COMUNICAREA

ŞI
ABILITĂŢILE SOCIALE

Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor

Casa Corpului Didactic Bihor

11-13 MAI 2006, ORADEA

TEME:

 Managementul emoţiilor
 Comunicare: vorbire, ascultare, comportamente non-verbale
 Abilităţile sociale (cooperare, cum să-ţi faci prieteni, relaţionare în grup)
 Familie

BENEFICIILE ELEVILOR:

 Îşi dezvoltă abilităţi de management al emoţiilor

 Exersează şi dezvoltă atitudini şi abilităţi prosociale
 Exersează şi aplică abilităţi de comunicare
 Analizează roluri asumate în familie şi promovează un stil partenerial pentru
viaţa de familie
 MANAGEMENTUL EMOŢIILOR

 Sondajele efectuate asupra unui număr mare de părinţi şi profesori indică tendinţa
mondială a generaţiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emoţionale
decât în trecut: sunt mai singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai
emotivi şi mai înclinaţi să se îngrijoreze din orice, mai impulsivi şi mai agresivi.
Remediul constă în felul în care îi pregătim pe tineri pentru viaţă.

 Copilăria şi adolescenţa sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile

emoţionale esenţiale care ne vor domina întreaga existenţă. Emoţiile sunt puse
astfel în centrul aptitudinilor necesare pentru viaţă.

 Emoţiile sunt impulsuri ce te determină să acţionezi, planuri imediate de abordare

a vieţii, planuri pe care le avem înnăscute

 Emoţiile ne călăuzesc în înfruntarea situaţiilor dificile – primejdia, o pierdere

dureroasă, perseverarea în atingerea unui scop în ciuda frustrărilor, legătura cu un
partener de viaţă, clădirea unei familii.

 Fiecare emoţie în parte oferă o dorinţă distinctă de a acţiona şi ne arată direcţia cea
bună în abordarea provocărilor inerente ale vieţii.
 EMOŢIILE
Dimensiunile emoţiilor:

Emoţia este combinaţia mai multor modificări survenite la următoarele nivele:

 subiectiv - trăirea emoţiei diferit de la o persoană la alta

 cognitiv – tipul emoţiei resimţite (fericire, teamă, furie, indignare, etc.) este dată de
modul în care gândim despre situaţie. Felul în care interpretăm un eveniment
determină ceea ce simţim (frică sau furie, bucurie sau tristeţe, etc.);
 biologic / fiziologic – schimbări apărute în durata, ritmul şi amplitudinea respiraţiei,
modificări în tabloul EEG, în tensiunea musculară, în compoziţia chimică a sângelui,
precum şi la nivelul secreţiei salivare. Intensitatea trăirilor emoţionale pe care le
trăim este dată de prezenţa acestor modificări;
 comportamental – mişcări grosiere ale corpului – pot fi îndreptate sau nu spre un
scop precis;
- expresiile emoţionale – manifestări comportamentale ca gestul,
mimica, expresia facială, tonul vocii, intensitatea vocii, coloritul
epidermic, etc.;

Există şase emoţii de bază, universale: mânia, dezgustul, tristeţea, bucuria, teama
şi surpriza.
 TIPURI DE EMOŢII
a) După polaritatea lor, emoţiile se împart în:
 emoţii pozitive – apar atunci când există congruenţă motivaţională, adică evenimentele
concrete sunt în concordanţă cu scopurile persoanei;
 emoţii negative – apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile
persoanei, blocându-le sau îngreunând atingerea acestora;

b) După funcţionalitatea lor, emoţiile se împart în:

 emoţii funcţionale – facilitează adaptarea persoanei la situaţia concretă în care aceasta
se găseşte. O emoţie funcţională pozitivă (satisfacţia în urma susţinerii cu succes a unui
examen) poate motiva elevul să îşi dezvolte cunoştinţele în respectivul domeniu
(mulţumire, bucurie). O emoţie funcţională negativă (nemulţumirea în urma ratării unui
examen) poate motiva elevul să identifice şi să completeze lacunele din cunostinţele
sale (îngrijorare, tristeţe, părere de rău, dezamăgire, regret)
 emoţii disfuncţionale – acele trăiri subiective care împiedică adaptarea persoanei la
situaţia concretă în care aceasta se găseşte. O emoţie disfuncţională pozitivă (fericirea
trăită în urma luării unei note mari) îl poate determina pe un elev să nu mai înveţe
pentru lecţia următoare. O emoţie disfuncţională negativă (frica puternică în momentul
scoaterii la tablă) îl poate “paraliza” pe elev, reducându-i foarte mult capacitatea de
concentrare (deprimare, furie, vinovăţie, sentimente de rănire, ruşine).

c) După stabilitatea în timp a emoţiei:

 emoţia ca stare generată de un stimul sau o situaţie
 emoţia ca trăsătură – se referă la tendinţa generală de a ne simţi într-un anumit mod sau
la uşurinţa cu care stimulii ne activează emoţia.
 Inteligenţa emoţională – capacitatea de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor
negative, abilitatea care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem
folosi celelalte capacităţi şi aptitudini pe care le posedăm.

 Autoreglare emoţională = procesul prin care persoana îşi autoreglează şi controlează atât
reacţiile interne la emoţii, cât şi expresia comportamentală a emoţiilor.
Autoreglarea emoţională se dezvoltă prin încercarea de a modifica:
- situatia negativă (învăţând mai mult şi mai eficient pentru următorul examen)
- trăirea emoţională şi comportamentele, modificând gândurile
- atât evenimentele externe cât şi cele interne

Nu situaţia în sine determină apariţia emoţiei ci, ceea ce noi gândim despre ceea ce ni se
întâmplă.

