Universitatea „Al. I.

Cuza” Iaşi
Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice Iaşi
Specializarea : Familia şi managementul resurselor familiale
Curs: Introducere în terapia familială - An II – Sem. II

ARTA DE A FĂURI OAMENI

Virginia Satir

Masterande:
Dandea Elena- Aurelia
Bocicu Liliana căs. Ţehanciuc
 Rugăciunea seninătății

,, Doamne dă-mi seninătate să accept

lucrurile pe care nu le pot schimba
Curaj să le schimb pe cele pe care le pot
schimba
Și înțelepciune să le deosebesc pe unele
de altele” (Reinhold Neibuhur).
Autoarea afirmă faptul că există patru aspecte
ale vieții de familie care apar în mod constant.
Acestea fiind și metodele cheie prin care se
poate creia o familie funcțională:

•stima de sine;
•comunicarea;
•regulile și sistemul familial;
•legătura cu societatea ;
 Stima de sine – este capacitatea unui om de
a se prețui pe sine și e a-și tratat propria
persoană cu deminitate, iubireși realism
Cei cu o stimă de sine scăzută ajung să fie
violenți verbal, furioși, geloși, invidioși pe cei din
jurul lor, datorită sentimentului de inferioritate care
îl au.
Soluția pentru această probleme este iubirea
de sine, deoarece face posibilă iubirea de ceilalți.
 Comunicarea – acesta este cel mai important
factor care influiențează sănătatea și relațiile cu
ceilalți. Care este verbală și nonverbală.
Pentru a evita neânțelegerile în comunicare,
trebuie:

•Să existe un contact vizual, față în față între cei

doi

•Mesajul să fie transmis clar și direct

•Să nu tragem concluzii pripite

•Ascultați cu atenție mesajul până la final

 Tipare ale comunicării - există cinci tipare
ale comunicării:

•Împăciuitorul,
•Acuzatorul,
•Evaluatorul,
•Confuzul
• Egalizatorul.
 Sistemul familial – există două tipuri de
sisteme familiale.

•Sisteme închise: relațiile trebuie reglate prin

forță sau prin frica de pedeapsă, există o singură
soluție corectă , regulile sunt ascunse, inumane,
imposibil de schimbat.

•Sisteme deschise: shimbarea este binevoită și

este considerată normală și de dorit, sprijină
dezvoltarea, libertate deplină de a se comenta
cu privire la orice.
 Legătura cu societatea

Modul în care oamenii interacționează cu alți oameni și cu

instituțiile din exteriorul familiei.
Familiile si societățile sunt formate din oameni care
trebuie să lucreze laolaltă și ale căror destine sunt legate
între ele. Fiecare prezintă componentele unei relații și fiecare
este implicat în procesul de luare a deciziilor de folosirea
autorității și de căutarea unor obiective comune:
•Conducătorul joacă roluri care îi împiedică pe cei conduși
•Tinerii sunt în strânsă corelație cu bătrânii
•Bărbații cu femeile
Familii speciale –
•Monoparentale – unul dintre părinți nu mai
este prezent (a murit, a divorțat, a părărsit
domiciliul)
•Familii mixte – în care copii sunt crescuți de
părinți vitregi, adoptivi, homosexuală sau lua-
ți în plasament
•Familia instituțională – în care un grup de
adulți se ocupă de creșterea unui grup de
copii așa cum se întâmplă în instituții de
îngrijire a copiilor
 Familia de astăzi

Familia de ieri Familia de mâine

-Mereu va exista o legătură între generaţii, însă
contează cât de "legaţi“ vom rămâne de familiile
unde ne-am născut şi am crescut şi ce vom face
pentru viitoarea familie.

