Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Independență în satisfacerea nevoii de a se realiza
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Manifestări de independenţă
Dependență în satisfacerea nevoii
1. Devalorizarea
Surse de dificultate – nevoia de a se realiza
Manifestări de dependenţă
Intervențiile asistentului medical – pacient cu sentiment de devalorizare
2.Neputinţa
Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu sentiment de neputinţă
Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine
Proces de îngrijiri/ Plan de nursing
Nevoia de a se realiza și a fi util este o necesitate a oricărui individ de a înfăptui
activităţi care-i permit satisfacerea nevoilor sau să fie util celorlalţi.
Independență în satisfacerea nevoii de a se realiza
Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale.
Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef
– subaltern pot genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul are
nevoie de consideraţie, dragoste, stimă şi respect reciproc în activitatea pe care o
desfăşoară.
Preadolescenta este vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu societatea. Activitatea
dominantă este învăţătura, dar copilul preadolescent participă şi la jocuri. Sunt
preferate jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate, dârzenie, dăruire.
Psihologici
• Emoţiile.
Apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi presupun evaluarea,
acordarea de semnificaţie valorică activităţilor desfăşurate. Bucuria, entuziasmul,
speranţa, plăcerea şi bunăstarea influenţează satisfacerea acestor nevoi.
Sociologici
• Cultura.
În funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită afirmarea prin
folosirea cunoştinţelor acumulate.
• Rolurile sociale.
Individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se poate realiza deplin în
funcţie de normele sociale. De asemenea, individul se realizează în funcţie de rolurile
pe care le joacă în societate pe măsura pregătirii sale, a voinţei şi a dorinţei de a-şi
asigura menţinerea acestor roluri.
Manifestări de independenţă
Autonomia
– funcţionarea optimă a mecanismelor fiziologice, în raport cu tipul constituţional;
-activitatea optimă a funcţiilor fiziologice în raport cu constituţia individului;
-dezvoltarea armonioasă, integritatea fizică şi psihică permit optarea pentru orice gen
de activitate şi îndeplinirea rolurilor sociale;
Manifestări de satisfacţie
– manifestarea bucuriei şi a fericirii;
– activitatea pozitivă (stările de satisfacţie, mulţumire, bucurie, entuziasm, dragoste,
caritate) este de obicei creatoare, sursa sănătăţii organice şi psihice, deoarece se
asociază cu creşterea energiei vitale, cu crearea unei atmosfere de destindere;
Autocritica
– tendinţa de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, ca formă de exprimare a
independenţei voinţei, se conjugă cu adoptarea unei atitudini critice faţă de ideile şi
acţiunile proprii şi cu receptivitatea faţă de opiniile celor din jur.
Luarea de decizii
– rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situaţie complexă şi urgentă şi
adoptă hotărârea cea mai potrivită;
Stima de sine
– aprecierea obiectivă a capacităţilor, a trăsăturilor caracteriale predominante prin
comparaţie cu alţii; o trăsătură a cunoaşterii de sine este demnitatea; demnitatea
înseamnă conştiinţa propriei valori în condiţiile respectului faţă de alţii, a
neacceptării înjosirii şi a puterii de a adopta decizii;
Activităţi sportive:
– inventivitate, dârzenie, dăruire pentru reuşita echipei;
Activitate pe plan social, familial:
– îşi dă seama că munca depusă este importantă, o îndeplineşte cu seriozitate,
răspundere ;
• Adulţi și persoane în vârstă.