Principii care stau la baza autoreglării emoţionale:

• emoţiile sunt consecinţa directă a felului în care gândim asupra situaţiilor prin care trecem;
• felul adaptativ sau dezadaptativ în care gândim poate fi modificat;
• o dată identificate, gândurile dezadaptative pot fi schimbate;
• schimbarea gândurilor modifică emoţiile resimţite;
• schimbarea gândurilor dezadaptative presupune implicare şi efort voluntar;
 ABILITĂŢI UTILE ÎN AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ

 aceeptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celor din jur

- acceptarea propriei persoane presupune asumarea propriei imperfecţiuni şi conştientizarea
faptului că nimeni nu este perfect;
- acceptarea neconditionată a celorlalţi oameni se referă la faptul că trebuie să manifestăm
grijă şi înţelegere pentru cei din jur, acceptarea lor ca fiinţe umane valoroase; îi putem
accepta pe cei din jur, fără însă a le aproba comportamentele sau gândurile negative.
 responsabilitate şi respect
- respectul faţă de sine vizează acceptarea propriei persoane, precum şi conştientizarea şi
acceptarea imperfecţiunii propriei persoane;
- respectul faţă de celălalt se referă la acceptarea celuilalt, precum şi conştientizarea şi
acceptarea imperfecţiunii celuilalt;
- responsabilitatea implică asumarea consecinţelor propriilor comportamente. Existenţa în
societate presupune reguli de conduită şi interacţiune care fac posibilă şi facilitează viaţa
tuturor membrilor grupului. Respectarea acestor reguli este controlată prin atribuirea de
recompense şi pedepse
 înţelegerea emoţiilor celorlalţi – empatia
- se referă la capacitatea de a adopta perspectiva celuilalt, în sensul de a înţelege de ce
anume trăieşte acesta o anumită emoţie şi de a-i comunica în mod inteligibil acest lucru;
este transpunerea cu uşurinţă a persoanei în postura celuilalt, pentru a vedea lucrurile din
punctul de vedere al acestuia.
 comunicarea emoţiilor şi autodezvăluirea
- nevoia de comunicare afectivă este susţinută şi de trebuinţa de a obtine aprobare,
înţelegere, simpatie din partea semenilor;
- autodezvăluirea se referă la împărtăşirea unor informaţii despre sine pe care ceilalţi nu le-
ar obţine sau descoperi singuri;
 ABILITĂŢILE SOCIALE
• Abilitatea socială – capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii personale, de a fi
acceptaţi şi de a ne integra în grupuri, de a acţiona eficient ca membri ai unei
echipe, de a influenţa atitudinea, părerile şi comportamentul altor oameni, de a
conduce oameni, în unele cazuri organizaţii întregi şi de a preveni apariţia
conflictelor, sau, în cazul în care au loc, de a le dirija corespunzător. Cuprinde
trei elemente principale:
1. dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane
2. comunicarea cu alte persoane
3. munca împreună cu alte persoane.

• Exemple de abilităţi sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-

ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o reţea de suport social.

• Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală putem

preveni scăderea performanţelor şcolare, problemele emoţionale şi de
comportament, dificultăţile de adaptare socială.
Grupul de prieteni

Există în fiecare tânăr o nevoie puternică de a face parte dintr-un grup. Grupul de
prieteni îl ajută pe copil să-şi contureze propria-i identitate şi modul de relaţionare
socială.

Caracteristici definitorii ale grupului mic: Membrii grupului

• se angajează în interacţiuni frecvente, adică se cunosc şi interacţionează unul cu celălalt;
• se definesc, se percep şi sunt percepuţi de ceilalţi ca membri ai grupului;
• sunt parte a unui sistem de roluri aflate în interacţiune (ex. liderul, antiliderul, inovatorul,
executantul, împăciuitorul)
• împărtăşesc o percepţie colectivă a unităţii (se comportă ca un întreg)
• se supun unui set de norme (formale şi informale) care le ghidează comportamentul.

De ce se formează grupurile?
• satisfac nevoia de apartenenţă şi afiliere a membrilor;
• satisfac nevoia de comparaţie socială;
• permite atingerea unor scopuri mai complexe şi rezolvarea unor sarcini mai dificile, decât
cele pe care le poate rezolva un singur individ, având un scop comun vizat;
• datorită atracţiei interpersonale, pe baza similarităţii între membrii grupului.
 Aspecte ale dinamicii de grup
1. coeziunea grupului - dorinţa membrilor grupului de a fi împreună şi de a desfăşura
activităţi împreună. Cooperarea este o activitate orientată social în cadrul căreia
individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun, care nu poate fi atins
decât prin concentrarea eforturilor tuturor membrilor grupului.

Există două categorii de factori care cresc coeziunea grupului:

a) Factori interni:
• Sistemul de norme – cu cât normele sunt mai clar stabilite şi rolurile mai lipsite de ambiguitate,
cu atât este mai probabil ca grupul să aibă o coeziune ridicată;
• Mărimea grupului – cu cât grupul este mai mare cu atât gradul de coeziune scade;
• Similaritatea dintre membrii grupului - cu cât membrii unui grup sunt mai similari, (în interese,
preocupări şi scopuri) cu atât grupul va avea un grad de coeziune mai ridicat;
b) Factori externi:
• Sistemul de recompense – dacă recompensele pentru performanţa grupului vizează grupul în
ansamblul său, performanţa sa globală, coeziunea grupului creşte;

2. fenomenul conducerii (leadership) – conceptul de “lider” se referă la orice persoană care

îndeplineşte oficial sau îşi asumă spontan – în cadrul unui grup – funcţii de conducere. Liderul
grupului este centralizatorul comunicărilor de grup. Lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje
şi el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare.
Factori ce influenţează abilitatea de lider:
• Factori de personalitate: autoeficacitate percepută, locus de control intern ( se consideră
responsabil pentru ceea ce I se întâmplă, nu crede că e la “mâna destinului”), dominanţă,
empatie şi sensibilitate la nevoile celorlalţi, propensiunea pentru risc, nonconformismul social
• Factori de dezvoltare: mediu familial suportiv, antecedente personale în activităţi de
conducere (cineva din familie a avut funcţii de conducere)
• Factori cognitivi: inteligenţa generală, creativitate, perspicacitate, inteligenţa verbală,
performanţa şcolară ridicată.

3. influenţa socială – modul în care individul îşi modifică comportamentul, opiniile, în prezenţa
reală sau percepută a celorlalţi.