-În momentul în care te căsătoreşti, nu este de

ajuns să te lase părinţii să pleci, trebuie să te
desprinzi şi tu de ei. Părinţii trebuie să facă ceva cu
sforile lor, iar copilul să facă ceva cu sforile care îl
leagă de ei.
- Copilul trebuie să-şi dezlege sforile vechi şi să
făurească altele, noi, în cadrul propriei familii.
Pe parcurs ce membrii unei familii cresc, se vor confrunta cu
zece tipuri de criză, la care trebuie să se adapteze:

1. Conceperea, sarcina şi naşterea unui copil;

2. Copilul începe să vorbească;
3. Copilul stabileşte prima conexiune în afara casei, mai exact,
când începe şcoala;
4. Copilul intră în adolescenţă;
5. Copilul a devenit adult şi pleacă de acasă în căutarea
independenţei;
6. Tânărul adult se căsătoreşte, iar socrii devin elemente
străine ce trebuie acceptate în familie;
7. Menopauza –în cazul femeilor;
8. Scăderea nivelului de activitate sexuală a bărbatului;
9. Naşterea primilor nepoţi;
10.Moartea unuia dintre parteneri şi apoi a celuilalt
În limbajul
grădinarilor,
suntem plantaţi,
încolţim, ne creşte o
tulpină principală,
înmugurim, înflorim
şi/sau facem fructe,
punem o nouă
formă în mişcare.
Anumite lucruri pe care trebuie să le învăţăm sunt universal necesare
pentru a deveni pe deplin umani:

Diferenţiere: a face distincţia dintre tine şi mine

Relaţii: a şti cum să te conectezi cu propria persoană şi cu ceilalţi

Autonomie: a te baza pe propria persoană, separată şi distinctă de

oricine altcineva

Stimă de sine: a simţi că eşti valoros

Putere: a-ţi folosi energia proprie pentru a-ţi iniţia şi ghida

comportamentul

Productivitate: manifestarea competenţelor

Iubire: a fi plin de compasiune, a-i accepta pe ceilalţi, a da şi a primi

afecţiune
Conform acestui model, venim în această lume neajutoraţi şi
plecăm nefolositori.
În acest model deplin uman, fiecare persoană este
întotdeauna în locul potrivit în fiecare etapă.
Încă venim pe lume neajutoraţi, dar plecăm
acoperiţi de glorie când suntem într-um punct înalt
al dezvoltării noastre.
Fiecare dintre noi face parte din cel puţin o relaţie.

Toţi avem: surori, fraţi, mame, taţi, soţi, soţii, prieteni, colegi de serviciu.

A crea o pereche pozitivă înseamnă:

•să ne concentrăm asupra persoanei din faţa noastră şi să fim prezenţi

atunci când purtăm o discuţie cu aceasta;
• să ne gândim că fiecare persoană este o comoară şi un miracol
omenesc, rar şi de neînlocuit;
• să ne axăm asupra persoanei şi nu a rolului pe care îl joacă în
sociateate;
• să îţi dai seama că nu e loc pentru tine în acea relaţie şi să renunţi la
ea;
• să devenim receptivi şi conştienţi, să fim clari şi armonioşi, oneşti şi
direcţi, generoşi cu umorul, iubirea, respectul şi bunăvoinţa.
Modele de pereche:

-Modelul ameninţare-şi-recompensă (supunere şi dominare);

- Relaţia de dependenţă;
- Relaţia bazată pe egalitate de valoare.

 este necesară o analiză a relaţiilor noastre cu ceilalţi pentru a vedea în ce

tipar ne încadrăm şi dacă putem schimba ceva, acolo unde este cazul.
Scopul este să vă simţiţi egali şi valorizaţi în toate perechile, să
aveţi acelaşi sentiment şi faţă de partenerul de pereche, să
răspundeţi la probleme cu onestitate, curaj şi creativitate.
Nu trebuie să vă dea cineva voie să faceţi asta, tot aşa cum
soarele nu are nevoie de acordul nimănui pentru a străluci.

Sunteţi responsabili de propria voastră contribuţie la construirea

unei perechi pozitive.
Ingredientele esenţiale pentru o viaţă armonioasă:

• Comunicare clară
• Cooperare în loc de competiţie
• Împuternicire în locul subjugării
• Creşterea unicităţii individuale în loc de etichetare
• Folosirea autorităţii pentru a îndruma şi a îndeplini
ce se potriveşte în loc de a forţa complianţa prin
tirania puterii
• Iubire, apreciere şi respect deplin pentru propria
persoană
• Responsabilitate la nivel personal şi social
• Folosirea problemelor ca pe nişte provocări şi
oportunităţi pentru a găsi soluţii creative.
Vă mulţumim!