Dragoste faţă de muncă:
– interesul faţă de muncă, dăruirea influenţează calitatea muncii şi capacitatea de a
muncii;
Aprecierea muncii:
– munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire, să fie în echilibru
cu capacitatea individului. Bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului şi
condiţiile de lucru corespunzătoare – respectarea tuturor normelor igienice, aparatura
corespunzătoare, colectiv în care predomină relaţiile de ajutor, respectul reciproc –
sunt factori care stimulează activitatea ;
Ambiţia
– dorinţa arzătoare de a realiza cât mal mult în activitatea depusă;
Motivaţia
– totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin care să se
realizeze;
Roluri sociale
– stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să determine
satisfacţia realizării, a bunăstării (rolul în familie, la locul de muncă, în societate);
apartenenţa la un grup social;
Manifestări de dependenţă
Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine
– pacientul nu poate accepta noua stare în care se găseşte, modul cum arată,
înfăţişarea sa;
Descurajare, depresie
– stare sufletească de tristeţe asociată cu nemulţumire ;
Somnolenţă, pasivitate
– senzaţie de somn, indiferenţă la ce se întâmplă în jurul său ;
Agresivitate
– comportament provocator pus mereu pe ceartă;
Disperare
– starea de deznădejde, dezolare, suferinţă deosebită;
2.Neputinţa
Neputința este percepţia individului asupra lipsei de control a evenimentelor într-o
situaţie dată.
Manifestări de dependenţă
Conflict personal
– incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente adecvate faţă de
rolurile profesionale alese sau impuse;
– se datorează conflictului dintre valorile individului şi normele sociale sau starea de
sănătate;
Eşec profesional
– nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul profesional pe
care l-a ales sau i s-a impus;
Resemnare, supunere
– renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi se complace în această situaţie ;
Docilitatea
– se supune cu uşurinţă unor decizii care nu-i aparţin;
Agresivitate
– caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator faţă de colectiv ;
Fatalitatea
– consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost influenţate în mod prestabilit de o
forţă supremă; consecinţele sunt de neînlăturat, inevitabile;
Lipsa de ambiţie
– nu mai doreşte să-şi atingă scopul, să realizeze ceva anume;
Agasare
– stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are în permanenţă sau periodic;
Tristeţe
– stare sufletească apăsătoare, însoţită de mâhnire, amărăciune;
Sentiment de inferioritate
– stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în comparaţie cu ceilalţi.
-identitatea:
– probleme sexuale;
– alcool, droguri;
– agresiune;
– spitalizare;
– separarea familială;
– imaginea corporală:
– alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice;
– pierderea unui organ sau a unei funcţii;
– obezitatea;
– prezenţa unei cicatrice;
– stima de sine:
– incapacitate de satisfacere a nevoilor;
– eşecuri repetate;
– dependenţa de alţii;
– neglijenţa familiei, prietenilor, colegilor;
– agresiune;
– performanţa rolului;
– incapacitatea de a îndeplini un rol;
– izolare socială forţată;
– interdicţia de a îndeplini un rol pentru care eşti pregătit;
Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat
– evită conversaţia şi interacţiunea cu alţii;
– are aspect neîngrijit;
– îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv este indecis;
– nu poate să-şi rezolve problemele;
– îşi ascunde unele părţi ale corpului;
– exprimă critici severe faţă de sine şi faţă de alţii;
– prezintă anxietate, teamă, disperare;
– manifestă ostilitate, mânie, furie;
– se considera un ratat;
– are impresia că este neglijat de cei din jur;
– îşi exprimă lipsa de încredere faţă de personalul ce-l îngrijeşte;
Intervenţii-execuţie
a) stabilirea unei relaţii terapeutice
– manifestarea unui interes susţinut faţă de pacient şi o atitudine înţelegătoare;
– ascultarea pacientului cu atenţie, arătându-i că are timp pentru el;
– respectarea pacientului;
– abordarea de subiecte care-l privesc;
b) ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine
– i se vor adresa întrebări pentru a afla modul în care pacientul se percepe
Exemple:
– Ce faceţi mai bine?
– Ce talente aveţi?
– Cât de uşor vă exprimaţi opinia când este diferită de a celorlalţi?
– Ce părere aveţi despre profesia dumneavoastră?
– Vă simţiţi apreciat?
– Care este idealul dumneavoastră?
– Ce responsabilităţi aveţi în familie? etc.