Există trei dimensiuni bipolare ale influenţei sociale:

• Conformism / independenţă socială (individul fie se lasă influenţat de normele implicite ale
grupului, fie acţionează independent de ele);
• Complianţă / asertivitate (fie individul acceptă să satisfacă cerinţele directe ale grupului, fie
decide să răspundă acestora asertiv)
• Obedienţă, supunere / sfidare (fie individul se supune ordinelor. Solicitărilor imperative ale
unei autorităţi, fie le sfidează)
 Principii pentru comunicarea eficientă în grup, la şcoală

1. Criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor – trebuie să fie clare: fie asigurarea
unor grupe eterogene, care să cuprindă diferite tipuri de elevi, fie realizarea unor grupuri
pe nivele diferite, între care vor diferi sarcinile şi modalităţile de interacţiune promovate;
2. Continuitatea interacţiunilor în grup – este util ca grupurile să nu interacţioneze doar în
cadrul unei sarcini, ci în mod repetat, în situaţii şi sarcini diverse, pentru a forma adevărate
reţele de comunicare;
3. Interdependenţa membrilor grupului – sarcina este de dorit să implice realizarea unui produs
finit comun, iar realizarea rolului fiecăruia să depindă într-o oarecare măsură de realizarea
sarcinilor altor membri ai grupului. Este încurajată astfel responsabilitatea fiecărui
membru în parte faţă de rezultatele în urma comunicării întregului grup;
4. Responsabilitatea fiecăruia pentru activitatea proprie – pentru a nu favoriza procesul
delegării responsabilităţii faţă de ceilalţi membri ai grupului, ar trebui ca în produsul finit
să poată fi identificată contribuţia fiecărui elev şi membrii grupului să poată fi notaţi
diferenţiat, în funcţie de contribuţia fiecăruia.
5. Atenţie explicit acordată formării de abilităţi sociale – elevii vor fi instruiţi pentru a-şi forma
abilităţile de comunicare în grup, utilizând atât elemente de limbaj verbal cât şi nonverbal;
6. Profesorul este un facilitator al interacţiunii – oferă sugestii şi nu soluţii.
 COMUNICAREA

Comunicarea – proces de transmiterea informaţiilor (opinii, credinţe, impresii, sentimente,

emoţii, idei) prin mijloace (cuvinte, gesturi, semne, simboluri) şi canale restrânse (discuţii
directe, în grupuri mici, prin scrisori, telefon, internet) sau lărgite (radio, TV, mijloace
artistice) de la o persoană la alta (E-R) şi care se presupune a fi capabile să perceapă acest
proces şi să-l interpreteze.

Procesul comunicării presupune două etape:

1. Receptarea mesajului celuilalt – implică – stabilirea contactului vizual cu persoana cu care
vorbim, folosirea răspunsului minimal şi a încurajării, concentrarea atenţiei pe ceea ce spune
vorbitorul, evitarea judecării sau a interpretării a ceea ce spune celălalt, reflectarea
sentimentelor celuilalt, adresarea întrebărilor închise şi deschise, concentrarea atenţiei pe
aspectele importante din discuţie, evitarea sfaturilor, evitarea întreruperii persoanei care
vorbeşte;
2. Transmiterea mesajului: a comunica eficient înseamnă a transmite un mesaj clar şi concis
astfel încât să fie evitate confuziile.

Eficienţa procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilităţi:

- ascultarea activă – capacitatea de a surprinde atât conţinutul mesajului cât şi emoţiile
interlocutorului, pentru a asigura înţelegerea cât mai acurată a mesajului;
- transmiterea asertivă a mesajului;
- identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a a conflictelor;
- utilizarea acestor abilităţi în diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup,
comunicare directă sau mediată).
 Reguli minimale ale unei comunicări eficiente

• orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulatoare, afirmative)

• comunicarea să fie bilaterală, să permită schimbul de mesaje, punerea de întrebări

• să permită intervenţia tuturor cu mesaje, să stimuleze emiterea de alternative

• să faciliteze verificarea înţelegerii mesajului

• să fie securizantă şi nu prilej de abuz afectiv, emoţional al unuia asupra celorlalţi

• concordanţa comunicării verbale cu cea mimico-gestuală

• evitarea ambiguităţilor, subînţelesurilor, incertitudinilor, aluziilor maximal vagi

• evitarea suprapunerii, interferenţelor în emiterea de mesaje (a intervenţiei peste cuvântul

celuilalt)

• comunicarea eficientă presupune construirea de mesaje clare, concise şi exprimate cu

expresii şi cuvinte uzuale
 Bariere în comunicarea eficientă

• Tendinţa de a judeca, convingerea unei persoane că cei din jurul lor nu îşi vor
îmbunătăţi comportamentul decât dacă sunt criticaţi.
• Folosirea etichetelor de genul “eşti un naiv că ai făcut….”
• Oferirea de soluţii, fie direct prin sfaturi, fie indirect, prun folosirea întrebărilor în mod
agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă
• Recurgerea la ordine – are ca efecte reacţii de rezistenţă, pasive sau agresive, cu
consecinţe asupra scăderii stimei de sine a persoanei căreia îi sunt adresate ordinele
• Folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă
soluţiile propuse nu sunt puse în practică, persoana va suporta consecinţele negative
• Moralizarea include formulări de genul “ ar trebui” sau “ar fi cea mai mare greşeală
din partea ta să”
• Evitarea abordării unei probleme importante
• Încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente
logice proprii; situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească soluţii
logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea
sentimentelor şi opiniilor celeilalte persoane.
 Comunicarea non-verbală

Modul în care este exprimat un mesaj poate să modifice înţelesurile acestuia şi să aibă
o importanţă mai mare decât cuvintele propriu-zise. Cercetările arată că în comunicare
limbajul non-verbal are o pondere de aproximativ 85%.

Forme de comunicare non-verbală:

1. Spaţiul personal – distanţa inter-personală acceptabilă

2. Contactul vizual – poate exprima o gamă variată de emoţii: dezaprobare, încântare,
dispreţ, prietenie
3. Postura corporală (ex: stă cu capul în barbă – îngândurare, oboseală, tristeţe)
4. Paralimbajul: inflexiuni verbale(ridicare a vocii, coborâre, monotonie), ritm verbal
(rapid, lent, variat), intensitate (voce puternică, slabă, cu respiraţie întretăiată), ton
(nazal, plângăcios, teatral, linguşitor), pauze (cu subînţeles, dezorganizate, de
timiditate, ezitare)
5. Expresivitatea facială
6. Gesturile
 Comunicarea asertivă, pasivă şi agresivă

Asertivitatea – comunicare deschisă, directă şi onestă, care ne permite să avem încredere în

noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor; abilitatea de exprimare a emoţiilor şi a
gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele şi le respectăm pe cele ale
interlocutorului. Ea facilitează rezolvarea situaţiilor interpersonale tensionate.
Pasivitatea –răspunsul unei persoane care încarcă să evite confruntările, conflictele şi doreşte
ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine cont de drepturile sau dorinţele personale;
manifestarea unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în
câştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.
Agresivitatea – o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt, încalci
regulile impuse de autorităţi, eşti insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii,
consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că cei
din jurul tău sunt nedrepţi cu tine.

