezultate pozitive, pe când cei care nu au
încredere în eficacitatea lor crează de obicei scenarii reprezentând eşecuri).
• atribuiri cauzale – persoanele cu un nivel ridicat de autoeficacitate atribuie eşecurile unor eforturi reduse, pe când
persoanele cu autoeficacitate redusă susţin că eşecurile lor se datorează lipsei unor abilităţi.
• cei care consideră că deţin controlul în situaţii ameninţătoare, nu au gânduri care le-ar putea perturba prea mult
activităţile; pe când cei care cred că nu sunt în stare să controleze situaţiile stresante, se caracterizează printr-un nivel
crescut de anxietate, percepând multe aspecte ale mediului ca fiind ameninţătoare şi periculoase.
• din cauza convingerilor despre propriile abilităţi, indivizi pot evita sau nu situaţiile şi activităţile pe care le consideră
incontrolabile (ex: metodele de selecţie şi planificare pentru carieră – cu cât nivelul autoeficacităţi este mai crescut,
cu atât creşte şi numărul posibilelor direcţii de orientare privind cariera).
 Metode de dobândire a unei cunoașteri mai
profunde despre sine
AUTO-REFLECȚIA
În general, auto-reflecția este o tehnică puternică de dezvoltare personală și de îmbunătățire a cunoașterii
de sine. Prin reflectarea regulată și sinceră asupra propriilor experiențe, puteți crește în încredere și
înțelegere de sine, ceea ce vă poate ajuta să atingeți obiectivele personale și să trăiți o viață
împlinită.Începeți prin a vă reflecta asupra experiențelor de zi cu zi și asupra propriilor emoții și gânduri.
Încercați să identificați modele și să înțelegeți motivele care stau în spatele acestora.
poate fi realizată în diferite moduri
• Scrierea în jurnal Important este să alegeți o metodă care să vi se
• Meditația potrivească și să o practicați în mod regulat.
• Discuții cu prietenii sau cu un terapeut

Ajuta la identificarea modelelor comportamentale și a

obiceiurilor negative
• Descoperirea punctelor forte
• Descoperirea intereselor personale
În timp ce reflectați asupra acestor întrebări, puteți
începe să vă cunoașteți mai bine și să vă
îmbunătățiți abilitățile de auto-gestionare.
Implică adesea întrebări provocatoare, cum ar fi:
• „Ce s-a întâmplat?”
• „Cum m-am simțit?”
• „Ce am învățat?”
Puteți identifica domeniile în care trebuie să vă
• ”Ce pot face în mod diferit data viitoare?” îmbunătățiți și să vă dezvoltați competențele necesare
pentru a atinge obiectivele dvs.
Este importanta pentru dezvoltarea persoanală și
profesională
Este important să nu vă judecați prea aspru și să acceptați că
faceți greșeli și că sunteți uman. În loc să vă criticați,
încercați să învățați din experiențele dvs. și să vă folosiți de
Poate fi un proces emoțional și dificil ele pentru a deveni o versiune mai bună a voi înșivă.
Metoda 2: SWOT
Acronimul SWOT reprezintă inițialele a 4 termeni din limba engleză:
◦ Strengths / Puncte forte
◦ Weaknesses / Puncte slabe
◦ Opportunities / Oportunități
◦ Threats / Amenințări
pPuncte tari
• Ce avantaje ai tu pe care alții nu le au (abilități, certificări, limbi
străine, educație, conexiuni)?
•Ce faci mai bine decât ceilalți?
•Ce resurse personale poți să accesezi (potențial)?
•Care spun ceilalți că sunt punctele tale forte (șef, colegi, persoane
cunoscute)?
•Care sunt realizările de care ești cel mai mândru / cea mai mândră?
•Ce valori ai pe care ceilalți nu le au / nu le manifestă?
•Faci parte dintr-o rețea specială care te poate diferenția (comunitate,
relații personale etc) Ce relații ai cu persoane influente?
Oportunități
•Ce tehnologii noi te pot ajuta? Poți găsi ajutor privind utilizarea
tehniologiilor pe internet?
•Ai o rețea de contacte valoroase care te pot ajuta cu sfaturi bune?
Puncte slabe
•Ce tip de responsabilități și sarcini eviți de obicei pentru că nu ești
sigur că le poți realiza?
•Care ar spune că sunt punctele tașe slabe – cei care te cunosc bine?
•Ești sigur/ă de educația ta și de abiliățile pe care le ai? Dacă nu – care
sunt punctele tale slabe în acest sens?
•Care sunt obiceiurile tale negative privind munca (de ex. întârzii, ești
dezorganizat/ă, te aprinzi repede, gestionezi stresul ineficient etc?)
Amenințări
•Ce obstacole întâmpini acum în activitatea desfășurată?
•Există colegi care sunt în competiție cu tine?
•Ar putea vreunul din punctele slabe să devină amenințare?
Poate cunoașterea de sine să influențeze abordarea si
rezultatele evaluării personalității?
Categoric, DA.