– va fi încurajat să-şi exprime sentimentele ;
– va fi ajutat să descrie modul cum percepe el raporturile cu alţii ;
c) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav
– îl încurajează să-şi privească rana şi să utilizeze aparatele auxiliare (baston, cârjă,
cadru) ;
d) menţinerea identităţii pacientului;
– i se permite folosirea obiectelor şi lucrurilor personale la care ţine mult;
e) ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv constă în:
– a-l învăţa autoîngrijiri adaptate lui;
– a-l încuraja să afirme „eu pot”;
– a-l incita sa aiba iniţiativă în materie de autoîngrijiri şi readaptare;
– a-l încuraja în menţinerea unui aspect fizic plăcut şi îngrijit (sa se coafeze, să se
radă etc.);
– a face bilanţul progreselor sale efectuând împreună evaluările;
– a-i aprecia progresele făcute;
– a-l încuraja să-şi identifice resursele, pentru schimbarea comportamentului (interes
pentru activităţi artistice, sportive, estetice, organizatorice etc.);
– a nu manifesta dezgust sau repulsie faţă de aspectul pacientului;
– a nu-l judeca sau critica în timpul acordării îngrijirilor;
– a-i respecta intimitatea;
– a încuraja familia să-i acorde suportul de care are nevoie şi să accepte schimbarea
dinamicii familiale;
– asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă ;
■ DE REŢINUT:
A comunica
• comunicarea ineficace la nivel afectiv.
A se misca, a avea o buna postura
• imobilitate, pozitie neadecvata.
A respira
• modificari ale amplitudinii si rolului respirator.
A-si mentine temperatura in limite normale
• scadere sau crestere usoara.
A se alimenta si hidrata
• alimentatie si hidratare neadecvata in surplus sau deficit.
A elimina
• eliminarea necorespunzatoare cantitativ/ calitativ.
A fi curat, a avea tegumente integre
• dezinteres fata de masurile de igiena a tegumentelor si mucoaselor.
A dormi, a se odihni
• insomnie, disconfort, oboseala.
A se imbraca si a se dezbraca
• dezinteres fata de imbracamintea sa.
A evita pericolele
• vulnerabilitate, atingeri ale integritatii fizice sau psihice sau ambele.
A actiona dupa credinte si valori
• neglijenta, neputinta.
A se recreea
• diminuarea centrului de interes.
A invata
• ignoranta.
Proces de îngrijiri/ Plan de nursing
Culegere de date despre modul in care pacientul îsi satisface nevoia.
Analiza si interpretarea datelor
Probleme de dependenţă: devalorizarea, neputinţa.
Manifestări de dependenţă: sentiment de inferioritate si de pierdere a imaginii de
sine, dificultatea de a participa la activităţi obisnuite sau noi; dificultatea de a lua
decizii si de a controla evenimentele, izolare, depresie sau agresivitate, sentiment de
inutilitate, de respingere.
Surse de dificultate: handicap fizic, alterarea unor funcţii, constrângeri fizice,
tulburări de gândire, anxietate, pierderea imaginii de sine, situaţie de criză, conflicte
de rol, constrângeri din mediul social, lipsa de cunostinţe.
Diagnostic de îngrijiri prealabile = P.E.S.
Planificarea ingrijirilor
Obiectivele pacientului vizeaza :
– identificarea cauzei devalorizării;
– creşterea interesului faţă de el însuşi;
– crearea unui mediu înconjurător adecvat;
– creşterea controlului situaţiei ;
Interventii
– autonome;
– delegate;
Aplicarea interventiilor
Interventii autonome:
– ajutarea pacientului să identifice motivele comportamentului său;
– propunerea către pacient a activităţilor care sunt conforme gustului său;
– aplicarea tehnicilor de îngrijire adaptate (mijloace de suplinire);
– numirea pacientului pe nume de fiecare dată când ne adresăm;
– consultarea pacientului cât mai des posibil în timpul planificării îngrijirilor;
– informarea pacientului despre dreptul său de a participa la deciziile, privitoare la
spitalizare, cât şi în viaţa privată;
– ajutarea pacientului să recunoască şi să înveţe măsurile de control privind
activităţile sale cotidiene, controlul obiectivelor realizate;
Interventii delegate:
– supravegherea pacientului după administrarea medicaţiei (tranchilizante şi
antidepresive;
Evaluare
Se va analiza gradul de realizare al obiectivelor.