Asertivitatea, agresivitatea şi pasivitatea sunt trei modalităţi calitativ diferite de abordare a

relaţiilor interpersonale.
 Comunicarea Comunicarea Comunicarea
pasivă asertivă agresivă
Caracte- Se evită abordarea Se discută şi se clarifică Sunt abordate într-o
ristici problemelor care apar problemele care apar în procesul manieră agresivă şi
în procesul de de promovare personală (critici, ineficientă dificultăţile
promovare personală conflicte) de promovare personală
(critici, conflicte)
Sunt respectate şi susţinute Drepturile personale
Sunt ignorate activ drepturile personale în în comunicare sunt
drepturile personale în comunicare (dreptul de a fi susţinute fără a ţine
comunicare (dreptul de ascultat, dreptul de a-ţi exprima seama de drepturile
a fi ascultat, de a –ţi părerea) celorlalţi
exprima părerea)
Este recunoscută atât Drepturile personale
Drepturile celorlalţi importanţa drepturilor proprii cât sunt considerate mai
sunt considerate ca şi a celorlalţi importante decât
fiind mai importante drepturile celorlalţi
decât drepturile proprii Se dezvoltă încredere în forţele
proprii şi în eficienţa promovării Se dezvoltă
Apare neîncredere în personale comportamente de
propriile forţe şi în ostilitate, blamare şi
eficienţa promovării acuzare a celorlalţi
personale
 Comunicarea Comunicarea Comunicarea
pasivă asertivă agresivă
Efecte Pe termen scurt Asertivitatea este o atitudine Pe termen scurt
scade anxietatea faţă de tine şi ceilalţi onestă şi eliberarea tensiunii
evită sentimentul de utilă. sentimentul de putere
vinovăţie
suferinţă O persoană asertivă cere ceva ce Pe termen lung
sacrificiu doreşte: sentimentul de
direct şi deschis vinovăţie şi ruşine
Pe termen lung adecvat, respectând propriile ceilalţi sunt
stimă de sine scăzută opinii şi drepturi şi aşteptând ca responsabili pentru
tensiuni interioare şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. propriul comportament
care duc la stres, furie, cu încredere, fără anxietate scade stima de sine
depresie resentimente în jurul
afectarea stării de O persoană asertivă: persoanei agresive.
sănătate nu încalcă drepturile celorlalţi
iritarea celorlalţi nu va aştepta ca ceilalţi să
lipsa de respect din ghicească ceea ce doreşte
partea celorlalţi nu va fi anxioasă şi nu va evita
situaţiile dificile
Beneficiul major este creşterea
încrederii în sine şi respectul faţă de
ceilalţi, îmbunătăţirea abilităţilor
de luare a deciziilor responsabile,
dezvoltarea abilităţilor de
management a conflictelor
 Consecinţe ale eşuării comunicării: conflictul

Conflictul este o parte firească a procesului de comunicare şi apare constant în relaţia cu

prietenii, familia sau colegii de serviciu. Apare atunci când:
– două sau mai multe persoane au interese diferite într-o situaţie
– aceste interese sunt contradictorii şi împiedică comunicarea adecvată între acele persoane
Rezolvarea eficientă a conflictului are o serie de aspecte pozitive:
– creşte motivaţia pentru schimbare
– îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor
– creşte coeziunea grupului după soluţionarea lui
– oferă posibilitatea dezvoltării unor noi deprinderi
Dacă situaţia conflictuală nu este rezolvată şi persistă în timp, pot apărea efecte
negative:
– scade implicarea în activitate
– scade sentimentul de încredere în sine
– duce la dificultăţi de relaţionare
Obstacole în procesul rezolvării conflictului:
• Tendinţa naturală de a explica mai întâi care este punctul nostru de vedere
• Ineficienţa noastră ca şi ascultători
• Teama că lucrurile nu vor ieşi aşa cum vrem noi, de a pierde ceva, de a recunoaşte că am greşit
• Presupoziţia că vom pierde iar celălalt va câştiga
 Strategii de abordare constructivă a conflictului:

• Utilizarea mesajelor la persoana I pentru a descrie problema

• Ascultarea activă a descrierii problemei din punctul de vedere al celeilalte persoane
• Reflectarea sentimentelor pentru a înţelege şi a clarifica ceea ce simte cealaltă
persoană
• Generarea a cât mai multe soluţii posibile împreună
• Analiza alternativelor şi alegerea variantei potrivite
• Obţinerea unui angajament
• Planificarea datei la care se face evaluarea
 FAMILIA
• Unitatea biosocială şi psihologică, de bază a societăţii, ce se
caracterizează prin raporturi de rudenie între persoanele care o
alcătuiesc. Familia oferă identitate socială ca şi tutelă, dispune de un
anumit buget comun şi un sistem de convieţuire, este constituită în şi
prin afecţiune mutuală, împărtăşită.

