Relatiileinterpersonale

Relatiile interpersonal instituie valori, norme de conduita, modele de comportare, stiluri de interactiune.
Trairea impreuna a evenimentelor joaca un rol important in dezvoltarea relatiilor umane, are un caracter
“contagios”, sistematic cultivat si canalizat de practicile sociale.
a)Nevoia de afeliere-oamenii nu pot trai izolati unul de altul. Nevoia de afeliere se refera la nevoia
oamenilor de a avea contacte relative frecvente cu ceilalti. Ea sta la baza formarii relatiilor interpersonale.
b)Nevoia de intimidate-o distinctie utila pentru studiul relatiilor interpersonale este ceea dintre nevoia de
afeliere si nevoia de intimidate. Prima se refera la dorinta de a stabili cat mai multe contacte sociale, iar
cea de-a doua la preferinta pentru relatiile calde si apropiate.
c)Singuratatea-in viata de zi cu zi suntem inclinati sa consideram ca singuratatea inseamna lipsa relatiilor
sociale. Suntem singuri atunci cand relatiile noastre cu ceilalti sunt foarte putin numeroase si inadecvate.
Indivizii singuri sunt de obicei timizi si au o stima de sine scazuta. Ei sunt, foarte adesea, depresivi, au
opinii negative despre ceilalti.
d)Atractia personala-termenul de atractie se refera la o stare motivationala: dorinta de a interactiona, de a
avea relatii cu o anumita persoana. Este opusul termenului de respingere si de indiferenta.
Tipuri de relatii interpersonale
Psihologii considera ca relatiile interpersonal se afla in stransa legatura cu fericirea, cu sanatatea fizica si
mentala. Relatiile sunt foarte importante pentru oricare din activitatile noastre zilnice, putand fi insa si o
sursa de tensiune psihica si de nefericire atunci cand sunt conflictuale.
PRIETENIA, DRAGOSTEA SI CASATORIA, RELATIILE CU PARINTII SI COPIII sunt
principalele tipuri de relatii interpersonale.
Mai exista si:
*Relatii de intercunoastere-cu cat indivizii au mai multe informatii despre ei, cu atat relatia se va
desfasura mai usor, important in acest tip de relatii e imagine ape care partenerii o au despre ei insisi dar
si despre celalalt.
*Relatii de intercomunicare-generate de nevoia de comunicare intre oameni si considerate a fi
fundamental aparitiei societatii; in acest tip de relatie pot aparea fenomene de perturbare precum: blocajul
(imposibilitatea de a comunica), bruiajul (deformarea continutului unui mesaj din cauza galagiei),
distorsiunea informatiilor (deformarea neintentionata a mesajului).
*Relatii afectiv-simpatice-care nu sunt altceva decat relatiile de simpatie/antipatie intre oameni, de
preferinta sau de respingere afectiva. Acestea pot si unilateral sau reciproce.
*Relatii de cooperare-bazate pe coordonarea eforturilor in vederea realizarii unui obiectiv comun.
*Relatii de competitie-bazate pe rivalitatea partenerilor in atingerea unei tinte individuale.
*Relatii de conflict-ce au ca support opozitia mutual raportata la un scop indivizibil.
*Relatii de acomodare-cand partenerii se obisnuiesc unul cu celalalt.

Prietenia si singuratatea
Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua finite umane, rezultat al alegerii
libere bazate pe afectiune, incredere si pretuire reciproca.
*Caracteristici:
-Relatia de prietenie are in central ei afectivitatea si pretuirea reciproca, bucuria si placerea partenerilor de
a fi impreuna. Adevaratii prieteni se cauta mereu;
-Prietenia reprezinta o relatie de durata. “De durata” bineinteles ca are valoare cantitativa foarte diferita,
de la luni la ani de zile. Multe prietenii mai cu seama intre partenerii de acelasi sex-ii insoteste toata viata.
Insa unele prietenii se sting din cauza vietii neprielnice.
-Increderea reciproca a fost raspunsul cel mai frecvent la intrebarea “Ce considerate mai important in
prietenie?”
-Acordarea de sprijin material si sufletesc reciproc, sustinerea si apararea mutual. Prietenii sunt inclinati
sa faca cat mai mult unul pentru celalalt. Intr-o prietenie nu are ce cauta egoismul.
-Respectul reciproc, interesele, gusturile, optiunile si opiniile personale. Prietenii sunt dispusi sa-si ierte
greselile.
Un factor dupa care se diferentiaza forma si continutul prieteniei este varsta, adica cresterea gradului de
intimidate si stabilitate de la copilarie la maturitate. Prieteniile intre barbate si femei de cele mai multe ori
se transforma in dragoste.
Negativul prieteniei este singuratatea. Nu e vorba de separarea fizica, de a fi singur spatial, ci de
singuratatea ca traire. Poti fi singur acasa sis a nu te simti insingurat, dupa cum poti avea sentimental
singuratatii in mijlocul unei multimi. Singuratatea s-ar defini ca cantitatea si calitatea relatiilor
interpersonal reale si cele dorite de individ. Starea de singuratate este asociata cu depresia, anxietatea,
insatisfactia, nefericirea si uneori grava suferinta fizica.
*Singuratatea este de 2 forme:
1.Singuratatea temporara-este data de absolvirea unei scoli si intrarea in alta, mutarea in alt oras,
schimbarea locului de munca, boala, pierderea unei persoane apropiate.
2.Singuratatea cronica- rezulta din inabilitatea de interactiune si comunicare sociala, a caror cause sunt
incertitudinile, contradictiile sau agresivitatile.
Singuratatea este legata de varsta si este prezenta mai mult la tineri decat la varstnici.
O situatie aparte este data de persoanele care sunt singure si traiesc afectiv singuratatea nu din cauza
deficientelor de comunicare, ci a unor infirmitati fizice (vizuale, auditive, locomotorii) sau psihologice
(stigmatizari sexual, rasiale, entice).
Dragostea romantica si alte tipuri de dragoste
Tipuri de dragoste:
1.Dragostea romantica;
2.Dragostea pasionala;
3.Dragostea companionala;
4.Dragostea posesiva;
5.Dragostea pragmatica;
6.Dragostea altruista;
7.Jocul de-a dragostea;
8.Dragostea nedeclarata;
9.Dragostea unilaterala;
10.Dragostea compasionala.