Imaginea pe care ne-o formăm asupra propriei noastre persoane poate influența radical rezultatele evaluării personalității.
Ceea ce noi credem despre noi se reflectă în tot ceea ce facem, gândim, simțim. Mai mult decât atât, însăși personalitatea
face parte din noi, deci cum ar putea o stimă de sine scăzută să nu o influențeze negativ? În cealaltă extremă se află stima
de sine ridicată, iubirea de sine, cunoașterea potențialului nostru și motivația de a excela în lucruri noi prin evadarea din
zona de confort. O astfel de gândire sănătoasă va influența în mod pozitiv personalitatea noastră.

Trebuie să observăm totusi că atât lipsa stimei de sine cât și stima de sine dusă la extrem au efecte negative atât pentru
noi, dar și pentru oamenii din jurul nostru.
Într-unul din materialele publicate de „Instrumentul bibliometric național”, intitulat de autoarele sale Ştefaneţ Diana,
Botnari Ina „Evaluarea propriului potenţial în adolescenţă prin prisma autocunoaşterii şi autoeficacităţii”, este
prezentată influența cunoașterii de sine la nivel psihologic:

„Este îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulţi copii, adolescenţi şi tineri nu reuşesc să îşi găsească locul în
societate, nu îşi estimează corect potenţialul şi valoarea. Adolescentul încearcă să se cunoască şi să se autoevalueze în
raport cu realizările sale şi ale altora. Orice activitate, indiferent de natura ei, reprezintă o sursă de autocunoaştere.
Cunoaşterea de sine se realizează într-un mod obiectiv prin comunicarea cu oamenii, deoarece cunoscându-i pe alţii ne
cunoaştem mai bine pe noi înşine, iar aplicarea unor teste psihologice ajută nu doar la petrecerea plăcută a timpului
liber, ci şi la autocunoaştere şi la dezvoltarea personalităţii. Cine nu acceptă că are limite şi nu şi le asumă, nu se poate
autoeduca şi deveni autoeficient. Cunoaşterea calităţilor sporeşte încrederea în forţele proprii, iar cunoaşterea
neajunsurilor mobilizează persoana pentru înlăturarea lor. Un simţ puternic al autoeficacităţii dezvoltă realizările
umane şi bunăstarea personală în multe moduri. Persoanele cu o încredere puternică în capacităţile lor văd sarcinile
dificile ca provocări ce trebuie înfruntate, dar nu ca pericole ce trebuie evitate.”
Cunoașterea și evaluarea personalității în
psihopedagogie
Privite din punct de vedere psihopedagogic, cunoaşterea şi evaluarea personalităţii copilului, precum şi a progresului
educativ realizat de acesta, constituie demersuri ştiinţifice în activitatea cadrului didactic, preocupat de aplicarea
principiului tratării individuale a elevilor în procesul instructiv-educativ.
Pe această bază ştiinţifică, infinitele diferenţe individuale pot fi reduse, prin intermediul unor metode statistico-
matematice, la un set de dimensiuni, factori sau scale, uşor de gestionat, care puse la îndemâna cadrelor didactice, oferă
răspunsuri la problematica ridicată de acţiunea educativă:
◦ delimitarea domeniului şi al obiectului cunoaşterii în relaţia cadru didactic-elev;
◦ specificul modalităţilor şi instrumentelor de cunoaştere şi evaluare psihologică a progresului educativ;
◦ specificul psihologic al stadiilor devenirii ontogenetice a copilului;
◦ înregistrarea datelor culese în procesul instructiveducativ şi evaluarea acestora în urma unei prelucrări statisticeşi
calificative a datelor;
◦ accelerarea construcţiei personalităţii elevului;
Cunoscând particularităţile individualităţii elevilor cu care lucrează, cadrul didatic
îşi va putea alege cele mai eficiente metode de predate şi intervenţie
psihopedagogică eficientă.De asemenea, o bună cunoaştere psihologică a elevilor
îi va oferi cadrului didactic posibilitatea ca, pe de o parte, să identifice cauzele ce
conduc la manifestarea dificultăţilor de învăţare în cazul unor elevi, iar pe de altă
parte să valorizeze disponibilităţile psihice ale elevilor capabili de performanţe
şcolare superioare. În ultimă instanţă, cunoaşterea temeinică a psihologiei elevului
îi permite cadrului didactic să realizeze obiectivele consilierii psihopedagogice şi
a unei eficiente orientări şcolare şi profesionale.
Concluzii
◦ Dezvoltarea personală îți crește încrederea în propriile puteri.
◦ Cunoasterea propriei persoane poate fi făcută prin metode eficiente și la îndemâna oricui,
alegerea ne aparține dacă vrem să ne cunoaștem sau nu.
◦ E important să ascultăm și părerile celorlalți asupra noastră însă să nu ne lăsăm influențați de
acestea până nu le trecem prin filtrul minții noastre și ne dăm seama că aceste opinii ne-ar
putea duce spre un eu mai bun.
◦ Evaluarea personalității este influentată de imaginea pe care o avem asupra propriei persoane.
Bibliografie:
◦ https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/83684
◦ https://talentreserve.ro/ro/cariera-instrumente-autocunoastere/
◦ https://talentreserve.ro/ro/cariera-instrumente-autocunoastere/