TIPOLOGIA FAMILIEI

• Familia nucleară (părinţi, copii)

• Familia monoparentală
• Familia extinsă (bunici, fraţi, alte rude apropiate)
• Familia adoptivă (unul sau mai mulţi dintre copii sunt abandonaţi)
• Familia foster (unul sau mai mulţi dintre copii sunt primiţi în familie
pentru o anumită perioadă de timp)
• Familia mixtă (părinţii sunt recăsătoriţi)
 Roluri şi responsabilităţi în familie
• Rolurile din familie sunt tipare de comportament prin care membrii familiei îndeplinesc
anumite funcţii şi prin care sunt îndeplinite anumite nevoi ale acestora

Roluri în cadrul familiei

• Părinte (mamă, tată) – facilitarea însuşirii de către copil a unor cunoştinţe, deprinderi,
atitudini şi asigurarea unor condiţii de trai satisfăcătoare care să permită dezvoltarea
copilului în conformitate cu potenţialul său, disciplinarea copilului.
• Bunic / bunică
• soră / frate
• Copil – cooperare, respect faţă de părinţi
• Nepot / nepoată
Rolurile se modifică în timp, în funcţie de vârstă şi de stadiul în care se află familia

Roluri instrumentale – comportamente care vizează asigurarea resurselor fizice

(hrană, îmbrăcăminte, locuinţă), a celor care permit luarea de decizii, şi managementul
familiei precum şi facilitatea însuşirii unor abilităţi emoţionale, fizice, educaţionale şi
sociale
Roluri afective – permit asigurarea suportului emoţional şi încurajarea membrilor
familiei
OBIECTIV CADRU pentru clasele I-IV

 Formarea atitudinilor, achiziţionarea

cunoştinţelor şi abilităţilor interpersonale.

VALORI ŞI ATITUDINI

Receptivitate la emoţiile celorlalţi.

Valorizarea relaţiilor interpersonale.

 OBIECTIVE DE
REFERINŢĂ
Să recunoască emoţii de
bază apărute în situaţii
variate
•Să exerseze
comportamente de
cooperare în grup
•Să exerseze exprimarea
autocontrolului
•Să descrie caracteristicile
relaţiei de prietenie
•Să exerseze abilităţile de
ascultare activă
•Să analizeze diferenţe
între tipurile de familii
•Să identifice dificultăţile
şi etapele prin care trece un
grup
•Să explice factorii care
influenţează relaţiile dintre
membrii familiei
TEME / CONŢINUTURI I II III IV
Managementul emoţiilor
Exprimarea emoţiilor de bază. Înţelegerea şi respectarea X
emoţiilor celorlalţi.
Abilităţile sociale
Comportamente de cooperare in grup. Relaţiile cu colegii care
X
au nevoie de sprijin.
Managementul emoţiilor
Ce este autocontrolul? Cum îl manifestăm acasă, la X
şcoală,la joacă?
Abilităţile sociale
Cum se dezvoltă relaţia de prietenie. Strategii de a-ţi face X
prieteni şi de a-i menţine.
Comunicare
Comunicare: vorbire, ascultare, comportamente nonverbale. X
Cum să fiu un bun ascultător
Familia X
Tipuri de familii
Abilităţile sociale
Dificultăţi şi depăşirea lor în grup. Etapele prin care trece un X
grup. Roluri în grup.
Familia
Relaţiile dintre membrii familiei. Valori şi practici transmise în
familie-aspectele critice care să fie discutate cu părinţii (legate
de creştere, relaţiile cu colegii şi profesorii). X
 Exemple de activităţi de învăţare
 “Roata emoţiilor exprimate” – se realizează dintr-un carton o roată împărţită în 6 părţi egale pe care sunt desenate
cele şase emoţii de bază (imagini cu feţe): mânia, dezgustul, tristeţea, bucuria, teama şi surpriza. Această roată va fi
utilizată într-un joc în care cineva va învârti braţul roţii şi când acesta se opreşte la o emoţie, elevul va identifica şi
explica emoţia şi va descrie un moment din viaţa lui în care s-a simţit în acel fel. În cazul în care roata se va opri tot la
aceeaşi emoţie, se va roti din nou, pentru a se putea discuta toate emoţiile. Se distribuie apoi, câte o pungă mică de
hârtie şi 5 fâşii de hârtie fiecărui elev. Se explică elevilor că uneori avem sentimente, în anumite situaţii pe care nu le
spunem nimănui, le ascundem la fel cum ascundem ceva într-o pungă de hârtie şi nu lăsăm pe nimeni să vadă ce este
în ea. Elevii se vor gândi la o situaţie în care au procedat aşa, vor desena emoţia pe o fâşie de hârtie şi o vor introduce
în pungă. Elevii vor da exemple de emoţii pe care au tendinţa să le ţină pentru ei şi exemple de emoţii pe care le pot
împărtăşi şi celorlalţi. Astfel vor învăţa să înţeleagă şi să respecte emoţiile celorlalţi.
 “Termometrul emoţiilor” – elevii trebuie să caute în diverse reviste, ziare, afişe, imagini cu feţe reprezentative
pentru 3sau 4 dintre emoţiile de bază şi să le decupeze. Ei vor aduce aceste materiale la şcoală pentru a putea realiza
jocul. Aceste materiale vor fi puse în cutia cu emoţii (o cutie care poate să fie decorată de elevi). Termometrul
măsoară cât de puternică este trăirea persoanelor (intensitatea emoţiilor). Sarcina elevilor este să extragă din cutie câte
o imagine, să denumească emoţia pe care o reprezintă, şi să o prindă pe termometru emoţiilor în dreptul intensităţii
potrivite. Pot să apară situaţii în care două feţe (expresii faciale) exprimă o singură emoţie, cu aceeaşi intensitate. În
acest caz vor fi prinse în acelaşi loc pe termometrul emoţiilor. Pot să apară modificări ale poziţiei feţelor pe
termometrul emoţiei pe măsură ce extragem alte imagini. Important este ca în final să obţină o gradare a expresiilor
faciale ale aceleiaşi emoţii. Elevii vor motiva poziţionarea feţelor pe termometrul emoţiilor.. Se discută cu elevii
diferenţele care apar în expresia facială a diverselor persoane în momentul exprimării uneia şi aceleiaşi emoţii. Elevii
vor mima emoţiile discutate şi vor identifica intensitatea pe care o mimează
 “Semaforul autocontrolului” – prezentarea unei poveşti, modul în care au reacţionat personajele în situaţia
respectivă, exprimarea emoţiei trăite şi modalitatea de autocontrol. Elevii vor fi îndrumaţi să facă analogia între
culorile semaforului şi paşii necesari în menţinerea autocontrolului: roşu – opreşte, galben - gândeşte, verde - start, vor
explica ce se întâmplă când ne pierdem controlul. Elevii vor fi împărţiţi pe trei grupe, precizând cum manifestăm
autocontrolul acasă, la şcoală, la joacă.
 Exemple de activităţi de învăţare
 “Pânza de păianjen” – elevii sunt aşezaţi în cerc, un elev primeşte un ghem de aţă pe care îl prinde la un capăt. În
timp ce ţine capătul aţei , dă ghemul la un alt elev şi-l roagă să ţină aţa din punctul care a ajuns la el, dând apoi
ghemul mai departe, până când toţi elevii vor ţine n mână aţa , în aşa fel încât să se formeze o reţea, ca o pânză de
păianjen. Un elev este rugat să lase aţa din mână, explicându-li-se ce s-a întâmplat după ce colegul lor a făcut acest
lucru. Elevii vor lăsa aţa din mână rând pe rând, până când toată aţa ajunge să fie ţinută de un singur elev. Elevii
sunt întrebaţi în ce fel se aseamănă acest joc cu relaţiile care există între oameni. Discuţia este condusă înspre a
conchide că pentru a avea relaţii bune cu un grup de persoane, fiecare dintre persoanele implicate trebuie să-şi facă
partea sa în a menţine relaţia. Dacă nu, se întâmplă ca atunci când unul câte unul, elevii renunţă să mai susţină
pânza de păianjen, aţa devine încâlcită şi nu mai are frumuseţea pânzei de păianjen
 “Povestea noastră despre prieteni” – elevilor aşezaţi într-un cerc li se spune că vor crea împreună o poveste pe
tema prieteniei, pornind de la următoarele idei de bază: povestea va avea cel puţin un personaj, ce vorbeşte despre
prietenie şi care poate avea câţiva prieteni despre care vrea să povestească; povestea va cuprinde următoarele teme:
ce face un prieten adevărat, cum ne facem prietenii, cum putem deosebi prietenii adevăraţi de cei falşi. Un elev va
începe povestea: “A fost odată ca niciodată …” şi va spune primele idei, după care următorul elev va continua
povestea , astfel încât fiecare elev să spună una, două fraze despre acest subiect din perspectiva personajului
povestirii. Se intervine atunci când un elev nu reuşeşte să continue povestea, iar conducătorul activităţii finalizează
povestea în momentul în care consideră că s-au spus destule idei de către un număr suficient de elevi.
 “Teatrul de păpuşi” – se va organiza un mic teatru de păpuşi în care fiecare personaj va trebui să povestească
celuilalt ceva. Teme propuse: “Cum au petrecut vacanţa?” “Cea mai frumoasă poveste”, “Prima mea amintire din
copilărie”. Elevii sunt împărţiţi în perechi şi li se dă câteva jucării de pluş, între care vor iniţia un dialog timp de 5
minute, pe o temă aleasă împreună cu ei. Elevilor li se cere să identifice care au fost comportamentele prin care
colegii lor au arătat că ascultă mesajul.
 “Timpul poveştilor” – elevii vor citi pe rând un fragment dintr-o poveste în faţa clasei, după care vor fi întrebaţi
ce au observat la ceilalţi colegi care ascultau povestea, cum şi-au dat seama că aceştia ascultă sau nu povestea. Pe
tablă se realizează un tabel cu două rubrici: ascultare / nonascultare în care se notează comportamentele
corespunzătoare acestor situaţii. Elevii vor nota pe o foaie de hârtie comportamentele pe care le manifestă o
persoană ce ascultă
OBIECTIV CADRU pentru clasele V-VIII