1.Dragostea romantica-care se intelege ca iubirea adevarata, dezinteresata, bazata pe atasament reciproc,

in central careia se afla atractia fizica puternica a unuia fata de celalalt. Dragostea are o serie de note
commune cu prietenia, dar si unele diferentiatoare. De ex: respectful, increderea, pretuirea reciproca,
altruismul, similaritatea axiological. Plusul semnificativ este adus de intimitatea fizica. Tendinta spre
sexualitate face ca si reactiile emotional-fiziologice sa fie mai puternice. Deci, dragostea apare ca un
fenomen universal si se prezuma valoarea ei bio-evolutiva de reproducere.
2.Dragostea pasionala-forma accentuate a dragostei romantice.
3.Dragostea companionala-in care partenerul iti este prieten “tovaras de viata”, se manifesta ca o relatie
rationala bazata pe incredere, grija si sustinere reciproca. Relatiile date sunt de durata si echilibrate.
4.Dragostea posesiva-unde adesea intervine gelozia, dependent de partener si frica de a nu-l pierde.
5.Dragostea pragmatica-vizeaza cautarea partenerului in functie de cat de bine crezi ca vor functiona
relatiile cu cel ales, cum se vor putea realize cei doi mai bine si mai repede in viata (in functie de bunurile
materiale).
6.Dragostea altruista-grija si daruirea neconditionata fata de partener, fara gandul ascuns de a primi
inapoi ceva de la fiinta iubita.
7.Jocul de-a dragostea-unuia sau ambilor parteneri le place sa fie in jocul dragostei sis a invinga, iar apoi
sa renunte.
8.Dragostea nedeclarata-nedezvaluita celuilalt.
9.Dragostea unilateral-neimpartasita reciproc.
10.Dragostea compasionala-in care se iubeste din mila.
 Agresivitatea

Agresivitatea-este o interactiune sociala deschisa de multe ori daunatoare, cu intentia de a provoca daune
sau alte neplaceri altui individ. Aceasta poate avea loc fie ca raspuns la ceva sau fara provocare.
Agresivitatea-este o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv in vederea
producerii unor daune, fie material, moral-psihologice sau mixte.
Agresivitatea-este o forma de conduit orientata cu intentie catre obiecte, persoane, in vederea producerii
unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune. Agresivitatea poate stirbi increderea victimei in ea
insasi, poate cauza grave probleme de sanatate, ruina cariera.
Victimele agresivitatii pot avea dureri de cap, insomnia, stari de anxietate si de depresie.
Comportamentul agresic este un act intentionat cauzat de problemele emotionale.
Comportamentul agresiv se poate manifesta prin violent fizica, psiho-emotionala, economica si sexual.

*Violenta fizica-utilizarea fortei in scopul provocarii suferintei fizice.