Formarea atitudinilor, achiziţionarea cunoştinţelor şi

abilităţilor interpersonale.

VALORI ŞI ATITUDINI

 Receptivitate la emoţiile celorlalţi.

 Valorizarea relaţiilor interpersonale.

 OBIECTIVE DE TEME / CONŢINUTURI V VI VII VIII
REFERINŢĂ
•Să dezvolte strategii pentru Managementul emoţiilor
exprimarea adecvată şi în Relaţia dintre evenimente, gânduri şi emoţiile generate. Cum facem faţă X
siguranţă a emoţiilor emoţiilor dificile?
•Să evalueze comportamentele Abilităţile sociale
de cooperare în grup Importanţa contribuţiei fiecărui membru al unui grup. Avantajele cooperării
în grup. X

•Să aplice tehnici de Managementul emoţiilor

autocontrol Importanţa auto-controlului. Responsabilitate pentru consecinţele propriilor X
•Să distingă între acţiuni. Tehnici de auto-control.
comportamentul pasiv, asertiv Comunicarea
şi agresiv Comunicarea asertivă. Comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv.
X

•Să analizeze caracteristicile Abilităţi sociale

comportamentului de lider
•Să demonstreze abilităţi de
comunicare eficientă
•Să explice beneficiile relaţiilor
familiale pozitive
Exersarea abilităţilor de conducere. Cum recunoaştem un lider? X
Comunicarea
Ce înseamnă comunicare eficientă? Abilităţi de comunicare: ascultare, X
feedback pozitiv, adresarea întrebărilor; tehnici de prezentare în public.
Familia
Cum s-a schimbat familia de-a lungul timpului? Grijă şi sprijin în familie.
Respectarea diferitelor tipuri de familii. X

•Să explice importanţa Abilităţi sociale

responsabilităţii sociale în Responsabilitatea socială în diferite contexte: şcoală, familie, comunitate. X
diferite context Comunicarea
•Să manifeste respect pentru Respectarea diferitelor puncte de vedere. Prejudecăţi şi stereotipuri: surse de X
exprimarea punctelor diferite apariţie şi consecinţe.
de vedere Familia
•Să anticipeze schimbarea Schimbarea rolurilor în familie pe parcursul vieţii. Impactul stereotipurilor de
rolurilor în familie de-a lungul rol pentru fete / femei şi băieţi / bărbaţi. x
vieţii.
 Exemple de activităţi de învăţare
• “Spun ceea ce tu asculţi”- se solicită 4 voluntari şi se distribuie unuia un cartonaş cu scenariu şi celorlalţi trei
cartonaşe cu indicii. Fiecare elev care are un cartonaş cu scenariu, va studia scenariul şi va interpreta rolul respectiv
pentru fiecare din ceilalţi trei voluntari care au cartonaşe cu indicii; aceştia răspund după indiciile de pe cartonaşele
primite. Se identifică modalitatea de adresare a întrebărilor, ascultarea, feedbakc-ul pozitiv, tehnici de prezentare în
public. Se discută fiecare rol jucat pe măsură ce este prezentat, identificând comportamentele interactive. Se repetă
procesul cu alţi voluntari. Se dă fiecărei perechi de elevi câte 4 cartonaşe goale şi se cere să compună un cartonaş cu
scenariu şi cartonaşele cu indicii necesare, dar care să stipuleze doar răspunsuri pozitive. După completare elevii
schimbă între ei cartonaşele realizate şi joacă pe roluri interacţiunile scrise de ceilalţi. În final se iniţiază o discuţie
scurtă identificând interacţiunile comportamentale pozitive demonstrate.
• “Reacţii în lanţ” – elevii primesc o hârtie pliată sub forma unui evantai, pe care să scrie cuvintele rău, inferior şi
vinovat pe primele trei părţi. Hârtia trebuie să aibă cel puţin 9 astfel de părţi. Se discută conceptul de reacţie în lanţ,
în care un eveniment declanşează un alt eveniment, sau o situaţie declanşează un lanţ de emoţii. Se precizează că
gândurile controlează emoţiile şi se cere elevilor să-şi imagineze că nu au fost invitaţi la o petrecere. Sunt întrebaţi
ce gânduri ar avea dacă s-ar simţi rău (cuvântul scris pe prima parte a hârtiei). Se prezintă aceste gânduri sub forma:
“este groaznic că nu am fost invitat”. Elevilor li se cere să-şi imagineze că după ce s-au simţit rău au avut următorul
gând: “Dacă aş fi fost mai popular…” care contribuie la sentimentul de inferioritate (cuvântul următor de pe listă).
În continuare li se cere să-şi imagineze că gândul de inferioritate determină apariţia unui alt gând “Dacă aş fi
spus…”. Acest gând contribuie la sentimentul de vinovăţie (ultimul cuvânt de pe listă). Se evidenţiază legătura
dintre eveniment – gând şi emoţie.
• “Triunghiul comunicării” – se aleg împreună cu elevii, 2 voluntari care vor interpreta rolul A – povestitor, B –
ascultător, dându-li-se instrucţiunile: A – va trebui să povestească celuilalt coleg o întâmplare recentă timp de 2-3
minute, B – va asculta ceea ce îi povesteşte colegul lui şi va folosi toate mijloacele pe care le cunoaşte pentru a-I
transmite că înţelege mesajul său. Observatorii – restul clasei vor urmări dialogul dintre colegii lor şi vor identifica
acele comportamente pe care le-a folosit ascultătorul pentru a transmite că înţelege ceea ce doreşte să-I transmită
povestitorul. Se analizează situaţiile trăite şi se descoperă care sunt elementele cele mai eficiente în comunicarea
interpersonală.
• “Comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv” – elevii îşi vor imagina următoarea situaţie: “un prieten
apropiat îşi înşeală încrederea spunând lucruri neadevărate despre tine într-un cerc de cunoscuţi” şi vor spune
care ar fi reacţiile lor într-o astfel de situaţie. Se prezintă succint caracteristicile comportamentelor pasiv,
agresiv, asertiv şi se cere elevilor să clasifice reacţiile precizate anterior în cele trei categorii folosind fişa de
lucru. Elevii pot lucra în perechi. În faţa clasei vor prezenta clasificările realizate, justificând includerea fiecărei
reacţii în una din cele trei categorii. Se vor sublinia caracteristicile verbale şi nonverbale ale celor trei tipuri de
comportamente, asemănările şi deosebirile dintre ele

• “responsabilităţi în familie” – pe o foaie de hârtie se realizează o listă cu sarcini existente în familie şi

care asigură bunul mers al acesteia. Elevii sunt întrebaţi cum pot fi distribuite responsabilităţile în familie
pentru ca aceasta să funcţioneze cât mai eficient şi cine ar putea contribui la realizarea lor. Se acordă atenţie
diferenţelor care apar între responsabilităţile “specifice femeii” şi cele “specifice bărbatului” arătând
importanţa unei reprezentări echitabile a acestora între părinţi şi între părinţi şi copii. Se cere elevilor să
specifice care dintre aceste sarcini ar putea fi realizate de ei.
• “Postul de părinte” – li se precizează elevilor că următoarea activitate va simula scoaterea la concurs a
unui post. Postul “vacant” este cel de părinte. Elevii se împart în grupuri de 3-5, completează fişa de lucru
şi li se cere să realizeze o descriere a postului ce va fi scos la concurs, după schema din fişă. Se oferă
elevilor un model de descriere a postului. Se cere elevilor să prezinte descrierile realizate. Se discută în
grupul mare ce presupune rolul de părinte.
• “roluri, drepturi şi responsabilităţi” – se cere să dea exemple de roluri pe care le poate avea o persoană
în decursul vieţii, obţinându-se astfel o listă cât mai lungă de roluri. Se pun în evidenţă roluri trecute,
prezente şi viitoare. Sunt confecţionate bileţele cu 5 dintre cele mai importante roluri alese de comun acord
cu elevii. Aceştia sunt împărţiţi în 5 grupuri şi se cere unui elev din fiecare grupă să extragă unul din
bileţelele confecţionate. În cadrul grupului mic se cere elevilor să facă o listă cât mai completă cu drepturile
şi responsabilităţile specifice rolului menţionat în bileţelul ales. Elevii prezintă listele realizate şi analizează
conţinutul lor împreună cu întreaga clasă. Se scot în evidenţă asemănările şi deosebirile dintre rolurile
persoanei în termeni de drepturi şi responsabilităţi.
 COMPETENŢE GENERALE pentru
clasele IX-XII
Integrarea abilităţilor sociale şi emoţionale în
vederea dezvoltării carierei.

VALORI ŞI ATITUDINI

 Receptivitate la emoţiile celorlalţi.

 Valorizarea relaţiilor interpersonale.

 COPETENŢE SPECIFICE TEME / CONŢINUTURI IX X XI XII
•Exersarea tehnicilor de comunicare Managementul emoţiilor. Autocontrolul
•Aplicarea tehnicilor de management al Paşi pentru managementul emoţiilor. Mituri legate de emoţii. Inteligenţa emoţională X
emoţiilor
Comunicare
Comunicare – abilitate socială. Forme de comunicare. Comunicarea asertivă. Tehnici de X
comunicare.