*Violenta economica-are loc prin controlarea finantelor, ascunderea banilor, obligarea de a da explicatii
pentru fiecare ban cheltuit, sa fure sau sa-ti ia banii un oarecare abuzator.
*Violenta psiho-emotionala-este atunci cand o persoana este jignita cu cuvinte murdare, poreclit,
amenintat, intimidate, izolat.
*Violenta sexuala-reprezinta orice incercare de a forta o persoana sa intretina acte sexuale prin violente
sau avansuri sexuale nedorite.
Tema: Semnele de recunoaștere.
Eric Bern spune că cineva căruia nimeni nu-i spune „Bună ziua!”, nu îl vede și nu îl aude este practic
desființat în plan social și psihologic. Nevoia de a fi recunoscut ce ceilalți, de a primi de la ei un semn de
iubire sau de ură este devastatoare dar profund umanăacestea fiind semne de recunoaștere a atitudinii față
de noi, orice este mai bun decât izolarea și indiferența celorlalți. Dacă nevoia de contacte fizice nu este
satisfăcută atunci personalitatea se pierde, slăbește precum corpul supus înfometării.
Profesorul Rene Spitz studiind orfelinatele în care copii nu aveau parte de mângâiere, atingeri, îmbățișări
și vorbe bune a demonstrat că ei manifestă o drastică scădere a imunității și contractează ușpr boli
mortale.
În general privarea omului de stimulare senzorială produce suferință și dezechilibrul mental.
Demonstrații similare s-au făcut și pe maimuțe și s-a demonstrat că privarea acestora de contacte fizice
provoacă tulburări de comportament.
Neurologii au demonstrat că creierul uman are nevoie permanent de stimulări senzoriale, sănătatea fizică
și mentală este dependentă de schimbul de stimuli verbali și sociali.
Când doi oameni își transmit semne de recunoaștere fie că se alintă sau se înjură, fie că se iubes sau se
urăsc ei comunică și se stimulează reciproc.
Atunci când oamenii comunică, ei nu-și transmit doar informații, ci și emoții, sentimente și afecte acestea
fiind semnele de recunoaștere. Aceste semne sunt stimuli psihici care provoacă oamenilor sentimente ca
ei există unul pentru celălalt.
Bern a dat denumirea acestor stimuli de strokes, din engleză se treduce ca fiind mângâiere și lovitură în
același timp.
Strokesul- orice manifestare prin care ființele umane își recunosc existența și acordă o anumită valoare
pozitivă și negativă, poate fi orice stimul psihologic, fizic sau social, un salut, un zâmbet, o privire
mângâiere, cadou, melodie, un copliment, o criticăo palmă sau o înjurătură.
Viața omului este o continuă goană după strokuri.
Comunicarea prin stroks transferă energia și căldura dincolo de cuvinte și tăcere. Cuvintele spun doar
10% din întreg. Când oamenii interacționează, comunicarea devine inevitabilă însă tunci când treci
nepăsător pe lângă un coleg îi comunici că nu vrei să îl vezi.
Lipsa strokurilor este identică cu lipsa de stimuli care pot avea consecințe grave sub aspect psihomatic.
Tema: Tipurile de tranzacții.

Cunoștem patru tipuri de tranzacții:

I. Transacțiile simple- presupune o relație dintre 2 persoane partenere în care reacția partenerului
este răspuns la stimulul primit. Deci tranzacția simplă=stimul+răspuns. Aceasta poate fi formată
din mesajul „Bună ziua!” și raspunsul „Bună ziua!”.

A A 1. Bună ziua !
2. Bună ziua!
P 1 P

2 C
C

II. Tranzacțiile paralele- acea relație în care vectorii tranzacționali rămân paraleli iar starea eului
vizată de vectorul stimul este cea din care pleacă vectorul răspuns. O tranzacție paralelă are mereu
ceva previzibil și nu incomodează pe nici unul dintre parteneri.
1
3 2 Convorbire Ionela și Corina:
A A
5 4 1. Ai fost la cumpărături?
6
2. Da !
P P 3. Ți-ai cumpărat cizme de iarnă?
4. Da, mi-am cumpărta, însă am lăsat o sumă considerabulă pe ele.
C C 5. Da întradevăr, multe sunt prea scumpe, însă nu au o calitate bună.
6. Ai dreptate, nici eu nu sunt încrezută că acestea vor fi de calitate,

III. Tranzacțiile încrucișate- acea relație în care vectorii tranzacționali nu rămân paraleli, iar starea
eului vizată de stimuli nu este și aca din care pleacă mesajul. Încrucișat este ceea ce resimte
partenerul în cursul unei astfel de tranzacții când partenerul încrucișează tranzacția el rupe firul.
Când o tranzacție este încrucișată, partenerul care face acest lucru devine imprevizibil și incomod.
Convorbire Mama și fica:
A 1 A
3 1.
De ce nu ai spălat vesela?
2
4 2.
Nu am reușit, nu am avut timp.(liniștită)
P 5 P 3.
Ai privit iar filmele tale și nu ai avut timp, foarte bine.
6 4.
Da, exact cum faci tu, nu strângi hainele, dar privești seriale.
C 7
C 5.
Eu lucrez. Oare nu am voie să mă odihnesc, te rog să faci câte ceva prin casă , dar ție
și asta îți este greu.
6. Dacă mii greu, ceea ce fac eu nu se vede, dacă eu fac curat, tu neapărat trebuie să faci
iar dezordine.
7. Bine, fie cum spui tu. (Iese din cameră)
IV. 8.
Tranzacția dubșă (ascunsă)- are loc atunci când un partener lansează un stimul cu 2 mesaje, unul aparent,
altul ascuns. Cel aparent- la nivel social și verbal, cel ascuns la nivel psihologic (nonverbal).
1
O doamnă cu 3 copii se plimba prin mol, la un moment dat se apropie de vânzătoare și
A 42 A întreabă:

1. La ce preț este acest costum?

P 3 P 2. 500 de lei.
3. ( Ce mai întreabă , se vede că nu are bani și nu o să cumpere nimic.)
C 5 C 4. Bine, vă mulțumesc.
5. (Mai bine te-ai gândi la copii, nu ai căuta costume, se vede că e vai de ei.)
Tema: Structurarea timpuluii.

Modalități de structurare a timpului:

 Izolarea- este starea limitată în care oamenii, nu comunică deschis unul cu altul. Subiectul aflat în
această stare comunică afectiv doar cu el însuși, deci este vorba de comunicare intrapersonală. În
cazul izolării fiecare persoană „rumegă” propriile gânduri, trăiește propriile sale emoții fără a le
împărtășicu celălalt partener (în lift, autobuz aglomerat, în parc). Retragerea temporară din fața
celorlalți poate veni și din nevoia de odihnă și de relaxare emoțională. Singurătatea poate fi și un
refuz al relațiilor cu alte persoane care produc discomfort.
 Ritualul- este acel mod de structurare a timpului în care partenerii de comunicare fac primii pași
de relaționare reciprocă. Pe această treaptă ei își asumă doar riscuri minime și se apropie unii de
alții, doar în limitele permise de ritualm și ceremonial. Fiecarepoate gândi că nu este momentul,
locul sa poate omul potrivit pentru o comunicare mai intensă. Salutul, zâmbetul, frazele de politețe
sunt cele mai potrivite formule de abordare. Schimburile de mesaje sunt interpersonale și lipsite de
consistență, iar comportamentel esunt relativ previzibile. Este vorba de simple conversații verbale
și comportamente care nu angajează pe nimeni. Oamenii spun ceea ce se spune și fac ceea ce se
face, uneori dacă reacția partenerului este pozitivă, relația de comunicare poate fi aprofundată
pășind la o altă treaptă (dansul).
 Recreerea- este o stare în care partenerii de comunicare își mobilizează tăcerile și singurătățile cu
schimburi de mesaje neutre (vremea, sport, politică, vaanță). Vorbesc ca să captiveze atenția
asupra lor și ca să treacă timpul. Mesajele transmise nu au un caracter de confidență, nu țin de
propria intimitate, nu angajează personal. Partenerii de comunicare nu-și împărtășesc emoții și
sentimente profunde, ci mai curând informații neutre impersonale. Recreerea este genul de
conversație tipică pentru întrunirile publice, pauzele din programul de muncă, nunți și alte genuri
de petrecere, în care nu-și dezvăluie intimitatea.
 Jocul psihologic- un joc psihologic constă într-o serie de tranzacții ascunse care sunt greu de
descifrat, în care interlocuitorii joacă inconștient un anumit rol social. Cele mai jucate roluri sunt
cele de: persecutor, victimă și salvator. De regulă jocul se declanșează atunci când victima
afișează o slăbiciunesau un sentiment de vinovăție (culpe).
 Persecutorul- identifică punctul slab în ideea obținerii unei dominanțe care nu folosește
nimănui dar permite un moment de trăire intensă.
 Salvatorul- este acea trăire, care provoacă o stare de liniște și manifestă un joc de genul :
„pot să te ajut” sau „ rezolv eu situația”.
 Munca- oamenii care lucrează împreună comunică în mod inevitabil, fie că doresc, fie că nu.
Munca, activitatea desfășurată în comunicare devine astfel o structură distinctă de comunicare
interumană. Munca este structura de timp în care oamenii sunt recunoscuți pentru ceea ce fa, mai
curând decât pentru ceea ce gândesc sau simt. Doi oameni care nu pot munci împreună,dincolo de
recreere și jocul psihologic, nu pot comunica autentic, mai curând nu vor putea trăi împreună sau
lucra.
 Intimitatea- este starea de comunicare autentică, profundă și sinceră, fără gânduri ascunze.
Partenerii de intimitate se împărtășesc cu trăiri, emoții și sentimente, decât gânduri și idei. Se
acceptă omul așa cum este, o ființă imperfectă. Se trece dincolo de teamă că nu suntem iubiți și
înțeleși. Avem acces la sinceritatea partenerului, în măsura în care suntem sinceri și deschiși cu el.
Îl putem cunoaște în măsura în care ne lăsăm cunoscuți: nimeni nu poate iubi o mască.
 Tema: Pozițiile de viață.