•Analizarea factorilor care contribuie la Abilităţi sociale

dezvoltarea abilităţilor de leadership Leadership: calităţile liderilor, dezvoltarea calităţilor de lider X
•Transferarea abilităţilor sociale şi Familie
emoţionale în viaţa de familie Stiluri parentale. Modificarea rolurilor părinţilor pe parcursul creşterii copiilor.
X

•Distingerea între răspunsurile Managementul emoţiilor. Autocontrolul

emoţionale adecvate şi cele inadecvate Răspunsuri emoţionale adecvate şi inadecvate. Distincţia între cuvintele care desemnează X
•Proiectarea unei strategii de comunicare emoţiile
eficientă în familie Comunicare X
•Evaluarea datelor despre diferite Comunicarea eficientă în familie. Comunicarea implică vorbire, ascultare şi
configuraţii familiale comportament nonverbal /paraverbal.
Familie
Configuraţiile diferitelor familii: recunoaşterea şi respectarea diferenţelor. Adopţia. X

•Aplicarea unui plan de Managementul emoţiilor. Autocontrolul

îmbunătăţire a autocontrolului
•Analiza beneficiilor
comportamentelor de comunicare
•Aplicarea principiilor unei
comunicări interpersonale pozitive
•Evaluarea respectării drepturilor şi
responsabilităţilor membrilor
familiei
Autocontrolul emoţional: practicarea în diferite situaţii de viaţă X
Abilităţi sociale
Comportamentul de cooperare în grup. Calităţi necesare pentru sprijinirea X
relaţiilor puternice, de lungă durată. Dezvoltarea modalităţilor de
acceptare, management şi / sau adaptare la schimbările din cadrul relaţiei.
Comunicare
X
Respectarea punctelor alternative de vedere.
Familie
Drepturile şi responsabilităţile membrilor familiei. Echitatea de gen.
Instituţii în domeniul familiei. X
• Cum pot arăta că ascult pe cineva” – un copil iese din sala de clasă şi se gândeşte la o
întâmplare din viaţa lui. În acest timp elevii din clasă se împart pe 5 grupe: o grupă care trebuie să
asculte cu atenţie copilul, o grupă care să-i pună întrebări închise, agresive, o grupă care râde de
el în timp ce acesta povesteşte, o grupă care este indiferentă la ce spune elevul şi o grupă de
observatori. Se cere elevului să intre în clasă şi să povestească, iar elevilor din grupa de
observatori, să identifice exemple de comportamente prin care copilului I s-a arătat că a fost
ascultat şi exemple de comportamente prin care I s-a transmis că ceilalţi nu au fost atenţi la ceea
ce li se spusese. Se notează pe tablă câteva exemple. Se împart elevii în grupe de 3-4 persoane şi
li se cere să întocmească liste cu comportamente de ascultare şi nonascultare. Se va analiza în ce
măsură apar diferenţe interculturale în manifestarea comportamentului de ascultare şi
nonascultare.

• “Teatrul sentimentelor ” – elevii vor crea un teatru deosebit de cel pe care îl ştiu cu toţii. Se vor
împărţi în două - trei grupe egale. Fiecare grup va fi o echipă care va trebui să mimeze cu ajutorul
diferitelor părţi din corp mai multe tipuri de sentimente. Când o echipă va mima, cealaltă va fi
spectator şi va încerca să ghicească ce sentiment mimează. Vor exista cartonaşe cu sentimente şi
cartonaşe cu diferite părţi ale corpului. Prima echipă va extrage din pachetul cu cartonaşele pe
care sunt scrise sentimentele un singur cartonaş. Apoi va alege un cartonaş din celălalt pachet, cel
cu părţile corpului. Va trebui să mimeze sentimentul ales cu ajutorul părţii respective a corpului.
• “Respectarea punctelor alternative de vedere” – un elev va arunca un “bulgăre vorbitor” către
un alt coleg şi va spune: “pentru mine este foarte important în comunicare ….(urechea, ochii, etc.)”.
Se vor accentua şi evidenţia astfel elementele comunicării. Elevii vor fi împărţiţi pe două grupe şi
vor aduce argumente pro şi contra cu privire la plecarea în străinătate sau rămânerea în ţară a
tinerilor. Se listează argumentele fiecărei părţi. În funcţie de valoarea argumentării elevii migrează
la alte grupe. În final se aduce în discuţie modul în care şi-au impus punctul de vedere, respectul
faţă de un alt punct de vedere decât cel propriu.

• “Şirul buclucaş” – se confecţionează bileţele pe care se trec numere de la 1 la 10, în funcţie de

numărul de elevi. Astfel vor exista 10 bilete cu fiecare număr. Elevii vor pune aceste bileţele într-o
cutie şi le vor amesteca bine. Fiecare va extrage din cutie câte un bilet. Pe el va fi scris un număr de
la 1 la 10. Numărul pe care elevii îl vor extrage va fi secret. După ce vor citi biletul extras, vor
memora numărul şi vor pune biletul deoparte. Se va trece mai departe doar după ce se verifică dacă
toţi elevii au luat câte un bilet, l-au citit, au reţinut numărul şi au pus biletul deoparte. Elevii vor
închide ochii şi fără să vorbească între ei, deci fără a spune vreun cuvânt, vor face în aşa fel încât să
formeze un şir cu numerele în ordine crescătoare de la 1 la 10. Nu contează unde va fi numărul 1 şi
numărul 10, atâta timp cât numerele sunt unul după altul. La finalul exerciţiului discuţiile se vor
centra pe importanţa comunicării nonverbale, când, cum şi de ce o folosim, care sunt avantajele şi
dezavantajele comunicării nonverbale

• “Statuile emoţiilor” câţiva elevi vor avea trei roluri: de sculptor, statuie şi observator. Sculptorul
alege o carte cu o emoţie, caută elevul cu rolul de statuie şi va încerca să modeleze statuia în funcţie
de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială şi postura. Observatorul va
nota toate modalităţile prin care sculptorul încearcă să exprime emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să
identifice emoţia exprimată de elevul cu rolul de statuie.