Ori de câte ori atribuim valoare unei persoane facem acest lucru prin raportare și poziționare rlativă față
de altă persoană sau față de noi înșine, astfel formăm o poziție de viață. Poziționarea cea mai simplă
implică cel puțin 2 persoane, de regulă eu și tu. Aceasta își are originea în convingerile și atitudinile
sădite în individ încă din copilăria sa timpurie, în special cele trăine până la vârsta de 5-7 ani. Dacă
raportarea se face bilateral între tu și eu, formăm 4 combinații care constituie 4 poziții de viață
fundamentale:

 Eu pozitiv, tu pozitiv- ilustrează dispoziția psihică sănătoasă, optimistă și pozitivă de pe care viața
merită cu adevărat trăită. Pe această poziție de viață eu mă accept așa cum sunt, îmi este bine în
pielea mea. Lumea exterioară mie este bună și frumoasă, iar eu pot avea raporturi constructive și
fericite cu tine și cu toți, am încredere în sine și cred că ai încredere în mine. Atitudinile dobândite
pe această poziție de viațăsunt tipice pentru oamenii învingători și câștigători.
 Eu pozitiv, tu negativ- ilustrează situații de genul, eu sunt prinț, iar tu cerșetor, eu mă lipsesc de
tine pentru că nu ești bun de nimic și te detest. Eu sunt satisfăcut de mine așa cum sunt, dar pe tine
nu te accept așa cum ești. Eu știu și pot, tu nu știi și nu poți. Pe această poziție de viață trăiesc
indivizii care ăși denigrează, detestă soarta, colegii, șeful care își bat copii, își chinuie subalternii.
Sentimentele dominante pentru această poziție sunt neâncrederea, furia, disprețul și dezgustul.
 Eu negativ, tu pozitiv- ilustrează dispoziția psihică pe care psihologii o numesc depresivă. Aceasta
se carecterizează prin denigrarea eului și pierderea încrederii în sine. Ea este indusă încă din
perioada copilăriei. Cel dominat de această pozițiede viață consideră că el însuși nu merită mai
nimic, se mulțumește cu prea puțin și este mereu gata să plătească, mult prea scump. Preia
greșelile asipra sa, se consideră inutil. Este încercat de tendința suicidului. Are sentimente de
teamă, tristețe, melancolie,admirația gratuită.
 Eu negativ, tu negativ- ilustrează starea psihică și sufletească de diviziune totală, în care nimic nu
merge, nimic nu are sens, nimic nu merită efortul. Confruntat cu probleme, individulm dominat de
această poziție de viață găsește vinovată pe toată lumea. Sentimentele dominante sunt anxietate,
neâncredere, mânie și indiferență.

Pozițiile cel emai simple sunt orientate bipolar, după o singură caracteristică cum ar fi: bogat/sărac,
alb/negru, frumos/urât, harnic/leneș, onest/ticălos.

Poziția de viață a fiecăruia variază în raport cu contextul social, cu tipul de personalitate cu care intră în
contact și cu situația în care se află la un moment dat.

În momente și locuri diferite, trăim pe poziții de viață diferite, dar una anume poate fi dominantă.

Esențial este să tindem spre poziția (eu pozitiv, tu pozitiv) care ne face parteneri de viață și comunicare,
agreabili și constructuvi.

Tema: Teoriile explicative a comportamentului prosocial.

 Teoria sociologică- oamenii își acordă reciproc ajutor; este de natura evidenței. Ne considerăm obligați să
acordăm ajutorm cu atât mai mult cu cât cei care au nevoie de el sunt mai dependenți de noi. În primul
 rând ne ajutăm copii când sunt de vârstă mică, dar și după aceea. În așa fel de situații funcționează
normă a responsabilității sociale. Când din diferite cauze obiective, nu reușim să satisfacem cerințele
normei responsabilității sociale, suntem copleșiți de tristeți, avem un puternic sentiment al vinovăției.
Experiențele de acest fel din trecut ne îndeamnă să acordăm ajutor celor dependenți de noi. S-a observat
însă că norma responsabilității sociale se aplică difernțiat: înclinăm să ajutăm vecinul căruia i-a ars casa
din cauza unui scrut circuit electric în timpul unei furtuni, decât pe cel mare „și-a dat singur foc casei”,
adormind cu țigara aprinsă. Cei care „ți-o fac cu mâna lor” sunt mai puțin ajutați chiar dacă depind de
noi. În afară de norma responsabilității sociale, acordarea ajutorului mai este reglementată și de norma
reciprocității, când cineva te ajută, trebuie să răspundem în același fel. Să-l ajuți pe cel care te-a ajutat
cândva, aceasta este regula de aur. Norma reciprocității funcțioanează în grupurile mici, în micile orașe.
Ea este legată de principiul echității: „în relațiile interpersonale fiecare așteaptă să primească beneficii
cu ceea ce a investit. S-a constatat că norma reciprocității se aplică mai frecvent între persoane cu
același status socio-economic, că persoanel cu stima de sine mai redusă nu urmăresc reciprocitatea.
 Teoria psihologică- explică apariția comportamentului prosocial, atât prin presiune, cât și prinînvățare
observațională. Modul în care se solicită ajutorul influiențează realizarea efectivă a comportamentului
prosocial. Probabil că atunci când ajutorul se solicită prea insistent intervine reacția psihică. Se
apreciază că procesele psihice se caracterizează printr-o anumită inerție, printr-o rezistență indusă, când
ni se limitează libertatea de acțiune, resimțim o stare emoțională negativă ce declanșează dorința de a
acționa în conformitate cu opțiunile proprii. Insitența agresivă în solicitarea ajutorului amenință
libertatea acțiunii și, dată fiind reacția psihică are loc efectul de bumerang. Această teorie este în
consonanță cu teoria echității (ex. Dacă au fost deprinși cu acțiuni corecte, vor reacționa mai puternic
decât s-au obișnuit cu inechitatea, oamenii încearcă să elimine stresul negativ). Cu cât resimte mai
puternic inechitatea, cu atât tendința de reinstaurare a echității va fi mai accentuată. Analiza cost-
beneficiu se concentrează pe cea de-a doua teză a teoriei echității, pe raportul dintre ceea ce dă (costul
acțiunii) și ceea ce primește (beneficiu)
 Teoria biologică- explică comportamentul prosocial prin factori genetici. În cadrul acestor teorii, un loc
esențial îl ocupă socio-biologia, care își propune s studieze sistematic bazele bilogice ale tuturor
comportamentelor prosociale. Altruismul are la baza genetică: pentru a asigura ameliorarea
reprezentării genelor sale, individul se identifică apartenenței proprii și este obligat să acode ajutor
altora, în funcție de gradul de rudenie. De aceea fratele este ajutat mai mult decât un verișor.
 Cauzele agresivităţii:
1. Comportamentul agresiv este innascut;
2. Este un raspuns la frustrare;
3. Este o reacţie la evenimentele aversive;
4. Este un comportament invaţat.
Agresivitatea este o caracterizare a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in
vederea producerii unor daune fie materiale, moral-psihologice sau mixte.
1. Agresivitatea este innascuta: Oamenii se nasc cu predispoyiţia sau impulsul de a fi violenţi şi
de a agresa, care prin educare se gasesc modalitaţi de inlaturare. De ex. A crescut un pui de pisica
impreuna cu mama ce mananca şoareci iar , alt pui a crescut impreuna cu şoarecii. Cand au
crescut puii au fost puşi in preyenţa şoarecilor. Comportamentul lor a fost foarte deosebit. Cei care
au crescut cu mama mancatoarea de şoareci a omorat şoarecii, iar cei ce au crescut cu ei , au
manifestat un comportament de joaca.
Respingerea aproape generaliyata a naturii instictuale nu inseamna insa şi ignorarea unor influenţe
biologice asupra ei cum ar fi:
- influenţe neuronale- in urma stimularii electrice
 - influenţe hormonale- masculii sunt mai agresivi decat femeile datorita diferenţelor hormonale
- influenţe biochimice- creşterea alcoolului in sange.
Deci , in urma mai multor experimente s-a dovedit ca agresivitatea nu este innascuta.
2. Agresivitatea este un raspuns la frustrare: Aceasta este determinata de condiţiile externe.
Ipoteza frustrare- agresivitate face parte din categoria teoriilor stimularii sau provocarii
agresivitaţii.
-Agresivitatea este intotdeauna o consecinţa a frustrarii;
- Frustrarea conduce catre o anumita forma de agresivitate.
Frustrarea produce suparare , o stare de pregatire emoţionala pentru a agresa.
3. Este o reacţie la evenimentele aversive: Expunerea la evenimentele aversive genereaza afecte
negative. Aceste afecte activeaza automat tendinţele catre agresivitate şi lupta.
4. Este un comportament invaţat: Se invaţa prin mai multe modalitaţi :
Direct- prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente;
Prin obbservarea şi imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales al adulţilor.
Modele de conduita agresiva pot fi intalnite in :
- Familie ( parinţi violenţi şi copii abuzaţi)
- Mediul social( comunitaţile unde agresivitatea este acceptata şi admirata)
- Mass-media- televiyiunea, ofera zilnic modele de conduita.
 Factorii ce influenţeaza agresivitatea.
1. Sursa ce ţine mai mult de individ, de conduita şi reactivitatea lui comportamentala:
- Tipuri de personalitate;
-Tendinţele atribuţionale ostile;
- Diferenţele de sex;
- Frustrarea ;
- Atacul sau provocarea directa;
- Durerea fizica sau morala;
- Caldura;
- Aglomeraţia;
- Alcoolul şi drogurile;
- Materialul sexi şi pornografic.
 2. Surse ale agresivitaţii in cadrul familiei:
- Bataia;
-Incestul;
-Caracteristici demografici;
-Istoria propriei vieţi a parinţilor;
-Atitudini parentale in raport cu creşterea copilului;
-Tulburari psihologice şi psihiatrice.
3. Surse ce ţin de mijloace de informare a maselor.

1.In prima categorie includem:

*-tipul A de personalitate- se caracteriyeaya prin extrem de competitiv, tot timpul grabit , este
iritabil şi agresiv.
- tipul de personalitate B – este implicat in acţiuni de abuzare , de a provoca durere şi suferinţa.
*Tendinţele atribuţionale ostile:intensitatea agresivitaţii reactive. Agresivitatea ca rs la
provocare. Nivel inalt de agresivitate , nivel inalt de reactivitate proactiva( agresivitte manifestata
fara provocare , pentru a obţine dominaţia asupra altuia)
 Agresivitatea suprareactiva- tendinţa de angajare in relaţii puternic conflictuale cu rs la
provocoare uşoara.
*Diferenţele de sex: barbaţii şi femeile par sa difere intr-o anumita masura in privinţa atitudinilor
lor impotriva agresivitaţii. Autorii menţioneaza ca ambele sexe se adreseaza mai agresiv impotriva
ţintelor masculine decat cele feminine. Diferenţele dintre sexe privind comportamentul agresiv
depind de rolurile sexuale şi de practicile de socializare. De ex. Daca stereotipurile tradiţionale
privind masculinitatea si feminitatea continua sa descreasca , diferenţele dintre sexe privind
agresivitatea pot descreşte. Şi invers daca stereotipurile persista sau chiar pot sa se intareasca ,
atunci diferenţele dintre sexe este de aşteptat sa se accentueze.
* Frustrarea: se menţine ca una dintre cele mai frecvente surse de influenţare a agresivitaţii.
* Atacul sau provocarea directa – fizica sau verbala, cetrage raspunsul agresiv al celui vizat ,
şirul razbunarilor devine practic nesfarşit.
* Durerea fizica sau morala-duce la creşterea agresivitaţii.
* Caldura- temperaturile inalte duc la agresivitate.
* Aglomeraţia- in mijloacele de transport , caldura Apare in calitate de agent stresant.
*Alcoolul şi drogurile- cantitaţile mari duc la violenţa.
*Materialul sexi şi pornografic- de ex. I grup( un film provocator sexual); II grup( un film
despre box);
III grup(un film documentar). S-a constatat ca cei care au vizionat filmul provocator sexual au fost
cei mai agresivi, iar cei care au vizionat filmul documentar au fost cel mai puţin agresivi. S-
aconstatat ca trairile emoţionale ca efect al provocarii sexuale inhiba tendinţele agresivitaţii.
Filmele erotice placute pot servi la reducerea comportamentului agresiv, iar cele neplacute pot
duce la creţterea agresivitaţii.
 2.Bataia asupra copilului priveşte o dubla valoare:
Retroactiva- durere fizica şi morala;
Proactiva-inhibarea unor asemenea comportamente.
Bataia este frecvent folosita , luand uneori forme deosebit de grave.
*Incestul- se înțeleg raporturile sexuale între rude consangvine în linie directă sau între frați și
surori.
* Caracteristici demografici- parinţii au divortat , copilul batut este rezultatul unei naşteri
nedorite.
*Istoria propriei vieţi a parinţilor-parinţii care işi maltrateaza copii,au fost ei insaşi maltrataţi.
*Atitudini parentale in raport cu creşterea copilului-parinţii işi privesc copilul pentru
satisfacerea nevoilor.
* Tulburari psihologice şi psihiatrice parinţii ce işi maltrateaya copii au tulburari .
Din ce-a de-a III categorie se disting violenţa expusa prin intermediul televiziunii si a presei.
 Comportamentul prosocial.
Comportamentul pro-social se defineşte prin aceea ca este orientat spre ajutarea ,
protejarea,sprijinirea, dezvoltarea celolralte personae fara a aştepta unele recompense.
Comportamentul pro-social este acţiunea ce nu aduce beneficii decat celui ce primeşte ajutor.
Seneca considera ca datoram recunoştinţa celui care ne-a facut un bine ,chiar daca raul facut mai
tarziu este cu mult mai mare:» Raul e mai mare dar binele e facut mai inainte».
Nu trebuie decat sa inlocuim « fapta buna» cu «coportamentul prosocial».
Legea retrosecvenţei emporale ia in calcul şi timpul scurs de la suportarea actului ostil pana la
momentul solicitarii ajutorului. Cu cat durata acestuia este mai mare, cu atat mai mare va fi şansa
apariţiei comportamentului prosocial.
 Analiza tranzacţionala.
A. T este o teorie explicativa a pers. umane . Ea creeaza şi dezvolta concepte şi noţiunicare ne
ajuta sa inţelegem ce suntem noi,sub aspectul structurilor psihice şi reacţiile comportamentale.
A. T este o teorie a comunicarii umane ,ea creeaza tehnici şi instrumente care pot ameliora
capacitatea de comunicare inter şi intra umane. Mareşte capacitatea de conveţuire şi comunicare in
cuplu şi in grup.
A. T amelioreaza capacitatea de integrare in grup şi societate.
Filosofia A. T priveşte exigenţele şi principiile omului şi viaţa + schimburile inter-umane şi
capacitatea noastra de a ne schimba destinul.
Starile eului: tonul vocii noastre este diferit atunci cand facem o declaraţie de dragoste,decat
atunci cand dam ordine subalternului. Fizionomia şi mimica este alta atunci cand oferim un cadou
,de cand injuri pe cineva.
Errik Berne spunea ca : personalitatea umana este structurata pe 3 stari fundamentale ale eului:.
1. Parinte- este sediul conduitei;
2.Adult- este sediul gandirii;
3.Copil-este sediul simţirii.
Parintele este conştiinţa morala,norma sociala adica viaţa aşa cum invaţam de la alţii. Starea
parinte este acea care activeaza normele morale,valorile culturale,credinţele preluate de la figurile
parentale. O persoana se afla in stare parentala atunci cand simte, gandeşte şi se comporta intr-o
maniera copiata de la parinţi sau alte figuri parentale: profesor,medic, unchi, frate-sora mai
mare.Ne aflam in stare parinte atunci cand auzim «vocile» tatalui, mamei…
Parintele poate fi cel care domina, critica ,judeca,ordona, protejeaza , hraneşte,orienteaza sau
mangaie.
Eul parinte este de 2 tipuri:
1. Parintele normtiv(critic)- este vorba de eul care dirijeaza , ecalueaza ,ordona, sancţioneaza,
permite sau interzice şi se raporteaza la normele comportamentale, la morala şi principii.
2. Parintele grijuliu(afectiv)- este starea eului in care ne straduim sa ocrotim , sa ajutam , sa
susţinem , sa aratam sensibilitate şi atenţie faţa de celalalt.
Starea adult este gandirea şi acţiunea lucida , acţiunea rece, adica viaţa care o experimentam
singuri . Starea adult este atunci cand ma comport direct şi realist cu ceea ce se petrece in jurul
meu aici şi acum. Comunicarea in starea adult se bazeaza pe contactul atent cu realul , prezentul şi
comportamentul partenerului. Starea de adult nu ia decizii , nu face promisiuni şi nu face afirmaţii
fara sa culeaga informaţii suficiente şi fara sa se asigure in raport cu logica faptelor.
 Copilul este sentimentul , emoţia ,visarea , viaţa , pentru ca prin el traim partea frumoasa a vieţii .
Copilul este cel care viseaza, doreşte , se teme , se infurie, se joaca, da frau liber curiozitaţii , se
lasa copleşit de complexe, manifesta egoism.

 Deosebim 3 stari ale eului copil:

1.Copil liber (spontan)
2. Copilul adaptat-obedient
3. Copilul adaptat rebel.
* Starea Copilul- liber- reacţioneaza in registrul afectiv spontan, direct , sincer, empatic,
manifestand fara reţinere şi fara ipocrizie, impulsiile, afectele ,emoţiile şi sentimentele sale:
bucurie, tristeţe, teama. Limbajul este voluntar şi exclamativ. Este nerabdator şi striga « Vreau
asta» Plange şi rade , deschis şi sincer . Privirea ii este vie, vocea energica. Nu manifesta inhibiţii
sau temeri.
Starea Copilului Adaptat-Obedient- este politicos cu parinţii şi vecinii , chiar daca nu-i plac ,
pentru a le caştiga bunavoinţa. Nu plange şi nu se infurie, pentru a nu o supara pe mama sau pe
şeful sau.Este cuminte ,liniştit , conformist şi obedient,pentru ca , astfelt, castiga mai uşor
dragostea parinţilor sau a altor figuri parentale. El acţioneaza pentru a se conforma aşteptarilor
celorlalţi. Este timid,roşeşte des, este adaptabil,uşor de modelat.
Starea Copilului Adaptat Rebel- revolta ete o forma de adaptare , in urma caruia obţine
recunoştinţa celolralti. El face ceva interzis,şocant, trasnit, eventual o obraznicie, tocmai pentru a
atrage atenţia asupra sa. El acuza , se infurie, face mofturi,ridica umerii şi refuza orice influenţa,
exprimandu-se « Voi nu aveţi dreptul sa…» Copilul autist ar putea fi consierat o forma de
rebeliune pura, in care individul refuza totul.